Decizia civilă nr. 569/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA C. NR. 569/R/2012

Ședința publică din 10 februarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-D. C.

JUDECĂTORI: A.-A. P.

C.-M. CONȚ

GREFIER : A.-A. M.

S-au luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. I., precum și recursul declarat de reclamanții M. I., M. D.-E. și T. S., împotriva deciziei civile nr. 68 din 18 octombrie 2011 a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați N. V. și N. E., având ca obiect succesiune.

Se constată că la data de (...) a fost înregistrat la dosar un înscris întitulat „Note de concluzii";, în 2 exemplare, care a fost expediat prin fax de către reclamanții recurenți M. I., T. S. și M. D. E., prin intermediul domnului avocat T. N., originalul acestui înscris fiind expediat prin poștă și înregistrat la dosar în data de (...), iar la acest înscris au fost anexate xerocopii de pe chitanțele care atestă plata impozitului pentru anii (...), 2009 și 2010 privind clădirile și terenurile deținute de reclamanții recurenți M. I., M. D. E. și T. S.

De asemenea, se constată că la data de (...) a fost înregistrat la dosar un înscris întitulat „Concluzii scrise";, expediat prin fax de reclamantul recurent M. I., prin intermediul domnului avocat M. D., originalul acestui înscris fiind expediat prin poștă și înregistrat la dosar în data de (...), iar la acest înscris a anexat chitanța nr. 1075008/(...), care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 6000 lei pentru domnul avocat M. D.

De asemenea, se constată că la data de (...) a fost înregistrată la dosar o cerere, prin care pârâții intimați N. V. și N. E. solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză cu încă o săptămână, deoarece doresc angajarea unui apărător pentru redactarea concluziilor scrise, având în vedere că la data de (...) le-a fost respinsă cererea de amânare în vederea angajării unui apărător.

Totodată, constată că la data de (...) a fost înregistrat la dosar un înscris întitulat „Concluzii scrise";, în 2 exemplare, expediat prin fax de către pârâții intimați N. V. și N. E., prin intermediul doamnei avocat N. I.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă nr . 9397/(...), pronunț ată de Jude c ător ia Br așov î ndosar nr. (...), s-a admis excepția tardivității formulării întâmpinării și cererii reconvenționale.

A fost respinsă acțiunea precizată din dosar (...) al J. B., formulată de către reclamanții M. I., T. S. și M. D. E., în contradictoriu cu pârâții N. V. și

N. E.

A fost respinsă cererea reconvențională din dosar nr. (...) al J. B.

S-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, din dosar

12.(...) al J. B., formulată de reclamanții N. V. și N. E., în contradictoriu cu pârâții M. I., T. S. și M. D. E.

S-a admis în parte acțiunea obiect al dosarului nr. 16 (...) al J. B., formulată de către reclamanții N. V. și N. E., în contradictoriu cu pârâții

M. I., T. S. și M. D. E. și, în consecință:

S-a constatat că reclamanții sunt moștenitorii testamentari ai defunctei A. S., decedată la (...);

S-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 1..

S-a constatat că masa succesorală după defuncta A. S. se compune din cota de 1..400 m.p. din imobilul înscris în C.F. 28277 B. nr. top. 14

199/2 și din imobilul înscris în C.F. 14071 B., nr. top. (...)/1/b/2/2/1 totul per II/b, C.F. 28.227 B., nr. top. 14. 199/2/2/b/1 și din următoarele bunuri mobile :

1. Dormitor: pat dublu, 2 noptiere cu veioze, șifonier cu 3 uși , scrin cu 4 sertare, o toaletă cu oglindă, masă cu canapea și 4 scaune, candelabru, un covor persan, 2 carpete, tablouri, icoane si cărți bisericești.

2. Sufragerie: masa ovala de lemn cireș de 12 persoane, 12 scaune cu pernițe, bufet lemn cireș cu plăci de marmura, doua servante cu plăci de marmură, recamier extensibil, doua fotolii si măsuță, oglindă mare venețiana înrămata, pat tip dormeza, frigider, televizor, candelabru, măsuța bar, covor persan, perdea transparenta, 2 tablouri goblen, tablouri cu foto familie.

3. Vestibul: dulăpior, măsuță rotundă cu tăblie metalică, 2 fotolii, 2 cuiere, 2 măsuțe de serviciu cu plăci de marmură, 2 trofee-păsări împăiate.

4. Bucătărie: mobilier complet, aragaz, set tacâmuri pentru 12 persoane din argint, 3 seturi complete veselă, 2 seturi pahare cristal.

5. Cămara: rafturi cu obiecte gospodărești, mașină de cusut, aspirator.

6.Alte obiecte: 4 plăpumi, 4 perne, 6 lenjerii de pat fete de masă, 2 sfeșnice argint, bibelouri, vaze flori, caseta cu bijuterii, acte.

S-a dispus înscrierea în C.F. a drepturilor de proprietate ale reclamanților, cu titlu de drept de moștenire testamentară și radierea dreptului de proprietate al pârâților.

Au fost respinse capetele de cerere 1-3 din acțiunea promovată în dosar nr. 12.(...), capătul de cerere nr. 2 din acțiunea obiect al dosarului

12.(...), ale J. B.

S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata capătului de cerere nr. 1 din dosar nr. 16.(...) a J. B.

Pârâții din dosarele conexate au fost obligați să plătească reclamanților suma de 1.808,8 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

„Părțile au calitatea de succesori ai defunctei A. S. decedată în (...), în calitate de soră pentru reclamantul M. și mătușă de frate pentru ceilalți doi reclamanți din dosar (...), respectiv mătușa pârâtului N. V.

La data de (...), aceasta întocmește un testament olograf în care menționează că lasă moștenire, toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul ei la data decesului ei.

După decesul acesteia, reclamanții din dosar nr. (...) respectiv, pârâți în celelalte două dosare, s-au prezentat la BNP M. G. unde s-a emis certificatul de moștenitor nr. 1., ce le atesta acestora dreptul de moștenire asupra imobilului din B., str. Ș. L., nr.4, respectiv asupra cotei de 1. din imobilul înscris în CF 14071 B., nr. top (...)/1/b/2/2/1 totul pe II (fila 30,31 vol. I dosar (...)).

Întrucât părțile își contestă reciproc calitățile de moștenitori testamentari, respectiv legali, elucidarea întregului litigiu, depinde, esențialmente, în totalitate, de autenticitatea semnăturii defunctei de pe testamentul sus amintit, sens în care instanța a admis proba cu expertiza grafologică. A. deoarece, indiferent de afirmațiile și/sau speculațiile părților, calitatea de moștenitor legal/testamentar este dată de concluziile raportului de expertiză.

Astfel, în cauză s-a efectuat raportul de expertiză criminalistică nr.

97/(...), care a concluzionat că semnătura de pe testamentul mai sus amintit nu aparține defunctei, menționând, între altele că, examinarea microscopică a traseelor, indică mișcări ezitante.

Evident, în aceste condiții, reclamanții N. au contestat concluziile acestui raport de expertiză, solicitând o contraexpertiză efectuată, de această dată, de trei experți.

Prin urmare, în cauză s-a întocmit raportul de expertiză criminalistică nr.28/2010 de către I. N. de E. C.

În acest din urmă raport, s-a evidențiat în contrast cu concluziile primului raport de expertiză că autoarea semnăturii este defuncta A. S., deoarece raportat la înscrisurile depuse spre comparație, grafismul este cursiv, înclinat, cu o continuitate medie și un ritm susținut. S-a mai arătat că există asemănări atât de ordin general cât și individual, corespunzând continuitatea, viteza de execuție, presiunea scrierii și coordonarea mișcărilor, aspecte ce sunt, în opinia instanței, esențiale în determinarea autorului semnăturii, cu referire specială la continuitatea, viteza de execuție și presiunea scrierii ( filele 61-72 dosar (...) vol. IV).

A. deoarece, în contrast cu concluziile primului raport de expertiză, numai o scriere constantă, cu o bună coordonare a mișcărilor poate determina concluzia că semnătura aparține defunctei.

În consecință, față de aceste concluzii, instanța va constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 1. emis de BNP M. G. pentru fraudă la lege potrivit art.948 pct.4 C.

Tot din probele dosarului (declarația martorei și răspunsurile la interogatoriu) rezultă că reclamanții N. s-au încadrat în termenul legal de acceptare a succesiuni, motiv ce determină instanța să constate, în baza art. 859 coroborat cu art. 888 Cod Civil, că acești reclamanți sunt moștenitori testamentari ai defunctei.

Având în vedere că masa succesorală se compune din bunurile imobile mai sus enumerate și necontestate și din cota de 1. din imobilul înscris în

CF nr. CF 28277 B., nr. top 14199/2/2, respectiv apartamentul din CF

14071 B., nr. top (...)/1/b/2/2/1, totul per II/b și CF 28227 B., nr. top

14199/2/2/b/l instanța, pe cale de consecință, în baza art. 20 alin. l coroborat cu art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, cu modificările și completările ulterioare, se va dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamanților N. și radierea dreptului de proprietate al pârâților.

Prin urmare, acțiunea reclamanților, din dosarul nr. (...) va fi respinsă, având în vedere cele mai sus expuse.

Întrucât s-a constatat că reclamanții N. au calitatea de moștenitori testamentari, vor fi respinse pentru aceleași motive și capetele 1 și 3 din dosarul conex nr. 12(...), precum și capătul nr.2 din dosarul conex nr. 16(...), restul petitelor din aceste dosare vor fi admise.

Se va lua act că reclamanții au renunțat la judecata capătului de cerere privind constatarea simulației conform filei 108 voi III dosar nr. (...).

In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți în dosarul de mai sus (fila 59), acesta va fi respinsă cum, de altfel, au solicitat

și reclamanții din acest dosar.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat că excepția autorității de lucru judecat a fost soluționată în dosarul (...), vol. III fila 112 (verso).

Având în vedere culpa procesuală a pârâților M. I., T. S., M. D. E., în baza art. 274 C., vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți";.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at ap el, în ter men leg al, r ecl aman tul

M. I., precu m ș i, acel aș i recl aman t, al ătur i de recl aman tele T . S. ș i M. D. E.

În memoriile depuse, părțile au intitulat calea de atac ca fiind recurs cu precizarea că, în accepțiunea domniilor lor, calea de atac este apelul și nu recursul. În susținerea motivelor, părțile se prevalează de dispozițiile art. 304^{1C., care reglementează modul de soluționare a recursului pentru situațiile în care, potrivit legii, hotărârile nu pot fi atacate cu apel.}

Motivele invocate au fost, în esență, urătoarele: aplicarea greșită a legii, în sensul că, din motivarea hotărârii rezultă că, esența calității de moștenitor legal/testamentar este dată de concluziile raportului de expertiză. Din această concluzie s-ar putea reține că experții ar fi cei care au soluționat problemele de drept ale cauzei și nu instanța. Fără nicio probă s-a reținut că N. V. este nepotul defunctei A. S.

Problema de drept pe care instanța de fond trebuia să o rezolve este legată de constatarea acceptării succesiunii de către intimați în termenul prevăzut de lege pentru ipoteza în care testamentul deținut de aceștia ar fi unul real, scris, semnat și datat de către testatoare.

Față de materialul probator administrat în cauză nu s-a făcut dovada acceptării în termen a succesiunii deschise la data de (...), data decesului testatoarei. Singurii care, în termenul de prescripție de 6 luni,au acceptat succesiunea sunt reclamanții, fapt dovedit prin certificatul de moștenitor nr. 1., precum și prin aceea că, în cadrul proceselor dintre părți, intimații nu au pretins niciodată că ar fi moștenitori ai defunctei A. S. În motivarea căilor de atac, reclamanții au prezentat procesele în care s-au judecat cu intimații și în care aceștia din urmă nu s-au prevalat de calitatea lor de moștenitori testamentari. Intimații nu au făcut în niciun fel dovada acceptării tacite a moștenirii ceea ce conduce la concluzia că, intimații nu au acceptat moștenirea în niciun fel.

În raport cu această concluzie este fără relevanță dacă, în cauză există sau nu un testament care, potrivit contraexpertizei efectuate, a fost întocmit de defuncta A. S. F. că intimații nu au calitate de moștenitori ai defunctei mai sus menționată, este atestat și prin interogatoriul luat acestora.

II. Hotărârea instanței de fond este nelegală, susțin reclamanții, întrucât instanța a dat valențe unei probe fără ca aceasta să fie analizată în contradictoriu cu ansamblul probator al cauzei, respectiv fără ca această probă să fie coroborată cu un alt mijloc de probă. Referirea are în vederecontraexpertiza efectuată în cauză întocmită de I. A. este în contradicție cu concluziile din raportul de expertiză efectuat de către prof. univ. dr. S. A., șeful catedrei de criminalistică a F. de D. a U. B. B. din C.-N. și de opinia expertului parte R. C., expert criminalist autorizat cu o vechime de peste 40 de ani, autor de lucrări de specialitate. P. concluziilor acestora, la examenul comparativ între înscrisurile depuse la dosar, s-au constatat asemănări, dar și unele deosebiri . Spre deosebire de acest raport de expertiză, în raportul de expertiză al I. sunt relevate numai asemănările, fiind omise diferențele. Obiecțiunile formulate în legătură cu raportul de expertiză efectuat de I. au fost respinse de instanța fondului sub motivația că noi lămuriri nu mai sunt necesare în soluționarea cauzei, convingerea instanței fiind deja formată. În acest context instanța ar fi trebuit să omită această probă având în vedere faptul că, testamentul nu a fost utilizat de către beneficiarii săi în termenul de acceptare a succesiunii, iar pe de altă parte, proba nu se coroborează cu nicio altă probă efectuată în cauză.

III. În mod nelegal instanța a reținut nulitatea absolută a certificatului de moștenitor pentru fraudă la lege făcând trimitere la art. 948

C., fără însă a arăta în ce constă frauda la lege și pe ce material probator se întemeiază. În lipsa motivării, instanța de control judiciar nu este în măsură să decidă.

IV. În mod nelegal instanța a admis cererea de repunere pe rol a cauzei. La termenul de judecată din data de (...), constatând lipsa nejustificată a părților, instanța a dispus suspendarea cauzei, iar în urma pronunțării din data de (...) a repus cauza pe rol la cererea intimaților N. E. și V. care au depus la dosar acte medicale. După depunerea cauzei pe rol, instanța a pus în discuția părților probe care au fost deja încuviințate cu 3 ani în urmă.

V. Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză în sensul că, a reținut o singură probă, iar pe restul nu s-a pronunțat. În acest context se face trimitere la o decizie a T. S. potrivit căreia, după decesul lui A. Ș., intimatul din prezenta cauză, N. V. a încercat să escrocheze atât pe soția supraviețuitoare a defunctului, cât și pe sora acestuia. Același comportament este dezvoltat de N. V. și în prezenta cauză, când după 40 de ani încearcă să deposedeze de moștenire pe adevărații succesori ai defunctei A. S.

Se evidențiază, de asemenea, că în acțiunile promovate de către N. V.

și E. în perioada 2007 - 2008 au fost formulate 14 capete de cerere și numai după 3 ani s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.

Prin recursul decl ar at de c ătre M. I., î n nu me propr iu,s-a solicitatcasarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru o nouă judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.

În cazul în care instanța va aprecia ca apel calea de atac, s-a solicitat admiterea acestuia și schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii care formează obiectul dosarului nr. (...) și respingerea acțiunilor conexe, obiect al dosarelor nr. 10.(...) și respectiv 12.(...) ale J. B.

