Sentința civilă nr. 630/2013. Pretenții

Comentarii

0

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 4204

SENTINȚA CIVILĂ NR. 630

Ședința publică din data de 18 aprilie 2013 Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.

G. ier: B. M.

Pe rol este pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanții K. I.

, F. A., domiciliați în Deva, B-dul 22 Decembrie, bl. D1, sc. B, ap. 10, județul Hunedoara și F. R. R. , domiciliat în Deva, str. Toamnei, nr. 11, județul Hunedoara, toți cu domiciliul procesual ales în B. M., str. I. S., nr. 6/33, județul M., în contradictoriu cu pârâții B. M. , domiciliată în M., str. L., nr. 4, comuna M., județul M., P. N., domiciliată în M., str. L., nr. 3, comuna M., județul M. și C.

A.

, cu domiciliul procesual ales în B. M., str. N. I., nr. 6, ap. 47, județul

M., chemata în garanție S.C. A. R. A. V. I. G. SA și intervenientul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul procesual ales în B. M., str. A. S., nr. 2 A, județul M., având ca obiect pretenții.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 martie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a le da posibilitatea reprezentanților părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pe data de 4 aprilie 2013, când având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pe data de 11 aprilie 2013 și 18 aprilie 2013, când a pronunțat prezenta hotărâre judecătorească.

T. ,

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 11 iulie 2012 și înregistrată pe rolul T. ui M., sub nr._, reclamanții K. I., F. A., și F. R. R.

, au chemat în judecată pe pârâții B. M., P. N. si C. A., solicitând instanței să-i oblige la plata sumei de 500.000 euro, echivalent in lei, la data executării hotărârii, cu titlu de daune morale precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii formulate s-a arătat că la data de_ K. M. ,

soția lui K. I. a decedat.

În ceea ce o privește pe pârâta B. M. s-a arătat că aceasta a efectuat la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, o constatare preliminară, respectiv autopsia, întocmind acte medico-legale legate de decesul defunctei K. M., concluzionând că K. I. si-ar fi ucis soția, prin sugrumare. În baza acestei constatări reclamantul K. I. a fost arestat la data de_, fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat, fapta prevăzuta si pedepsita potrivit art. 175 alin. 1 lit. c C.pen., in dosarul nr._ al T. ui M. .

Ulterior, dr. medic-legist B. M. a efectuat un "raport de expertiza", menționând ca și cauză a decesului asfixia mecanică prin sugrumare. Reclamanții au arătat că aceasta a fost singura proba in baza căreia s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv fata de K. I. .

Pe parcursul procesului, pentru a dovedi nevinovăția reclamantului K.

I. a fost necesar să se efectueze mai multe expertize medico-legale, deoarece din punctul de vedere al reclamantului exista un dubiu foarte mare asupra vinovăției sale, întrucât lipseau urmele specifice unei sugrumări si nu exista nici un motiv pentru ca el sa-si ucidă soția.

Din punct de vedere procedural SJML M. nu a respectat normele procedurale pentru efectuarea lucrărilor medico legale, respectiv in locul unui Raport de constatare medico-legala s-a întocmit inițial un Raport de expertiza medico-legală.

Comisia de avizare si control a actelor medico-legale din cadrul IML C. Napoca, observând aceasta deficienta procedurala si a solicitat refacerea lucrării respective, insa dr. B. a efectuat o "Completare la raportul de expertiza".

Ulterior s-a efectuat o "noua expertiza medico-legala", de către dr. A. C. si dr. N. P., însă comisia constituită nu a respectat normele de competenta profesionala si de componenta (nu au fost respectate prev. art. 49 alin. 2 secțiunea 6 si respectiv art. 27 alin. 2, secțiunea 4 din normele procedurale). Aceasta noua expertiza nu a adus date obiective medico-legale noi, mulțumindu-se să le reitereze pe cele consemnate in lucrările anterioare, menținând concluziile acestora, practic acoperind greșelile colegei lor.

S-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale de către un expert parte, care a concluzionat ca "moartea numitei K. M. a fost neviolenta- patologica, datorându-se stopului cardio-respirator, precedat de o stare comatoasa de etiologie neprecizata, pe fondul morbid pluriorganic evidențiat necroptic, fiind exclusa posibilitatea producerii decesului prin asfixie mecanica- sugrumare".

Comisia de avizare si control a actelor medico-legale din cadrul IML C.

-Napoca a formulat "Concluzii Proprii", in cadrul cărora s-a stabilit ca "moartea lui K. M. a fost neviolenta, datorându-se stopului cardio- respirator, resuscitat precedat de o stare comatoasa de etiologie neprecizata pe

fondul unei patologii preexistente pluriorganice confirmate de examenul histopatologic".

Aceeași Comisie a arătat că, nu se poate stabili existenta unei legături de cauzalitate intre leziunile traumatice prezentate pe corpul victimei si decesul acesteia, iar in ceea ce privește leziunile macroscopice si modificările microscopice constatate la victima, acestea nu sunt specifice unei morți prin asfixiere.

Comisia Superioara de Medicina legala din cadrul INML Mina Minovici a avizat concluziile Comisiei de avizare si control de pe lângă IML C., cu mențiunea ca "se exclude producerea decesului prin asfixie mecanica- sugrumare".

Urmare a concluziilor Comisiei de avizare si control de pe lângă IML C.

, la data de_ K. I. a fost pus in libertate si achitat de Tribunalul Maramureș prin Sentința penala 197/_, rămasa definitiva la data de _

, urmare a retragerii apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș in fata Curții de Apel C. .

Pe durata întregului proces, din momentul reținerii si pana la finalizarea acestuia K. I. si întreaga familie, respectiv mama acestuia F. A. si fratele sau F. R. R. au suferit enorm din punct de vedere emoțional si au fost supuși unui stres continuu, ceea ce le-a afectat atât viata de familie, sănătatea, dar si viata sociala, având in vedere ca in ziare si la televizor apărea fiul, respectiv fratele ca fiind un criminal, care si-a ucis cu sânge rece soția.

Aceasta drama a familiei lui K. I. a fost generata de "necompetenta profesionala" a celor trei medici-legiști din cadrul SJML M. .

S-a mai arătat că sunt îndeplinite toate cele 4 condiții cumulative necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale ale celor trei parați, respectiv: - fapta ilicita este reprezentata de eroarea profesionala (malpraxisul) exercitat de cei trei medici-legiști din B. M., parații din cauza. Aceasta eroare este stabilita de altfel si in cadrul concluziilor formulate de către Comisia de avizare si control de pe lângă IML C., care la pagina 4 pct. 10 al. 2 se arata ca "din punct de vedere științific nu au fost coroborate constatările de la necropsie cu datele medicale consemnate de către echipajele medicale, interpretându-se eronat leziunile produse urmare a manoperelor de resuscitare cardio- pulmonara",

- prejudiciul îl reprezintă suferința morala cauzata reclamanților urmare a procesului de "crima" in care a fost tarat K. I., urmare a erorii medicale. A fost afectata imaginea, demnitatea, onoarea si reputația omului K. I. precum si a întregii familii in societate. Toți au fost puternic afectați psihic, cazând in depresii puternice, ce le-au marcat personalitatea.

-raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu este de necontestat, deoarece exclusiv datorita concluziilor eronate ale celor trei parați, K. I. si familia acestuia a avut de suferit, urmare a procesului penal.

-vinovăția exista si se circumscrie erorii medicale potrivit Legii 95/2006,

deoarece niciun alt medic cu o competenta profesionala similara nu putea ajunge la astfel de concluzii, pornind de la permisele existente.

Reclamanții au mai arătat ca de fapt parații P. N. si C. A. nu au depus vreun efort profesional pentru soluționarea legala si corecta a cazului medical existent si ca nu au făcut altceva, decât sa acopere grava greșeala a colegei lor, cu riscul chiar sa se ajungă la condamnarea unui om nevinovat.

In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998-999 C.Civ, Legea 95/2006, art. 112 C.pr.civ

In probațiune au fost depuse a atașat cererii de chemare in judecata un set de înscrisuri( f.5-37) constând în actele medico-legale întocmite în cauza care a făcut obiectul dosarului nr._ al T. ui M. .

La data de 31 octombrie 2012, parata B. M. a depus la dosarul cauzei, întâmpinare si cerere de chemare in garanție, solicitând citarea in calitate de chemata in garanție SC A. R. A. V. I. G. SA, respectiv SC A. R. A. V. I. G. SA S. B. M. .

S-a solicitat admiterea excepțiilor formulate si respingerea acțiunii reținând ca întemeiate excepțiile prescripției dreptului la acțiune, a inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamanților si a lipsei calității procesuale pasive a paratei B. M. .

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanții K. I., F. A. și F. R. R. ca nefondată. În subsidiar, s-a solicitat admiterea cererii de chemare in garanție în măsura în care pârâta

B. M. ar cădea în pretenții, sens în care SC A. R. A. V. I.

G. SA să fie obligată la plata despăgubirilor la care ar fi obligată pârâta.

În motivarea întâmpinării și a cererii de chemare în garanție formulate s- a arătat că prin Sentința civilă nr. 126/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, astfel cum aceasta a fost modificată prin Decizia civilă nr. 1788/R/_ a Curții de Apel C. S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească reclamantului K. I. suma de 19.839 lei cu titlu de daune materiale și suma de 80.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru perioada_ -_ perioadă în care a fost privat de libertate. Hotărârile au fost pronunțate în temeiul art. 504 C.proc.pen. și a art. 505 C.proc.pen.

S-a mai arătat că, prin acțiunea dedusă judecății la data de 9 iulie 2012 s-a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul prevederilor art. 998-999 C.civ. și a legii 95/2006 a pârâților medici legiști din cadrul Spitalului Județean de Urgență "Dr. Constantin O. " B. M. pentru eroarea medicală, malpraxis, urmare a formulării la data de_ a concluziilor medico-legale în privința decesului victimei, pentru care s-au inițiat cercetări penale sub aspectul infracțiunii de omor calificat în dosarul nr._ al T. ui M. în care reclamantul K. I. a fost achitat.

Pârâta B. M. este angajată a instituției medicale și în calitate de medic legist în cadrul Serviciului Medico-legal Județean B. M. a efectuat

activități de medicină-legală la cererea organelor de cercetare penală și a procurorului în dosarul sus menționat prin care a formulat opinii științifice exprimate în concluziile medico-legale cu privire la cauzele decesului victimei

K. M. Lucia în sensul că moartea acesteia a fost violentă.

Concluziile medico-legale ale pârâtei dr. B. M. au fost confirmate de noua expertiză realizată de pârâții A. C. și N. P., însă acestea nu au fost avizate de Comisia de avizare și control din cadrul IML C. și de Comisia Superioară medico-legală din cadrul INML "Mina Minovici"; B. .

În privința excepțiilor invocate, pârâta a arătat că s-a împlinit termenul de prescripție raportat la prevederile art. 677 din legea 95/2006, art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 201 din Legea 71/2011, solicitându-se respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.

S-a mai susținut că art. 677 din Legea 95/2006 arată că actele de malpraxis se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului cu excepția faptelor care reprezintă infracțiuni. Pretinsul prejudiciu s-a produs la data de_, dată la care și în baza concluziilor medico-legale reclamantul

K. I. a fost arestat. Având în vedere data la care s-a produs prejudiciul și data la care a fost introdusă acțiunea s-a arătat că dreptul la acțiune este prescris.

În privința excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civ. s-a arătat că în măsura în care există o dispoziție specială, respectiv art. 504-505 C.proc.pen., temei în baza căruia reclamantul a promovat anterior o acțiune, reclamanții nu mai au deschisă calea dreptului comun.

Pe de altă parte a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților K. I., F. R. R. și F. A. deoarece nu există un raport juridic între reclamanții K. I., F. A. și F. R. R. și pârâții medici legiști angajați ai Serviciului Medico Legal B. M. . Activitatea medicilor legiști este reglementată de dispoziții speciale respectiv OG 1/2000, HG 774/2000, Ordinul nr. 1134/C/2000, dispoziții legale în temeiul cărora medicii legiști oferă mijloace de probă cu caracter științific și întocmesc acte medico-legale. În lipsa unui raport juridic direct obligațional între medicii legiști și reclamanți, aceștia din urmă nu au calitate procesuală activă.

Potrivit art. 505 alin. 1 C.proc.pen reclamanții F. A. și F. R.

