Decizia civilă nr. 4450/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4450/R/2012
Ședința publică din 26 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
G.IER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. C. DE C. DE G. 2
F. B.-N., împotriva deciziei civile nr. 8. (...) a Tribunalului B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat G. Ș. DE S. B., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă domnul G. I., în calitate de președinte al societății recurente, asistat de doamna avocat S. M., care depune la dosar împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta S. C. de C. de gr. 2 F. B.-N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1145 lei (f. 2 din dosar) și cu timbre judiciare în valoare de 2,65 lei (f. 6 verso din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recu- rente în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că antecesoarea reclamantei a construit în baza autorizației de construire a cărui copie a fost depusă în dosarul instanței de fond, astfel încât, este fără dubiu că dreptul de proprietate a fost al reclamantei. T., arată că D. nr. 1858/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ a statuat că "Este de necontestat că înainte de
1989 alături de proprietatea socialistă de stat, ca formă a fostei proprietăți socialiste exista proprietatea cooperatistă în cadrul căreia se susținea că socializarea mijloacelor de producție se realiza la scara fiecărei cooperative în parte";.
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că în speță este vorba de drepturi extratabulare exercitate de titulari și face referire la art. 166 din L. nr. 84/1995 și la art. 11 din L. nr. 6/1970 și, totodată, arată că prin L. nr. 3. se modifică alin. 41al art. 166 din L. nr. 84/1995 în sensul că "nu fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, terenurile și clădirile deținute de unitățile de învățământ în baza unor contracte de închiriere sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice";. De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că există la dosarul cauzei un contract de comodat încheiat între societatea recurentă și Inspectoratul Ș. al Jud. B.-N. din care rezultă că această clădire în litigiu are destinația de unitate de învățământ. T., arată că în încheierea ședinței publice din data de (...), care se află la f. 76 din dosarul instanței de apel s-a consemnat că reprezentanta reclamantei apelante "insistă în încuviințarea probei testimoniale solicitată la termenul anterior pentru a dovedi, în completarea înscrisurilor depuse la dosar, împrejurarea că proprietara imobi-lului litigios este reclamanta apelantă";, însă această cerere în probațiune a fost respinsă de către instanța de apel, deși la vremea respectivă era întemeiată. În concluzie, reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 10.785 din (...) a Judecătoriei B., pronunțată îndosarul nr. (...), s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect „. carte funciară"; formulată de reclamanta S. C. DE C. DE G. 2 F. B.-N. în contradictoriu cu pârâta G. Ș. DE S. ca fiind neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea de carte funciară emisă la data de (...) de Judecătoria Bistrița în D. 5. cf, s-a dispus ca asupra imobilului școală cu 8 săli de clasă, înscris în CF 7056 B., nr. top(...), 1716, să se înscrie dreptul de proprietate în favoarea G.ui Ș. de C. B. La baza acestei înscrieri a stat Nota de constatare nr. 11.947/(...) emisă de C. Local al M. B. și documentația tehnică întocmită de expertul C. I. C. art. 34 din L. 7/1996 (aplicabilă în cauză) „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărârejudecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea";. Din această reglementare legală, rezultă că acțiunea în rectificarea cărții funciare are un caracter subsidiar, față de acțiunea în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului. Prin urmare este necesar ca anterior dispunerii rectificării cărții funciare, să se constate printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabile sau dreptul înscris a fost greșit calificat sau nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, ori au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Reclamanta a solicitat rectificarea înscrierii în cartea funciară CF 7056 B. a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei G. Ș. de S. B. și înscrierea dreptului de proprietate asupra construcției școală în favoarea sa, fără a solicita în prealabil a se constatata nevalabilitatea înscrierii existente în cartea funciară, în favoarea pârâtei. Ori, pentru argumentele mai sus înfățișate, acțiunea de rectificate a cărții funciare nu a putut fi admisă atâta timp cât nu s-a constatata printr-o hotărârejudecătorească irevocabilă existența uneia dintre situațiile prevăzute de art. 34 din L. 7/1996, motiv pentru care instanța de fond a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată. În ceea ce privește cererea reclamantei de a se constatata că în calitate de succesoare în drepturi I.