În motivarea demersului său, reclamantul M. I. a arătat că respingerea de către instanță a acțiunii care face obiectul dosarului nr. (...) s-a bazat în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuat de către I., deși acesta a evidențiat doar elementele de asemănare cu înscrisurile testatoarei, omițând să releve și deosebirile. Instanța nu a luat înconsiderare răspunsurile date la interogator de către intimata pârâtă N. E. A. a recunoscut faptul că ea însăși a declarat la Primăria Brașov că ei, reclamanții, sunt moștenitorii defunctei A. S. Tot ea a fost aceea care a însoțit-o pe reclamanta M. D. E. pentru ca aceasta să ridice ajutorul de înmormântare după defunctă. Calitatea de moștenitori a recurenților nu a fost contestată nici cu ocazia dezbaterii succesiunii după defunctă datorită faptului, cred recurenții, că testamentul invocat de către pârâți nu a existat la data deschiderii succesiunii, el a putut fi prezentat abia după 3 ani de la decesul testatoarei. În cauză nu s-a făcut nici dovada unei acceptări tacite a moștenirii. Relațiile intimaților cu defuncta au fost controversate, fapt atestat de decizia pronunțată în 1974 de către T. S. R. a prezentat, în continuare, procesele care se poartă ori s-au purtat între părți și în care pârâții nu s-au folosit de testamentul olograf depus în prezenta cauză. R. și- a manifestat indignarea și cu privire la opțiunea instanței de a alege expertiza I.-ului și nu pe aceea efectuată de către d-nul dr. S. A., cu atât mai mult cu cât concluziile acesteia din urmă sunt consolidate și prin poziția și prestația expertului parte.

În ciuda obiecțiunilor formulate, referitoare, în principal, la faptul că ultimul raport nu conține deosebiri între scriitura din testament și celelalte înscrisuri depuse la dosar aparținând testatoarei, instanța nu a solicitat lămuriri din partea experților. P. de la o supraevaluare a raportului de expertiză, în funcție de celelalte probe din dosar, instanța a greșit grav atunci când a constatat nulitatea absolută a certificatului lor de moștenitor pentru fraudă la lege, fără a arăta în ce constă aceasta.

Prin întâmpinarea f or mul ată, in timaț i au solicitat respingerea căii deatac de care s-au prevalat reclamanții, ca fiind nefondată, motivându-și poziția pe următoarele argumente.

Acceptarea tacită a moștenirii după defuncta A. S. este rezultatul comportamentului lor față de întreg patrimoniul succesoral al defunctei. Astfel ei au efectuat acte de dispoziție constând în aceea că au preluat toate bunurile mobile, iar imobilul în care a locuit defuncta a fost înstrăinat gratuit în favoarea fiicei lor N. V.a, care s-a și mutat efectiv în imobil. Terenul situat în P. B. a fost, de asemenea, folosit de ei sub titlu de proprietar. D. testamentului pentru prima dată în prezenta cauză este datorată strategiilor de apărare folosite de către apărătorii aleși în celelalte cauze. În fața primei instanțe a fost audiat un singur martor, deși ei au solicitat audierea a doi martori, de aceea, în calea de atac formulează cerere pentru audierea a încă a doi martori care ar putea dovedi modul în care ei s-au comportat în raport cu succesiunea, precum și comportamentul reclamanților cu privire la același aspect.

Susținerea apelanților, în legătură cu natura controversată a relațiilor lor cu defuncta și familia acesteia, nu se confirmă, având în vedere și numai contractul de întreținere încheiat cu aceștia.

Sentința instanței de fond este criticată și datorită valenței probatorii cu care a fost evaluată contraexpertiza efectuată în cauză. Referitor la acest aspect, intimații au subliniat faptul că, excesul de deosebiri evidențiate în primul raport de expertiză, precum și poziția ostentativ subiectivă a expertului parte, au determinat instanța să încuviințeze contraexpertiza efectuată.

Susținerile reclamanților în legătură cu neacceptarea în termen a succesiunii nu sunt argumente de natură a înlătura concluziile științifice ale celui de-al doilea raport de expertiză. Referitor la raportul dintre asemănări și deosebiri între scrisul testatoarei din testamentul comparat cu scrisulacesteia din celelalte scripte analizate, cea de-a doua lucrare de specialitate precizează că referirile sale în acest sens sunt doar exemplificative.

Nu poate, de asemenea, a fi primită poziția reclamanților, de înlăturare a unor concluzii științifice dintr-o probă administrată, numai pe motiv că aceasta nu se coroborează cu restul probelor, de altfel, nenominalizate.

Intimații recunosc că, prin hotărârea atacată, instanța de fond a motivat lapidar constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1., dar acest aspect poate fi complinit de către instanța care efectuează controlul judiciar. E. este că, certificatul de moștenitor menționat a fost emis cu desconsiderarea regulilor după care trebuia dezbătută succesiunea în privința unor bunuri a căror proprietate a fost transmisă prin testament și prin evitarea prezenței lor la dezbateri.

Repunerea cauzei pe rol s-a făcut în deplină legalitate și nu pentru a-i favoriza, având în vedere că în cauză s-a admis conexarea și a altor dosare, ori cererile în probațiune formulate în acestea, în mod obligatoriu trebuiau puse în discuția părților, pentru ca ulterior să fie admise și în final administrate.

C ăile de atac au f ost înreg is tr ate, in iț ial, pe rolul T . B., sub nr. (...), îns ă,

pr in Î. nr. 2653/(...) pronunț ată de c ătre În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus ti ț ie, în

dos ar nr. 10.(...), c au z a a f ost s tr ămu tată l a T ribun alul S ăl aj.

Pr in înche iere a pron unț ată în șed inț a pu bl ic ă d in (...), în dos ar nr. (...),

T ribun alul Br așov a d ispus sco atere a de pe rol a aces tu i dos ar ș i tr imite re a lu i

l a T ribun alul S ăl aj, c a u r mare a ad mite r ii cerer ii de s tr ămu tare, c auz a f iin d

înreg is tr ată l a ace as tă ins tanț ă , ca apel, sub nr. (...).

T ribun alul S ăl aj, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 6 8/(...), pronunț ată în dos ar nr.

(...), a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamanții M. I., T. S. și

M. D. E., împotriva sentinței civile nr. 9397/(...) pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr. (...). Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 648,5 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.

Motivând decizia din apel, Tribunalul Sălaj a reținut în considerentele acesteia următoarele:

„Având în vedere că, prin sentința civilă nr. 9397/(...) pronunțată de

Judecătoria Brașov, atacată prin prezentul apel, a fost respinsă acțiunea care a format obiectul dosarului (...), precum și cererea reconvențională depusă în același dosar și având în vedere că prin aceeași sentință au fost respinse petitele 1-3 din acțiunea obiect al dosarului 12.(...) și petitul 2 din acțiunea, obiect al dosarului 16.(...), ambele dosare conexate la dosarul (...), se impune a fi făcute câteva precizări preliminarii judecății.

Acțiunea din dosarul (...) a fost promovată de către reclamanții - apelanți din prezenta cauză în contradictoriu cu intimații pârâți și a avut ca obiect revendicarea apartamentului situat în B., str. Ș. L., nr.4 și restituirea bunurilor mobile situate în imobil. În cauză pârâții au formulat cerere reconvențională prin care invocă lipsa calității procesuale active a reclamanților în promovarea acțiunii în revendicare, certificatul lor de moștenitor neechivalând cu un titlu valabil. Pe fond se solicită interpretarea contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu Î. nr.

3710/2003, în sensul în care, din cuprinsul acestuia să rezultă că ei sunt proprietarii imobilului revendicat de către reclamanți prin acțiunea introductivă.

La termenul de judecată acordat în cauză - (...) - (f.38 vol. III) la cererea pârâților a fost admisă excepția de conexare a dosarului nr. 16.(...) al Judecătorie B. la prezenta cauză.

Acțiunea care face obiectul dosarului cu numărul de mai sus a fost promovată de către N. V. și E. (intimați în prezentul apel) în contradictoriu cu apelanții. Prin acțiune s-a solicitat să se constate caracterul simulat parțial al contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu Î. nr.

3710/(...) în sensul că, prin acesta, alături de cota indiviză de 8..600 m.p. teren, situat în P. B. și întabulat în C.F. 28227 B. cu A+5, top.

14.199/2/2/b, reclamanții au mai cumpărat de la A. S. și imobilul în care aceasta locuia la vremea respectivă, situat în B., str. L. nr. 4, ap. 2. Prin al doilea petit al acțiunii s-a solicitat să se constate că între ei și defuncta A. S. a intervenit operațiunea juridică de vindere a imobilului situat administrativ la adresa mai sus menționată, precum și a unei suprafețe de 11.000 m.p. teren, diferență rămasă după ce au cumpărat 8..600 - a parte din același teren.

În final s-a solicitat să se recunoască dreptul lor de moștenitori ai defunctei A. S., în calitate de legatari universali și să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1.. Să se dispună întabularea în

C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

În dovedirea acțiunii lor, reclamanții au depus, pe lângă contactele de vânzare cumpărare despre care au făcut vorbire în motivarea acțiunii, un testament olograf întocmit la data (...) și semnat de către A. S. (f.32 dosar

16.(...))

La acest dosar a fost acvirat dosarul nr. (...) a J. B. Acțiunea din acest dosar a fost promovată de către intimații prezentului apel, N. V. și E. Aceștia au solicitat să se constate validitatea convenției încheiate între ei și defuncta A. S., prin care au dobândit proprietatea asupra terenului în suprafață de 11.000 m.p., întabulat în C.F. 28227 B., top 14199/2/2/b/1.

Prin sentința civilă nr. 3623/(...) pronunțată de Judecătoria Brașov acțiunea a fost respinsă ca nefondată, iar în urma recursului declarat, N. V.

și E. au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la dosarul 16.(...), prin sentința atacată s-a constatat renunțarea la judecată a primului petit al acțiunii și s-a respins ca nefondat petitul al doilea. Au fost admise celelalte capete de cerere din acțiune.

Acțiunea, obiect al celui de-al doilea dosar conexat nr.(...), a fost promovată tot de către intimații din prezentul apel, N. V. și E., în contradictoriu cu apelanții. Acțiunea are 7 capete de cerere după cum urmează:

1. să se constate că la data de (...) și (...) între A. S. și reclamanți s-a încheiat un act sub semnătură privată privind imobilul situat în B., str. L. nr. 4, ap.2 și suprafața de 11.000 m.p teren situat în P. B.;

2. să se constate că imobilele de mai sus sunt identificate cu nr. top în cărțile funciare 14071 B. și 28277 B.;

3. pârâții să fie obligați a se prezenta la notar în vederea încheierii unui contract de vânzare cumpărare în formă autentic;

4. să se constate calitatea lor de moștenitori testamentari ai defunctei

A. S.;

5. să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor 1.

6. să se dispună rectificarea încheierii efectuate C.F. 28277 B.;

7. să se dispună întabularea în C.F. a dreptului lor de proprietate.

Prin sentința atacată, capetele de cerere 1 - 3 au fost respinse ca nefondate, fiind admise celelalte.

În dosar (...), la care dosarele de mai sus au fost conexate și, respectiv, acvirate, reclamanții M. I., T. S. și M. D. E., prin scriptul intitulat „Probe"; (f. 41 vol. III dos. (...)) au solicitat, printre alte probe și o expertiză criminalistică a documentului intitulat „T.";.

La termenul de judecată din data de (...), cauza a rămas în pronunțare, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de (...). Pârâții au solicitat repunerea cauzei pe rol ca urmare a faptului că din motive medicale dovedite prin adeverințe medicale, atât apărătorul, cât și ei nu s- au putut prezenta în instanță. Mai mult decât atât prin contractul de asistență juridică (f.65 dosar fond) părțile nu au prevăzut posibilitatea substituirii avocatului ales.

Față de cererea formulată de către părți, luând în considerare actele medicale depuse, instanța, în temeiul art.151 Cod procedură civilă a dispus repunerea pe rol a cauzei. În motivarea încheierii de repunere pe rol se relevă faptul că respingerea cererii pârâților de repunere pe rol a cauzei, în condițiile date, ar echivala cu încălcarea dreptului la apărare precum și a unor principii procesuale importante, cum ar fi cel al contradictorialității.

Unul dintre motivele de apel se referă și la decizia pe care instanța a luat-o cu privire la repunerea cauzei pe rol, invocându-se nelegalitatea acesteia.

P. art.151 C., „pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri";. Argumentele care au determinat repunere pe rol a cauzei sunt nu numai pertinente dar și în acord cu condiția asigurării unui proces echitabil astfel cum este reglementat în dreptul convențional. Așa fiind, motivul invocat de către apelanți este nelegal.

A.anții critică sentința instanței de fond și sub aspectul faptului că, pe parcursul desfășurării procesului, instanța nu a soluționat o problemă de drept esențială și anume aceea privind acceptarea succesiunii de către pârâți.

Critica acestora urmează a fi înlăturată având în vedere, în principal, faptul că o astfel de problemă nu s-a ridicat în fața instanței de fond, iar dispozițiile art.129 alin.(5) C. nu pot fi invocate în căile de atac.

Pe de altă parte probele administrate în cauză - interogatoriul părților, declarația martorului audiat, înscrisuri - atestă faptul că, încă de la decesul proprietarei imobilelor, defuncta A. S., pârâții s-au aflat în locuința acesteia și au folosit terenul în litigiu (f.150 dosar fond). Recunoașterea acestei stări de fapt aparține unuia dintre reclamanții în cauză. Mai mult decât atât, potrivit declarației martorului audiat (f.92 dosar fond) imediat după ce A. S. a decedat, în locuința acesteia s-a mutat fiica pârâților. A. comportamente dovedesc în mod evident exhibarea unor acte de dispoziție cu privire la imobilul în litigiu. Față de aceste împrejurări nu se poate reține că pârâții au căzut în prescripție în ceea ce privește manifestarea dreptului lor la opțiunea succesorală în termenul prevăzut în dispozițiile art. 700 Cod civil. E. fără relevanță și efect juridic, faptul că intimații au purtat mai multe procese cu apelanții și în acestea nu s-au prevalat de testament. Ț. de strategia de apărare din fiecare proces în parte, opțiunea privind, printre altele, și alegerea mijloacelor de probă. Însăși conceptul privind petitele cu care instanța urmează a fi sesizată este particular, de la caz la caz, iar alegerea ține de respectarea principiului disponibilității părților. F.-se de răspunsurile date de către pârâți la interogator, apelanții susțin că, însăși pârâții, le-au recunoscut calitatea de moștenitor. Se relevă astfel că, N. E. ar fi fost aceea, care, la Primăria Brașov a indicat apelanții ca unici moștenitori ai defunctei.

În realitate, pârâta a recunoscut calitatea apelanților de moștenitori ai defunctei, ea însăși declarându-se ca fiind nepoata acesteia.

Înscrisurile depuse de către intimați în dosarul de fond și în dosarele conexate reprezintă contracte încheiate de către aceștia împreună cu defuncta, fie în formă autentică, contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu Î. notarială nr. 3710/(...), contractul de întreținere autentificat cu Î. notarială nr. 3709/(...) sau convenția autentificată cu Î. notarială nr. 3711/(...) (f. 14, 17, 18 dosar nr. 16(...)) fie în formă de acte sub semnătură privată - convenția de vânzare-cumpărare din (...) (f. 35 din dosar (...), acvirat).

A.a au fost analizate de către instanța de fond, aceasta pronunțându- se asupra valorii lor ca mijloace de probă. Astfel cererea intimaților de a se constata vinderea unor imobile de către defunctă în favoarea intimaților, astfel cum a fost formulată, în dosar nr. (...)/2007 a fost respinsă ca nefondată. Prin aceeași hotărâre s-au respins capetele 1-3 din acțiunea care face obiectul dosarului 12.(...) (conexat) întemeiate pe unele dintre înscrisurile mai sus menționate.

Prin urmare este fără temei susținerea apelanților cu privire la faptul că, în cauză, singura probă analizată de către instanță a fost lucrarea de specialitate efectuată de I. N. de E. C.

Având în vedere faptul că la interogatoriu luat reclamanților (mai puțin reclamantului M. I.) aceștia nu au recunoscut actele sub semnătură privată ale defunctei A. S. - categorie în care se include și testamentul olograf deținut de către intimați - precum și la cererea expresă a intimaților, dar și a reclamanților, în cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize grafologice sens în care, prin scriptul depus la dosar (f.181 dosar fond) au fost comunicate L. I. de E. C. C., obiectivele expertizei și înscrisurile necesare pentru efectuarea lucrării. S-a încuviințat, de asemenea, participarea în calitate de experți consilieri a domnilor R. C. (pentru reclamanți) și Stoienescu G. (pentru pârâți).

Raportul de expertiză este depus la dosarul de fond (filele 215-225).