R. în calitate de membrii ai familiei persoanei private de libertate în mod nelegal au fost despăgubiți prin hotărârile irevocabile pronunțate. În privința acestor reclamanți, s-a arătat că ar fi avut posibilitatea de a formula acțiuni în regres împotriva reclamantului K. I., deoarece despăgubirile s-au solicitat atât pentru persoana privată de libertate cât și pentru membrii familiei acestuia. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.

M. și a pârâților A. C. și N. P. persoane ce își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului Medico-legal B. M. se impune a fi admisă având în vedere aspectele învederate mai sus.

Pe fondul cererii formulate s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ., deoarece nu se poate reține că ar exista o faptă ilicită deoarece pârâta B. M. și-a exprimat un punct de vedere științific medico-legal cu privire la cauza morții soției reclamantului K. I., intervenită la data de 0_ . Prin noua expertiză medico-legală au fost confirmate concluziile medico-legale în sensul că moartea victimei K. M. Lucia a fost violentă.

S-a mai arătat că din perspectiva prevederilor legale aplicabile nu se poate reține că nu există dispoziții legale exprese sau care să poată fi interpretate juridic în sensul că opinia medico-legală chiar greșită fiind (deși s- a arătat că în cauză pârâții au considerat că opinia exprimată este corectă) ar putea fi calificată ca și eroare medicală.

Și avizul exprimat de IML C. având nr. 8616/11/96 din_ confirmat prin avizul emis de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici sub nr. E_ sunt, de asemenea, opinii științifice medico-legale în sensul prevederilor art. 2 din OG 1/2000 care au fost însușite prin hotărârea penală. Aceste avize eliberate de IML C. și Comisia Superioară de Medicină Legală nu sunt opozabile pârâtei deoarece procedura de avizare s-a realizat cu încălcarea normelor prevăzute în cap. IV din OG 1/2000, comisia fiind nelegal constituită, s-au realizat noi examinări complementare histopatologice, altele decât cele avute în vedere la exprimarea opiniilor medicale de către pârâți, iar aceste acte nu au fost comunicate Serviciului medico-legal B. M. . S-a mai arătat că cele 2 avize sunt mijloace de probă cu caracter științific ce nu sunt opozabile pârâtei B.

M. deoarece aceasta nu a fost parte în procesul în care acestea au fost administrate și nu i-au fost comunicate aceste noi avize. Chiar și avizele arătate nu susțin eroarea medicală sau profesională cum greșit se indică în cererea de chemare în judecată.

Prejudiciul element al răspunderii civile nu există deoarece față de starea de fapt arătată paguba cauzată reclamantului K. I. și membrilor familiei acestuia a fost evaluată și acordată prin hotărâri judecătorești irevocabile, situație în care la momentul la care a fost promovată acțiunea aceștia dețineau deja un titlu executoriu.

S-a mai arătat, în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei că, nu există nici un raport de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită și prejudiciul care se susține că a fost cauzat, în sensul că privarea de libertate a fost dispusă de instanța de judecată în raport cu toată probațiunea administrată în cauză, inclusiv a concluziilor medico-legale, probe care se coroborau și care susțineau luarea măsurii preventive.

Nici condiția legată de vinovăție nu este îndeplinită deoarece nu se poate reține în sarcina pârâtei M. B. vinovăția prevăzută de lege.

În drept, pârâta a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile legale inserate în cuprinsul motivelor de fapt.

A fost atașată întâmpinării formulate polița de asigurare MM 3. din_ (f.66)

La data de 1 noiembrie 2012 prin registratura instanței, la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea pârâtei P. N., solicitând respingerea cererii formulate de reclamanți.

În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că prin acțiunea formulată reclamanții a solicitat respingerea cererii formulate, deoarece cererea astfel cum aceasta a fost formulată este lipsită de acuratețe juridică, iar pe de altă parte în cuprinsul actelor medico-legale întocmite de medicii legiști nu s-a concluzionat că reclamantul K. I. și-a ucis soția. Această concluzie nu poate fi reținută din actele întocmite de pârâții din prezenta cauză deoarece alte instituții ale statului au astfel de atribuții.

Acțiunea formulată s-a apreciat a fi inadmisibilă, reclamanții neavând calitate procesuală activă și nici interes în formularea solicitării de a li se acorda daune morale.

Astfel, s-a arătat că reclamantul K. I. a solicitat și obținut daune morale de la S. Român în dosarul nr._ al T. ui M. . În cadrul acestei acțiuni au fost invocate aceleași aspecte, respectiv culpa angajaților Serviciului medico-legal B. M. în redactarea cuprinsului și concluziile actelor întocmite de aceștia care în concepția reclamantului au dus la arestarea lui nelegală timp de 14 luni.

În respectivul dosar au fost acordate despăgubiri morale de 80.000 euro. Concluziile medico-legale nu pot fi disociate de dosarul penal în care reclamantul K. I. a fost inculpat, ci acestea trebuie analizate ca și celelalte probe administrate în respectivul dosar. Daunele acordate au o funcție reparatorie pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat de instrumentarea dosarului penal, de acuzațiile aduse de măsurile luate în baza probelor administrate pe parcursul acestuia, avându-se în vedere și perioada în care reclamantul a fost arestat.

Aceasta este și motivarea instanței de fond care a arătat care sunt aspectele de care a ținut cont la stabilirea daunelor morale. Acordarea unor daune morale suplimentare ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză. Pe de altă parte reclamantul nu are nici un interes să solicite despăgubiri, deoarece acesta a beneficiat de despăgubiri din partea S. ui Român.

S-a mai arătat că nici reclamanții F. A. și F. R. R. nu justifică nici un interes în formularea cererii de chemare în judecată deoarece nici dosarul penal și nici concluziile raportului de expertiză nu rezultă că aceștia ar fi fost rude cu K. M. .

În prezenta cauză s-a arătat că se invocă motive identice cu cele din dosarul nr._ al T. ui M., însă temeiul invocat îl constituie eroarea celor 3 medici, invocându-se malpraxisul.

Din acest punct de vedere s-a mai arătat că potrivit art. 642 din Legea 95/2006 actualizată termenul de malpraxis este definit ca fiind eroarea

profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutică generatoare de prejudicii asupra pacientului implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse sau servicii medicale, sanitare și farmaceutice. În cauza de față s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile legale care privesc angajarea răspunderii delictuale, iar reclamanții nu pot avea calitatea de pacient.

Procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistenței medicale se realizează de Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis.

Chiar și în măsura în care s-ar pune problema existenței unei culpe și de aplicare a prevederilor art. 642 din legea 95/2006 în cauză se impune precizarea gradului de culpă a fiecăruia dintre cei trei medici legiști la producerea o pagubei, sens în care pentru aceștia urmează a se stabili dacă au procedat corect prin prisma materialelor, analizelor și documentelor avute la dispoziție.

Indicarea de către reclamanți a aspectelor dezbătute în dosarul penal nu poate avea relevanță în prezenta cauză deoarece pârâții nu au fost părți în dosarul penal, astfel că probele acolo administrate nu pot fi opozabile pârâților.

În drept întâmpinarea nu a fost motivată, pârâta P. N. menționând în cuprinsul motivelor de fapt ale întâmpinării textele legale aplicabile.

Au fost atașate întâmpinării depuse, un set de înscrisuri (f.71-85), respectiv cererea care a făcut obiectul dosarului nr._, hotărârile pronunțate de instanțele de judecată în acest dosar, Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 239/P/2008.

La data de 1 noiembrie 2012, la dosarul cauzei a fost depusă din partea pârâtului C. A. întâmpinare, în cuprinsul căreia s-a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți.

În cuprinsul întâmpinării depuse s-a arătat că cererea formulată nu îndeplinește condițiile de valabilitate ale unei cereri de chemare în judecată, arătându-se că sub aspectul obiectului acțiunii și al cauzei, astfel cum aceasta a fost formulată nu se poate reține dacă obligația pârâților este una comună, dacă aceasta are aceeași cauză.

De asemenea, s-a arătat că reclamanții ar fi trebuit să indice dacă solicită obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 500.000 euro, în acest caz urmând să indice temeiul de fapt și de drept al solicitării lor.

În ceea ce-i privește pe reclamanții F. A. și F. R. R., s-a arătat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu a fost indicată natura prejudiciilor pretins a fi suferite de aceștia și măsura în care toate celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale sunt întrunite în cauză.

În fine, s-a susținut că nici temeiul de drept al acțiunii formulate nu a fost indicat de reclamanți. Din acest punct de vedere, s-a susținut că, instanța de judecată nu este ținută de temeiul de drept indicat de parte, astfel că potrivit art.

129 alin. 6 C.proc.civ., învestirea instanței se realizează prin raportare la situația de fapt în întregul său. Situația arătată în cuprinsul cererii de chemare în judecată se încadrează în prevederile art. 504-506 C.proc.pen., nicidecum în cuprinsul prevederilor art. 998-999 C.civ. În măsura în care temeiul acțiunii l- ar constitui art. 998-999 C.civ., o astfel de cerere ar fi inadmisibilă.

Reclamantul K. I. a mai promovat o acțiune pe rolul T. ui M.

, aceasta fiind înregistrată sub nr._ având ca și obiect obligarea la plata de daune a S. ui Român. Cererea a fost admisă în parte, astfel că, prin Decizia Curții de Apel C., S. Român a fost obligat la plata unor despăgubiri morale în sumă de 80.000 euro, iar la data la care a fost formulată cererea de chemare în judecată această sumă de bani a fost încasată.

În cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților F. A. și F.

R. R., deoarece potrivit art. 504 C.proc.pen., doar persoanele care în cursul procesului penal au fost private de libertate ori căruia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal au posibilitatea de a solicita daune morale, iar nu și alte persoane. Chiar și în situația în care în speță s-ar reține incidența prevederilor art. 998 C.civ., respectiv art. 999 C.civ., reclamanții F. A. și F. R. R. nu pot pretinde despăgubiri deoarece aceștia nu au suportat nici un prejudiciu urmare unei fapte imputate pârâților, deoarece aceștia nu au fost părți în dosarul penal. Acest argument a fost confirmat și în Noul Cod Civil.

În ceea ce privește excepția lipsi calității procesuale pasive a pârâtului C.

A. s-a arătat că legiuitorul a înțeles să stabilească calitatea procesuală pasivă specială a S. ui Român citat prin Ministerul Finanțelor Publice. În acest sens, pârâtul a invocat prevederile art. 506 C.proc.pen., respectiv prevederile art. 96 din Legea 303/2004.

În ceea ce privește fondul pretențiilor formulate s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ.. Astfel, s-a susținut că prejudiciul suferit de părți, așa cum acesta a fost indicat prin cererea de chemare în judecată este un prejudiciu moral. Pentru a fi îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii în privința prejudiciului trebuie să se constate că acesta are un caracter cert și că acest prejudiciu nu a fost reparat la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Din motivarea hotărârilor pronunțate în dosarul nr._ al T. ui

M., se poate reține că prejudiciul produs a fost integral reparat. Din acest punct de vedere, s-a arătat că, în măsura în care reclamantul a încasat suma reprezentând daune morale pentru acoperirea prejudiciului produs ca urmare a existenței procesului penal, instanța ar trebui să respingă ca și inadmisibilă cererea formulată de reclamanți.

În privința faptei ilicite a pârâtului A. C. s-a arătat că acesta nu este precizată. Pârâtul, prin acțiunea sa nu a determinat nici luarea și nici prelungirea față de reclamantul K. I., a măsurii arestării preventive.

Nici legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu nu este concret

precizată, în condițiile în care reclamanții au arătat doar că este de necontestat existența acestei legături de cauzalitate, omițându-se faptul că pârâtul nu a susținut niciodată faptul că leziunile au fost cauzate de K. I. .

În ceea ce privește forma de vinovăție, s-a arătat că, aceasta trebuie precizată de reclamanți, acestora revenindu-le obligația de a face dovada vinovăției.

Susținerea faptului că eroarea profesională rezultă din cuprinsul concluziilor formulate de Comisia de avizare și control de pe lângă IML C. Napoca nu poate fi avută în vedere deoarece pârâtul contestată faptul că ar avea o culpă profesională, iar probele administrate în dosarul penal nu-i sunt opozabile.

Reclamanții au invocat ca și temei al răspunderii civile și prevederile legii 95/2006, însă nu au precizat care dintre dispozițiile acestei legi nu au fost respectate. În măsura în care temeiul acțiunii îl constituie legea 95/2006, reclamanții ar trebui să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile obligatorii reglementate de art. 668 și urm. din legea 95/2006. În măsura în care nu s-ar face o astfel de dovadă, cererea de chemare în judecată ar trebui respinsă urmare a soluționării excepției prematurității acțiunii formulate.