-U. B.-N. a dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra construcției „școala de cooperație cu 8 săli"; de clasă cu regim de înălțare P+2E, situată în B., b-dul R. nr. 41, s-au reținut următoarele: Sub un prim aspect această cerere în constatare tinde a dovedi împotriva înscrierii în cartea funciară. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, asupra imobilului școală cu 8 săli de clasă, înscris în CF 7056 B., nr. top(...), 1716, este înscris dreptul de proprietate în favoarea G.ui Ș. de C. B. C. principiului forței probante a înscrierii în cartea funciară, un drept real înscris în cartea funciară în favoarea unei persoane este prezumat că există, înscrierea fiind considerată a fi exactă. Astfel încât, ca o consecință a respingerii capătului de cerere privind rectificarea înscrierii din cartea funciară, s-a impus respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat. Pe de altă parte, nu s-ar putea aprecia că reclamanta a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra construcției în discuție deoarece reclamanta nici nu exista la data emiterii autorizației de efectuare a lucrărilor (de care a înțeles să se prevaleze), în 1972. În altă ordine de idei, existența unei autorizații de construcții nu conduce în mod automat la concluzia că respectiva construcție s-a și realizat. Tocmai de aceea este necesară încheierea unui proces verbal de recepție a lucrărilor sau o notă de constatare, la finalizarea lucrărilor. Ori, reclamanta a înțeles să se prevaleze în dovedirea cererii sale de autorizația pentru executare de lucrări nr. 9..XII.1972, invocând în susținerea ei prevederile art. 55 alin. 1 din L. 7/1996, conform cărora dreptul de proprietate se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construcție. A. text legal însă nu are aplicabilitate în cauză, ci trebuie avută în vedere legislația există la data emiterii autorizației de construcție (1972) și efectele pe care le puteau produce sub imperiul respectivelor legi, faptul construirii, raportat și la scopul pe care în aveau organizațiile cooperativiste la acea dată. Ori conform Decretului 133/1949 acestea au fost create pentru ca să „. la dezvoltarea vieții economice în folosulpoporului și la mărirea venitului național. Ele își desfășoară activitatea în cadrul Planului de S. și constituie un factor important în lupta pentru construirea socialismului în Republica P.ă Română";. Față de scopul în avut în vedere laînființarea organizațiilor cooperativiste, aceste entități deși aveau organizare proprie și personalitate juridică, administrau și gestionau bunuri proprietatea statului „pentru mărirea venitului național";, fiind de notorietate că în regimul comunist proprietatea era preponderent a statului. Astfel, faptul că reclamanta S. C. DE C. DE G. 2 F. B. N. este continuatoarea în drepturi a I. - U. B.-N., nu duce în mod automat la concluzia că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției în discuție, atâta timp cât din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că acest imobil se afla la data reorganizării entității în discuție, în patrimoniul acesteia. Pentru toate argumentele înfățișate s-a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată și s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă. Prin decizia civilă nr. 8. (...) a Tribunalului B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) s- a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. C. DE C. DE G. 2 F. B.-N.,împotriva sentinței civile nr. (...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. (...). Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că soluția defavorabilă dată demersului juridic promovat de reclamanta apelantă este corectă, însă considerațiile ce o susțin sunt următoarele: Așa cum bine sesizează reclamanta apelantă , abordarea procesuală a cererii adresată instanței nu este conformă conținutului acesteia, cele două petite ale acțiunii (constatarea că reclamanta, în calitate de succesor în drepturi a I. - U. B.