Concluziile acestuia relevă, fără dubii faptul că scrisul, data și semnătura de pe înscrisul intitulat „testament"; nu aparțin defunctei A. S. și prin urmare actul nu a fost scris, datat și semnat de către aceasta. Concluziile expertului parte al reclamanților au fost depuse la dosarul de fond (f.229-234) sub titulatura „Notă de observații și obiecții";. A. evidențiază faptul că analiza grafică din raportul de expertiză, a parcurs toate stadiile procesului de identificare a persoanelor după scris cuprinse în metodologia de lucru reieșite din literatura de specialitate și practica de expertiză de acest gen de expertize, „. față de aceste împrejurări lucrarea poate fi considerată ca fiind obiectivă, conformă cu adevărul și executată cu profesionalism. Pentru aceste motive, raportul de expertiză nu comportă obiecțiuni.

Expertul parte al pârâților a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin scriptul depus la dosarul de fond (f.248-252). Rezultă din acesta că raportul de expertiză nu este în concordanță cu realitatea, fapt care impune efectuarea unei noi expertize în cadrul căreia - dacă este posibil să fie suplimentat materialul cu scris de comparat în scopul creării posibilității aprecierii evoluției în timp a abilităților titularei de a scrie. În sinteză, această concluzie se fundamentează pe faptul că, raportul de expertiză vizează numai deosebirile existente la nivelul detaliilor literare pe care le ilustrează";.

Luând în considerare obiecțiunile la raportul de expertiză, în temeiul art.212 (1) Cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize de către L. de E. C. (I.) B..

Lucrarea de specialitate întocmită de 3 experți a fost depusă la dosarul de fond, volumul IV, filele 66-72 și relevă în esență următoarele aspecte de interes în soluționarea cauzei:

- analiza grafismului depus pe testament atestă un grad mediu deevoluție, executat într-un ritm susținut, cu o coordonare bună a mișcărilor grafice; elemente care confirmă naturalețea și spontaneitatea scrisului analizat;

- actul expertizat nu a fost realizat în mai multe etape, iar între scris

și semnătură există corelație:

- analiza grafică între scrisul de pe testament și scrisul de pe actele necontestate întocmite de A. S., evidențiază „asemănări atât de ordingeneral, cât și individual;

- examinarea semnăturii de pe testament atestă că aceasta a fost efectuată într-un ritm susținut, fără „Semnături specifice unei contrafaceri";.

În concluzie, în raport se reține: „Prin număr și valoare identificatoare, asemănările mai sus menționate atestă faptul că testamentul în discuție a fost scris, semnat și datat de A. S..

Printr-o amplă și documentată lucrare, expertul - parte a reclamanților face o analiză proprie asupra testamentului și a înscrisurilor comparative expertizate, fără însă, ca din poziția sa să rezulte obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cadrul I.

Concluzia la care, domnia sa ajunge, este aceea că, „Scrisul și semnătura de pe înscrisul intitulat „T.";, cu semnătura „A."; nu este identică cu aceea de pe actele notariale depuse și convențiile încheiate la data de (...) la BNP ..."; Se arată în continuare: „Data menționată pe T. nu este scrisă de către defuncta A. S., iar „T.ul reprezintă manopera unei contrafaceri (fals) realizată prin imitație având ca modele scrisul, semnătura și cifrele S. A.";.

Pentru că această concluzie, însușită integral de reclamanți, să poată produce efecte în soluționarea cauzei, procedura care trebuia urmată este aceea prevăzută de dispozițiile art.183 Cod procedură civilă. Omițând această procedură și în lipsa oricăror obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cadrul I., în mod corect prima instanță a respins cererea reclamanților de efectuare a unei completări a raportului de expertiză. O solicitare similară a fost reiterată de către reclamanți și în apel. Cererea s-a respins având în vedere următoarele: Sub aspect tehnic în primul raport de expertiză sunt evidențiate cu pregnanță deosebirile dintre scrisul, data și semnătura din testament față de înscrisurile comparative. În cel de-al doilea raport de expertiză sunt prezentate, în principal asemănările scrisului, datei și semnăturii din testament cu înscrisurile comparative.

Evaluând ambele lucrări de specialitate, instanța și-a putut astfel formula convingerea atât asupra asemănărilor cât și a deosebirilor. F. că, așa cum reclamanții susțin, numărul deosebirilor este mai mare decât acela al asemănărilor, nu poate constitui, prin el însuși, fundamentare convingerii că testamentul nu a fost întocmit de aceeași persoană care a întocmit celelalte înscrisuri comparate. De asemenea, nu poate fi primită nici ipoteza contrară, aceea că numărul asemănărilor dintre scrisul, data și semnătura din testament față de înscrisurile comparate, ar putea singure, conduce la concluzia că testamentul a fost scris, semnat și datat de către testatoare.

În evaluarea asemănărilor și deosebirilor relevant este a se stabili care dintre acestea sunt definitorii. În acest sens se observă că, în timp ce, înraportul întocmit de către I. se relevă că variabilitatea de execuție se încadrează în limite normale, o astfel de referire lipsește din primul raport de expertiză. Informația este necesară și utilă pentru că, potrivit acesteia se poate concluziona dacă, testamentul și înscrisurile comparative provin sau nu de la același autor.

Referitor la scrisul titularei testamentului, în primul raport de expertiză, deși se reține că, acesta se apropie de modelul din celelalte înscrisuri comparative, nu se exclude „o încercare de imitare a scrisului";.

Concluzia expertului este doar probabilă și nu certă. Pe de altă parte, în raportul I. se reține că, testamentul și înscrisurile comparative evidențiază același grad de evoluție. V. dimensionale și poziționale ale semnelor grafice, forma, continuitatea, viteza de execuție, presiunea scrierii, coordonarea mișcărilor converg spre concluzia unei naturaleți și spontaneități a scrisului. A. concluzii exclud orice fel de dubiu al experților care au efectuat lucrarea de specialitate, cu privire la probabilitatea unei imitări a scrisului din testament.

Ipoteza imitației este susținută, în primul raport de expertiză, și cu privire la semnătura de pe testament, susținându-se în principal, ezitarea cu care aceasta a fost efectuată. În raportul de expertiză efectuat de către I. această ipoteză este înlăturată prin argumente solide privind dinamica execuției, presiunea variabilă, continuitate mare, bună coordonare a mișcărilor grafice și mai cu seamă prin alternanța de execuție încadrată în limitele unei variabilități naturale.

Având în vedere complexitatea argumentelor care au fost utilizate în efectuarea celor două lucrări de specialitate, nici instanța de control judiciar nu a apreciat ca fiind necesară o nouă expertiză. E. în susținerea acestei poziții este faptul că, deși lucrările de specialitate ajung la concluzii diametral opuse, soluția nu este aceea de a se efectua o nouă expertiză ci de a se uza de procedura reglementată prin dispozițiile art. 183 Cod procedură civilă. Pe de altă parte nu poate fi omis nici faptul că, cel de-al doilea raport de expertiză a fost efectuat de o echipă constituită din trei experți, care și- au însușit integral concluziile, iar aceste concluzii nu pot fi înlăturate prin poziția unui expert - parte, care efectuează propria sa expertiză.

E. este o lucrarea de specialitate la care, potrivit art. 201 Cod procedură civilă, instanța apelează pentru lămurirea unor împrejurări de fapt. Ea face parte din categoria mijloacelor de probă care sunt administrate într-o cauză și deși analiza ei se face în raport cu celelalte mijloace de probă, concluziile sale, puse în discuția contradictorie a părților, rămân sub aspect științific imuabile. Așa fiind obiecția reclamanților cu privire la faptul că acest mijloc de probă nu a fost coroborat cu celelalte probe din dosar nu se susține. Valoarea expertizei ca mijloc de probă în cauză, nu s-a apreciat peste limitele pertinenței și concludenței acesteia având în vedere că, prin aceasta s-a urmărit a se verifica dacă testamentul ca înscris doveditor invocat în apărare de către intimați, a fost sau nu scris, semnat și datat de către testatoare. Concluzia expertizei pentru care a optat atât prima instanță cât și instanța de apel, are într-adevăr un rol hotărâtor în cauză. Existența unui testament olograf întocmit în condițiile art. 859 Cod civil, influențează analiza validității certificatului de moștenitor al reclamanților și a cărui anulare a fost solicitată de către intimați.

Prin certificatul de moștenitor nr. 175/(...) eliberat de notarul public M. G. a fost stabilită masa succesorală rămasă de pe urma defunctei A. S., văduvă, decedată, la (...) ca fiind compuse din bunuri mobile nedeclarate și din următoarele bunuri imobile : apartamentul nr.2B situat în B., str. Ș. L.nr. 4, înscris în C.F. 14071 B., top.(...)/1/b/2/2/1/1 supra II B, dobândit de defunctă prin cumpărare în baza L. nr. 112/1995 cu cota de

21,75% din terenul de 930,42 m.p. obținut în temeiul L. nr. 18/1991, cota de 11.000/16.000 din imobilul situat în P. B., întabulat în C.F. 28.227, top.

14199/2/2/b/1 compus din grajd și teren în suprafață totală de 16.000 m.p., dobândit de defunctă prin partaj.

Prin același document au fost stabiliți și moștenitorii defunctei în persoana reclamanților apelanți, M. I. în calitate de frate, M. D.-E., nepoată de soră predecedată și T. S., nepoată de frate predecedat, fiecare în cotă de câte 1/3 - a parte din masa succesorală.

Sub aspect formal, documentul îndeplinește toate condițiile de validitate. Pe fond însă, cuprinderea în masa succesorală a bunurilor imobile aflate în timpul vieții defunctei în proprietatea acesteia și testate în favoarea intimaților, fac ca acest document să nu fie în concordanță cu situația juridică reală a acestora, cu atât mai mult cu cât ele se află în stăpânirea intimaților.

În timpul vieții, între defuncta A. S. și intimații-pârâți a fost încheiat un contract de întreținere autentificat cu Î. nr. 3709/(...) (f.200 dosar fond vol. III). Prin urmare, înaintea decesului defuncta a fost întreținută de către aceștia, relația cu apelanții limitându-se doar la convorbiri telefonice fapt care rezultă din interogatoriul aflat la dosar. E. greu de crezut că într-o atare situație, reclamanții nu au avut măcar evaziv, cunoștință despre starea juridică a bunurilor și despre proprietarii sau posesorii acestora.

Prin demersul lor, reclamanții, au încheiat un act aparent legal în scopul de a deposeda intimații pârâți de dreptul acestora asupra bunurilor dobândite prin testament, situație în care sunt întrunite caracteristicile fraudei la lege cu atât mai mult cu cât fraudarea nu se rezumă numai la încălcarea normelor juridice, ci și la lezarea normelor morale.

În condiția în care, s-ar presupune că reclamanții nu au avut cunoștință de existența testamentului și nu au cunoscut nici voința testatoarei din timpul vieții acesteia, ne aflăm în situația în care, în urma dezbaterii succesiunii, reclamanții dobândesc calitatea de moștenitori legali ai defunctei A. S. dar concomitent cu aceștia, intimații sunt în posesia unui testament olograf care le conferă calitatea de moștenitori testamentari ai acesteia. Atât timp cât testamentul este considerat ca valid, se exclude cuprinderea în certificatul de moștenitor a bunurilor testate, acestea nemaiexistând în patrimoniul defunctei de la data deschiderii succesiunii, testamentul fiind actul de voință a testatoarei prin care, în timpul vieții, în condițiile art. 480 Cod civil, aceasta a dispus de ele în favoarea intimaților.

Față de cele de mai sus, urmează ca tribunalul să confirme poziția instanței de fond privind constatarea nulității certificatului de moștenitor eliberat în favoarea reclamanților.

Finalmente este neîntemeiată susținerea reclamanților în legătură cu faptul că, între defunctă și intimați relațiile ar fi fost contradictorii.

Concluzia se bazează pe contractul de întreținere încheiat între părți cu numai aproximativ un an înainte de a interveni decesul întreținutei.

Toate aceste aspecte, într-o formă lapidară, dar consistentă au fost analizate și de către instanța de fond care, astfel a pronunțat o sentință legală și temeinică ce va fi menținută de către instanța de control judiciar.

Așa fiind apelul este nefondat, acesta urmând a se respinge cu această motivare";.

Împotr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în ter men leg al , pe de o

p ar te, recl aman tul M . I., iar pe de al tă p ar te, recl aman ț ii M. I., M. D. E. ș i T . S.

Prin propriul recurs,reclamantul M. Ia solicitat, întemeiul art. 304 pct. 9 C., coroborat cu art. 312 alin. 3 teza a II-a C., în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesară administrarea de probe noi, solicitate de reclamanți atât în apel, cât și în fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii ce a format obiectul dosarului nr. (...) al J. B. și a respingerii ca nefondate a acțiunilor conexe care au format obiectul dosarelor nr. 16(...) si nr. 12(...) ale J. B., promovate de intimații N. V. și N. E.

Soluția instanței de apel a fost apreciată de către acest recurent ca fiind nelegală și netemeinică, fiind prezent, în opinia recurentului, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., pentru următoarele considerente:

Modalitatea in care instanța de apel a interpretat dispozițiile legale si probele administrate in prezenta cauza este total eronata, ignorându-se probe esențiale pentru lămurirea situației de fapt, preluându-se selectiv, in defavoarea recurenților, fragmente din alte probe si dându-se o importanta determinanta, decisiva, unei singure probe (expertiza executata de către experții Î.), in condițiile in care concluziile acesteia se afla intr-o totala contradicție cu cea din expertizele efectuate de către expert prof. univ. dr. S. A. si expert R. C. si cu celelalte probe administrate in cauza.

Întrucât in prezenta cauza problema fundamentala, de care depinde hotărâtor soluționarea pricinii, este aceea de a se stabili daca testamentul olograf întocmit la (...) a fost scris, datat si semnat de către defuncta A. S., expertizarea grafoscopică a înscrisului este esențiala, motiv pentru care instanța de fond a și dispus efectuarea expertizei criminalistice grafoscopice in cadrul L. I. de E. C. C.-N. si ulterior, întrucât s-au formulat obiecțiuni la aceasta, o nouă expertiza întocmita de cei trei experți I.

Analizarea de către instanța de apel a concluziilor diametral opuse dintre Raportul de E. C. nr. 97/(...), întocmit de către d-l expert prof. univ. dr. S. A., șeful L. I. de E. C. C.-N., la care se adaugă ampla si documentata lucrare intitulata Nota de observații si obiecții nr. 245/(...), efectuata de către expertul parte al recurenților, d-l prof. R. C., pe de o parte, si cele din Raportul de expertiza nr.28/(...), întocmit de experții P. S., G. C. si C. D. din cadrul I., a început cu o denaturare a adevărului, cu o prezentare trunchiată, defavorabilă recurenților, a situației de fapt.

Astfel, instanța de apel, la fila 12 a deciziei, menționează ca expertul parte al recurenților (d-l R. C.), printr-o ampla si documentata lucrare face o analiza proprie asupra testamentului si a înscrisurilor comparative expertizate, fara ca din poziția sa să rezulte obiecțiuni la raportul de expertiza efectuat in cadrul I., iar in lipsa oricăror obiecțiuni la raportul de expertiza efectuat in cadrul I., in mod corect prima instanța a respins cererea reclamanților, de efectuare a unei completări a raportului de expertiză, cerere reiterată în apel și, de asemenea, respinsă.

Instanța de apel se afla în mod voit intr-o mare eroare, privându-i pe recurenți de o probă ce era hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, întrucât o lectura atentă a lucrării efectuată de către d-l expert R. C. ar fi lămurit acest aspect, deoarece expertiza efectuată de expertul parte al recurenților, intitulată Notă de observații si obiecții (a se vedea prima pagina a sa) prin întregul sau conținut, reprezintă obiecțiuni față de raportul de expertiza întocmit fără profesionalism si multa părtinire față de intimați de către experții din cadrul I.

Totodată, la fila 5 a lucrării sale, d-l expert R. C. menționează ca „. de concluzia formulata de C. de experți criminaliști oficiali din cadrul I., arăt căo respect, dar nu mi-o și însușesc". E. evident o formulare eleganta din partea d-lui expert, care respecta opinia altor experți, însă nu are cum să fie de acord cu ea, având in vedere modalitatea jenanta în care a fost întocmită.