În drept, întâmpinarea nu a fost motivată, pârâtul arătând în cuprinsul motivelor de fapt textele legale aplicabile.

În ședința publică din data de 29 noiembrie 2012 reclamanții K. I. ,

F. A. și F. R. au depus precizare de acțiune și răspuns la întâmpinare.

S-a arătat, sub aspectul precizării cererii de chemare în judecată că, în privința pârâtei B. M. se solicită ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 50.000 euro, în favoarea fiecăruia dintre reclamanți, iar în ceea ce-i privește pe pârâții P. N. și C. A. s-a solicitat obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 100.000 euro pentru fiecare dintre reclamanți.

În motivarea precizării de acțiune s-a arătat că cererea formulată are ca și obiect răspunderea civilă delictuală în temeiul art. 998-999 C.civ., bazată pe faptul juridic ilicit-eroarea profesională a pârâților, medici-legiști, prin concluziile formulate în cadrul celor 2 rapoarte de expertiză medico-legale administrate în dosarul penal nr._ al T. ui M. .

S-a mai arătat că, în privința pârâților P. N. și C. A., faptul juridic ilicit îl constituie concluziile flagrant greșite din Noul Raport de Expertiză medico-legală întocmit și datat_ .

Actele medico-legale întocmite de părți sunt singurele probe care au determinat arestarea reclamantului K. I., trimiterea acestuia în judecată și menținerea sa în arest până la momentul la care au fost depuse la dosar concluziile proprii ale Comisiei de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. care a constatat moartea naturală a soției lui K. I., aceste concluzii fiind avizate ulterior de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici.

Reclamanții, s-a arătat în precizarea cererii de chemare în judecată, sunt o familie de intelectuali, respectată în societate și apreciată care a fost puternic zguduită de efectele negative ale întregului proces penal intens mediatizat. În ceea ce-l privește pe K. I. acesta a înțeles să solicite daune morale pentru perioada de după momentul când acesta a fost pus în libertate, evident, continuarea acelui proces afectându-i imaginea, demnitatea, onoarea și reputația, acesta nici în momentul de față nerevenindu-și deplin.

În privința excepțiilor invocate de pârâți, reclamanții au solicitat respingerea acestora deoarece acestea nu sunt fondate.

În ceea ce privește apărările formulate pe fond, s-a arătat că acestea nu sunt întemeiate. Medicul legist nu și-a exprimat doar o opinie în cadrul procesului penal ci a efectuat un raport de expertiză medico-legală emițând concluzii ferme și definitive cu privire la cauza morții soției reclamantului K.

I. în baza căruia s-a bazat întregul proces. Datorită acestor concluzii K. I. a fost reținut și ulterior arestat preventiv.

S-a mai arătat că în Concluziile proprii ale Comisiei de avizare și control din cadrul IML C. precum și în avizul Comisiei Superioare medico-legală se arată în mod clar că raportul de expertiză medico-legal este lacunar, nu cuprinde datele medicale consemnate de către echipajele medicale și nu au fost coroborate datele de la necropsie cu datele medicale consemnate de către echipele medicale așa cum recomandă literatura de specialitate. În concluzia actelor medico-legale s-a arătat că rezultă fără dubiu că în cazul numitei K.

M., lipsesc leziunilor specific asfixiilor mecanice.

Raportul de expertiză medico-legal constituie o probă judiciară, iar activitatea medico-legală are ca și scop primordial stabilirea adevărului în cauzele privind infracțiunile contra vieții, medicul legist având obligația de a nu se limita în activitatea sa doar la obiectivele din ordonanță ci trebuie să rezolve toate problemele cazului.

Astfel, medicul legist chiar dacă nu răspunde în temeiul art. 642 din legea 95/2006 datorită restrictivității definiției malpraxisului este răspunzător de eroarea profesională în baza legii generale respectiv a prevederilor art. 998- 999 C.civ.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici susținerile părților, potrivit cărora instanța de judecată și-a însușit concluziile Comisiei de avizare și control din cadrul IML C. și ale Comisiei Superioare de Medicină legală deoarece acestea sunt instituții superioare în grad Serviciului Medico-legal B.

M. .

S-a mai arătat că nu au putut fi avizate concluziile actelor medico-legale întocmite la Serviciul medico-legal B. M. și din acest motiv au fost formulate concluzi proprii de către Comisia de avizare și control din cadrul IML C. .

În privința îndeplinirii condițiilor specifice răspunderii delictuale s-a arătat că toate aceste condiții sunt îndeplinite.

Excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată nu este

întemeiată deoarece nu s-a susținut că în speță este incident un caz de malpraxis ci doar că pârâții au comis o faptă ilicită constând în eroarea profesională cauzatoare de prejudicii.

S-a mai arătat că nici apărările formulate de pârâta P. N. nu sunt fondate pe de o parte pentru că temeiul acțiunii îl constituie art. 998-999 C.civ., iar reclamantul K. I. a solicitat acordarea de daune morale pentru o perioadă ulterioară punerii sale în libertate, astfel că nu se poate vorbi de o îmbogățire fără justă cauză.

În ceea ce-i privește pe reclamanții Flora R. R. și F. A., aceștia au interes în formularea cererii de chemare în judecată deoarece prejudiciul acestora nu a fost reparat.

La data de 28 noiembrie 2012 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea SC A. R. A. V. I. G. SA, societate chemată în garanție.

În cuprinsul întâmpinării a fost invocată excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtei având în vedere data la care a expirat durate de valabilitate a poliței de asigurare, dată de la care s-a împlinit termenul de 2 ani. În acest sens, s-a arătat că sunt incidente prevederile Decretului nr. 167/1958 deoarece contractul de asigurare s-a încheiat și presupusul prejudiciu s-a produs sub imperiul acestui act normativ.

Pe fondul cererii s-a arătat că urmează a fi propuse probe după soluționarea excepției.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C.proc.civ., art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 969 C.civ.

La data de 17 ianuarie 2013, la dosarul cauzei a fost depusă cerere de intervenție în interes propriu formulată de S. Român prin ministerul F.

P., reprezentat de D. G. a F. P. M., cerere formulată în contradictoriu cu pârâții B. M., P. N. și C. A. . S-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 389.639 lei (echivalentul sumei de 80.000 euro la data de_ cu titlu de daune morale și a sumei de 29.839 lei, cu titlu de daune materiale).

S-a arătat că prin acțiunea formulată de reclamantul K. I. în dosarul nr._, acesta a solicitat în temeiul art. 506 C.proc.pen obligarea

S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor sume de bani reprezentând repararea pagubei ce i-a fost cauzată ca urmare a reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 0_ și până la data de_ .

Prin Sentința civilă nr. 126/_ a T. ui M. s-a admis în parte cererea formulată, astfel că, S. Român a fost obligat la plata sumei de 19.839 lei cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 280.000 euro cu titlu de daune morale și la plata sumei de 2.163 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii s-a arătat că reclamantului i se cuvine suma de

280.000 euro cu titlu de daune morale, respectiv suma de 17.500 euro/lună având în vedere faptul că reclamantul a suferit o depresie puternică pe tot

parcursul procesului datorită pierderii soției la care a ținut mult, a imposibilității de a participa la înmormântarea acesteia, precum și datorită puternicii mediatizări a cazului, fiindu-i lezate onoarea, demnitatea, statutul social, profesional, libertatea individuală.

Recursul declarat împotriva sentinței arătate a fost admis, astfel că S. Român a fost obligat la plata sumei de 80.000 euro cu titlu de daune morale.

S-a arătat că reclamantul K. I. a fost reținut la data de 0_ de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și apoi arestat preventiv de Tribunalul Maramureș, fiind acuzat că ar fi cauzat moartea soției sale prin sugrumare.

La data de_ pârâta B. M. a întocmit constatarea medico- legală și ulterior raportul de expertiză medico-legal nr. 966/_ și completarea la raportul de expertiză medico-legală din data de_ . Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. Napoca a solicitat refacerea lucrării de expertiză având în vedere nerespectare dispozițiilor procedurale.

Noua expertiză medico-legală a fost întocmită de pârâții A. C. și N.

P. care, de asemenea, nu au respectat prevederile procedurale. Astfel, prin concluziile proprii ale Comisiei de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. Napoca s-a menționat că moartea defunctei K. M. a fost neviolentă, datorându-se stopului cardio respirator resuscitat precedat de o stare comatoasă de etiologie neprecizată pe fondul unei patologii preexistente pluriorganice confirmate de examenul histopatologic.

Ulterior, Institutul de medicină Legală Mina Minovici a avizat concluziile Comisiei de avizare și control de pe lângă IML C. cu mențiunea că se exclude producerea decesului prin asfixie mecanică-sugrumare.

Urmarea acestor acte medico-legale nou întocmite, a fost revocată măsura arestului preventiv prin Încheierea din_ a T. ui M., iar prin Sentința civilă nr. 197/_ a T. ui M., rămasă definitivă la data de_ prin Decizia Curții de Apel C., reclamantul K. I. a fost achitat.

Instanța de recurs a apreciat că atât în practica națională cât și în practica CEDO nu există criterii legale în baza cărora să se stabilească modalitatea de acordare a daunelor morale. De asemenea, s-a reținut că daunele morale au o funcție reparatorie și nu compensatorie, cererea și obținerea daunelor morale nu trebuie să constituie o sarcină excesivă a statului și nici nu trebuie să genereze o îmbogățire fără justă cauză, astfel că stabilirea despăgubirilor la nivelul sumei de 80.000 euro constituie o reparație echitabilă și rezonabilă.

Intervenientul a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile legate de fapta ilicită care constă în faptul că nu au fost coroborate constatările de la necropsie cu datele medicale consemnate de către echipajele medicale, prejudiciu- constând în faptul că sumele au fost achitate din Bugetul de stat, raportul de cauzalitate, prin faptul că în baza concluziilor raportului de expertiză medico-

legal s-a dispus și arestarea reclamantului, iar vinovăția rezultă din cuprinsul legii 95/2006.

Din acest punct de vedere s-a arătat că medicii-legiști sunt răspunzători în baza art. 998-999 C.civ.

În drept cererea de intervenție a fost întemeiată pe prevederile art. 998- 999 C.civ., legea 95/2006, art. 49 C.proc.civ.

Cererii de intervenție i-au fost atașate un set de înscrisuri (f.152-155).

La data de 7 martie 2013, în ședință publică, pârâtul C. A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de intervenție formulată de S. Român, în cuprinsul căreia s-a solicitat respingerea cererii de intervenție formulate.

S-a arătat că temeiul de drept al cererii de intervenție, respectiv temeiul de drept material al obligației cu urmează a fi stabilită în sarcina pârâților, trebuie analizat cu precădere.

Intervenientul a arătat că reclamantul K. I. a promovat anterior pe rolul T. ui M. o acțiune având ca obiect pretenții, aceasta fiind înregistrată sub nr._ . În acest dosar, s-a solicitat obligarea S. ui Român la plata sumei de 26.000 lei cu titlu de daune materiale directe și la plata sumei de 1.400.000 euro cu titlu de daune morale consecința directă a arestării preventive a reclamantului.

Prin hotărâri judecătorești devenite irevocabile, reclamantului i-au fost acordate cu titlu de despăgubiri morale sume de 80.000 euro, suma fiind încasată de reclamant.

Intervenientul a arătat în cuprinsul cererii formulate că prin fapta lor, pârâții au cauzat un prejudiciu bugetului de stat, urmare a erorii medicale confirmate de Comisia de avizare și control de pe lângă IML C. Napoca, iar existența unui corespondent direct între sumele achitate de intervenient- reclamantului dovedesc fără echivoc cauza cererii de chemare în judecată.

Cererea de intervenție formulată, s-a arătat că se întemeiază în totalitate, în ceea ce privește prejudiciul produs pe împrejurarea reparării prejudiciului moral cauzat reclamantului prin eroarea judiciară și mai ales în temeiul art. 504-506 C.proc.pen și nu normele care reglementează răspunderea civilă delictuală respectiv art. 998-999 C.civ., greșit invocate de intervenient.