-N., a dobândit un drept de proprietate prin edificare asupra construcției „Școala de C. cu 8 săli de clasă în regim de înălțime P+2E"; situată în loc. B., B- dul R., nr. 41 (nr. vechi 45) și rectificarea în CF 55755 (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 7056) a mun. B., nr. top (...), în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate asupra construcției „Școală de C. cu 8 săli de clasă în regim de înălțime P+2E"; în favoarea pârâtei (denumire veche G. Ș. de C. B.) și al înscrierii dreptului de proprietate prin edificare a construcției „Școală de C. cu 8 săli de clasă în regim de înălțime P+2E"; în favoarea reclamantei) trebuind soluționate în ordinea formulării, cel dintâi nefiind subsecvent secundului, ci dimpotrivă determinant pentru justa sa soluționare. Din acest punct de vedere, se observă însă că prima instanță a optat pentru o dublă perspectivă, după cum rezultă din motivarea alternativă a soluției pronunțată, expusă în partea finală a considerentelor hotărârii judecătorești, în cadrul căreia examinarea pretențiilor corespunde ordinii firești în raport de obiectul pricinii fixat de însăși reclamanta prin acțiunea introductivă. Concluzia la care s-a ajuns este judicioasă. Alegațiile reclamantei-apelante referitoare la calitatea sa de succesor în drepturi a constructorului imobilului litigios, în privința căruia reclamă dobândirea dreptului de proprietate prin faptul edificării, nu se impun a fi verificate în calea de atac întrucât, pe de o parte, ele nu fac obiect de dispută procesuală nefiind contestate de pârâtă, iar pe de altă parte, sunt confirmate de prima instanță. Considerentul respingerii acțiunii nu este însă lipsa acestei calități în persoana reclamantei, ci neîndeplinirea condiției esențiale a apartenenței imobilului la patrimoniul antecesoarei în drepturi. Această statuare a primei instanțe este legală și temeinică, impunându-se a fi păstrată. Dovezile cauzei atestă neechivoc afirmațiile reclamantei apelante privitoare la autorizarea în anul 1972 a edificării de către antecesoarea sa a imobilului școală cu 8 săli și laboratoare pe terenul aparținând statului român asupra căruia i s-a transmis fără termen și plată dreptul de administrare, construcția urmând a fi realizată din trimestrul III al anului 1972 până în trimestrul III al anului 1973 (f.19-40 dos. fond). Construirea de către U. Î. E. J. I. B. a școlii G.ui școlar cooperatist B. (f.6-9) nu semnifică însă dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției prin simplul fapt al edificării. A. unic argument al acțiunii nu este suficient pentru a fundamenta pretenția afirmată. Pe de o parte lipsesc orice probe care să demonstreze realizarea investiției exclusiv din patrimoniul I.- U. B.-N., intrarea și evidențierea școlii în patrimoniul constructorului, transmiterea ulterioară a folosinței către G. Ș. de C. B., organizat ca unitate de învățământ împreună cu CENTROCOOP, în circumstanțele temporale ale epocii în care preponderent organizațiile cooperatiste administrau și gestionau bunuri proprietatea statului . De remarcat că înscrisurile exhibate prezumă o altă stare de fapt decât cea afirmată de reclamantă, cât timp expres menționează că „ la darea în folosință a noului local de școală, clădirea în care funcționează în prezent școala de cooperație va fi pusă la dispoziția C. executiv al C.ui popular al orașului B., pentru I.C.S."; Mai mult decât atât, ex lege (art. 166 din L. nr. 84/1995, reluate de L. educației naționale nr. 1/2011) baza materială aferentă procesului de instruire și educație realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor sau organizațiilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989 s-a reintegrat în patrimoniul M.uiînvățământului, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat. De altfel și terenul de sub construcție a devenit proprietate publică, dreptul de administrare nemaiființând cel puțin de la momentul includerii terenului în domeniul public. Ca atare dobândirea în patrimoniu a imobilului litigios de către constructor și transmisiunea patrimonială înșiruită în raport de transformările suferite în timp de persoana juridică-constructor, de la acesta la reclamanta apelantă, nu este dovedită în privința imobilului școală, astfel că pretenția dedusă judecății nu a putut fi satisfăcută. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod proc. civ. tribunalul a respins apelul declarat ca nefondat. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii reclamanta S. C. DE C. DE G. 2 F. B.-N. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că argumentul tribunalului potrivit căruia construirea de către U. - .I.J.E.C.O.O.P. B. nu semnifică dreptul de proprietate asupra construcției prin simplul fapt al edificării este nefondată deoarece construcția respectivă a fost edificată de către antecesoarea recurentei în baza autorizației de construcție nr. 9. (...), aspect confirmat și în nota de constatare, pe un teren asupra căruia a dobândit un drept de administrare în baza deciziei nr. 246/1972 emisă de C. P. al jud. B.-N., teren înscris în C.F. nr. 55755 B., construcție executată de Î. J. de C. M. în baza contractului de antrepriză nr. 2., evident din surse proprii de finanțare. Odată edificată această construcție a intrat în patrimoniul antecesoarei recurentei pentru că nu există nici un document din care să rezulte că aceasta ar fi edificat construcția în numele și pentru altă persoană sau municipiul B. în acest sens sunt și prevederile art. 11, art. 12, art. 18 și art. 21 din L. nr. 6/1970. Prin decizia nr. 1858/(...) Î.C.C.J.- Secția de contencios administrativ a statuat că este de necontestat că, înainte de anul 1989, alături de proprietatea socialistă de stat, ca formă a fostei proprietăți socialiste, exista proprietatea cooperatistă în cadrul căreia se susține că socializarea mijloacelor de producție se realiza la scara fiecărei cooperative în parte. Cooperativele ca persoane juridice erau titularele acestui drept, opozabil erga omnes, deci inclusiv statului, asupra bunurilor din patrimoniul lor. În măsura în care, după 1999, cooperativele nu s- au desființat pe căile prevăzute de lege sau în fapt, ele au rămas titulare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor, terenuri, construcții, mijloace fixe, astfel încât nici un alt subiect de drept, oricare ar fi el, inclusiv statul, nu ar putea împiedica exercițiul acestui drept. În speță, chiar în ipoteza în care ar fi fost vorba despre ridicarea unor construcții de către cooperative pe terenuri proprietate de stat (la acea vreme proprietate socialistă de stat) aceasta s-a făcut pe temeiul unor raporturi juridice pe baza cărora a fost constituit un drept de folosință în folosul cooperativelor, asupra acelor terenuri, iar cooperativele au dobândit un drept de proprietate asupra construcțiilor astfel realizate, drept opozabil erga omnes inclusiv statului. Din acest punct de vedere, rămâne fără efect eventuala neînscriere a lor în cărțile funciare deoarece este vorba de drepturi extratabulare exercitate ca atare de titularii lor. O eventuală evidențiere în inventarele unităților administrativ-teritoriale ca bunuri proprietate publică a statului nu este de natură a pune în discuție dreptul de proprietate al cooperativelor asupra construcțiilor ridicate de ele pe acele terenuri. Probatoriul administrat în cauză a fost insuficient, iar reclamanta a solicitat instanței de apel audierea unui martor, solicitare care a fost respinsă. Art. 166 din L. nr. 84/1995 este inoperant întrucât se referă la baza materială realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor sau organizațiilor de stat, ori antecesoarea recurentei și recurenta nu se încadrează în aceste categorii potrivit art. 1 din L. nr. 6/1970. De altfel, prin L. nr. 3. s-a introdus alin. 41al art. 166 din L. nr. 84/1996 prin care se precizează că nu fac parte din domeniul public al municipiilor terenurile și clădirile deținute de unitățile de învățământ în baza unor contracte de închiriere sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice, or, între Inspectoratul Ș. al jud. B.-N. și recurentă există un contract de comodat pentru imobilul în litigiu. Pârâtul intimat G. Ș. DE S. B., deși legal citat, nu și-a delegat reprezentantîn fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curteareține următoarele: Art.304 pct.7 C.pr.civ. prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Motivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar. Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de reclamantă. Pe de altă parte, Curtea reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat. Motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.8 C.pr.civ. invocat de reclamanta recurentă trebuie să precizeze în mod concret care este actul pretins denaturat de către instanța de judecată și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii recurate. Denaturarea actului înțelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanțelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate și contrazise prin sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat. Prin urmare, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. a fost invocat de reclamantă în mod formal, fără ca acesta