Fata de concluziile raportului de expertiza întocmit in cauza de d-l expert S. A., care stabilește fara dubii (așa a reținut si instanța de apel), ca scrisul, data si semnătura de pe înscrisul intitulat „testament" nu aparțin defunctei A. S., si prin urmare actul nu a fost scris, datat si semnat de către aceasta", si ale Notei de observații si obiecții ale d-lui expert R. C., care concluzionează ca testamentul reprezintă manopera unei contrafaceri (fals) realizata prin imitație, având in vedere ca cei doi experți au ajuns la aceste concluzii in urma unor analize ample si amănunțite, atât a asemănărilor cât si a deosebirilor dintre înscrisul in litigiu si probele de comparație, spre deosebire de experții I. care au analizat doar asemănările dintre texte, recurenții au solicitat, prin apărător, in fata primei instanțe, să se completeze raportul de expertiza întocmit in cadrul Î. si sa se solicite lămuriri suplimentare din partea acestora referitoare la motivul pentru care au analizat doar asemănările dintre textul in litigiu si probele de comparație, daca exista deosebiri intre ele, care sunt acestea.

D-l judecător a considerat ca nu se impune a se solicita completarea raportului de expertiza si acele lămuriri suplimentare, solicitate in conformitate cu dispozițiile art. 211 C.proc.civ., nu pentru ca nu am fi formulat obiecțiuni la raportul de expertiza întocmit la I., ci pe cu totul alt motiv, unul care dovedește rea credință si răstălmăcire a celor solicitate de recurenți, anume că între concluziile celor trei experți care au semnat expertiza I. nu ar fi contradicții, deși, recurenții solicitaseră completarea raportului de expertiză pentru ca existau deosebiri fundamentale intre concluziile d-lor experți S. A. si R. C., care au analizat atât asemănările, cât si deosebirile dintre textul în litigiu si probele de comparație, concluzionând ca testamentul nu a fost scris, datat si semnat de către testatoare și cele din expertiza I. in care sunt evidențiate doar asemănările dintre texte.

O alta eroare grava a instanței de apel este aceea că li se impută recurenților faptul ca nu au uzat de dispozițiile art.183 C.proc.civ., că omițând aceasta procedură și în lipsa oricăror obiecțiuni la raportul de expertiză, cererea recurenților, de completare a raportului de expertiză, a fost respinsă.

Recurenții nu au uzat de dispozițiile art.183 C.proc.civ. pentru ca nu era cazul, ei susținând, din momentul în care au luat cunoștința de conținutul acelui așa zis testament, că el nu este scris, datat și semnat de către defuncta A. S., solicitând ca instanța să stabilească autenticitatea sa prin efectuarea unei expertize grafoscopice, în baza dispozițiilor art. 179 și art. 201 C.

Recurenții nu au indicat o anumită persoană care ar fi autoarea falsului, nu cunoșteau cine ar fi și nu are importanta așa ceva, ceea ce este esențial este că intimații pârâți s-au folosit de acest înscris despre care recurenții afirmă cu toata convingerea că este un fals, prin urmare nu este cazul de a se aplica dispozițiile art.183 C.proc.civ., ci ale art. 184 C.proc.civ., fapta urmând a fi cercetată de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă.

Prin urmare, nu li se poate imputa recurenților neutilizarea dispozițiilor art.183 C.proc.civ.; s-au făcut obiecțiuni serioase, bine motivate, de către d-l expert R. C. și de recurenți în fata instanțelor, față de concluziile raportului de expertiza întocmit de I., așadar decizia de a nu se solicita completarea raportului de expertiza si lămuririle suplimentare celor treiexperți din cadrul Î. este complet eronata și de natura a le produce mari prejudicii recurenților.

Instanța de apel face o analiză superficială a expertizelor efectuate în cauză si ajunge la concluzia eronată că în evaluarea asemănărilor si deosebirilor relevant este a se stabili care dintre acestea sunt definitorii, hotărând ca definitorii sunt asemănările prezentate în expertiza Î. si nu deosebirile evidențiate în expertizele întocmite de d-nii experți S. A. si R. C.

E. un punct de vedere prezentat cu superficialitate și amatorism, care este în totala contradicție cu literatura de specialitate și practica în domeniul expertizelor grafoscopice. Astfel, în literatura din acest domeniu se menționează ca oricâte trăsături comune ar avea două tipuri de scris, acestea nu pot fi considerate ca fiind executate de către același scriptor, dacă prezintă una sau mai multe deosebiri a căror prezență nu poate fi explicată rațional.

Recurenții au prezentat atât la fond cât și în apel și au dovedit prin înscrisuri depuse (neluate in seama din păcate... ), ca in lucrarea „E. criminalistica a scrisului" semnata de L. I., publicata in anul 1973 la E. J. I., la pag. 143, se face referire la o mare personalitate in domeniul expertizelor grafoscopice, Ordway Hilton, care afirma că „. două scrisuri - dintre care la unul autorul este cunoscut, iar la celalalt nu prezintă in urma examinării comparative una sau mai multe deosebiri caracteristice sau fundamentale, fără ca acestea să poată fi explicate în mod logic, scrisurile respective nu au fost executate de aceeași persoană"".

Analizând atât raportul de expertiza întocmit in cauza de d-l prof. univ. dr. S. A., șeful L. I. de E. C. C.-N., cât și Nota de observații si obiecții a expertului parte al recurenților, d-l prof. R. C., se pot lesne constata numeroase deosebiri fundamentale între textul în litigiu și probele de comparație, însăși instanța de apel constatând că sunt evidențiate cu pregnanță deosebirile dintre scrisul, data și semnătura din testament, față de înscrisurile comparative.

Atâta cât exista aceste deosebiri esențiale, era firesc sa fie evidențiate in niște lucrări efectuate cu profesionalism de către doua somități in domeniul expertizelor grafoscopice.

În expertiza sa, d-l S. A. constata numeroase deosebiri la nivelul detaliilor literale, precum la: majuscula „T", minuscula „a", minuscula „t", minuscula „e";, etc.

Acesta susține că, deși în aparentă scrisul titularei se apropie de modelul din actul in litigiu, există semnificative deosebiri de natura caracteristicilor generale, concluzia sa fiind fara dubii, așa cum se remarca si in decizia T. S., că actul „testament" datat (...), nu a fost scris, datat si semnat de către titulara A. S., că scrisul in litigiu este un scris deghizat (artificial), realizat prin imitare liberă a unui model al titularei, concluzia sa fiind că acest testament este un fals.

În lucrarea sa, d-l expert R. C. constata că exista asemănări între textul în litigiu și probele de comparație, dar predomină deosebirile, susținând că cel în litigiu este un scris studiat, un scris deghizat (artificial).

D-l expert evidențiază 12 diferențe majore intre execuția diferitelor litere intre textul in litigiu si probele de comparație, exemplificând doar cu doua asemenea deosebiri, relevante pentru speța de fata:

E. vorba despre minuscula „a";, la litigiu având ovalul dextrogir, cu debutul la ora 1,00, iar la probe este sinistrogir, cu debutul la ora 10,00. E. un semn de o deosebita valoare care îl trădează pe scriptor ca de fapt nu el este titularul de drept.

Majuscula „L," la litigiu se releva prin execuția modelului caligrafic, in timp ce la probe prezintă o trăsătură concava drept linie de atac, „ca o antena", execuție care intra in categoria „idiotismelor grafice", o categorie aparte de caracteristici particulare, executate intr-un mod cu totul personal, care se întâlnesc doar la anumite persoane.

D-l R. C. releva o alta deosebire esențiala, care se refera la modul de amplasare a semnăturii in text, la litigiu aceasta fiind in partea stânga a textului, in timp ce la absolut toate probele semnătura este in partea dreapta a textului. Scrisul este un automatism care se deprinde in primii ani de scoală, se păstrează cu mici variații toata viata, așadar daca defuncta semna in mod obișnuit in partea dreapta, nu avea cum sa semneze la textul in litigiu in stânga.

De asemenea, o alta deosebire majora intre textul in litigiu si probele de comparație se refera la faptul ca, daca textul in litigiu este scris fara greșeli gramaticale, in probele de comparație acestea abunda, dând ca exemplu: „., „., „..

Prin urmare, concluzia nu poate fi decât una singura, anume ca testamentul reprezintă manopera unei contrafaceri (fals) realizata prin imitație.

In pofida acestor argumente științifice, prezentate de cei doi experți cu competenta si profesionalism, instanța de apel susține ca numărul deosebirilor, mai mare decât cel al asemănărilor, nu poate constitui, prin el însuși, fundamentarea convingerii ca testamentul nu a fost întocmit de aceeași persoana care a întocmit celelalte înscrisuri comparate.

Pentru instanța de apel, doar asemănările prezentate in expertiza I. sunt pe deplin relevante, fără a putea fi contrazise de alte probe, argumentul

„convingător"; fiind acela ca ea a fost întocmită de trei experți !

Nu are absolut nicio importanță de câți experți a fost semnata aceasta expertiză, puteau semna si 7 si 10, ceea ce este important este ca ea sa fi respectat minime cerințe în aceasta materie, respectiv analizarea atât a asemănărilor, cât și, mai ales, a deosebirilor dintre textul incriminat si probele de comparație, ceea ce din păcate nu s-a făcut.

Prin urmare, recurenții consideră că cererea lor, formulata la instanța de fond și reiterata la apel, de a se solicita completarea raportului de expertiză întocmit în cadrul I. și de a se solicita lămuriri suplimentare celor trei experți cu privire la motivele pentru care au analizat doar asemănările nu și deosebirile dintre textul în litigiu și probele de comparație, era pertinentă, utilă cauzei, pentru a se lamuri deosebirile radicale dintre expertiza întocmită de d-l prof. univ. dr. S. A., la care se adaugă cea întocmită de d-l expert R. C. și cea întocmită în cadrul I.

Totodată, recurenții consideră că era necesar, având în vedere că sunt doua expertize oficiale cu concluzii diametral opuse, ca instanța, la solicitarea recurenților, să dispună efectuarea unei noi expertize grafoscopice, de către I. de C. din cadrul Inspectoratului General al Politiei

Române, să nu se considere expertiza I. drept o „supraprobă";, ci doar una între celelalte, care sa se coroboreze în mod competent cu celelalte administrate în cauza, solicitarea recurenților fiind ca ea sa fie înlăturată complet, având în vedere lipsa totală de profesionalism cu care a fost întocmită.

În ceea ce privește coroborarea cu celelalte probe a expertizei I., instanța de apel a ignorat-o, doar formal, apreciind ca nu se susține critica recurenților că ea nu a fost coroborată cu ele, din moment ce puțin mai sus apreciază că „rămân sub aspect științific imuabile " concluziile sale.

Instanța de apel face referire fără niciun temei la aplicabilitatea dispozițiilor art.183 C.proc.civ., ignorând insa dispozițiile art. 184

C.proc.civ., conform căruia, falsul se va cerceta de instanța civila prin orice mijloace de dovada.

Deși s-au administrat în cauza probe foarte importante, care puteau conduce, chiar fără efectuarea expertizei, la concluzia ca acest testament nu exista la momentul decesului lui A. S., ele au fost complet ignorate atât de instanța de apel, cât și de cea de fond.

Recurenții au susținut constant, ca la data dezbaterii succesiunii după A. S. nu existau alte persoane care să emită pretenții cu privire la masa succesorală în afara recurenților, a celor trei reclamanți din prezenta cauză, moștenitorii săi legali.

Dacă acel pretins testament ar fi existat la decesul lui A. S., intimații aveau posibilitatea, dacă testamentul ar fi existat cu adevărat, sa se declare mostenitori la Primăria Brașov, precum și cu ocazia dezbaterii succesiunii la B. M. G.

Ei nu au făcut-o, nu le-au contestat recurenților calitatea de moștenitori legali, relevant fiind răspunsul intimatei N. E. la interogatoriul luat la termenul din (...) ( fila 155 ), la întrebarea 3 răspunzând: „este adevărat ca dvs. ați declarat la Primăria Brașov in calitate de moștenitori ai defunctei A. S. pe reclamanții M. I., T. S. si M. D. E. ? R. său este „da, în calitate de nepoată ".

Prin urmare, la deschiderea succesiunii testamentul nu exista, astfel el ar fi fost utilizat de către intimați pentru a produce consecințe juridice, așa cum a fost folosit doar după mai mult de trei ani de la decesul defunctei, în anul 2007, după ce recurenții de azi promovaseră mai multe acțiuni, unele deja soluționate (defavorabil intimaților), respectiv:

Dosarul nr. 626/1972005 al J. B., în prezent suspendat, în care reclamanții, in contradictoriu cu N. V. si N. E., au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 19600 mp teren înscris in CF nr.

28227 a localității B., cauză în care nu li s-a contestat calitatea de moștenitori, certificatul de moștenitor nr. 1. depus la dosar, nu s-a făcut nicio referire la vreun testament.

- Dosar nr.(...), soluționat prin sentința civila nr.3623/(...), in care cei doi i-au chemat în judecată pe recurenții de azi, în calitate de moștenitori ai defunctei A. S., în care nu au contestat certificatul de moștenitor, nu s-au referit la vreun testament olograf.

- Dosar nr.(...), în care pârâții reclamanți N. V. si N. E. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate ca sunt proprietarii apartamentului ce a aparținut defunctei dar nu în baza unui testament, ci a unui contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3710/(...).

Se desprinde de aici o singura concluzie, anume ca la momentul promovării și soluționării acelor cauze testamentul nu exista, altfel ar fi fost folosit de intimați, susținerea că folosirea sa la o anumită dată (mult după expirarea termenului legal de opțiune succesorală) ar ține de strategia de apărare, fiind ridicolă, atâta timp cât fără utilizarea sa au pierdut irevocabil cauza ce a format obiectul dosarului nr. (...).

Toate aceste probe au fost ignorate total de instanța de apel ca și cea de fond, fiind dată o valoare exclusivă unei singure probe și aceasta cu marile minusuri evidențiate, respectiv expertiza întocmita în cadrul Î..

Pentru motivele prezentate mai sus, recurenții solicită admiterea recursului și, în principal, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza a II-a

C.proc.civ., casarea hotărârii atacate și, fiind necesara administrarea de probe noi, solicitate atât în fond cât și în faza apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării lor. În subsidiar, solicită admiterea recursul, modificarea în tot a deciziei civile nr.68/(...) și a sentinței civile nr.

9397/(...), iar pe fond admiterea acțiunii care a format obiectul dosarului nr. (...) și respingerea acțiunilor conexe care au format obiectul dosarelor nr.

16(...) si nr. 12(...) ale J. B.

Cu cheltuieli de judecată în fond, apel si recurs.

Pr in propr iu recurs, recl amanț ii M. I., M. D. E. ș i T . S.au solicitat, întemeiul art. 304 pct. 9 C., coroborat cu art. 689 și urm. C.civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate ca fiind nelegală și nemotivată.

În motivarea recursului recurenții au invocat nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 C., coroborat cu dispozițiile art. 689 si urm. C.civ. anterior, în sensul că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea legii, în speță a dispozițiilor art. 689 cod civil anterior, când a reținut că intimații pârâți ar fi acceptat în termen și în mod tacit succesiunea autoarei recurenților, A. S.

În conformitate cu dispozițiile art. 689 Cod civil anterior acceptarea "este tacită atunci când eredele face un act pe care n-ar putea sa-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare."

Comentând aceste dispoziții legale literatura juridica de specialitate și practica judecătorească au statuat că: este în competenta judecătorului să stabilească dacă o succesiune a fost acceptată în mod tacit, adică dacă eredele a făcut sau nu un act pe care nu-l putea face decât în calitatea sa de erede; daca actul lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.