S-a mai arătat în întâmpinarea formulată urmare a depunerii cererii de intervenție în interes propriu, că temeiul acțiunii îl constituie plata către reclamantul K. I. a sumei solicitate prin cererea de intervenție. Din acest punct de vedere temeiul juridic nu poate fi constituit de art. 998-999 C.civ., ci art. 507 C.proc.pen.. Invocare prevederilor art. 998-999 C.civ., fac ca cererea să devină inadmisibilă în contextul existenței unei prevederi speciale, a obiectului cererii formulate și mai cu seamă a cauzei pretențiilor formulate de intervenientul S. ui Român.

În ceea ce privește fondul cererii de intervenție în interes propriu, s-a arătat că, solicitarea intervenientului nu face dovada îndeplinirii condițiilor de

admisibilitate ale acțiunii. Pârâtul C. A. nu a fost parte în procesul penal, iar aspectele dezbătute în respectivul proces nu îi sunt opozabile. Astfel, în prezentul dosar intervenientul ar trebui să invoce și să facă dovada îndeplinirii condițiilor speciale de admisibilitate prevăzute de art. 507 C.proc.pen.. Chiar și în măsura în care temeiul cererii l-ar constitui art. 998-999 C.civ., trebuie dovedite condițiile angajării răspunderii civile delictuale.

În cererea de intervenție nu este precizată fapta ilicită săvârșită de pârâtul C. A., fiind menționat doar că nu au fost respectate de către pârât anumite obligații profesionale proprii desfășurării activității medico-legale de către acesta.

Deși intervenientul S. Român invocă faptul că medicii legiști sunt răspunzători de eroarea medicală profesională în baza dispozițiilor legii generale, respectiv art. 998-999 C.civ., invocând eroarea medicală confirmată de Comisia de avizare și control de pe lângă IML C. Napoca, pârâtul a arătat că acest aviz nu-i este opozabil, iar Comisia de avizare și control nu are printre atribuții și posibilitatea de a stabili eroarea profesională. Pârâtul contestă orice faptă ilicită-eroare medicală profesională, malpraxis care îi este imputată de intervenient.

S-a mai susținut că, nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată și nici în cuprinsul cererii de intervenție nu s-a justificat omisiunea parcurgerii procedurii speciale prealabile obligatorii reglementate de dispozițiile art. 668 și urm. din Legea 95/2006. Existența acestor dispoziții legale exclude competența instanței în a aprecia dacă o faptă reclamată este sau nu malpraxis. Având în vedere neparcurgerea acestei proceduri, a fost invocată excepția prematurității pretenției formulate prin cererea de intervenție în interes propriu.

Nici condițiile legate de prejudiciu nu sunt îndeplinite deoarece nu se precizează care este prejudiciul produs de fapta care îi este imputată pârâtului

C. A. . Nu se poate susține că întreaga sumă de bani a fost datorată ca urmare a acțiunii fiecăruia dintre pârâți, în condițiile în care aceștia au întocmit acte medico-legale la momente diferite din dosarul penal.

Sub un alt aspect, s-a arătat că, prejudiciul achitat de S. Român reclamantului K. I. cuprinde și eventualele prejudicii cauzate de alte persoane, în condițiile în care dosarul de urmărire penală a fost instrumentat de Ministerul Public, iar dosarul penal a fost judecat de reprezentanții M. ui de Justiție.

În privința legăturii de cauzalitate s-a arătat că intervenientul nu a avut în vedere faptul că pârâții, în nici una dintre lucrările efectuate nu au afirmat că leziunile și moartea victimei au fost cauzate de o anumită persoană, pârâții nefăcând altceva decât să expună motivat un punct de vedere de strictă specialitate medico-legală.

Chiar dacă s-ar reține că fapta pârâților a avut o contribuție în luarea măsurii arestării preventive, judecătorul nu a putut, în lipsa altor probe să dispună arestarea preventivă.

În ceea ce privește vinovăția pârâților, s-a arătat că aceasta nu este precizată. În măsura în care, temeiul acțiunii îl constituie regresul S. ui Român, acesta se poate realiza doar în condițiile în care pârâții au acționat cu rea-credință sau cu gravă neglijență. În temeiul legii 95/2006 nu a fost dovedită nici un fel de culpă în exercitarea atribuțiilor pârâților.

La data de 7 martie 2013 la dosarul cauzei a fost depusă din partea pârâtelor B. M. și P. N. întâmpinare, în cuprinsul căreia a fost invocată excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulate de S. Român, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 și ale legii 95/2006, iar în privința fondului cererii de intervenție respingerea acesteia ca nefondată.

S-a solicitat instanței ca pretențiile formulate în cererea de intervenție formulată de S. Român să fie analizate prin prisma motivelor de fapt invocate de acesta și să se rețină faptul că cererea a fost formulată în temeiul art. 507 C.proc.pen, raportat la prevederile art. 506 C.proc.pen..

Din acest punct de vedere s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege deoarece în sarcina pârâților nu poate fi reținută reaua- credință și nici grava neglijență.

La dosarul cauzei, în ședința publică din data de 7 martie 2013, atât pârâtul C. A. cât și pârâții P. N. și B. M. au formulat cerere reconvențională, solicitând ca în contradictoriu cu S. Român să se constate nulitatea, iar în subsidiar anularea Avizului nr. 8616/IX/96 din_ emis de Comisia de Avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML

C. Napoca, respectiv a Avizului nr. E1/737 din_ emis de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală ";Mina Minovici";

În susținerea cererii reconvenționale, pârâtul C. A. a arătat că analiza actelor medico-legale efectuate în dosarul penal la solicitarea reprezentantului S. ui Român și anume la solicitarea procurorului, reprezentantul M. ui Public și respectiv a judecătorului reprezentantul M. ui de Justiție, nu poate fi omisă în soluționarea fondului cererii de intervenție, necesitând o nouă analiză de către instanța de judecată în considerarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare aceste acte neputând fi opuse pârâților în condițiile în care aceștia nu au fost parte în dosarul în care au fost administrate aceste probe.

S-a susținut că deși se impută medicilor legiști din cadrul SJML B. M. faptul că nu au respectat recomandarea IML C. Napoca de a se reface raportul de expertiză, angajații SJML B. M. au răspuns întocmai solicitării instanței de judecată. Critica IML C. Napoca că a fost completat raportul de expertiză în locul refacerii acestuia nu poate fi reținută deoarece, o astfel de completarea fost solicitată expres de instanța de judecată.

Noua expertiză medico-legală nu a fost avizată de Comisia de Avizare și Control din cadrul IML C. Napoca aceasta, în mod cu totul neprocedural întocmind Concluzii proprii exprimate în Avizul nr. 8616/XI/96 din_ după

ce au fost efectuat noi examene histopatologice. S-a mai susținut că actele medicale a căror anulare se solicită sunt nelegale.

În privința avizului nr. 8616/XI/96 din_ s-a arătat că acesta a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. 1 din OG 1/2000 deoarece Comisia de avizare și control a actelor medico-legale are o componență nominală anume dispusă prin Ordinul M. ui Sănătății fiind formată din 5 membrii.

Avizul care se atacă a fost întocmit de 3 din cei 5 membrii ai comisiei, 2 dintre membrii comisiei nu au participat deloc la elaborarea avizului nu și-au formulat concluzii proprii, aspect ce duce la nulitatea absolută a întregului aviz. Pe de altă parte s-a susținut că avizul Comisiei de avizare și control este nelegal și netemeinic fiind întocmit cu depășirea competențelor stabilite în sarcina acestei comisii, în sensul că au fost formulate concluzii proprii. În mod legal, Comisia avea posibilitatea de a formula noi propuneri sau formularea

unor concluzii proprii care nu puteau înlocui un raport de expertiză.

În privința avizului E1/737 din data de_ a Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul IML Mina Minovici B. s-a arătat că acesta ar urma să fie desființat, avizarea făcută de acest institut a unui act nul/anulabil răsfrângându-se și asupra avizului acordat.

Mai mult decât atât Comisia superioară de medicină legală de pe lângă IML Mina Minovici a procedat la avizarea unui aviz emis de Comisia de avizare și control de pe lângă IML C. ceea ce încalcă prevederile legale în vigoare.

Potrivit art. 28 alin. 3 din OG 1/2000, s-a arătat că, în cazul verificărilor efectuate de comisiile mixte, în măsura în care se constată că au fost încălcate dispozițiile legale aplicabile atunci, se sesizează organele judiciare sau structurile competente ale Colegiului Medicilor din România. În cazul anulării acestor acte, instanța de judecată este singura competentă să dispună anularea.

În cuprinsul cererii reconvenționale formulate de pârâtele B. M. și P. N. s-a arătat, în esență, faptul că avizul medico-legal nr. 8616/XI/96/_ a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. 1 din OG 1/2000 privind constituirea și compunerea comisiei de avizare și control a actelor medico-legale, iar avizul E1/737/_ al Comisiei Superioare de Medicină legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici a avizat un act nul, acesta fiind nelegal emis.

La data de 21 martie 2013, la dosarul cauzei a fost depusă din partea intervenientului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice întâmpinare la cererea reconvențională formulată în cuprinsul căreia a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice în ceea ce privește anularea actelor medico-legale, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți reconvenționali cu privire la anularea actelor medico-legale, iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale.

În cuprinsul întâmpinării formulate s-a arătat în esență faptul că S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă

pentru soluționarea cererii având ca și obiect anularea actelor medico-legale deoarece nu a fost parte în dosarul nr._ .

În privința excepției lipsei calității procesuale active a pârâților- reclamanți reconvenționali, s-a arătat că sesizările cu privire la săvârșirea unor abateri în efectuarea lucrărilor medico-legale se depun la secretariatul M. ui Sănătății sau Ministerul Justiției. După verificare acestora în măsura în care potrivit art. 31 alin. 3 din regulament se constată încălcarea unor dispoziții legale sunt sesizate organele judiciare sau ale Colegiului medicilor. Fără a se fi parcurs această procedură cererea formulată este inadmisibilă.

În ceea ce privește fondul cererii reconvenționale s-a solicitat respingerea acesteia deoarece Comisia de control și avizare are posibilitatea de a lucra cu majoritatea membrilor stabiliți, există posibilitatea de a aviza în totalitate sau parțial concluziile actelor supuse avizării sau poate întocmi precizări sau completări, poate dispune refacerea actelor.

În ceea ce privește actul medico-legal nr. 8616/XI/96 din data de_ emis de Comisia de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul IML

C., acest act medico-legal nu este un aviz, ci reprezintă concluziile proprii ale acestei Comisii.

La data de_ la dosarul cauzei au fost depuse din partea intervenientului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice precizări, în cuprinsul cărora s-a arătat că temeiul juridic al acțiunii formulate îl constituie prevederile art. 998-999 C.civ., iar nu prevederile art. 507 C.proc.pen.

La data de 28 martie 2013 în ședință publică, la dosarul cauzei au fost depuse note de ședință din partea pârâtului C. A. și răspuns la întâmpinare din partea pârâtei B. M. .

Ulterior la data de 4 aprilie 2013 reclamanții K. I., F. A. și

F. R. R. au depus la dosar concluzii scrise.

La data de 9 aprilie 2013, la dosarul cauzei au fost depuse din partea pârâtelor P. N. și B. M., prin memorii diferite, concluzii scrise,iar la data de 10 aprilie 2013 la dosarul cauzei pârâtul C. A. depus la dosarul cauzei Note de ședință.

În prezenta cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, a fost luat interogatoriul părților (f.192-202, respectiv filele 305-306 interogatoriul luat prin comisia rogatorie), fiind audiați martorii Jaszai Joszef (f.169) și M. G. V. (f.170-171).

În privința celorlalte solicitări formulate în probațiune instanța de judecată s-a pronunțat în ședința din 28 martie 2013.

De asemenea, la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ al T. ui M. și dosarul nr._ al T. ui M., împreună cu dosarele și anexele componente.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepțiilor invocate în cauză, precum și a cererilor și ale apărărilor formulate de părți, instanța reține următoarele:

	Prin cererea formulată și precizată, reclamanții K.	I.	, F. A.
și F.	R. R. au chemat în judecată pârâții B. M.	, C.	A. și P.

N., solicitând instanței să oblige pârâții la plata sumei de 450.000 euro cu titlu de despăgubiri. Astfel, pentru pârâta B. M. s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 50.000 euro în favoarea fiecăruia dintre reclamanți, iar în privința pârâților C. A. și P. N. s-a solicitat obligarea acestora la plata în solidar a sumei de 100.000 euro pentru fiecare dintre reclamanți. S-a solicitat instanței să constate că pârâții au săvârșit o faptă ilicită care a cauzat prejudicii morale reclamanților, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ.