să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greșit de către instanța de fond astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerentpentru care sentința recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. Astfel, este real că prin D. nr.246/(...) a C. executiv al C.ui popular al jud. B. N. s-a transmis, fără termen și fără plată, din administrarea C. executiv al C.ui popular al orașului. B., în administrarea Intreprinderii județene economice a cooperativelor de consum B., terenul neproductiv în suprafață de 1415 mp situat în orașul B., înscris în CF nr.2108 și nr.3395 B., nr.top.1714,1715 și 1716, în scopul construirii unei școli pentru pregătirea cadrelor din cooperație. Construcția școlii va începe în trimestrul III al anului 1972 și se va termina în trimestrul III al anului 1973 (f.9-10 dosar fond). Ca urmare a cererii adresată de U. I. E. J., C. executiv al C.ui popular al jud. B. N., la data de (...), a emis autorizația pentru executare de lucrări nr.(...), prin care s-a autorizat executarea lucrării „Școală cu 8 săli de clasă și laborator"; din orașul B., B-dul R. nr.45 (f.6, f.7, dosar fond). Ulterior, la data de (...), între I. județeană de C. M. B., în calitate de antreprenor general și I. B., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de antrepriză nr.2. având ca obiect construcția Școala cu 8 săli de clasă la G. Ș. cooperatist B. (f.8, dosar fond). C. CF nr. 7056 B., nr. top(...), 1716, prin încheierea de carte funciară nr.5024 emisă la data de (...) de Judecătoria Bistrița, în dosarul 5. cf, s-a dispus ca în baza deciziei nr.246/1972 dată de C. popular al jud.B. N. și a documentației anexate, asupra imobilului teren de sub A+1 adus din CF nr.2108 , 3395, în suprafață de 1415 mp, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea S.ului Român, în administrarea F. B., fără termen și fără plată, iar asupra imobilului școală cu 8 săli de clasă, s-a întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de edificare, în favoarea G.ui Ș. de C. B. La baza acestei înscrieri a stat Nota de constatare nr. 11.947/(...) emisă de C. Local al M. B. și documentația tehnică întocmită de expertul C. I. (f.10, 18-40, dosar fond). Ulterior, imobilul mai sus arătat s-a transcris în CF nr.55755 B., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.7056, iar prin Î. de cf nr.30790/(...), asupra imobilului teren s-a întabulat dreptul de proprietate, dobândit prin lege (HG nr.527/(...)), domeniul public, în cotă de 1/1, în favoarea M. B. (f.11-12, f.51-62, dosar fond). Acțiunea reclamantei a fost respinsă de instanța de fond pe considerentul că, deși S. C. DE C. DE G. 2 F. B. N. este continuatoarea în drepturi a I. - U. B.- N., aceasta din urmă fiind beneficiara autorizației de construire a școlii, r cu 8 săli de clasă, reclamanta nu a dovedit că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției în discuție, respectiv apartenența imobilului la patrimoniul acesteia, urmată de transmiterea firească și succesivă a construcției în patrimoniul reclamantei. Contrar susținerilor recurentei care se limitează a afirma doar că imobilul construcție a fost executat de I. județeană de C. M. B. evident din surse proprii de finanțare și că odată edificată această construcție a intrat în patrimoniul antecesoarei recurente, Curtea constată că aceasta nu a probat în nici un fel simplele afirmații făcute, în condițiile în care potrivit art.1169 C.civ, în vigoare la data introducerii acțiunii civile, impuneau ca sarcina probei revine reclamantei. În aceste condiții, împrejurarea că nu există nici un document din care să rezulte că antecesoarea recurentei ar fi edificat construcția în numele și pentru o altă persoană sau Municipiul B. nu este de natură să probeze concluzia alegată de recurentă privitoare la faptul că școală a intrat patrimoniul antecesoarei sale. Recurenta a invocat prevederile art.11 din L. nr.6/1970 cu privire la organizarea și funcționarea cooperației de consum potrivit cărora, „Organizațiile și întreprinderile cooperației de consum își păstrează fondurile disponibile înconturi deschise la unitățile bancare de stat care efectuează operațiunile lor de decontare"; și cele ale art.12 din aceeași lege care prevedeau că „Organizațiile cooperației de consum sînt obligate sa verse către stat impozite și taxe pentru activitatea pe care o desfășoară, în temeiul dispozițiilor legale în vigoare";. De asemenea, a invocat dispozițiile art.18 din același act normativ conform cărora „Bunurile mobile și imobile, mijloace fixe, proprietate a organizației cooperației de consum, nu pot fi