Separat, prin dispozițiile art. 691 din vechiul Cod Civil sunt considerate de drept acte de acceptare tacita a succesiunii următoarele acte săvârșite cu privire la succesiune: donația, vânzarea sau cesiunea drepturilor succesorale; renunțarea, chiar gratuită, la succesiune in favoarea unuia sau a mai multor succesori; renunțarea făcuta in folosul tuturor coerezilor. Când practica și literatura de specialitate au stabilit că este în competenta instanței să stabilească dacă un act juridic are valoarea unei acceptări tacite a succesiunii, recurenții consideră că s-a referit la acel act sau acele acte cu aceeași valoare juridică precum cele enumerate de art. 691 din vechiul Cod Civil. Oricum, nu exista nicăieri în literatura sau practica judecătorească vreun punct de vedere sau opinie care sa aibă valoarea juridică a acceptării tacite a succesiunii a unui fapt sau act prin care un terț prin abuz de drept își apropie fără să demonstreze vreun drept bunuri din succesiune.

În esență, nu exista practică judecătorească (până la cele doua hotărâri pronunțate în cauză) care să stabilească că, acceptarea tacită a vreunei succesiuni este egală cu uzurparea de bunuri din succesiune.

În speța, în perioada acceptării succesiunii în afara faptului că recurenții au acceptat succesiunea în mod expres, prin cerere adresata notariatului, intimații pârâți nu au făcut nicio dovadă că ar fi îndeplinit un act care să echivaleze cu acceptarea succesiunii.

Când recurenții au formulat în 2005 acțiune în evacuarea paraților N., aceștia nu au susținut că ar fi beneficiarii vreunui testament, ci pe parcursul a trei ani de judecată în diverse dosare i-au chemat în judecată în calitate de singurii moștenitori ai defunctei, pentru ca instanța să ratifice presupusele convenții între ei și defunctă.

Martora audiată în fata instanței de fond, la solicitarea pârâților N., nu relatează împrejurări ce ar putea fi apreciate ca acte de acceptare a succesiunii, ci faptul ca pârâții N. își respectaseră obligațiile asumate fata de defunctă în urma unui contract de întreținere, acte care nu pot avea nicio legătură cu acte de acceptare tacită a succesiunii pentru ca s- au petrecut în timp ce defuncta trăia și nu după decesul acesteia.

Motivarea instanței de fond referitoare la strategiile paraților de a nu prezenta decât in ultimul dosar si numai in subsidiar un petit prin care cer sa se constate ca sunt moștenitori, pe lângă faptul ca este preluată fără cenzură din întâmpinarea pârâților nu poate fi primită pentru că este și ilogică deoarece în anul 2006 în dosarul (...) pârâții N. i-au chemat în judecată pe recurenți în calitate de moștenitori, fără să conteste certificatul de moștenitor și fără să se pretindă ei moștenitori în baza testamentului - pentru a se da valabilitate unei "convenții" dintre ei si defunctă asupra unui teren de 11.000 mp din P. B., fără să ceară anularea certificatului de moștenitor, deși acest bun făcea parte din succesiunea defunctei A. S. Instanța de fond a respins acțiunea și soții N. nu au formulat căi de atac în care să pretindă că ar fi beneficiarii vreunui testament. Dacă s-ar fi considerat proprietari ai acestui teren în baza așa-zisului testament prezentat acum, ar fi trebuit, ori să nu formuleze acțiune, ori dacă au formulat să ceară și anularea certificatului de moștenitor, iar când au pierdut, trebuiau să atace hotărârea și să exhibe testamentul.

Instanța de apel motivează în finalul de la pagina 6 din hotărâre acceptarea succesiunii de soții N. în sensul că "astfel ei au efectuat acte de dispoziție constând în aceea că au preluat toate bunurile mobile, iar imobilul în care locuia defuncta a fost înstrăinat gratuit în favoare fiicei lor, N. V.a, care s-a mutat efectiv in imobil".

A. motivare a instanței de apel este nelegală, pentru că nu au înstrăinat imobilul, întrucât recurenții sunt în continuare proprietari ai acestui imobil, înscriși în Cartea Funciara; confundă instanța înstrăinarea proprietății cu faptul că soții N. au permis fiicei lor să locuiască în imobil; întrucât atât apartamentul defunctei, cât și apartamentul soților N. au intrare comună, soții N. nu au mai permis accesul recurenților, iar apartamentul defunctei l-au ocupat abuziv și au preluat toate bunurile mobile.

De esență, în opinia recurenților, pentru acceptarea succesiunii in perioada de 6 luni de la decesul mătușii recurenților, (...), este faptul recurenții au acceptat în mod expres succesiunea prin deschiderea dezbaterii succesorale; în această perioadă soții N. nu au susținut în ce mod au acceptat succesiunea și nu au făcut nicio probă din care să dovedească faptul acceptării succesiunii.

Mai mult, in perioada 2005-2007, până aproape de împlinirea termenului de prescripție pentru a ataca certificatul de moștenitor, intimații le-au recunoscut recurenților calitatea de moștenitori și nu au susținut în niciun dosar că ar fi beneficiarii unui testament.

In plus, calitatea recurenților, de moștenitori ai defunctei A. S., a fost recunoscuta irevocabil în justiție prin sentința civilă nr. 3623/(...), pronunțata de Judecătoria Brașov, irevocabila prin decizia civilă nr.

702/(...), pronunțata de Tribunalul Brașov. În această cauză recurenții au fost chemați în judecată de familia N., pentru ca, în contradictoriu cu recurenții, să se constate valabilitatea unei pretinse convenții dintre ei si autoarea recurenților, iar instanța a respins acțiunea pe fond.

La interogatoriul luat paratei N. E., aceasta a recunoscut în răspunsul la întrebarea nr. 3 ca ea i-a indicat pe recurenți în calitate de moștenitori ai defunctei A. S. în fata Primăriei B. Dacă pârâții N. ar fi avut un testament, atunci ar fi trebuit sa îl prezinte Primăriei și să fie trecuți în fișa imobilului ca moștenitori. R. pârâtei este dovada cea mai clară că la momentul deschiderii succesiunii pârâții N. nu aveau niciun testament, iar cel pe care l-au prezentat ulterior este un fals.

Daca parații N. s-ar fi considerat proprietari, aceștia ar fi trebuit cel puțin să plătească impozitul datorat către stat și pentru terenuri. Acest lucru nu s-a întâmplat, recurenții fiind cei care au achitat toate taxele și impozitele aferente bunurilor cuprinse în certificatul lor de moștenitor.

Finalmente, instanța de apel motivează că, atâta timp cât testamentul se consideră valid, se exclude cuprinderea în certificatul de moștenitor a bunurilor testate.

Motivarea este nelegală, chiar dacă, prin ipoteză, testamentul ar fi valid, problema ce trebuia rezolvată este dacă succesiunea a fost acceptată in termenul de 6 luni. Or, în acest termen, începând din 24 septembrie

2004, pârâții N. nici măcar nu au susținut în ce ar fi constat acceptarea succesiunii și pentru aceasta nici nu au putut să facă vreo dovadă.

Cu totul și cu totul nelegal instanța de apel motivează că susținerile recurenților, referitoare la neacceptarea în termen a succesiunii, nu sunt argumente de natură a înlătura concluziile științifice al celui de al doilea raport de expertiza (pag 7 alin 4 din hotărâre).

Pentru că nu există niciun fel de probă, de fiecare dată când se motivează acceptarea succesiunii, instanța de apel face trimitere la raportul de expertiză întocmit de I. Dar, problema acceptării unei succesiunii e o problema de drept pe care trebuie să o soluționeze instanța judecătorească și nu raportul de expertiză.

Argumentând acceptarea tacita a succesiunii cu concluziile raportului de expertiză criminalistică, instanța a încălcat grav legea derogându-se de o obligație pe care i-o dă legiuitorul.

Tot în motivarea recursului reclamanții recurenți au invocat nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 C., în sensul ca instanța de apel a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 183 C., când a respins probatoriul referitor la obiecțiunile formulate la raportul de expertiza și lămuririle pe care trebuia să le dea cei 3 experți de la I.

Sub acest aspect, instanța de apel motivează ca procedura ce trebuia să o urmeze reclamanții, referitor la validitatea testamentului, era procedura înscrierii în fals, prevăzută de dispozițiile art. 183 C., pe de o parte, iar pe de altă parte, că întrucât nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, hotărârea instanței de fond ar fi legală.

A. susțineri, cât și raționamentele ulterioare făcute de instanța de apel sunt nelegale în raport de dispozițiile art. 177 și urm. C. și dispozițiile art. 179 C., acestea obligând instanța când nu este lămurită să dispună verificarea înscrisului de un expert, ceea ce instanța de fond a dispus prin încuviințarea expertizei criminalistice.

Din momentul în care instanța a admis administrarea probei cu expertiza, efectuarea și evaluarea acesteia intră sub incidența dispozițiilor art. 201 si urm. C.

In conformitate cu dispozițiile art. 211 C., experții sunt datori să se înfățișeze în fața instanței spre a da lămuriri ori de cate ori li se cere.

Recurenții au solicitat aceasta măsura procedurala și în cazul de fată, dar atât instanța de fond cât și cea de apel au respins-o în mod nelegal.

E. nelegala motivarea instanței, că recurenții nu ar fi formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de I., iar această nelegalitate este demonstrată de cererile probatorii formulate de recurenți atât în fata instanței de fond cât și în fata instanței de apel.

Instanța de apel a respins obiecțiunile formulate de recurenți, ca de altfel și toate probele solicitate de aceștia în legătură cu această expertiză.

Motivarea că cel de al doilea raport de expertiză este întocmit de 3 experți de la I. nu este o motivare legală, pentru că niciunul dintre experții care au întocmit cel de-al doilea raport nu au pregătirea sau experiența profesională a d-lui P. Univ. Dr. S. A., șeful catedrei de criminalistica de la F. de D. din C.-N., și după ale cărui lucrări științifice s-au pregătit și se pregătesc specialiștii criminaliști de azi.

În raportul întocmit de laboratorul de criminalistică C.-N. d-l. P. Dr. A. a evidențiat multitudinea de diferențe în raport cu asemănările între falsul testament și scriptele de comparație.

Având in vedere complexitatea cazului, cât mai ales comportamentul pârâților N., așa cum rezultă din decizia pronunțată de fostul T. S. în urma decesului soțului defunctei A. S., când au încercat încă de atunci spolierea lui A. S. cu o suma greu de imaginat la acea dată, de 180.000 lei, respingerea în bloc a tuturor probatoriilor apare, susțin recurenții, ca o măsură nelegală, care se impune a fi înlăturată prin admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei la instanța de apel, pentru administrarea probatoriului solicitat de reclamanți.

Recurenții au invocat și nulitatea prevăzuta de dispozițiile art. 304 pct.

7 C., în sensul ca instanța de apel a pronunțat o hotărâre care se sprijină pe motive contradictorii.

Chiar instanța de apel retine în mod rituos ca hotărârea instanței de fond "într-o formă lapidară, dar consistentă, toate aspectele au fost analizate"

Singura hotărâre motivata în acest dosar, chiar dacă hotărârea este, în opinia recurenților, nelegală, este hotărârea instanței de apel, dar care în cuprinsul ei răspunde la criticile pe care recurenții le-au formulat in apel, pentru că nu se putea sprijini pe nicio motivare a instanței de fond, care este nemotivată.

Chiar dacă instanța de control judiciar poate suplini unele deficiente în motivarea hotărârii instanței inferioare, în speța este cât se poate de ușor de observat că hotărârea instanței de fond este nemotivată, pentru că nu răspunde, iar dacă răspunde, răspunde cu greșeli impardonabile problemelor pe care speța le-a ridicat.

Motivarea instanței de apel constituie o nelegalitate pentru că se încearcă să se salveze o hotărâre nelegală si complet nemotivată, hotărârea instanței de fond care, prin conținutul ei mai mult decât lapidar, scapă cenzurii instanței de control.

P âr âț ii in timaț i, deș i leg al c itaț i, nu s -au prezen tat în ins tanț ă ș i nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare, pentru a-și susține poziția procesuală.

Recursurile sunt fondate.

Cererea principală introductivă de instanță a fost promovată de reclamanții M. I., T. S. și M. D. E., în contradictoriu cu pârâții N. V. și N. E., fiind înregistrată pe rolul J. B. sub nr. (...) (nr. vechi de înregistrare 7.).

Prin această cerere reclamanții au solicitat instanței să dispună obligarea pârâților să se lase în deplină proprietate și posesie apartamentul situat în B., pe str. Ș. L. nr. 4, identificat sub nr. 2B, precum și obligarea pârâților la restituirea tuturor bunurilor mobile situate în acest apartament,bunuri care au fost ulterior expres indicate prin precizarea de acțiunea depusă la filele 28 și 49 din același dosar.

În susținerea cererii lor în revendicare reclamanții s-au prevalat de calitatea lor de moștenitori, în cotă de câte 1/3 parte fiecare, ai defunctei A. S. (sora primului reclamant, respectiv, mătușă de frate pentru ceilalți doi reclamanți), calitate atestată de certificatul de moștenitor legal nr. 1175/(...).

Prin acest certificat de moștenitor, eliberat în dosar succesoral nr. 1. de BNP M. G., s-a statuat că de pe urma defunctei A. S., văduvă, decedată la data de (...) (certificat de deces f. 31), au rămas ca moștenitori reclamanții din prezenta cauză, în calitate de colaterali privilegiați, în cotă de câte 1/3-a parte fiecare, masa succesorală fiind compusă din următoarele imobile: apartamentul nr. 2 B, situat în B., str. Ș. L. nr. 4, înscris în CF nr. 14071

B., cu nr. top (...)/1/b/2/2/1/1, totul /II b, identificat sub nr. ser. A + 8, porțiunea de proprietate de sub B 12; cotat de 1. din imobilul situat în B. - P. B., înscris în CF nr. 28227 B., nr. top 14199/2/2/b/1, identificat sub nr. ser. A + 13, porțiunea de proprietate de sub B 60, făcându-se precizarea că acest imobil, ca imobil dominant, i se compete dreptul de servitute temporară de trecere cu piciorul și cu vehicule de orice fel asupra parcelei cu nr. top 14198/1/2 din CF nr. 32509 B., ca parcelă aservită, până la crearea unui alt acces la calea publică din această parcelă (f. 30 dosar nr. (...) a J. B.).

În cuprinsul acestui certificat de moștenitor s-a făcut precizarea expresă conform căreia natura succesiunii este legală, potrivit prevederilor art. 672 C.civ.

În CF nr. 28227 col. B., asupra porțiunii de proprietate de sub B 60 a lui A. S., asupra cotei de 1. parte din imobilul situat în B. - P. B., înscris în

CF nr. 28227 B., nr. top 14199/2/2/b/1, identificat sub nr. ser. A + 13, s-a întabulat, cu titlu de drept moștenire, prin încheierea de CF nr. 72111-

16/(...), dreptul de proprietate al reclamanților M. I., M. D. E. și T. S., în cotă de câte 1/3 parte fiecare, sub B 63, 64, 65 (f. 120-131 dosar nr. (...) vol. III).

P. cărții funciare nr. 14071 B., asupra apartamentului nr. 2B din str.

Ș. L. nr. 4, B., aferent nr. top (...)/1/b/2/2/1/1, totul /II b, înscris în certificatul de moștenitor nr. 175/(...), respectiv, asupra porțiunii de proprietate de sub B 12 a defunctei A. S., s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire, prin încheierea de CF nr. 72111-

16/(...), sub B 20, 21, 22, în favoarea reclamanților M. I., M. D. E. și T. S., în cotă de câte 1/3 parte fiecare (f. 141-144 dosar nr. (...), vol. III).

Prin urmare, reclamanții sunt proprietarii tabulari ai celor două imobile, deci și a apartamentului cu privire la care solicită instanței să dispună obligarea pârâților la a le lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie respectivul apartament.

Cererea promovată de reclamanți, și întemeiată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 480 C.civ., care constituie sediul legal al acțiunii în revendicare, este o veritabilă cerere în revendicare promovată de proprietarul neposesor, împotriva posesorului neproprietar.

În regim de carte funciară, atât sub imperiul Decretului-lege nr.

115/1938, cât și sub reglementarea L. nr. 7/1996, (anterior modificărilor ce i-au fost aduse prin art. 87 al L. nr. 7.), potrivit art. 27-28, dovada dreptului de proprietate se face prin înscrierea dreptului în cartea funciară, de la data înscrierii dreptul fiind opozabil erga omnes, art. 33 din Legea nr.

7/1996, prevăzând că "dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptulexista în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu buna- credința, cât timp nu se dovedește contrariul";.