Starea de fapt, așa cum a fost reținută de instanță din coroborarea probele administrate în cauză, poate fi rezumată astfel:

Reclamantul K. I. a fost reținut la data de 10 septembrie 2008 și ulterior arestat preventiv din data de 11 septembrie 2008, în privința acestuia existând suspiciunea că în data de 9 septembrie 2008 și-ar fi ucis soția, respectiv pe K. M. . Aceste aspecte au fost reținute de instanță având în vedere cuprinsul dosarului nr._ al T. ui M., dosar atașat prezentei cauze.

Pârâta B. M., în calitate de medic legist în cadrul Serviciului Medico-legal Județean B. M., a întocmit la data de_, o constatare preliminară medico-legală, la data de 7 octombrie 2008 a întocmit un raport de expertiză medico-legală, iar la data de 9 iulie 2009, o completare a raportului de expertiză medico-legală din 7 octombrie 2008, toate acestea având ca și obiect stabilirea cauzelor decesului numitei K. M. Lucia.

În privința pârâților C. A. și P. N., instanța reține că aceștia au întocmit la data de 9 noiembrie 2009, în calitate de medici în cadrul Serviciului medico-legal Județean B. M., Noua expertiză medico-legală solicitată de instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei penale având ca și obiect infracțiunea de omor calificat.

Actele medico-legale arătate mai sus, care au fost întocmite de pârâți, au fost depuse în copie la filele 6-22 din prezentul dosar.

În cuprinsul acestor acte medico-legale întocmite de pârâți la solicitarea organelor de cercetare penală, de urmărire penală respectiv a instanței de judecată, pârâții au formulat concluziile legate de decesul numitei K. M. Lucia, menționând că moartea acesteia a fost violentă, leziunile traumatice putându-se produce prin lovire cu sau de corpuri dure și comprimare cu mâna, iar leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin comprimarea regiunii cervicale cu mâna.

La data de_, prin actul înregistrat sub nr. 8616/XI din_, Comisia de avizare și control a actelor medicale din cadrul IML C. Napoca a formulat concluzii proprii în privința decesului soției reclamantului, respectiv a numitei K. M. Lucia, menționându-se faptul că moartea acesteia a fost neviolentă, aceasta s-a datorat stopului cardio-respirator, resuscitat, precedat

de o stare comatoasă de etiologie neprecizată pe fondul unei patologii preexistente pluriorganice confirmate de examenul histopatologic (cardiomegalie cu miocardo-coronaroscleroză, steatoză hepatică, nefroangloscleroză). S-a mai arătat că, nu se poate stabili existența unei legături de cauzalitate între leziunile traumatice prezentate de victimă și decesul acesteia. Acest act întocmit de Comisia de avizare și control a actelor medicale din cadrul IML C. Napoca se află la filele 33-36 din dosar.

Prin Încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și s-a dispus punerea de îndată în libertate a reclamantului din prezenta cauză, K. I. . Încheierea se află la fila 33 din dosarul nr._ vol. II, dosar atașat prezentului dosar.

La data de 13 ianuarie 2010, reclamantul K. I. a fost eliberat efectiv din Penitenciarul Gherla, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr. 16397 din 13 ianuarie 2010 a Penitenciarului Gherla (f.44 vol. II din dosarul nr. _

).

Comisia Superioară de medicină legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici"; a emis avizul nr. E_ din cuprinsul căruia se constată că a fost aprobat avizul IML C. nr. 8616/XI/96 din_ cu mențiunea că se exclude producerea decesului prin asfixie mecanică- sugrumare.

Prin Sentința penală nr. 197 din data de 22 aprilie 2010 a T. ui M.

, pronunțată în dosarul nr._, reclamantul din prezentul dosar-K. I. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la prevederile art. 10 lit. a C.proc.pen.. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva acestei sentințe a fost retras, astfel că la data de 17 iunie 2010 soluția pronunțată de Tribunalul Maramureș a devenit definitivă.

Reclamantul K. I. a formulat cererea pentru despăgubiri din data de 26 august 2010, cerere înregistrată pe rolul T. ui M. sub nr._ . Temeiul de drept al cererii l-a constituit art. 504 C.proc.pen..

Prin Sentința civilă nr. 126 din data de 25 ianuarie 2012, Tribunalul Maramureș a admis în parte cererea formulată de reclamantul K. I. și a obligat pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 280.000 euro cu titlu de daune morale și suma de 19.839 lei cu titlu de daune materiale.

Recursul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost admis în parte în sensul că daunele morale acordate reclamantului K. I. în temeiul art. 504 și urm. C.proc.pen., au fost reduse la nivelul sumei de 80.000 euro.

Suma stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri a fost achitată de S. Român, astfel cum rezultă din cuprinsul ordinelor de plată nr. 2594/_, respectiv nr. 2595/_ emise de DGFP M. (f.153 din dosar).

În prezenta cauză, astfel cum s-a precizat de către reclamanții K. I. ,

F. A. (mama reclamantului K. I., astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la filele 205 și 210 din dosar, înscrisuri ce au fost coroborate cu mențiunile din dosarul penal) și F. R. R. (fratele reclamantului K. I.

, potrivit actelor de stare civilă depuse la filele 204, 206, 208 și 209), solicitarea acestora vizează repararea prejudiciului moral suferit de reclamanții F. A. și F. R. R. ca urmare a arestării nelegale a fiului, respectiv fratelui, precum și prejudiciul moral suferit de reclamantul K. R., ulterior punerii sale în libertate.

Temeiul de drept al cererii formulate îl constituie prevederile art. 998-999 C.civ., astfel cum cererea a fost în mod expres precizată de reclamanți, iar nu prevederile art. 504 și următoarele C.proc.pen.. În susținerea caracterului ilicit al faptei paraților, inițial s-a arătat ca ar fi incidente și prevederile legale din legea 95/2006 privind eroarea medicală-malpraxisul, însă ulterior reclamanții au arătat că prevederile acestui ultim act normativ sunt restrictive, astfel că pârâții ar urma să răspundă în temeiul art. 998-999 C.civ., care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale.

Instanța se va pronunța cu prioritate, potrivit art. 137 C.proc.civ, asupra excepțiilor invocate de părți în ceea ce privește cererea de chemare în judecată.

Pârâții din prezenta cauză au invocat excepția lipsei calității procesuale active a celor 3 reclamanți.

În susținerea excepției invocate, pârâta B. M. a arătat că între reclamanți și pârâți nu există nici un raport juridic. Activitatea pe care atât pârâta B. M. cât și ceilalți 2 pârâți o desfășoară în cadrul SJML B. M. este reglementată de OG 1/2000, de HG 774/2000 și de Ordinul nr.1134/C/2000 în temeiul căruia aceștia au oferit mijloace de probă cu caracter științific, organelor penale. S-a arătat că reclamanții nu pot solicita despăgubiri morale direct de la pârâți, deoarece sunt aplicabile unei astfel de acțiuni, prevederile art. 504 și urm. C.proc.pen., doar S. Român având calitate procesuală pasivă.

Pârâta P. N. a arătat că reclamanții nu au avut niciodată calitatea de pacienți ai pârâților, iar din acest punct de vedere aceștia nu au calitate procesuală activă.

Pârâtul C. A. a arătat că reclamanții F. A. și F. R. R. nu au calitatea de a solicita în temeiul art. 504 și urm. C.proc.pen. despăgubiri deoarece aceștia nu au calitatea de persoane reținute sau arestate nelegal.

Instanța reține că noțiunea "calitatea procesuala activa"; a fost definita ca fiind identitatea intre persoana reclamantului, care formulează cererea de chemare în judecata si titularul dreptului afirmat.

Excepție invocată de pârâți nu este fondată deoarece temeiul de drept al acțiunii formulate de reclamanți îl constituie prevederile art. 998-999 C.civ., iar nu prevederile art. 504 și urm. C.proc.pen., astfel cum s-a arătat de către pârâți. Astfel, reclamanții F. A. și F. R. R. nu au formulat acțiunea în calitate de persoane față de care au fost luate măsuri preventive nelegale.

Motivele de fapt invocate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată precum și temeiul de drept invocat expres, urmare a punerii în discuția părților a acestui aspect, confirmă că reclamanții susțin ca li s-a creat un prejudiciu moral prin fapta pârâților de a întocmi actele medico-legale arătate mai sus, această activitate constituind fapta ilicită în înțelesul art. 998-999 C.civ..

Având in vedere si definiția de mai sus a noțiunii "calitate procesuală activă";, instanța constata ca reclamanții susțin ca sunt titularii dreptului de a li se repara prejudiciul moral care li s-a cauzat prin fapta pârâților.

Nu va fi reținuta apărarea pârâților potrivit căreia reclamanții nu au avut calitatea de pacienți și nici faptul ca intre reclamanți si pârâți nu exista nici un fel de raport juridic, astfel ca nu au dovedit calitatea procesuala activa.

Într-adevăr, reclamanții nu au avut calitatea de pacienți, insa in cuprinsul cererii de chemare in judecata nu s-a invocat această stare de fapt. Invocarea inițială a prevederilor art. 642 și urm. din legea 95/2006 în cuprinsul cărora se face referire la eroarea profesională-malpraxis nu a fost menținută de reclamanți care, odată cu precizarea cererii de chemare în judecată, au arătat că "în situația comiterii unei erori profesionale, medicul-legist chiar dacă nu răspunde potrivit art. 642 din legea 95/2006 datorită restrictivității definiției malpraxisului, acesta este răspunzător pentru eroarea profesională în baza dispozițiilor legii generale-respectiv în baza art. 998-999 din Codul Civil"; Se reține că reclamanții au arătat că se invocă o eroare profesională a pârâților, iar temeiul acțiunii baza răspunderii acestora îl constituie eroare profesională a acestora, iar nu malpraxisul, deoarece reclamanții nu au avut calitatea de pacienți ai pârâților.

În ceea ce privește raportul juridic existent între părți, se considera ca o fapta ilicita poate sa cauzeze daune morale chiar si in existenta unui raport juridic direct, nemijlocit, în cazul în care activitatea cauzatoare nu este exercitată nemijlocit, material, asupra persoanei păgubite. În cazul de față, reclamanții susțin că prin actele întocmite de pârâți, acte care chiar și indirect le-au cauzat un prejudiciu moral, aceștia au săvârșit o faptă ilicită.

Reținând cele de mai sus, instanța consideră excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților neîntemeiată, astfel că aceasta va fi respinsă.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, se considera ca nici aceasta nu este întemeiata.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată, persoană față de care reclamantul are o pretenție și persoana care are calitatea pasivă în raportul juridic.

Reținând aspectele arătate mai sus, constatând ca temeiul acțiunii formulate de reclamanți îl constituie solicitarea acestora de a li se repara prejudiciul moral cauzat printr-o fapta a pârâților, in temeiul dreptului comun (art. 998-999 C.civ.), instanța considera ca pârâții B. M., P. N. și C. A. au calitate procesuala pasivă, astfel că excepția va fi respinsă.

In ceea ce privește excepția lipsei de interes in promovarea acțiunii, excepție invocată de pârâta P. N. se considera ca și in privința acestei condiții de fond pentru exercitarea acțiunii civile sunt îndeplinite prevederile legale.

In privința interesului in formularea cererii de chemare in judecata se retine ca prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a formulat acțiunea civilă. Interesul trebuie să fie unul legitim să fie născut și actual, personal și direct.

In prezenta cauza interesul reclamanților, potrivit cererii de chemare în judecată este acela de a li se repara prejudiciul moral care se susține că a fost provocat de faptele ilicite săvârșite de pârâți, astfel că s-a solicitat obligarea acestora la plata unor despăgubiri în sumă totală de 450.000 euro.

Instanța nu va avea în vedere susținerea pârâtei P. N. care a arătat că reclamantul K. I. nu are interes în promovarea acțiunii deoarece a obținut despăgubiri morale deoarece, astfel cum s-a arătat în precizarea formulată, suma solicitată reprezintă repararea prejudiciului moral cauzat ulterior eliberării sale.

De asemenea, nu va fi avută în vedere nici susținerea că reclamanții F.

A. și F. R. R., nu au făcut dovada că au calitatea de rude a reclamantului K. I., astfel că nici aceștia nu au interes în formularea cererii. Se reține pe de o parte că interesul nu poate fi confundat cu temeinicia unei acțiuni, iar pe de altă parte reclamanții au făcut dovada că sunt mama, respectiv fratele reclamantului K. I. .

