Decizia civilă nr. 2/13, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. civilă nr. 2. . publică din 13 aprilie 2011 Instanța constituită din:publică din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
T.-A. N.
A. A. C.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. D., împotriva sentinței civile nr. 991 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul-apelant M. D., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S.
A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 aprilie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care se solicită respingerea apelului ca nefondat. Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantului- apelant și se lasă cauza la a doua strigare pentru a avea posibilitatea de a lua la cunoștință conținutul acesteia.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul-apelant M. D. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reclamantul-apelant susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în consecință acordarea de despăgubiri. A. că este nemulțumit întrucât alte persoane au primit despăgubiri, precum și faptul că acțiunea lui a fost înregistrată la data de 21 aprilie 2010, astfel că se încadra în termenul de valabilitate al art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat, arătând că sentința primei instanțe afost pronunțată la data de 17 noiembrie 2010, după publicarea deciziei de neconstituționalitate în M. O.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 991 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă acțiunea civilă promovată de către reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, pe parcursul judecării procesului, a fost pronunțată D. nr. 1358 din (...) de către Curtea Constituțională care a apreciat că temeiul juridic al acțiunii respectiv prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2. sunt neconstituționale.
În motivarea Curții s-a arătat că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, există reglementări paralele și anume, pe de o parte Decretul Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de către dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și Ordonanța de U. a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, iar pe de altă parte Legea nr. 2..
A mai arătat C. în motivare că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă iar expunerea de motive la adoptarea L. nr. 2. nu a fost precisă.
A arătat C. că despăgubirile instituite anterior L. nr. 2. sunt menite să producă satisfacție morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcărilor drepturilor omului comise în perioada comunistă și nu compensarea în bani pentru suferința persoanelor persecutate. Dispozițiile Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii.
Astfel, având în vedere că temeiul de drept respectiv prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., temei care stă la baza acțiunii în despăgubire, au devenit neconstituționale, instanța a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. D.
În motivare apelului, reclamantul a arătat că în mod nelegal s-a respins acțiunea, întrucât acțiunea a fost înregistrată în (...), iar decizia nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională a fost publicată în M. Oficial în (...), ulterior înregistrării acțiunii. Așadar, art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2. era în vigoare la data înregistrării acțiunii, situație în care trebuia admisă acțiunea.
Prin întâmpinare, intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât deciziile Curții
Constituționale sunt general obligatorii și opozabile tuturor, inclusiv instanțelor judecătorești, având efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Legea nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la
10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări între persoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că
OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin. 2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din Legea nr. 2., care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 din Legea nr. 2. cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din Legea nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s- a constatat că art. 5 lit.a din Legea nr. 2., contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în M. Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curții
Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile Curții Constituționale prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii
și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zileîn care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din Legea nr. 2. - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a Legea nr.
2. au fost lipsite de fundament legal.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale.
În considerentele deciziei Curții Constituționale, s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cum a fost consacrată de jurisprudența C. Curtea Constituțională a considerat că reclamanții nu avea speranțe legitime în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitării controlului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1358/2010 a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor în curs, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C. C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Pentru aceste considerente, curtea în temeiul art. 296 C.Pr.Civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 991 din 17 noiembrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 991 din 17 noiembrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 13 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. A. N. A. A. C. M. T.
Red. T.A.N. dact. G.C.
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Sentința civilă nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 150/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