Prin urmare, reclamanții sunt proprietarii tabulari ai acestui imobil, fiind astfel pe deplin îndreptățiți să uzeze de prevederile art. 480 C.civ., respectiv să recurgă la acțiunea în revendicare pentru redobândirea posesiei și folosinței imobilului proprietatea lor tabulară.

În niciun moment, nici prima instanță, și nici instanța de apel, nu s- au preocupat să analizeze cererea reclamanților, astfel cum a fost ea formulată, respectiv, ca o veritabilă acțiune în revendicare, promovată de proprietarul neposesor, împotriva posesorului neproprietar.

Nu se motivează în niciun fel în sentința fondului care sunt considerentele pentru care se respinge acțiunea în revendicare promovată de reclamanți, care, cu riscul unei repetiții inutile, uzează de acțiunea în revendicare prevalându-se de calitatea lor de proprietari tabulari, nu de calitatea lor de moștenitori legali ai defunctei, calitate atestată de certificatul de moștenitor nr. 175/(...).

La data la care reclamanții au promovat acțiunea în revendicare, 07 iunie 2005, ei deja erau de mult întabulați în cartea funciară, întabulare care a intervenit la data de (...).

Titlul de proprietate al reclamanților în cadrul acțiunii în revendicare nu este certificatul de moștenitor, ci este cartea funciară, care atestă calitatea de proprietari tabulari ai reclamanților asupra apartamentului în litigiu.

Prima instanță nu motivează în niciun fel care au fost argumentele legale pentru care acțiunea în revendicare promovată de proprietarii tabulari ai imobilului, împotriva unor posesori neproprietari, aparent pe deplin admisibilă prin prisma art. 480 C.civ., a fost respinsă, sub acest aspect, hotărârea primei instanțe fiind criticabilă prin necercetarea fondului.

În dosarul nr. (...), pârâții N. V. și E. au formulat pentru termenul de judecată din (...) o cerere reconvențională (f. 59-61, 64 dosar fond, vol. I), invocând lipsa calității procesuale active a reclamanților în acțiunea în revendicare, pe motiv că aceștia au doar un certificat de moștenitor, care nu justifică caltiatea de proprietari, și solicitând pe cale reconvențională, să se constate, prin interpretarea contractului, conform art. 942 C.civ., că pârâții sunt proprietarii apartamentului din B., str. Ș. L. nr. 4, apartament ce le-a fost valabil înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3710/(...); să se dispună întabularea dreptului lor de proprietate în CF nr. 14071 B. asupra acestui apartament; să se anuleze în parte certificatul de moștenitor nr. 175/(...), în ceea ce privește acest apartament.

În motivarea cererii pârâții s-au prevalat de contractul de vânzare- cumpărare nr. 3710/(...), susținând că, în realitate, prin interpunerea contractului de întreținere nr. 3., încheiat de defunctă, cu fiica pârâților, C. E., conform art. 942 C.civ., pârâții N. ar fi proprietarii acestui apartament.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, în acțiunea în revendicare, Curtea constată că aceasta este vădit nefondată, întrucât, reclamanții sunt proprietari tabulari ai imobilului revendicat, titlul lor de proprietate fiind cartea funciară, iar nu certificatul de moștenitor.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții N.,

Curtea constată că aceasta nu poate îmbrăca natura juridică a unei veritabile cereri reconvenționale, câtă vreme, una dintre părțile contractante ale contractului de care se prevalează pârâții, respectiv, C. E., nu este parte în cauză, nu a fost împrocesuată la momentul promovării cererii introductivede instanță de către reclamanți, astfel încât, nefiind parte în dosar, fiind un terț față de litigiul pendinte, pârâții nu se pot prevala, în propriul beneficiu, de un act încheiat de aceasta, mai ales că pârâții nu au invocat în susținerea cererii lor reconvenționale dispozițiile art. 974 C.civ.

Pe de altă parte, temeiul juridic pe care pârâții N. și-au fundamentat această cerere reconvențională, respectiv, art. 942 C.civ., nu este de natură să servească ca temei juridic al acestei cereri reconvenționale, pentru simplul motiv că art. 942 C.civ. conține doar o simplă definiție a contractului, arătând că acesta este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânșii un raport juridic.

Practic, cererea reconvențională nu este motivată în drept, nu se știe care este temeiul juridic care ar putea fundamenta admisibilitatea acestei cereri reconvenționale.

E. știut faptul că, potrivit art. 119 alin. 2 C., cererea reconvențională trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Art. 112 alin. 1 pct. 4 C. precizează că, printre elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată, trebuie să se numere

„. motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea";, în timp ce pct.

3, reglementează obligativitatea indicării în cererea de chemare în judecată a obiectului cererii.

Arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea vine în strânsă legătură cu obiectul acesteia, pentru că fiecare pretenție concretă dedusă judecății se circumscrie unui anumit fundament legal, instanța putând să o analizeze favorabil doar dacă aceasta se întemeiază pe un anumit temei legal.

Nu se poate admite o anumită pretenție concretă dedusă judecății dacă nu există un text legal care să permită încadrarea juridică a acesteia, pentru că s-ar contraveni astfel prevederilor art. 129 aliniat final C., coroborat cu art. 112 C.

În maniera în care a fost redactată această cerere reconvențională, ea apare ca fiind total lipsită de temei juridic, judecătorul fiind pus în situația de a nu putea stabili care este legea după care va trebui să judece acea cerere reconvențională.

Nu este permis, în procedura civilă română, ca reclamantul, ori pârâtul printr-o cerere reconvențională, nemotivată în drept și cu un petit ambiguu redactat, să-i pretindă judecătorului să aplice ce lege va aprecia judecătorul că ar fi incidentă , pe care o va considera el aplicabilă - chiar dacă poate nu există o astfel de dispoziție legală aplicabilă unei situații concrete -, doar în scopul de a admite de plano cererea dedusă judecății.

Dacă s-ar proceda de această manieră, s-ar încălca nu numai principiul disponibilității procesului civil, consacrat în art. 129 C., dar și celelalte reguli prescrise de C. de procedură civilă.

Cu toate acestea, instanța fondului respinge totuși această cerere reconvențională, fără nicio motivare, fără să arate dacă este respinsă ca nefondată, ca inadmisibilă, ori pentru vreun alt temei, arătând în considerentele sentinței că „de altfel, au solicitat și reclamanții din acest dosar"; respingerea cererii reconvenționale.

Se constată, astfel, că această cerere reconvențională a pârâților N., chiar dacă defectuos formulată, nu a fost analizată pe fond de către prima instanță.

Deși în considerentele sentinței nu se motivează în niciun fel soluția de respingere a cererii reconvenționale, totuși, în dispozitivul hotărârii,prima instanță arată că admite excepția tardivității formulării cererii reconvenționale din dosar nr. (...) al J. B.

Soluția primei instanței este nelegală sub acest aspect întrucât, potrivit art. 135 rap. la art. 119 alin. 3 și art. 134 C., depunerea tardivă a unei cereri reconvenționale nu se sancționează cu respingerea acesteia ca tardivă, ci soluția este aceea de disjungere a cererii reconvenționale de cererea principală și de judecare a ei în mod separat.

Tot pe rolul J. B. a fost înregistrat dosarul nr. 16779/197/(...), în care reclamanți figurează pârâții din dosar nr. 344/197/205, respectiv, N. V. și N. E., acțiunea fiind promovată în contradictoriu cu M. I., T. S. și M. D. E., dosar în care s-a solicitat constatarea caracterului simulat parțial a obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr. 3710/(...), ca fiind parțial deghizat, în ceea ce privește obiectul contractului, în sensul că în baza acestui contract a fost vândut în realitate și imobilul situat în B., str. L. nr.

4, ap. 2 județul B.; să se constate că proprietarii acestui imobil sunt reclamanții N. V. și E. să se constate că sunt proprietari alături de cota indiviză de 8. mp teren situat în B., P. B., înscris în CF nr. 28227; să se constate că între defuncta A. S., în calitate de vânzătoare, și reclamanții N.

V. și E., în calitate de cumpărători, a itnervenit operațiunea juridică de vânzare-cumpărare a imobilului situat în B., str. L. nr. 4 ap. 2, precum și a diferenței de tern de 11000 mp; să se constate dreptul de proprietate al reclamanților N. V. și E. asupra acestor imobile, dobândite în urma operațiunii de vânzare-cumpărare, urmând ca sentințe să țină loc de act de vânzare-cumpărare; să se constate calitatea lui N. V. și E. de unici moștenitori ai defunctei A. S., în calitate de legatari universali; să se constate că aceștia sunt proprietarii tuturor imobilelor din masa succesorală, în caltiatea de legatari universali; să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 1., în sensul desființării în totalitate a acestuia; să se dispună întabularea dreptului de proprietate a lui N. V. și E. în cărțile funciare în care sunt înscrise aceste imobile.

În susținerea acestei cereri, reclamanții N. s-au prevalat de existența, în favoarea lor, a unui testament olograf, încheiat de defunctă la data de (...), precum și de prevederile art. 1073 - 1077 C.civ. - care constituie sediul legal al obligației de a face/de a nu face -, art. 1264 - 1265 C.civ. - abrogate prin art. 49 din Decretul nr. 32/1954 -; art. 111 C. - care constituie sediul legal al acțiunii în constatare, și care, totodată, instituie principiul conform căruia acțiunea în constatare este inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului -, art. 888 C.civ. - care definește legatul universal -; Legea nr.

7/1996; art. 88 din Legea nr. 36/1995 - care prevede că „cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplina în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte. În cazul anulării certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. În acest scop, instanțelor judecătorești le revine obligația de a trimite la biroul notarului public competent în soluționarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitiva și irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecații";.

Nu se precizează de către aceștia reclamanți în mod expres care ar fi motivele care ar atrage nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, respectiv ce anume dispoziții legale au fost încălcate ori nesocotite lamomentul emiterii acestui certificat de moștenitor, susceptibile de a atrage sancțiunea nulității absolute.

Nici instanța de fond nu s-a preocupat, deși rolul activ conferit judecătorului îi îngăduia un atare demers, să le pună în vedere pârâților N. să indice temeiul juridic, cauza juridică a acestor petite.

Apoi, este de neînțeles de ce reclamanții N. V. și E. sunt nevoiți să recurgă la o prestație tabulară, respectiv la o acțiune în simulație - simulație care în niciun caz nu este o simulație, ci o modificare efectivă a obiectului contractului, în mod unilateral, prin primul petit al cererii -, pentru a-și valorifica pretinsele drepturi de proprietate asupra imobilelor succesorale rămase în urma decesului defunctei A. S., dacă, aceștia sunt beneficiarii unui testament olograf, care le conferă calitatea de legatari universali, respectiv de moștenitori testamentari ai defunctei.

La fel de neînțeles este și motivul pentru care pârâții N. din dosar nr. (...) nu au paralizat acțiunea în revendicare formulată de reclamanți prin invocarea acestui testament, alegând să invoce calitatea lor de moștenitori testamentari după mai bine de 2 ani și jumătate de la promovarea acțiunii în revendicare, respectiv, la (...).

Acest dosar cu nr. 16(...) a fost conexat la dosar nr. (...), prin încheierea ședinței publice din 0(...).

Pentru justa soluționare a acestei acțiuni din dosar nr. 16(...) ar fi fost necesar să se indice în mod expres care sunt motivele de nulitate absolută care afectează certificatul de moștenitor nr. 1., respectiv, care sunt dispozițiile legale imperative încălcate în momentul eliberării acestui certificat de moștenitor; ar fi fost necesar ca N. V. și N. E. să facă dovada indubitabilă și de necontestat a acceptării în termen a moștenirii după defuncta A. S., știut fiind că simpla existență a unui testament nu îi conferă automat beneficiarului testamentului calitatea de moștenitor testamentar, fiind necesar ca acesta să fi acceptat succesiunea, expres sau tacit, în termenul de opțiune succesorală reglementat de art. 700 alin. 1 C.civ.

Ar fi fost astfel necesar să se fi solicitat notarului public care a eliberat certificatul de moștenitor nr. 1. să trimită instanței spre acvirare întregul dosar succesoral nr. 1., pentru a se verifica toate actele dosarului succesoral, și pentru a se putea astfel cenzura modalitatea în care a fost emis acest certificat de moștenitor, și, totodată, pentru a se putea analiza în ce mod reclamanții au acceptat moștenirea după defuncta A. S.

Apoi, instanța de fond era datoare să verifice cu prioritate dacă cererea pentru anularea /nulitatea certificatului de moștenitor nu era cumva supusă vreunui termen de prescripție extinctivă, prin raportare la motivul expres de nulitate relativă/absolută ce se impunea a fi precizat și indicat în mod expres, iar pentru această finalitate era absolut necesar să se precizeze în mod expres care este motivul legal pentru care se solicită anularea

/nulitatea certificatului de moștenitor.

În raport de susținerea pârâților N. - făcută în motivarea acțiunii din dosarul nr. 12(...) -, conform căreia, ei au aflat despre existența certificatului de moștenitor în dosar civil nr. 7. al J. B., acesta fiind nr. vechi de înregistrare al dosarului pendinte, și care a primit apoi număr unic de înregistrare (...), dosar în care au formulat și cerere reconvențională pentru anularea certificatului de moștenitor pentru cauză ilicită și fraudă la lege, se impunea ca instanța de fond să verifice aceste susțineri ale pârâților N., respectiv, să stabilească exact care era momentul la care aceștia au luat efectiv la cunoștință de existența acestui certificat de moștenitor.

Cu privire la acceptarea în termen a succesiunii defunctei A. S. de către pârâții N. V. și E., este de reținut faptul că aceștia au susținut constant că ar fi acceptat tacit moștenirea după defunctă prin faptul că au intrat în folosința apartamentului 2B.

În realitate, starea de fapt conturată prin probele administrate în fața instanței de fond relevă împrejurarea că, după decesul defunctei, doar fiica pârâților N., numita C. E., a intrat în apartament (depoziția testimonială a martorei G. M. - F. 92 dosar fond).

Martora a precizat că fiica pârâților ar fi intrat în apartament după decesul defunctei, „la dispoziția acestora";, adică a pârâților N., însă această

„dispoziție"; dată de pârâți fiicei lor nu este suficientă prin ea însăși să constituie, în favoarea pârâților N., un act expres ori tacit de acceptare a succesiunii, neavând o astfel de valoare juridică.

În plus, anterior decesului defunctei, C. E. a făcut un schimb imobiliar cu numita S. A., în urma căruia C. E. a dobândit proprietatea apartamentului nr. 2a, care avea dependințe comune cu apartamentul 2b, în care locuia defuncta, C. E. lăsând-o pe defunctă să se bucure singură de folosința întregului apartament.

Se pune firesc întrebarea - această împrejurare nefiind deloc lămurită nici de instanța de fond, nici de instanța de apel -, dacă numita C. E. a intrat efectiv în posesia apartamentului 2b după decesul defunctei sau a folosit dependințele acestui apartament, care erau comune cu ale apartamentului 2a. Eventuala posesie exercitată de către C. E. asupra apartamentului 2b este una echivocă și oricum această posesie nu este de natură să aibă efecte juridice în persoana pârâților N. V. și E., respectiv, să echivaleze, în favoarea acestora, cu o posesie utilă a pârâților N., susceptibilă de a dovedi și fundamenta acceptarea de către aceștia în termen a succesiunii după defuncta A. S.

E. știut faptul că pentru a te prevala de o anume posesie, în sensul ca respectiva posesie să fie producătoare de efecte juridice, este necesar ca aceasta să fie exercitată personal, pentru sine, iar nu printr-un interpus, ori pentru altul, și să fie făcută sub nume de proprietar, animus domini, ori animus sibi habendi, în acest sens dispunând prevederile art. 1847 și urm. C. civ..

Prima instanță nu lămurește în niciun fel această problemă, nu insistă în suplimentarea probațiunii pe această linie, respectiv, nu dă dovadă de rol activ în aflarea adevărului, așa cum pretinde art. 129 alin. 5 C., pentru a stabili în mod cert și fără orice urmă de îndoială că: pârâții N. V. și E. au acceptat în termen moștenirea după defunctă; că au fost încălcate dispoziții legale imperative la momentul eliberării certificatului de moștenitor, încălcarea susceptibilă să atragă nulitatea absolută a acestuia, în aceste limite, soluția primei instanțe fiind dată cu necercetarea fondului cauzei.