transmise în proprietate sau date în folosinta decît numai cu plata și în cazurile și condițiile prevăzute de lege și statut. Bunurile arătate în alineatul precedent nu pot fi urmărite de creditorii organizației cooperatiste și nici de creditorii personali ai membrilor cooperatori. Cu excepția dobîndirii de către stat prin prescripția achizitiva sau posesia de buna credința, bunurile imobile, mijloacele fixe, proprietate a organizației cooperației de consum, nu pot fi dobîndite de terți prin prescripție achizitiva, iar bunurile mobile, mijloacele fixe proprietate a acelorași organizații nu pot fi dobîndite de terți prin posesia de buna credința. Acțiunea în revendicare a bunurilor arătate în alineatele precedente este imprescriptibila"; precum și cele ale art.21 care stipulau că „Proprietatea organizațiilor cooperației de consum este ocrotită de stat. S.ul sprijină organizațiilor cooperației de consum în realizarea obiectivelor lor, prin: a) aprovizionarea cu mărfuri, materii prime, materiale, utilaje, instalații și mijloace de transport din fondul central și prin autorizarea de procurari directe, în scopul îndeplinirii sarcinilor; b) acordarea de credite; c) politica de impozite privind activitatea organizațiilor și întreprinderilor cooperației de consum; d) atribuirea de terenuri în folosinta din fondul funciar al statului; e) transmiterea în proprietate cît și repartizarea în folosinta temporară de imobile sau părți de imobile din fondul de stat în condițiile prevederilor legale; f) asistenta tehnica de specialitate, la cererea organizațiilor cooperației de consum; g) efectuarea controlului economico-financiar de către organele de stat, la cerere, pentru îndeplinirea sarcinilor de control ce revin organizațiilor cooperației de consum; h) alte măsuri necesare pentru buna desfășurare a activității organizațiilor cooperației de consum";. În acest sens, dispozițiile legale de care recurenta s-a prevalat, pentru prima dată în calea de atac a recursului, cu încălcarea art.316 raportat la art.298 coroborat cu art.294 alin.1 C.pr.civ, respectiv art.11, art.12, art.18 și art.21 din L. nr.6/1970, nu sunt aplicabile în speță deoarece recurenta nu a reușit să probeze că imobilul construcție a fost construit din fondurile proprii, a fost inclus în patrimoniul I. - U. B.-N., cu alte cuvinte că a fost dobândit în mod legal în proprietatea antecesoarei sale. Simplul fapt al construirii de către U. - Î. E. J. I. B. a școlii G.ui școlar cooperatist B. nu are semnificația dobândirii unui drept de proprietate asupra construcției. În condițiile în care lipsesc orice probe care să demonstreze realizarea investiției exclusiv din patrimoniul I. - U. B.-N., intrarea și evidențierea școlii în patrimoniul constructorului, transmiterea ulterioară a folosinței către G. Ș. de C. B., organizat ca unitate de învățământ împreună cu CENTROCOOP, în circumstanțele temporale ale epocii în care preponderent organizațiile cooperatiste administrau și gestionau bunuri proprietatea statului așa cum reiesedin interpretarea art.1 coroborat cu art.2 și art.3 din actul normativ mai sus arătat. Mai mult decât atât, contrar susținerilor recurentei privitoare la împrejurarea că imobilul construcție a intrat în patrimoniul antecesoarei sale, prin D. nr.246/(...) a C. executiv al C.ui popular al jud. B. N. prin care s-a transmis, fără termen și fără plată, din administrarea C. executiv al C.ui popular al orașului. B., în administrarea Intreprinderii județene economice a cooperativelor de consum B., terenul neproductiv în suprafață de 1415 mp situat în orașul B., înscris în CF nr.2108 și nr.3395 B., nr.top.1714,1715 și 1716, în scopul construirii unei școli pentru pregătirea cadrelor din cooperație, s-a prevăzut în mod expres că „La darea în folosință a noului local de școală, clădirea în care funcționează în prezent școala de cooperație va fi pusă la dispoziția C. executiv al C.ui popular al orașului B., pentru I.C.S";, ceea ce duce la concluzia certă că imobilul construcție nu a intrat niciodată în proprietatea și în patrimoniul antecesoarei reclamantei. Corespunde realității împrejurarea că înainte de anul 1989, alături de proprietatea socialistă de stat a existat și proprietatea cooperatistă, iar cooperativele, ca persoane juridice erau titularele acestui drept asupra bunurilor din patrimoniul lor însă, așa cum s-a arătat deja, reclamanta nu a reușit să probeze această împrejurare și anume că imobilul școală a fost edificat prin mijloace financiare proprii, că a fost dobândit în proprietatea cooperatistă, că a fost inclus în patrimoniu de