Reținând aspectele de mai sus precum și definiția interesului-condiție de fond a exercitării acțiunii civile, instanța va respinge și această excepție invocată.

Paratei B. M. care a arătat că acțiunea formulata de reclamanți este prescrisa, sens în care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.

Se constată ca in cauza este aplicabil termenul general de prescripție instituit de art. 3 din Decretul 167/1958, respectiv termenul este de 3 ani si începe să curgă, potrivit art. 8 din Decretul 167/1958 de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care este răspunzător de producerea acesteia.

În privința momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție, având în vedere starea de fapt invocată de reclamanți în cererea de chemare în judecată și cauza pretenției deduse judecății se constată că aceste termen a început să curgă de la momentul la care instanța de judecată prin hotărâre definitivă a pronunțat achitarea reclamantului K. I. . Astfel soluția arătată a devenit definitivă la data de 17 iunie 2010 și doar de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție pentru formularea cererii de chemare în judecată.

In prezenta cauza, chiar daca presupusa fapta a pârâților a fost săvârșită in cursul anilor 2008-2009 in ceea ce o privește pe parata B. M. ,

respectiv anul 2009 in ceea ce-i privește pe pârâții P. N. si C. A., dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut doar la data la care, in baza actelor Comisiei Superioare de Medicina Legala (Avizul nr. E_ ) și ale Comisiei de Avizare și Control de pe lângă IML C. Napoca (avizul nr. 8616/XI/96) prin care au fost infirmate constatările, raportul de expertiză și noua expertiză medico-legală, acte întocmite de pârâți, instanța de judecata l-a achitat pe reclamantul K. I. . Doar de la acest moment se poate susține ca reclamanții au putut cunoaște fapta cauzatoare de prejudicii. In măsura in care reclamantul K. I. nu ar fi fost achitat, presupusa fapta ilicita a invocata de reclamanți nu ar fi existat.

Astfel, se considera ca termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data la care a fost sesizata instanța de judecata cu cererea reclamanților K.

I., F. A. și F. R. R. .

De asemenea, instanța considera neîntemeiata excepția prematurității formulării cererii de chemare in judecata deoarece reclamanții nu au urmat procedura prealabila reglementata de legea 95/2006.

Instanța retine ca cererea de chemare in judecata este întemeiată pe prevederile art. 998-999 C.civ., iar acest text legal nu impune parcurgerea unei proceduri speciale prealabile momentului la care este sesizata instanța de judecata. Se retine ca, față de precizările expres solicitate de instanță reclamanților, nu este incidenta procedura la care au făcut trimitere pârâții prin întâmpinare.

În ceea ce privește fondul cererii de chemare in judecata

, instanța constată că prin cererea formulata, astfel cum aceasta a fost precizată, daunele morale solicitate de reclamanți reprezintă prejudiciul moral suferit de reclamantul K. I., ulterior datei la care a fost pus in libertate, in timp ce prejudiciul cauzat reclamanților F. A. si F. R. R. a fost cauzat de acuzația de omor care i-a fost adusa fiului, respectiv fratelui acestora, respectiv lui K. I. .

Din actele de stare civila depuse la dosarul cauzei, astfel cum s-a arătat și mai sus, instanța reține că reclamanta F. A. este mama reclamantului

K. I., iar reclamantul F. R. R. este fratele acestuia.

In ceea ce-l privește pe reclamantul K. I. se reține că acesta a fost reținut și arestat preventiv, fiind cercetat penal pentru infracțiunea de omor calificat. Reclamantul a fost achitat de instanța de judecata, hotărârea devenind definitiva, prin retragerea apelului declarat. Achitarea reclamantului s-a dispus in baza art. 11 C.proc.pen. raportat la prevederile art. 10 lit. a din C.proc.pen., constatându-se că fapta pentru care a fost cercetat reclamantul K. I. nu exista in materialitatea sa, decesul soției reclamantului fiind rezultatul unor cauze naturale.

Chiar daca s-a susținut că hotărârea penală nu este opozabilă pârâților care nu au fost parte in dosarul penal nr._ al T. ui M. și că aceasta hotărâre nu are autoritate de lucru judecat in ceea ce privește

pretențiile civile formulate de reclamanți, nefiind incidente prevederile art. 24 C.proc.pen., instanța considera ca aceasta hotărâre judecătorească prin care s- a dispus achitarea reclamantului K. I. în temeiul art. 10 lit. a C.proc.pen., cel puțin sub acest aspect este opozabilă "erga omnes";.

Se apreciază că, în privința faptei pentru care reclamantul K. I. a fost cercetat penal, urmare a procesului penal început de autoritățile statului in considerarea interesului general al societății ca nici o persoana vinovata de săvârșirea unei infracțiuni să nu rămână nepedepsita, dar si a interesului societății ca nici o persoana nevinovata sa nu fie pedepsita pentru o fapta care nu exista, nu a fost săvârșita de persoana cercetata sau pentru o fapta care nu constituie fapta penala, soluția pronunțată în dosarul penal este una opozabila tuturor. Astfel, pârâții, chiar daca nu au fost parte in procesul penal nu pot susține că față de aceștia achitarea reclamantului K. I., nu produce nici un efect, in condițiile in care s-a constatat de către o instanță de judecată care îndeplinește toate garanțiile impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că decesul numitei K. M. Lucia s-a produs din cauze naturale, neexistând fapta de omor.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție care a fost calificată de instanță, după ce acest aspect a fost pus în discuția părților, ca fiind o apărare de fond, se consideră că această apărare nu poate fi reținută.

Temeiul acțiunii formulate de reclamanți este art. 998-999 C.civ., susținându-se că prin fapta ilicită a pârâților, reclamanții au suferit un prejudiciu, astfel că se solicită în temeiul textului legal arătat repararea acestui prejudiciu. O astfel de acțiune nu este inadmisibilă ci eventual nefondată în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în baza căreia reclamanții și-au întemeiat cererea.

Chiar dacă există și o acțiune specială reglementată de art. 504 și urm. C.proc.pen. reclamanții, în măsura în care nu doresc să uzeze de această normă, au posibilitatea să formuleze o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 998- 999 C.civ., cerere care nu poate fi considerată inadmisibilă.

Instanța in analiza îndeplinirii condițiilor art. 998-999 C.civ., invocate de reclamanți va avea in vedere opozabilitatea erga omnes a soluției pronunțate de instanța penală, precum si puterea de lucru judecat a deciziei penale in ceea ce privește fapta pentru care a fost cercetat reclamantul K. I. .

Pentru a fi angajată răspunderea delictuală în temeiul art. 998-999 C.civ. este necesar să fie îndeplinite 4 condiții care vizează existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat sa existe un raport de cauzalitate, iar fapta să fie săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege.

În ceea ce privește existența prejudiciului, reclamanții au arătat că solicita obligarea pârâtei B. M. la plata sumei de 150.000 euro (câte

50.000 euro in favoarea fiecăruia dintre reclamanți), iar pârâții P. N. si

C. A. sa fie obligați, în solidar la plata sumei de 100.000 euro, în favoarea fiecăruia dintre reclamanți-în total 300.000 euro.

In privința faptei ilicite, instanța constată că reclamanții au arătat că activitatea prestata de pârâți, medici legiști in cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală B. M. au întocmit acte medico-legale neconforme și nelegale care au cauzat prejudiciul arătat in cererea de chemare in judecată.

Într-adevăr in cuprinsul tuturor actelor medico-legale întocmite de pârâți aceștia au arătat ca moartea numitei K. M. Lucia a fost una violenta aceasta fiind cauzata de asfixia mecanică prin comprimarea gâtului cu mâna. Urmare a concluziilor exprimate in constatarea medico-legala, in raportul de expertiza medico-legal, a completării raportului medico-legal si a noii expertize medico-legale întocmite la solicitarea instanței de judecata, reclamantul K. I. a fost reținut si ulterior arestat preventiv.

La data de 9 noiembrie 2010, Comisia de avizare a actelor medico-legale din cadrul IML C. Napoca a formulat concluzii proprii raportat la noua expertiza medico-legala întocmită in cauza, constatările acestei Comisii fiind avizate de Comisia Superioara de Medicina Legala din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici";.

Având in vedere că fapta care a generat presupunerea că decesul nu a fost cauzat de facturi naturali, ci de o faptă a omului, aceasta ducând la reținerea si arestarea preventiva a reclamantului K. I., a fost aceea de a se formula concluziile medico-legale exprimate în constatarea preliminară (f.6), Raportul de expertiză medico-legală(f.7-11), Completarea la raportul de expertiză medico-legală (f.-12-14) și Noua expertiză medico-legală (f.15-22), aceasta faptă poate fi asimilata si considerată fapta ilicita producătoare de prejudicii în înțelesul art. 998-999 C.civ.

In privința prejudiciului reclamat de K. I., se constata ca acesta este prejudiciul moral suferit de reclamant ulterior datei la care acesta a fost pus în libertate, iar in ceea ce privește prejudiciul moral solicitat de reclamanții F.

A. si F. R. R., acesta este reprezentat de prejudiciului suferit ca urmare a reținerii si arestării preventive a fiului, respectiv fratelui lor, reținere si arestare care s-au dovedit a fi nelegale.

Instanța consideră factorul generator al daunele morale produse reclamanților a încetat la data la care instanța de judecata a pronunțat hotărârea de achitare a reclamantului K. I., constatându-se că fapta pentru care s-a dispus cercetarea sa penala nu există. De la acest moment se consideră că solicitarea daunelor morale nu mai poate fi considerată o solicitare justificată, deoarece o instanță de judecata a reținut cu putere de lucru judecat, că reclamantul K. I. nu este vinovat de nici o fapta penală.

Pentru a reține acest fapt, instanța de judecată a avut în vedere și faptul că martorii audiați în cauză Jaszai Jozsef (f.169) și M. G. (f.170-171) au arătat că toți vecinii reclamantului K. I. au considerat de la început că acesta nu este vinovat, astfel că la momentul la care s-a pronunțat hotărârea de

achitare toată lumea a fost bucuroasă. De asemenea, se reține că martorii au arătat că atitudinea lor față de reclamantul K. I. nu s-a schimbat în nici un fel după decesul soției sale tocmai datorită faptului că acesta era considerat nevinovat.

Între momentul punerii in libertate a reclamantului si momentul la care hotărârea de achitare a devenit definitiva se poate retine, in măsura in care s-ar face proba acestui fapt, ca procesul penal a mai putut produce daune morale, în condițiile în care s-a constatat că întregul proces penal a fost generat de constatările medico-legale arătate mai sus ale pârâților.

Prejudiciul solicitat de reclamanți trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv, constatarea caracterului cert al prejudiciului și a faptului că acesta nu a fost reparat.

In privința caracterului cert, instanța constată ca reclamanții au solicitat cu titlu de despăgubiri morale daune in valoare totala de 450.000 euro (150.000 din partea paratei B. M. și 300.000 euro din partea pârâților C. A. si P. N. ), astfel ca din acest punct de vedere se considera că se este îndeplinită aceasta condiție.

De asemenea, se reține că reclamantul K. I. a formulat, in contradictoriu cu S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice cererea de chemare in judecata care a făcut obiectul dosarului nr._, dosar in care in temeiul art. 504 si urm. C.proc.pen., reclamantul K. I. a primit cu titlu de despăgubiri aferente daunelor morale pricinuite de arestarea sa nelegala, suma de 80.000 euro, hotărârea pronunțată devenind irevocabila, iar suma arătată fiind achitata de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice (copiile ordinelor de plată au fost depuse la fila 153 din dosar).

Daunele morale suferite de reclamantul K. I. ca urmare a arestării și reținerii sale nelegale dispusă în cadrul procedurii penale au fost, astfel, cuantificate pentru întreaga procedura începuta la data de 9 septembrie 2008, data la care reclamantul K. I. a fost reținut si ulterior arestat preventiv si pana la data la care acesta a fost eliberat din arest, respectiv data de 13 ianuarie 2010. In cadrul procedurii care a făcut obiectul dosarului nr._, instanța de judecat a stabilit valoarea daunele morale inclusiv pentru faptele ilicitate care fac obiectul prezentului dosar (arestarea și reținerea reclamantului, astfel cum s-a reținut mai sus fiind determinate de constarea că decesul numitei K. M. Lucia nu a fost cauzat de cauze naturale), astfel că în privința acestui aspect, chiar dacă nu exista autoritate de lucru judecat, instanța constată că in privința reclamantului K. I. prejudiciul moral a fost reparat anterior de S. R., în temeiul art. 504 si urm. C.proc.pen..

La data la care a fost pronunțată hotărârea în dosarul nr._ instanța a avut în vedere caracterul cert al prejudiciului solicitat de reclamant în ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune morale, având în vedere atât prejudiciul actual cât și prejudiciul viitor care, deși nu s-a produs era sigur că urma să se producă (suferințele ulterioare generate de reținerea și arestarea

preventivă, acuzațiile aduse, mediatizarea cazului, influența avută asupra opiniei publice).

Instanța consideră așadar că la momentul la care au fost acordate prejudicii morale in suma de 80.000 euro, instanța de judecata a avut, astfel cum impun si prevederile art. 505 C.proc.pen. toate aspectele care au produs daune morale reclamantului, inclusiv cele care au rezultat ulterior datei la care reclamantul a fost pus in libertate si data la care instanța de judecata in mod definitiv a dispus achitarea sa.

În privința prejudiciului cauzat reclamanților F. A. si F. R. R. se considera ca si acest prejudiciu a fost avut în vedere de instanța care a soluționat dosarul nr._ al T. ui M., deoarece la stabilirea cuantumului daunelor morale instanța trebuie să aibă în vedere si "consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă. Reclamanții F. A. și F. R. R. au susținut că prejudiciile le-au fost cauzate tocmai în considerarea faptului că sunt membrii ai familiei reclamantului K. I., având legături foarte apropiate față de acesta, astfel că au fost afectați de acuzațiile aduse acestuia și de măsurile preventive luate față de fiul, respectiv fratele reclamanților.

Reținând aceste aspecte se considera ca prejudiciul moral suferit de reclamanții K. I., F. A. si F. R. R. a fost acoperit de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, astfel că invocarea in temeiul unui alt text legal a existentei unor prejudicii create de aceleași fapte ilicite constituie o cerere neîntemeiată. Se considera ca in ceea ce privește prejudiciul invocat de cei trei reclamanți acesta a fost reparat, nefiind îndeplinite privind prejudiciul, astfel că nu poate fi angajată răspunderea civila delictuala a pârâților.

In privința legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciul suferit de reclamanți, precum si forma de vinovăție care se poate reține, având in vedere faptul ca s-a constatat că nu este îndeplinită condiția privind existența unui prejudiciu care să nu fi fost reparat, instanța considera ca a devenit inutil să fie analizate aceste condiții privind răspunderea delictuală. Existența condițiilor privind legătura de cauzalitate si a formei de vinovăție prevăzute de lege va fi analizata la momentul verificărilor condițiilor de fond, în privința cererii de intervenție în interes propriu formulată de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cerere formulate în cauza.

Având in vedere aspectele arătate mai sus, se considera cererea formulata de reclamanți ca nefiind întemeiata, astfel ca aceasta va fi respinsa deoarece nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ.

Reclamanții K. I., F. A. si F. R. R. au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Se retine că, potrivit art.

274 C.proc.civ., partea care cade in pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecata.

In cauza dedusa judecății, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile

arătate mai sus, in sensul ca reclamanții sunt cei care au căzut in pretenții, astfel că cererea acestora care vizează cheltuielile de judecată urmează a fi respinsa, aceasta nefiind neîntemeiată.

Parata B. M. a formulat cerere de chemare in garanție a SC A.

R. A. V. I. G. SA susținând că a încheiat cu aceasta societate de asigurare polița de asigurare nr. MM 3. din data de_, valabilă la data la care s-a susținut că s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii, astfel că în măsura în care cererea de chemare în judecată ar fi admisă, iar pârâta obligată la plata unor sume de bani în favoarea reclamanților să se dispună ca, în limita sumei de 50.000 euro-suma asigurată, chemata in garanție să fie obligata la plata de despăgubiri.

Chemata in garanție, SC A. R. A. V. I. G. SA a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune arătând că cererea de chemare in garanție a fost formulata după împlinirea termenului de 2 ani de la data la care a fost săvârșită fapta imputata pârâtei B. M. .

Se considera neîntemeiată aceasta excepție. Termenul de prescripție in cazul contractelor de asigurare este într-adevăr de 2 ani, fiind vorba de un termen special prevăzut de art. 3 alin. 2 din Decretul nr.167/1958. Cu toate acestea se considera ca termenul de prescripție a început să curgă de la momentul la care a fost pronunțată soluția in cauza nr._, astfel ca la data la care s-a formulat cererea de chemare in garanție dreptul la acțiune nu era prescris.

In privința fondului, cererii de chemare in garanție, instanța constată că pârâta B. M. nu a fost obligată la plata unor sume de bani în favoarea reclamanților, cererea de chemare in judecata fiind respinsa, astfel că se considera ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 C.proc.civ., privind admiterea cererii de chemare in garanție.

Având in vedere aspectele reținute mai sus, instanța va respinge cererea de chemare in garanție formulata de pârâta B. M., cerere care a vizat doar acțiunea formulata de reclamanții K. I., F. A. si F. R. R.

.

În prezenta cauza a fost formulată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. M., cererea de intervenție în interes propriu, in cuprinsul căreia s-a solicitat ca, în temeiul art. 998-999 C.civ., să fie obligați pârâții la plata sumelor achitate de intervenient, urmare a soluționării dosarului nr._ al T. ui M. . Suma la care s-a solicitat a fi obligați pârâții, in solidar, a fost indicata ca fiind 389.639 lei sumă ce cuprinde despăgubirile materiale acordate și cheltuielile de judecată (29.839 lei) și despăgubirea acordată cu titlu de daune morale (80.000 euro, echivalentul în lei la data de_ ).

Cererea de intervenție în interes propriu formulată de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. M. a fost încuviințată în principiul, în ședința publică din data de 7 martie 2013.

Instanța a pus in discuție temeiul de drept al cererii de intervenție, astfel că, S. R. a arătat ca, cererea are ca și temei de drept art. 998-999 C.civ., respectiv dreptul comun în materia răspunderii delictuale, cererea fiind una în regres.

Intervenientul S. R. a arătat expres că solicitarea de a obliga pârâții la plata sumei de 389.639 lei este rezultatul admiterii cererii formulate de reclamantul K. I. privind daunele pricinuite prin reținerea si arestarea sa nelegală. S-a susținut ca cererea nu are ca si temei art. 507 C.proc.pen., deoarece S. R. nu dorește să facă dovada existentei relei credințe sau a gravei neglijențe a pârâților-medici legiști.

Având in vedere cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.

R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. G. a F.

P. M., pârâții B. M., P. N. si C. A. au formulat cerere reconvențională solicitând instanței să dispună în contradictoriu cu S.

R. prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea sau constatarea nulității absolute a actelor medico-legale întocmite de Comisia de avizare si control a actelor medico-legale de pe lângă IML C. Napoca (Avizul medico-legal nr. 8616/XI/96/_ ), respectiv avizul înregistrat sub nr. E1/737/_ al Comisiei Superioare de Medicina Legala din cadrul Institutului Național de Medicina Legală "Mina Minovici";.

In privința cererii de intervenție formulată a fost invocata excepția prematurității cererii susținându-se faptul că intervenientul nu a sesizat Comisiile mixte care pot face verificări in ceea ce privește legalitatea actelor medico-legale, astfel ca in lipsa procedurii prealabile nu se poate sesiza instanța de judecata cu o cerere având ca obiect despăgubiri.

Instanța considera aceasta excepție a prematurității formulării cererii de intervenție principală, încuviințată în principiu, ca nefiind întemeiată, astfel că aceasta va fi respinsă.

Se constată că potrivit art. 26 și 27 din OG 1/2000, Comisiile mixte se constituie ori de câte ori există indicii cu privire la săvârșirea unor abateri în efectuarea lucrărilor medico-legale și ministrul sănătății sau ministrul justiției solicită efectuarea unor verificări de către acestea, revenind acestui organism posibilitatea de a verifica modul de efectuare a lucrărilor medico-legale.

În măsura în care se constată, urmarea verificărilor efectuate că au fost încălcate dispozițiile legale sunt sesizate organele judiciare competente.

Sesizarea comisiilor mixte se realizează de către ministrul sănătății sau de către ministrul justiției, iar verificările au ca și obiect respectarea prevederilor legale care reglementează întocmirea lucrărilor medico-legale (art. 27 din OG 1/2000, respectiv art. 292alin. 2din HG 774/2000).

Intervenientul S. Român nu avea obligația de a urma o procedură prealabilă sesizării instanței deoarece acesta a susținut că presupusa faptă ilicită săvârșită de pârâți o constituie formularea concluziilor medico-legale din actele întocmite, concluzii care au fost infirmate din punct de vedere științific de

Comisia de avizare și control din cadrul IML C. Napoca, respectiv Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML "Mina Minovici";, această din urmă constituind "autoritatea științifică supremă în domeniul medicinei legale"; (art. 23 din HG 774/2000).

Astfel, se considera că cererea nu este prematur formulată deoarece în cauză față de cererea de intervenție formulată instanța nu va analiza doar dacă faptele imputate pârâților constituite fapte ilicite din punct de vedere civil, excepția urmând să fie respinsă.

În privința fondului cererii de intervenție, instanța reține că în cazul acesteia sunt îndeplinite condițiile acțiunii în regres, astfel cum sunt prevăzute în art. 1108 pct. 3 C.civ. deoarece S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat in judecata de reclamantul K. I., a fost obligat la plata unor despăgubiri care reprezintă daune materiale si morale in cuantum de 389.639 lei, astfel intervenientul subrogându-se în drepturile celui pe care l-a plătit, având posibilitatea să se îndrepte împotriva persoanelor cu privire la care se susține ca ar fi generat respectiva paguba pe care S. R. a reparat-o. Reținând ca temeiul juridic al cererii îl constituie prevederile art. 998-999 C.civ., instanța va analiza si in cazul cererii de intervenție in interes propriu cele 4 condiții care trebuie îndeplinite pentru a se angaja răspunderea delictuala, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre

fapta si prejudiciu si existenta vinovăției in forma prevăzută de lege.

In privința faptei ilicite, astfel cum aceasta a fost descrisa in cererea de intervenție, se retine ca, aceasta ar fi fapta pârâților de a întocmi acte medico- legale care, potrivit susținerilor intervenientului in interes propriu, nu au fost corecte.

Întocmirea unor acte medico-legale care nu respecta formal procedura legală, dar cu privire la care instanța de judecata nu a constatat că sunt nelegale, mai mult decât atât chiar le-a avut în vedere la momentul la care a pronunțat o anumită soluție se consideră că nu pot constitui "fapte ilicite"; cauzatoare de prejudicii în prezenta cauză.

Motivul pentru care reclamantul K. I. a fost reținut și arestat preventiv a fost acela că în cuprinsul actelor medico legale întocmite de pârâți s-a menționat faptul ca moartea numitei K. M. a fost una violenta aceasta producându-se prin asfixie mecanică. Reclamantul K. I. nu a fost reținut si arestat pentru ca actele medico-legale nu au respectat anumite prevederi legale care reglementează modul de întocmire al acestora. Astfel nu vor fi avute în vedere aspectele legate de întocmirea unei completări a raportului de expertiza si nu a unui nou raport medico-legal, sau faptul că s-au reluat in cuprinsul noului raport medico-legal concluziile raportului de expertiza si nu s-au efectuat alte analize sau verificări.

Astfel, chiar daca si aceste "erori tehnice"; de întocmire a actelor medico- legale sunt fapte care nu au respectat întocmai dispozițiile legale, acestea nu pot fi considerate fapte ilicite in sensul menționat de S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice, deoarece acestea nu au produs nici un prejudiciu reclamantului K. I. .

Astfel, singurul aspect care poate fi considerat fapta ilicita in înțelesul art. 998-999 C.civ. este mențiunea din actele medico-legale legată de modul in care s-a produs decesul numitei K. M. .

În privința acestui fapt, instanța retine că potrivit art. 23 din HG 774/2000, Comisia Superioară de Medicină Legală care funcționează pe lângă Institutul Național de Medicina Legala Mina Minovici reprezintă autoritatea științifică supremă in domeniul medicinei legale care verifica, evaluează, analizează si avizează din punct de vedere științific conținutul actelor medico- legale.

Din acest punct de vedere se considera ca avizul dat de acesta comisie în cuprinsul căruia se menționează că este exclus decesul prin asfixie mecanică- sugrumare, nu mai poate fi contestat de nici o autoritate deoarece organele judiciare, potrivit art. 28 din HG 774/2000, nu pot solicita efectuarea altor expertize decât în situația in care au apărut date noi.

Reținând cele de mai sus, se considera ca inserarea in cuprinsul actelor medico-legale a mențiunii legate de decesul numitei K. M. care nu ar fi unul datorat cauzelor naturale, constituie fapta ilicita ce poate fi imputata pârâților.

In ceea ce privește prejudiciul creat prin fapta ilicita se constată că s-a achitat despăgubirea acordată reclamantului K. I., în considerarea prejudiciului creat atât lui cât și familiei acestuia, prejudiciu cauzat prin faptul că în cadrul procesului penal in care a fost implicat a fost reținut si arestat preventiv. Astfel, prin plata efectuată, potrivit ordinelor de plată depuse la fila 153, intervenientul in interes propriu s-a subrogat in drepturile persoanei căreia a fost obligat sa-i achite despăgubirile.

Din acest punct de vedere se considera ca suma achitata reclamantului K.

I. reprezintă prejudiciul cauzat S. ui R., astfel ca si aceasta condiție necesar a fi îndeplinită pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală este îndeplinită.

Se consideră îndeplinite condițiile care vizează prejudiciul cauzat putându-se reține că acesta este unul cert, iar la acest moment prejudiciul cauzat intervenientului, nu a fost reparat.

In privința vinovăției se considera ca nu sunt îndeplinite cerințele pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.

Se reține că nu poate fi avută în vedere intenția ca si forma a vinovăției deoarece parații nu au avut nici un fel de intenție in a formula concluzii eronate sau care sa nu fie împărtășite de Comisia de avizare si control a actelor medico- legale sau de către Comisa Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicina Legala "Mina Minovici";.

Instanța considera ca nici culpa nu poate fi reținuta in sarcina pârâților.

Se reține că forma de vinovăție a culpei prezintă 2 forme imprudența (când autorul faptei prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce), respectiv neglijența ( autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă), însă nici una dintre forme nu poate fi reținută în cauză, astfel că considera ca nu este îndeplinită condiția privind forma de vinovăție ceruta de lege.

În cauză intervenientul a arătat ca nu formulează cererea in temeiul art. 507 C.proc.pen., caz obligatoriu pentru formularea unei cereri în regres, ci cererea este formulată în temeiul art. 998-999 C.civ., deoarece nu dorește să facă dovada gravei neglijente sau a culpei grave, ci se dorește doar dovedirea îndeplinirii condițiilor generale de răspundere delictuală.

Chiar din cuprinsul susținerilor intervenientului în interes propriu se retine ca acesta nu a invocat grava neglijenta sau culpa grava in exercitarea de către medicii legiști a atribuțiilor prevăzute de lege.

In cauza de față se constată că pârâții au îndeplinit obligațiile care le reveneau la solicitarea organelor de urmărire penală si a instanței de judecată. In cuprinsul expertizelor efectuate aceștia au expus motivat opinia științifică pe care si-au fundamentat-o in baza probelor deținute și a rezultatelor histopatologice pe care le aveau la dispoziție.

Expunerea motivata a unei opinii științifice, în condițiile in care fiecare dintre elementele constatate de pârâți sunt identificate în cazul asfixiei mecanice, nu poate duce la concluzia ca pârâții si-au îndeplinit, din punct de vedere subiectiv, în mod defectuos atribuțiile de serviciu, astfel încât in sarcina lor, să se poată reține chiar si cea mai ușoară culpă.

Faptul ca in cuprinsul avizului întocmit de Comisia de avizare si control din cadrul IML C. Napoca s-a menționat că nu au fost coroborate datele anchetei si rezultatele examenelor histopatologice efectuate, in condițiile in care in cazul de fata parata B. M. a examinat corpul defunctei, iar din susținerile pârâților de la interogatoriu si din cuprinsul actelor medico-legale rezulta ca s-au avut in vedere si fisele întocmite la Unitatea de Primire Urgente, instanța apreciază (chiar dacă concluziile formulate au fost infirmate de Comisia Superioară de Medicină Legală), că nu se poate astfel retine nici vinovăția sub forma culpei in sarcina pârâților.

In ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, instanța consideră că aceasta condiție este îndeplinită în sensul că urmare a concluziilor formulate de pârâți, față de reclamantul K. I. s-a dispus reținerea si arestarea preventiva, astfel că, raportul de cauzalitate este unul direct, concluziile eronate ale pârâților ducând la crearea prejudiciului pe care l-a reparat intervenientul anterior sesizării instanței.

Se mai reține că actele medico-legale întocmite de pârâți au fost avute in vedere de instanța penala care nu a considerat ca acestea au fost efectuate cu încălcarea prevederilor legale. Dimpotrivă, atât organele de urmărire penala cat si instanța de judecata au avut in vedere respectivele acte medico-legale,

acestea fiind administrate in cauza penala.

Reținând aceste aspecte, instanța urmează să respingă cererea de chemare in garanție deoarece, nu sunt îndeplinite toate condițiile, cumulativ, prevăzute de art. 998-999 C.civ., respectiv aceea care vizează vinovăția pârâților.

Pârâții B. M., P. N. și C. A. au formulat, urmare a încuviințării în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, cererea reconvențională, in contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să dispună anularea sau constatarea nulității absolute a avizului nr. 8616/XI/96/_ întocmit de Comisia de avizare si control de pe lângă IML C. Napoca, respectiv a avizului nr. E_ din 8 martie 2010 emis de Comisia superioara medico-legală din cadrul INML "Mina Minovici";.

În privința cererii reconvenționale formulate au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți-reconvenționali și a lipsei calității procesuale pasive a interveninetului-pârât reconvențional S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F.

P. M. .

Aceste excepții nu sunt considerate întemeiate, astfel că vor fi respinse.

Se constată că cererea reconvențională a fost formulată urmare a depunerii și încuviințării cererii de intervenție în interes propriu, astfel că din acest punct de vedere, fiind o cerere reconvențională, pretențiile deduse judecății prin această cerere incidentală trebuie să fie soluționată între aceleași părți. Astfel cererea reconvențională poate fi formulată doar în condițiile în care pârâtul are pretenții proprii în legătură cu cererea de chemare în judecată (art. 119 C.proc.civ.).

Instanța reține în privința excepției inadmisibilității cererii reconvenționale faptul că, pârâții au solicitat constatarea nulității unor acte care constituie mijloace de probă în dosarul nr._ al T. ui M., dosar soluționat definitiv, în care persoana cercetată, reclamantul K. I. a fost achitat. Aceste probe au fost considerate legale de către instanța penală la momentul la care a pronunțat hotărârea definitivă de achitare și au fost avute în vedere la momentul pronunțării hotărârii

Instanța nu poate reține susținerea pârâților potrivit căreia administrarea probelor nu le este opozabilă, deoarece după cum s-a reținut și mai sus hotărârea penală de achitare este opozabilă erga omnes. Dreptul de a contesta probele administrate revine părților implicate în procesul penal, însă în cadrul acestui proces penal, procurorul, participant obligatoriu în procedură, reprezentant al societății, garantează respectarea principiului legalității procesului penal.

De asemenea, în cadrul aceleiași proceduri desfășurate în cadrul procesului penal este reglementată imposibilitatea folosirii în procesul penal a mijloacelor de probă obținute ilegal, caracterul nelegal urmând a fi stabilit în

același cadru procesual în baza obligației legale instituite de art. 62 Cod procedură penală în sarcina organului de urmărire penală și a instanței de judecată, de a lămuri cauza sub toate aspectele, iar sub acest aspect hotărârea penală poate fi prezumată că a fost pronunțată cu respectarea acestor principii. În aceste condiții, contestarea pe calea separată a valorii probatorii a înscrisurilor ce au condus la stabilirea situației de fapt în procesul penal excede cadrului legal stabilit de dispozițiile legii civile invocate în susținerea cererii și reprezintă o eludare a prevederilor speciale ale Codului de procedură

penală care reprezintă legea organică în această materie.

Având în vedere aceste considerații, instanța apreciază întemeiată excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulate, astfel că aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă.

Cererea reconvențională urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, astfel că celelalte excepții și apărări de fond formulate în legătură cu această cerere incidentală nu vor mai fi analizate.

In privința cheltuielilor de judecata, pârâții au arătat ca își rezerva dreptul de a le solicita pe cale separata, astfel ca instanța va lua act de aceasta solicitare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților K. I., F. A. și F. R. R., excepție invocată de pârâții B. M., P. N. și C. A. prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. M., excepție invocată de pârâta B. M. prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâta B. M. prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, excepție invocată de pârâta P. N. prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. A., P. N. și B. M., excepție invocată de pârâtul

C. A., prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtul C. A., prin întâmpinare. Respinge ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost precizată, cerere formulată de reclamanții K. I., F. A., domiciliați în Deva b-dul 22 Decembrie bl. D1, sc. B ap. 10, jud. Hunedoara și F. R. domiciliat în Deva str. Toamnei nr. 11 jud. Hunedoara, toți cu domiciliul procesual ales în B. M. str. I. S. nr. 6/33, jud. M. la Cabinet de Avocat Amzărescu Niță C. M.

, în contradictoriu cu pârâții B. M. domiciliată în sat M. str. L. nr. 4 comuna recea jud. M., P. N. domiciliată în Comuna Recea sat

M. str. L. nr. 3, jud. M. și C. A. cu domiciliul procesual ales în baia M. str. N. I. nr. 6ap. 47, jud. M. la Cabinet de Avocat Fericean Florin.

Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei B. M., excepție invocată de chemata în garanție SC A. R.

A. V. I. G. SA.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. M. domiciliată în sat M. str. L. nr. 4 comuna Recea jud. M., în contradictoriu cu chemata în garanție SC A. R. A. V. I. G. SA cu sediul social în B. b-dul C. I nr. 31-33, și SC A. R. A. V.

I. G. SA S. B. M. cu sediul procesual ales în S. M. str. Mileniului nr. 16/1, la Cabinet de Avocat Horotan V. Constantin.

Respinge cererea reclamanților K. I., F. A. și F. R. R., privind cheltuielile de judecată.

Respinge ca neîntemeiată excepție prematurității formulării cererii de intervenție formulată de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. M., excepție invocată de pârâtul C. A., prin întâmpinarea la cererea de intervenție.

Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenientul S. Român Prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.

G. a F. P. M. cu sediul în B. M. str. A. S. nr. 2A, în contradictoriu cu pârâții B. M. domiciliată în sat M. str. L. nr. 4 comuna recea jud. M., P. N. domiciliată în Comuna Recea sat M. str. L. nr. 3, jud. M. și C. A. cu domiciliul procesual ales în baia

M. str. N. I. nr. 6 ap. 47, jud. M. la Cabinet de Avocat Fericean Florin.

Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâților reclamanți reconvenționali la cererea de intervenție B. M., P. N. și C. A. și a lipsei calității procesuale pasive a interveninetului-pârât reconvențional S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin

D. G. a F. P. M. .

Admite excepția inadmisibilității cererilor reconvenționale formulate urmare a admiterii în principiu a cererii de intervenție principală, cerere formulată de pârâții-reclamanți reconvențional B. M., P. N. și C.

A. .

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de pârâții B. M. domiciliată în sat M. str. L. nr. 4 comuna recea jud. M., P. N. domiciliată în Comuna Recea sat M. str. L. nr. 3, jud. M. și C. A. cu domiciliul procesual ales în baia M. str. N. I. nr. 6ap. 47, jud. M. la Cabinet de Avocat Fericean Florin, în contradictoriu cu intervenientul-pârât reconvențional S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin

D. G. a F. P. M. cu sediul procesual ales în B. M. A. S. nr. 2A, jud. M. .

Ia act că pârâții B. M., P. N. și C. A. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 18 aprilie 2013.

Președinte G. ier

P. M. B. B. M.

(concediu de odihnă, semnează grefier-șef Secția I Civilă)

Red/ Tred. /dact./M.B.P./_

Ex. 11, com. 9 ex./ _

← Decizia civilă nr. 276/2013. Pretenții		Încheierea civilă nr. 281/2013. Pretenții →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 40/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 1042/2013. Pretenții Încheierea civilă nr. 544/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 276/2013. Pretenții Încheierea civilă nr. 281/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 535/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 971/2013. Pretenții Decizia civilă nr. 36/2013. Pretenții