Abia prin întâmpinarea din apel intimații N. sugerează, pentru prima dată, - idee neacreditată până atunci -, că ar fi acceptat moștenirea după defunctă prin aceea că au dat cu titlu gratuit apartamentul rămas în urma succesiunii defunctei în favoarea fiicei lor.

Lăsând la o parte împrejurarea că această susținere, fiind făcută pentru prima dată în apel, cu nesocotirea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., intra sub incidența acestui text legal, se impunea a se lămuri, de către instanța de apel, cum anume au dat intimații , cu titlu gratuit, apartamentul litigios în favoarea fiicei lor, în condițiile în care proprietarii tabulari ai imobilului erau reclamanții, iar în dosarul cauzei nu s-a făcut dovada certă și neîndoielnică a acceptării moștenirii după defunctă de către intimați,respectiv, nu s-a dovedit cu ce temei , și prin ce fel de act juridic cu titlu gratuit, intimații au cedat folosința acestui imobil în favoarea fiicei lor.

E. știut faptul că, potrivit art. 689 C., acceptarea moștenirii poate să fie expresă sau tacită, fiind expresă atunci când se însușește titlul sau caltiatea de erede printr-un act autentic sau privat, și tacită atunci când eredele face un act pe care nu ar putea să îl facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.

E. adevărat că, potrivit art. 691 alin. 1 C.civ., donațiunea, vinderea sau transportul, adică înstrăinarea prin alte acte de dispoziție decât donațiunea sau vinderea, drepturilor succesorale, făcute de un erede, atrage după sine acceptarea succesiunii, dar nu este mai puțin adevărat că pârâții intimați N. V. și E. s-au prevalat de această modalitate de acceptare a succesiunii abia în faza de judecată a apelului, prin întâmpinarea pe care au formulat-o, această susținere a intimaților intrând sub incidența art. 294 alin. 1 C.

Cu extrem de multă lejeritate, în absența unui suport probator temeinic, pertinent și concludent, se admite în parte această acțiune, se constată calitatea de moștenitor testamentar a defunctei a pârâților N., se constată nulitatea certificatului de moștenitor nr. 1., se radiază dreptul de proprietate al reclamanților din CF, fără să se arate care este temeiul juridic care ar fundamenta admisibilitatea cererii de rectificare a cărții funciare - dintre cele prevăzute de legea atunci în vigoare, respectiv art. 36 și urm. din Legea nr. 7/1996 -, instanța de fond limitându-se la a preciza că radierea dreptului de proprietate al reclamanților din CF se face în temeiul art. 20 alin.1 și art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 - art. 20 alin. 1 prevăzând că "publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenta al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași localitate. Ea se efectuează de către birourile de carte funciară ale judecătoriilor, pentru imobilele situate în raza teritorială de activitate a acestora";, în timp ce art. 34 prevede că "cuprinsul cărților funciare se considera exact, în folosul acelei persoane care a dobândit, prin act juridic cu titlu oneros, un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost înscrisă în cartea funciară vreo acțiune prin care se contesta cuprinsul ei sau dacă nu a fost cunoscut, pe alta cale, aceasta inexactitate"; - și se dispune întabularea pârâților N. în CF, singurul argument pe care instanța de fond își întemeiază soluția fiind o expertiză criminalistică întocmită de I., și care atestă faptul că testamentul ar fi scris, semnat și datat de defunctă.

Lapidar se arată, în considerentele sentinței fondului, că certificatul de moștenitor este lovit de nulitate absolută pentru fraudă la lege, în condițiile art. 948 pct. 4 C. civ. - adică pentru cauză ilicită - , fără însă să se precizeze care ar fi motivul care atrage ilicitatea cauzei, respectiv, care anume dispoziție legală imperativă a fost încălcată la momentul eliberării certificatului de moștenitor, dintre cele care ar atrage ilicitatea cauzei.

Lipsa unei motivări pertinente, a expunerii argumentate în fapt și în drept, a considerentelor faptice și legale pentru care a fost pronunțată o anume soluție, pe lângă faptul că încalcă prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5

C., face imposibilă verificarea, pe de o parte, a modului în care a fost stabilită starea de fapt, iar pe de altă parte, a modului în care a fost aplicată legea la o stare de fapt dată, respectiv, împiedică instanța de control judiciar să verifice legalitatea respectivei hotărâri, hotărâre care apare astfel ca fiind dată cu nejudecarea și necercetarea fondului cauzei.

Tot pe rolul T. B., a fost înregistrat dosarul nr.

12729/197/(...), în care reclamanți figurează pârâții N. V. și E., în contradictoriu cu reclamanții din dosar nr. (...), și prin care s-a solicitat instanței să constate că prin acte sub semnătură privată, datate 0(...) și (...), defuncta A. S. s-ar fi obligat să le vândă lui N. V. și E. apartamentul nr. 2 din str. L. nr. 4, și terenul de 11000 mp din P. B., și că acestea obligații s-au transmis pe cale succesorală lui M. I., M. D. E., și T. S., să se constate că aceste imobile sunt înscrise în CF nr. 14071 B. și CF nr. 28277 B.; să fie obligați M. I., M. D. E., și T. S. să se prezinte la notar pentru încheierea în formă autentică a acestor contracte, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act apt de întabulare; să se constate calitatea de succesori testamentari ai defunctei A. S., în persoana lui N. V. și E. să se dispună predarea bunurilor succesorală cu titlu de moștenire testamentară; să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 1. pentru cauză ilicită, fraudă la lege și nevalabilitatea obiectului actului juridic; să se dispună rectificarea înscrierilor din CF, în sensul radierii dreptului de proprietate al lui M. I., M. D. E., și T. S., și înscrierea dreptul de proprietate cu titlu de titlu de cumpărare a lui N. V. și E.

Lăsând la o parte faptul că nici în acest dosar, conexat la dosar nr. (...), prin încheierea ședinței publice din (...), numiții N. V. și E. nu au făcut dovada acceptării în termen a moștenirii după defuncta A. S., că nu au indicat expres dispozițiile legale imperative încălcate la momentul eliberării certificatului de moștenitor, susceptibile să atragă ilicitatea cauzei, fraudarea legii ori nevalabilitatea obiectului certificatului de moștenitor, și că practic această acțiune nu a fost în niciun fel dovedită de către cei care au promovat-o, instanța de fond a dispus admiterea în parte a acestuia.

E. foarte interesant, din punct de vedere juridic, cum se poate da curs favorabil, sub aspectul tuturor petitelor sale, acestei cereri, în condițiile în care, pe de o parte, se cere ca M. I., M. D. E., și T. S., în calitate de moștenitori legali care au succedat în toate drepturile și obligațiile defunctei, să fie obligați să încheie cu N. V. și E., contracte autentice de vânzare- cumpărare, iar pe de altă parte, după ce se realizează prestația tabulară, promitenților vânzători li se neagă această calitate și implicit, posibilitatea legală de a transfera în favoarea lui N. E. și V., dreptul de proprietate asupra bunurilor cu privire la care s-a solicitat prestația tabulară.

Cu alte cuvinte, dacă se anulează certificatul de moștenitor ori se constată nulitatea absolută a acestuia, se prezumă că M. I., M. D. E., și T. S. nu au fost niciodată moștenitorii defunctei A. S., astfel încât, aceștia nu mai pot fi obligați la prestația tabulară în favoarea lui N. V. și E.

Apoi, retoric desigur, se pune firesc întrebarea, dacă N. V. și E. sunt beneficiarii unui legat universal, și au acceptat în termen legal succesiunea după defuncta testatoare, de ce nu se prevalează exclusiv de acest testament, și de ce sunt nevoiți să recurgă la diferite acțiuni în prestație tabulară.

Nici aceste aspecte nu au fost lămurite de către prima instanță, și acțiunea din dosar nr. 12(...) fiind soluționată cu necercetarea fondului cauzei.

După conexarea celor trei dosare, în dosarul nr. (...) pârâții N. V. și E. au depus mai multe precizări de acțiune la filele 39, f. 118, f. 108 - această din urmă precizare intervenind la termenul de judecată din (...), când pârâții au declarat că nu mai stăruie în constatarea simulației, solicitare care a constituit primul petit din acțiunea înregistrată sub nr. 16(...), toate aceste precizări de acțiune vizând, în esență, aceleași împrejurări ca și celelaltedouă dosare promovate de pârâții N. și prin care s-a urmărit valorificarea dreptului lor de proprietate ca moștenitori testamentari, asupra bunurilor rămase după decesul defunctei A. S.

Astfel, prin precizarea de acțiune, depusă la fila 39 din dosar civil nr.

(...), vol. III, reclamanții N. V. și E. au solicitat:

1. să se constata ca prin convenția de vânzare-cumpărare din 0(...), încheiata intre defuncta A. S. in calitate de promitenta vânzătoare si N. V. și

E., in calitate de promitenți comparatori, prima s-a angajat sa înstrăineze, iar secunzii s-au angajat sa cumpere:

- terenul in suprafața de 8600 mp, reprezentând cota de 8. din terenul in suprafața de 19600 mp, înscris în CF nr. 28227 B. nr.top.14199/2/2/b;

- terenul in suprafața de 1400 mp, reprezentând cota de 1. din terenul de 2400 mp înscris in CF nr. 28227 B. nr. top14199/2/2/a precum si

- imobilul construcție si teren situat in B., str. L. nr. 4, ap.2 intabulat in CF nr. 14071 B. nr. top 2., 2094/1/b/2/21111 totul/II, la prețul de

350.000.000 lei ROL

2. sa se constate ca in executarea acestei convenții promitenta a transmis prin actele autentice nr.3709/(...) si 3710/(...) proprietatea asupra celor doua terenuri, de 8600 mp intabulat in CF nr. 28227 B. nr. top

14199/2/2/b, respectiv de 1400 mp intabulat in CF nr. 28227 B. nr. top

14199/2/2/a, recunoscând, de asemenea, si încasarea prețului pentru imobilul construcție si teren din B., str. L. nr. 4, ap.2 intabulat in CF nr.

14071 B. nr. top (...)/1/b/2/2/1/1 totul/II

3. obligarea pârâților, în calitate de succesori legali ai defunctei A. S., sa se prezinte la notar in vederea încheierii actelor autentice in privința imobilului situat in B., str. L. nr. 4, ap. 2 si a terenului aferent acestuia înscris in CF nr. 14071 B. nr. top (...)/1/b/2/2/1/1 totul/II, sau in caz de refuz, hotărârea să țină loc de act apt la întabularea dreptului de proprietate

4. să se constate ca, in executarea aceleiași convenții din 0(...), la (...) a intervenit o noua convenție de vânzare-cumpărare a cărui obiect e reprezentat de terenul in suprafața de 11.000 mp din totalul de 19600 mp, înscris in CF nr. 28227 B., a cărui preț de 450.000.000 lei ROL a fost achitat la data încheierii convenției;

5. obligarea pârâților, în calitate de succesori legali ai defunctei A. S., sa se prezinte la notar in vederea încheierii actelor autentice in privința imobilului teren de 11.000 mp înscris in CF nr. 28227 B., sau în caz de refuz, hotărârea să țină loc de act apt la întabularea dreptului de proprietate;

6. la petitul 3 din acțiunea introductiva aceștia au precizat că solicită a se constata calitatea lor de moștenitori testamentari ai defunctei ;

7. la petitul 4 al acțiunii introductive au arătat că solicită a se constata nulitatea absoluta a certificatului de moștenitor nr. 1. pentru cauza ilicita, frauda la lege si nevalabilitatea obiectului cauzei;

8. întabularea în cartea funciara a drepturilor astfel dobândite.

Ulterior, printr-o nouă precizare de acțiune, formulată, conform propriilor susțineri, în temeiul art. 132 pct. 2 C., depusă la fila 118 din același dosar, pârâții N. V. și E. N. V. și E., în calitate de reclamanți, în dosar nr. 12(...), au arătat, că „la petitul 4 al acțiunii, masa succesorală rămasă în urma defunctei A. S. se compune, pe lângă bunurile acolo arătate din imobilul teren de 11000 mp întabulat în CF nr. 28227 B. nr. top

14199/2/21b/1, grevat de obligația de înstrăinare asumată de A. S. și din imobilul construcție situat în B., str. L. nr. 4, ap. 2B, întabulat în CF nr.

14071 B., nr. top 2093, 2094/II b/2/2/1/1 totul/II grevat de obligația de înstrăinare asumată de A. S..

Curtea constată că, și în legătură cu aceste precizări de acțiune, problemele juridice care trebuiau cu absolută necesitate rezolvate în mod temeinic și legal sunt aceleași, ca și cele mai sus menționate, probleme care însă au rămas nesoluționate.

Reclamanții M. I., M. D. E., și T. S. au depus la dosarul de fond (f.

106-117) niște note de concluzii, în realitate precizări ale cererii introductive, în data de (...), anterior închiderii dezbaterilor în fața primei instanțe (f. 122), precizări care nu au fost puse de instanța de fond în dezbaterea contradictorie a părților și asupra cărora instanța de fond a omis cu desăvârșire să se pronunțe.

Reclamanții M. I., M. D. E., și T. S. au invocat prin aceste precizări - invocări care prezentau relevanță juridică, în mod deosebit, pentru justa soluționare a cauzei -, faptul că nu exista niciun testament lăsat de defunctă; faptul că așa zișii moștenitori testamentari nu au acceptat în termen legal moștenirea după defunctă; nu se indică de către pârâți niciun temei juridic sau o cauză juridică care să conducă la nulitatea absolută a certificatului de moștenitor.

Practic, prin aceste precizări, reclamanții M. I., M. D. E., și T. S. au invocat inexistența testamentului olograf - care este, din punct de vedere juridic, o chestiune diferită de un testament olograf nescris și /sau nesemnat de defunctă -; neacceptarea în termen a moștenirii de către pârâții

N. inexistența vreunei cauze de nulitate a certificatului de moștenitor.

Deși aceste note de concluzii au fost cusute la dosarul instanței de fond înaintea încheierii de ședință de la termenul de judecată din (...), și deși în aceste note de concluzii, reclamanții au arătat că acest script se depune la dosar pentru termenul din (...), în încheierea ședinței publice din (...) se consemnează că s-au depus la dosar concluzii scrise de către reclamanți.

Se impunea astfel să se stabilească cu exactitate dacă aceste note de concluzii reprezintă o precizare de acțiune, sau pur și simplu, concluzii scrise, pentru că, dacă aveau natura juridică a unei precizări de acțiune, acestea trebuiau puse în discuția contradictorie a părților, comunicate părților adverse, iar pentru legala soluționare a acestor precizări făcute de reclamanți, se impunea administrarea probelor necesare.

Se constată de către Curte că, în situația în care aceste note de concluzii reprezintă o precizare de acțiune, nici această precizare a cererii reclamanților nu a fost judecată pe fond de către prima instanță.

În ceea ce privește susținerile instanței de fond, implicit împărtășite de instanța de apel, conform cărora, „calitatea de moștenitor legal/testamentar este dată de concluziile raportului de expertiză, Curtea constată că aceasta este doar parțial exactă, în sensul că, dacă într-adevăr, testamentul olograf este valabil, și deci susceptibil să confere pârâților N. V. și E. calitatea de moștenitori testamentari ai defunctei A. S., cu condiția ca aceștia să fi acceptat în termen legal succesiunea după defunctă, atunci, existența unor legatari universali are consecințe juridice directe asupra eventualilor succesori legali cu vocație succesorală la moștenirea defunctei.

Cu privire la testamentul olograf, instanța de apel a apreciat că acesta este pe deplin valabil, prin raportare la concluziile expertizei I. (f. 66 - 72 dosar fond), expertiză care a evidențiat cu prioritate asemănările dintre scrisul din testamentul olograf și scrisul aparținând defunctei din alte scripte de comparație, deși, o expertiză grafoscopică trebuie să se axeze cu prioritate pe existența deosebirilor de scris (a se vedea în acest sens L. I., E.criminalistică a scrisului, E. J. I., 1973, pag. 142 și urm.), și aceasta pentru că două scrisuri diferite pot fi aparent foarte asemănătoare, fiind necesar să se facă o precizare nu numai a limitelor asemănărilor, dar și a limitelor deosebirilor, în vederea determinării gradului de asemănare, urmând ca în final să se aprecieze complexul caracteristicilor asemănătoare și de diferențiere.