către constructor și, ulterior, transmisiunea patrimonială succesivă în raport de transformările suferite în timp de persoana juridică-constructor, de la acesta la reclamanta recurentă. Din această perspectivă, invocarea art.494 C.civ. pentru prima dată în calea de atac a recursului, cu încălcarea art.316 raportat la art.298 coroborat cu art.294 alin.1 C.pr.civ, nu este aplicabilă speței deoarece nu este îndeplinită ipoteza normei juridice, aceea a ridicării de către constructor a unei construcții pe terenul altei persoane, știind sau nu, că nu este proprietarul acelui teren. În ceea ce privește insuficiența probatoriului administrat, reclamanta recurentă a arătat doar că a solicitat instanței de apel audierea unui martor, solicitare care a fost respinsă, fără a menționa în mod concret critica de nelegalitate referitoare la acest aspect. Cu toate acestea, Curtea verificând actele procedurale întocmite de tribunal constată că în ședința publică din (...), reprezentanta reclamantei, av. S. M., a solicitat în probațiune audierea martorului Z. Ș., persoană care cunoaște situația imobilului în litigiu pentru dovedirea tezei probatorii cu privire la edificarea imobilului în litigiu, iar instanța de apel a prorogat pronunțarea asupra acestei probe după depunerea de către reclamantă a înscrisurilor solicitate din oficiu, respectiv dosarul integral de întabulare a dreptului a cărui rectificare se solicită, a înscrisurilor referitoare la transformarea I.-U. B. N. în S. C. de C. de gr. 2 F. B.- N., precum și a înscrisurilor care atestă preluarea patrimoniului de la prima persoană juridică (f.12, dosar apel). Ulterior, la următorul termen de judecată din (...), reprezentanta reclamantei a arătat că insistă în încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi, în completarea înscrisurilor depuse la dosar, împrejurarea că proprietara imobilului litigios este reclamanta. Tribunalul, văzând actele și lucrările dosarului a respins cererea de administrare a probatoriului testimonial ca nefiind utilă soluționării apelului (f.76, dosar apel). Potrivit art.167 alin.1 C.pr.civ., dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere. Din interpretarea acestui text legal rezultă cu evidență că instanța este datoare să examineze, în momentul propunerii, concludența probelor, fiind suverană în aprecierea utilității acestora, astfel că poate înlătura probele pe care nu le consideră utile, cu obligația de a motiva de ce le înlătură. În prezenta cauză, tribunalul a respectat pe deplin dispozițiile acestui text legal și a arătat care sunt considerentele pentru care a respins cererea reclamantei de administrare a probei testimoniale, astfel încât critica reclamantei recurente referitoare la acest aspect nu este fondată. Contrar alegațiilor reclamantei recurente tribunalul nu și-a fundamentat în drept soluția pronunțată pe dispozițiile art.166 din L. nr.84/1995, ci a arătat că ex lege, baza materială aferentă procesului de instruire și educație realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor sau organizațiilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989 s-a reintegrat în patrimoniul M.ui învățământului, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat, textul legal menționat fiind reluat de L. nr.1/2011 a educației naționale. De altfel, conform art.361 alin.2 din L. nr.1/2011, la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă L. învățământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, astfel că acest din urmă act normativ era abrogat la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la data de (...), considerent pentru care Curtea nu va proceda la analizarea incidenței prevederilor art.166 alin.41din L. nr.84/1995. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7, pct.8 pct.9 C.pr.civ., astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va espinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. C. DE C. DE G. 2 F. B.-N. împotriva deciziei civile nr. 8. (...) a Tribunalului B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține, ca fiind legală. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU A.E MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. C. DE C. DE G. 2 F. B.-N. împotriva deciziei civile nr. 8. (...) a Tribunalului B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ A.-A. M. G.IER, Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2ex. Jud.fond: M. I.F. Jud.apel: Nășcuțiu C.;B. M.L.
| ← Decizia civilă nr. 2857/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 70/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
