Validare poprire. Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 3066/330/2013
Dosar nr._
(2317/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.58
Ședința publică de la 22.01.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MIHAI-ANDREI NEGOESCU–GÂNDAC
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul terț poprit I. V., împotriva deciziei civile nr. 418 A din 23.09.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. A. T. S.A., cu intimatul debitor B. D. și intimatul B.E.J.A. „O. ȘI R.”.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 15.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, data la care, pentru a da posibilitatea intimatului-pârât să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 26.11.2013 sub nr._ , petentul B. O. și R., pentru creditoarea ..A, a solicitat în contradictoriu cu debitorul B. D. și terțul poprit I. V., ca instanța să valideze poprirea împotriva terțului poprit.
În motivare, a arătat că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau pentru efectuarea popririi, în sensul că nu a consemnat suma urmăribilă în cuantum de 300.000 lei. A mai arătat că poprirea a fost înființată la solicitarea creditoarei, debitorul având de achitat acesteia o sumă de 391.139 lei. Raporturile dintre debitor și terțul poprit au fost dovedite prin contractul de împrumut nr. 402/04.06.2010, prin care terțul poprit datorează suma de 300.000 lei.
Judecătoria Urziceni, prin sentința civilă nr.557/16.04.2014, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petentul B. O. și R., cu sediul în București, ., ., ., pentru creditoarea ..A, cu sediul în București, ., Office Building, ., sector 2, în contradictoriu cu debitorul B. D., cu domiciliul . și terțul poprit I. V., cu domiciliul în Urziceni, .. 120, ., județul Ialomița, având ca obiect validare poprire.
A desființat poprirea înființată prin adresa nr. 260/OR/2012/07.11.2013 în dosarul execuțional nr. 260/OR/2012 de către B. O. și R., cu sediul în București, ., ., ., pentru creditoarea ..A, cu sediul în București, ., Office Building, ., sector 2.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către terțul poprit.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a constatat că cererea de chemare în judecată a fost însoțită de aceleași înscrisuri care au fost comunicate terțului poprit cu prilejul notificării, fără a se face în totalitate dovada celor 13 titluri executorii care au stat la baza înființării popriri. Aceste neajunsuri nu au fost înlăturate de creditoare până la momentul soluționării cauzei, deși, instanța, în virtutea rolului activ, prin rezoluția premergătoare primului termen de judecată, i-a solicitat acesteia să-și precizeze acțiunea, având în vedere diferența sesizată între suma până la concurența căreia a solicitat validarea popririi (300.000 lei) și suma pentru care a făcut dovada încuviințării executării silite (11.131,36 lei) în baza unui singur titlu executoriu. Or, raportat la aceste aspecte, validarea popririi nu poate fi realizată dacă există neconcordanțe între sumele arătate de creditoare și dovezile din care rezultă raporturile obligaționale stabilite între creditor și debitor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal și motivat, creditoarea ..
În apelul său aceasta a criticat sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală, întrucât suma pentru care s-a solicitat înființarea popririi rezultă din 13 contracte de arendă –care sunt titluri executorii și în baza cărora Judecătoria Urziceni a încuviințat executarea silită împotriva debitorului B. D., sumele depășind 300.000 lei, la rândul său terțul poprit I. V. are de restituit debitorului B. D. suma de 300.000 lei, pentru care s-a solicitat validarea popririi.
Prin decizia civilă nr.418 A/23.09.2014, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a admis apelul declarat de creditoarea . împotriva sentinței civile nr.557/16.04.2014 a Judecătoriei Urziceni pe care a schimbat-o în tot; a admis cererea formulată de creditoarea . și a dispus validarea popririi solicitată de B. O. și R. pentru suma de 300.000 lei pe care terțul poprit I. V. o datorează debitorului B. D. și a obligat terțul poprit I. V. să plătească creditoarei . suma de 300.000 lei pe care o datorează debitorul B. D..
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit încheierilor de încuviințare a executării silite depuse de creditoarea . București la instanța de apel, Judecătoria Urziceni a încuviințat executarea silită a debitorului B. D. în baza a 13 contracte de arendă, suma totală datorată de debitor creditoarei fiind de 391.139,44 lei. Cum la rândul său terțul poprit I. V. datorează debitorului B. D. suma de 300.000 lei, poprirea nu se putea solicita decât până la concurența acestei sume. Ca atare, nu mai există niciun impediment formal pentru validarea popririi solicitată de creditoare.
Împotriva acestei decizii, la data de 23.10.2014 a declarat recurs terțul poprit I. V., fără să depună și motivele de recurs.
Intimata . a formulat întâmpinare, invocând pe această care excepția nemotivării recursului, iar pe fond, solicitând respingerea recursului, întrucât decizia atacată este corect întemeiată pe toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Arată intimata referitor la excepție că sunt încălcate prevederile art. 306 alin. 1 din Vechiul Cod de Procedura Civila potrivit cărora "recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal", iar în legătura cu susținerea recurentului terț poprit, conform căreia va motiva recursul după comunicarea sentinței, subliniază faptul ca decizia nr. 418A/23.09.2014 pronunțata de Tribunalul Ialomița i-a fost comunicată la data de 14.10.2014 prin afișare pe ușa locuinței, după cum se poate observa în confirmarea comunicării deciziei, atașate la dosarul prezentei cauze.
Astfel, având în vedere faptul că recurentul pârât nu și-a motivat cererea de recurs în termenul de 15 zile de la comunicare, după cum a indicat Tribunalul Ialomița, aceasta este nulă.
In ședința publică din data de 15.01.2015 Curtea a pus în discuție excepția nulității recursului declarat în cauză în raport de prevederile art. 306 C.proc.civ..
Examinând actele dosarului prin prisma excepției procesuale a nulității recursului Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 3021 alin.1 lit. c C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 C.proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.proc.civ. criticilor de recurs invocate.
În speță, recurentul nu a indicat în termenul de motivare a recursului, prevăzut de art. 303 C.proc.civ., niciun motiv de nelegalitate al deciziei atacate, conform art. 304 pct.1-9 C.proc.civ., și nu a formulat ulterior vreo critică care să permită eventual încadrarea sa într-unul dintre motivele de recurs de ordine publică prevăzute limitativ de art. 304 C.proc.civ
Față de cele reținute anterior, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C.proc.civ., Curtea, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art. 306 alin.1 C.proc.civ., va constata nulitatea recursului formulat de recurentul-reclamant.
In ceea ce privește cererea intimatei . având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată suportate în această fază procesuală, Curtea, reținând culpa procesuală a recurentului, față de soluția adoptată, va avea în vedere și dispozițiile art. 274 alin. (3) C.proc.civ., ce conferă judecătorilor dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Pentru a statua asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, trebuie avute în vedere și principiile stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care au impus ideea că onorariul avocatului poate fi încuviințat de instanța de judecată, ca și cheltuială de judecată, dacă este necesar (activitatea desfășurată de avocat este utilă instanței de judecată), real și rezonabil.
Curtea constată că, deși onorariul avocatului ales de intimat a fost necesar – avocatul ajutând la clarificarea raportului juridic dedus judecății – și este real – fiind prezentate dovezi cu privire la plata efectivă a onorariului în cuantum de 1000 lei – acesta nu este și rezonabil, față de problema de drept dezlegată și munca prestată de avocat, ținându-se seama că aceasta a constat, în condițiile nemotivării recursului, numai în reprezentarea părții la un termen de judecată (partea formulând anterior și o întâmpinare în cauză, însă, prin consilier juridic).
In această situație, Curtea va reduce cheltuielile de judecată cuvenite intimatei la 700 lei, conform prevederilor legale sus-menționate, aprecierea că se impune reducerea cheltuielilor de judecată bazându-se pe faptul că nu ar fi echitabil ca partea ce a pierdut procesul și care este deja sancționată prin respingerea recursului să suporte un cuantum excesiv al cheltuielilor cauzat de un onorariu de avocat stabilit pe baze contractuale, consecința firească a unei asemenea constatări fiind aceea a suportării de către partea care a acceptat stabilirea unui anumit cuantum al onorariului de avocat a diferenței neimputate asupra părții căzute în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul terț poprit I. V., împotriva deciziei civile nr. 418 A din 23.09.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. A. T. S.A., cu intimatul debitor B. D. și intimatul B.E.J.A. „O. ȘI R.”.
Obligă recurentul către intimata . la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei, reduse conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-A. N.-G. I. D. M. I.
GREFIER,
F. D.
Red. M.
Tehnored. M./FD
2ex./3.02.2015
Trib. Ialomița – T. I., duță C.-T.
Judec. Urziceni – L. M. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 122/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