Expertul parte desemnat de recurenți, respectiv, expertul criminalist

R. C., a făcut o notă de observație și obiecții la expertiza I. din (...), intitulată

„notă de observații nr. 245/(...)"; (f. 20 - 62 dosar fond), în realitate, obiecțiuni elaborate cu privire la expertiza I., în baza căreia, la termenul de judecată din (...), când a fost depusă la dosar această notă de observații, avocatul reclamantului M. I. a solicitat instanței efectuarea unei adrese către I., pentru a se da lămuriri suplimentare, în sensul arătat de expertul criminalist R. C., reprezentantul reclamantului arătând că susține această cerere în temeiul art. 211 C., și a H. nr. 368/1998, modificată prin H. nr. 4. (f. 84 dosar fond, vol. IV).

A. cerere, de efectuare a unei adrese la I. pentru a se da lămuriri cu privire la obiecțiunile invocate de expertul criminalist parte R. C., era pe deplin admisibilă în temeiul art. 211 C. coroborat cu art. 212 alin. 2 C., însă, instanța a arătat la termenul din (...), că se va pronunța asupra acestei cereri după ce va studia înscrisurile depuse la dosar la termenul din (...), iar ulterior, la termenul din (...) (f. 87 dosar fond) a respins această cerere, pe motiv că „. în vedere faptul că raportul de contraexpertiză nu conține păreri diferite ale celor trei experți, care să conducă instanța la bănuiala unor nereguli, în temeiul art. 210, art. 212 C., va respinge cererea formulată de reclamanți prin reprezentanți";.

Reclamanții nu și-au întemeiat această cerere pe bănuiala unor nereguli, ci pe dispozițiile art. 211 C., care permit instanței, atunci când apreciază necesar, fie din oficiu prin prisma art. 129 alin. 4 și 5 C., fie la solicitarea expresă a unei părți în acest sens, să solicite experților să dea lămuriri.

Or, având în vedere că expertiza I. s-a axat doar pe asemănările de scris, nu și pe deosebiri, și că această expertiză avea concluzii diametral opuse față de expertiza întocmită de expert criminalist S. A., respectiv, față de nota de obiecțiuni întocmită de expert criminalist parte R. C., se impunea comunicarea acestei note de obiecțiuni către I., pentru ca acesta, prin comisia de experți care a întocmit expertiza criminalistică nr. 28/(...), să dea lămuririle cerute de reclamanți.

O astfel de lămurire a C. de experți nu putea decât să profite ambelor părți, înlăturând astfel orice umbră de îndoială cu privire la valabilitatea testamentului olograf, și tranșând în mod irevocabil această problemă.

Eronat a apreciat T. că reclamanții ar fi trebuit să facă uz de procedura reglementată de art. 183 C., câtă vreme, reclamanții nu au susținut în niciun moment cine anume ar fi autorul pretinsului fals, și câtă vreme, potrivit art. 184 C., în situația în care s-a invocat de către reclamanți faptul că testamentul olograf nu a fost scris, datat și semnat de către defunctă, instanța avea posibilitatea să cerceteze această susținere prin orice mijloc de dovadă, în speță, cea mai bună dovadă care s-ar fi putut administra fiind lămuririle pe care C. de experți din cadrul I., ar fi putut să le dea ca urmare a notei de obiecțiuni anterior menționate.

Mai mult decât atât, în situația în care, potrivit art. 177 C., cel căruia i se opune un înscris sub semnătură privată, tăgăduiește scrisul ori semnătura, instanța, în conformitate cu art. 178 C., va putea păși laverificarea scrisului, iar dacă nu este lămurită, va dispune, în conformitate cu art. 179, ca verificarea să se facă prin expert, expertiza urmând să fie administrată în condițiile art. 201 și urm. C.

Prin urmare, în niciun caz procedura de urmat nu era aceea prevăzută de art. 183 C.

S-a susținut de către instanța de apel că reclamanții au încheiat un act aparent legal, respectiv certificatul de moștenitor, în scopul de a deposeda pe pârâții intimați de dreptul acestora asupra bunurilor dobândite prin testament, situație în care sunt întrunite caracteristicile fraudei la lege, cu atât mai mult cu cât fraudarea nu se rezumă numai la încălcarea normelor juridice, ci și la lezarea normelor morale.

A. aserțiune a instanței de apel este contrazisă de argumentația imediat următoare a aceleiași instanțe, conform căreia, în condiția în care s- ar presupune că reclamanții nu au avut cunoștință de existența testamentului, și nu au cunoscut nici voința testatoarei din timpul vieții acesteia, ne-am găsi în situația în care în urma dezbaterii succesiunii, reclamanții dobândesc calitatea de succesori legali ai defunctei A. S., în timp ce pârâții sunt în posesia unui testament olograf, care le conferă caltiatea de succesori testamentari ai acesteia.

Afirmațiile sunt evident contradictorii, atrăgând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 7 C., pentru că ori reclamanții cunoșteau foarte bine că există un testament, și atunci i-au fraudat pe pârâți, ori nu aveau cunoștință de existența testamentului, și atunci nu poate fi reținută cauza ilicită și imorală a certificatului de moștenitor.

Oricum, simpla existență a unui testament nu înseamnă automat, așa cum nefondat acreditează instanța de apel, că bunurile obiect al testamentului nu mai existau în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii, ci, pentru o atare finalitate este necesar ca beneficiarii testamentului să fi acceptat în termen legal succesiunea celui ce a lăsat testamentul.

S.a de fapt conturată în fața primei instanțe relevă împrejurarea că pârâta N. E. ar fi însoțit-o pe reclamanta M. E. pentru ridicarea ajutorului de înmormântare acordat de stat, și tot N. E. ar fi declarat la Primăria Brașov că moștenitorii defunctei A. S. sunt M. I., M. D. E. și T. S. (f. 155 dosar fond, vol. I), împrejurare care este de natură să confirme faptul că reclamanții nu au fost încunoștințați după decesul defunctei de existența testamentului olograf, acesta fiind invocat doar în cauza pendinte.

Prin urmare, este greu de afirmat categoric că reclamanții aveau cunoștință de testament la momentul eliberării certificatului de moștenitor și că prin eliberarea certificatului de moștenitor i-au fraudat evident pe pârâți.

Ar fi fost util să se insiste cu suplimentarea probațiunii și pe această pe linie, pentru a se putea stabili în mod cert și neechivoc care a fost momentul la care reclamanții au luat efectiv la cunoștință de existența testamentului olograf.

În ceea ce privește soluția instanței de apel, Curtea constată că aceasta a menținut soluția primei instanțe, fără să suplinească lipsurile acesteia, fără să complinească lacunele de motivare ale acesteia, și fără să precizeze care sunt considerentele de drept și de fapt care conferă legalitate și temeinicie hotărârii fondului, respectiv, fără să indice motivele de nelegalitate ale certificatului de moștenitor nr. 1., elementele care dovedesc indubitabil și irefutabil că pârâții N. au acceptat în termenul legal moștenirea după defunctă etc.

Practic, instanța de apel, în pofida caracterului devolutiv al apelului, și a prevederilor art. 295 C. proc. civ., care-i permiteau să analizeze cauza sub toate aspectele sesizate de apelanți prin memoriul de apel, cu deplina respectare a limitelor investirii sale, nu a devoluat în nici un fel fondul cauzei, și nu a lămurit cu nimic aspectele rămase nelămurite în primă instanță.

E. știut faptul că apelul este devolutiv, în sensul că el readuce în discuția instanței superioare toate chestiunile de fapt și de drept care au fost dezbătute în fața primei instanțe și au fost rezolvate prin hotărârea acesteia, hotărâre care face obiectul apelului.

Art. 129 alin. final C., și care constituie o consacrare încetățenită a principiului disponibilității, prevede în mod imperativ că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Conform art. 294 alin. 1 C., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

În principiu, deci, apelul provoacă o rejudecare a fondului litigiului, însă, efectul devolutiv al apelului este limitat prin două reguli, exprimate în adagiile latine tantum devolutum quantum appellatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat) și tantum devolutum quantum iudicatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat).

Cea de a doua limitare a efectului devolutiv al apelului exprimă ideea că nu se poate devolua în apel decât ceea ce s-a judecat la fondul cauzei, și aceasta, pentru a se asigura respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și prevenirea exercitării abuzive a apelului. Cu alte cuvinte, în apel nu se pot face „cereri noi";.

În concluzie, apelul nu repune în discuție decât ceea ce s-a judecat în fața primei instanțe.

Or, instanța de apel nu a uzat de efectul devolutiv al apelului, nu a reiterat în nici un fel acele chestiuni care, afirmativ, au fost deja judecate în primă instanță.

În realitate, raportat la principiul că în apel se devoluează doar ceea ce s-a judecat la fond, Curtea constată că instanța de apel nu avea prea multe opțiuni în a devolua cauza în apel, câtă vreme, prima instanță nu a judecat pe fond pretențiile deduse judecății de către fiecare dintre părți - limitându- se la a le admite sau respinge fără o motivare în fapt, și mai ales în drept, pertinentă și credibilă - .

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 1 C., conform căruia, în procesul civil, se lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii deduse judecății, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege reclamantul să își dispute obiectul procesului.

Cu alte cuvinte, în virtutea principiului disponibilității, instanța nu poate trece peste voința reclamantului.

Obligativitatea respectării principiului disponibilității este subliniată și în art. 129 alin. final C., text legal care prevede că „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății";.

Conform art. 129 alin. final C., instanța este ținută de limitele învestirii sale, determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând

hotărî decât asupra a ceea ce formeaz ă obiectul cererii d eduse judecății,

însă, în același timp, ea nu poate să las e nesoluționate capetele de cerere

cu a căror judecare a fost legal sesiza tă (a se vedea G. B., O. S. M. - C. deprocedură civilă adnotat, Ed. a III-a revăzută și adăugită, E. Hamangiu

2011, pag. 264.).

Obiectul pricinii, asupra căruia instanța trebuie să se pronunțe, este cel stabilit prin cererea de chemare în judecată, potrivit propriei voințe a reclamantului, iar nu cel care rezultă din probele administrate în cauză (a se vedea G. B., O. S. M. - C. de procedură civilă adnotat, Ed. a III-a revăzută și adăugită, E. Hamangiu 2011, pag. 258 și urm.).

Curtea constată, așadar, că ambele hotărâri, atât cea pronunțată în primă instanță, cât și cea pronunțată în apel, sunt criticabile pentru necercetarea și nejudecare fondului cauzei, fond care nu poate fi judecat decât după administrarea probelor impuse de natura și obiectul cererilor de chemare în judecată, împrejurare care atrage incidența în cauză a prevederilor art. 312 alin. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 297 alin. 1 C. proc. civ..

Pe cale de consecință, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 C. proc. civ., Curtea va admite prezentele recursuri, va casa în tot decizia recurată, și rejudecând, va admite apelurile reclamanților, în contra sentinței fondului, care va fi desființată în întregime, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare pe fond la

Judecătoria Zalău - având în vedere Î. Înaltei Curți de C. și Justiție, de strămutare a cauzei la instanța din S. -, conform dispozitivului prezentei decizii.

La stabilirea instanței competente în primă instanță, au fost avute în vedere atât încheierea de strămutare a cauzei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b C., conform cărora, cererile în materie succesorală, indiferent de valoarea obiectului cererii, sunt exceptate de la competența în primă instanță a tribunalelor, acestea revenind în competența de primă instanță a judecătoriilor.

În rejudecare, instanța va avea în vedere toate considerentele prezentei decizii, respectiv, va suplimenta probațiunea pentru lămurirea tuturor aspectelor menționate în cuprinsul deciziei de casare și, de asemenea, va face cu strictețe aplicarea principiului conform căruia în rejudecare după casare nu se mai pot face nici un fel de precizări, modificări ori completări de acțiune, limitele rejudecării fiind fixate, pe de o parte, de petitele inițiale cu care instanța de fond a fost legal investită în conformitate cu prevederile art. 129 alin. final și art. 132 și art. 134 C. proc. civ., iar pe de altă parte, de dezlegarea dată problemelor de drept prin decizia de casare.

Cauza va fi analizată pe fond strict sub aspectul cererilor cu care prima instanță de fond a fost legal și procedural investită; se vor administra probe pentru a se stabili cu certitudine dacă pârâții N. V. și E. au acceptat în termenul legal de acceptare a succesiunii, moștenirea după defuncta A. S.; se va solicita de la BNP M. G. dosarul succesoral nr. 1., în care a fost emis certificatul de moștenitor nr. 175/(...), pentru a se verifica dacă au fost nesocotite dispoziții legale imperative în acest dosar succesoral, cu ocazie eliberării certificatului de moștenitor; se vor face demersuri la S. de S. C. B., pentru a se stabili cine a declarat decesul defunctei la acest serviciu și cine a fost indicat, cu acea ocazie, ca fiind moștenitor( sau moștenitori) ai defunctei; cine a ridicat ajutorul de înmormântare după defunctă și în condiții; se va solicita comisiei de experți care a efectuat expertiza I. să completeze expertiza cu indicarea eventualelor deosebiri dintre scrisul din testament și alte scrieri de comparație emanând de la defunctă; se va suplimenta probațiunea pentru a se stabili când au aflat pârâții N. despre certificatul de moștenitor nr. 1., respectiv, când au aflat reclamanții despretestamentul olograf; se vor administra orice alte probe vor fi apreciate de către instanța de rejudecare ca fiind utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei, în deplin acord cu cele statuate prin prezenta decizie de casare.

E. știut faptul că în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece cauza, trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea de casare, hotărârile instanței de control judiciar de casare fiind obligatorii cu privire la punctele de drept dezlegate (a se vedea în acest sens Op.cit., pag. 610; Trib. S., Col. civ., Decizia nr. 882/1957 în Repertoriul I, pag. 841, Decizia nr. 525 și nr. 620/1957, în C.D. 1957 pag.

351).

În caz de rejudecare după casare modificarea acțiunii nu poate avea loc la instanța care rejudecă fondul după casarea cu trimitere(a se vedea G. B., O. S. M. - C. de procedură civilă adnotat, Ed. a III-a revăzută și adăugită, E. Hamangiu 2011, pag. 270 și urm.; Trib. S., col. civ., dec. Nr. 691/1960, în Legalitatea P.ulară nr. 3/1961, pg. 101; s. civ., dec. nr. 338/1971, în R.R.D. nr. 8/1971, pg. 156).

În caz de rejudecare după casare modificarea acțiunii nu poate avea loc, întrucât, în rejudecare judecata se desfășoară în limite precis stabilite, în sensul dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs (a se vedea în acest sens, Î.C.C.J., s. civ. și de propr. I., dec. Nr. 1403/2005, în B.J. - Bază de date; G. B., O. S. M. - C. de procedură civilă adnotat, Ed. a III-a revăzută și adăugită, E. Hamangiu 2011, pag. 612 și urm.).

Față de soluția de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare în fond, în recurs nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, acestea urmând să fie avute în vedere de instanța de rejudecare

PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul M. I. și, respectiv, de reclamanții M. I., T. S. și M. D.-E., împotriva deciziei civile numărul 68 din (...) a T. S., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează în tot și rejudecând, admite apelurile declarate de reclamantul M. I. și, respectiv, de reclamanții M. I., T. S. și M. D.-E., în contra sentinței civile numărul

9397/(...) a J. B., pronunțată în dosar civil numărul (...), la care au fost conexate dosarele numărul 16(...) și numărul 12(...), ambele ale J. B., pe care o desființează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la

Judecătoria Zalău.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ

GREFIER A. A. M.

Red.CMC/dact.MS

3 ex./(...)

Jud.fond: L. M.escu

Jud.apel: P. N./G. D.

← Decizia civilă nr. 3485/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 90/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 3619/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 22/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 791/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 3485/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 90/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 69/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 1/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 56/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă