ICCJ. Decizia nr. 422/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria sector 1 București, reclamantul A.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului București, Primăria sector 1 București și SC R. SA, restituirea în deplină proprietate și folosință a imobilului-construcție situat în București, naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că este moștenitorul proprietarei imobilului C.Z. (certificat de moștenitor nr. 420 din 21 martie 1994).
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să renunțe la judecată în contradictoriu cu pârâta Primăria sector 1 București care nu are calitate procesuală pasivă.
La dosar s-au depus cereri de intervenție în interes propriu după cum urmează:
- intervenientul T.M.G.M. care a solicitat, la rândul său restituirea în natură a imobilului în discuție, arătând că este "moștenitor temporar și legatar universal" (certificat de moștenitor nr. 253/1998);
- intervenienții N.Ș. și S. în calitate de proprietari ai apartamentului nr. 5 cumpărat de la SC R. SA;
- intervenientul B.C.A. în calitate de proprietar al apartamentului nr.1, exceptat de la naționalizare;
- intervenientul R.A. care a susținut că apartamentul nr. 2 i-a fost donat de către proprietarul de drept.
Reclamantul A.P. a formulat o cerere completatoare la acțiunea introductivă prin care a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 253/1998, iar intervenientul T.M.G.M. a precizat cererea sa solicitând și atribuirea terenului aferent construcției.
Reclamantul-intervenient a mai arătat că nu înțelege să revendice apartamentele ocupate de intervenienții B. și R. și a solicitat conexarea acestei cauze la cea care a format obiectul dosarului nr. 4022/1998 având același obiect și aceleași părți.
La termenul din 3 mai 1999 s-a dispus introducerea în cauză a pârâtei Biblioteca Municipală "Mihail Sadoveanu", ocupanta parterului clădirii.
Judecătoria sectorului 1 București, prin încheierea din 1 martie 1999 a dispus conexarea celor două dosare, iar prin sentința civilă nr. 17976 din 1 noiembrie 1999 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1261 din 21 decembrie 2000, a admis excepția privind tardivitatea cererii formulată de intervenienții N.Ș. și N.S. și în consecință au fost respinse cererea de intervenție în interes propriu și cererea de chemare în garanție a acestora.
A fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamantul T.M.G.M. prin acțiunea conexă și cererea de intervenție;
A fost respinsă acțiunea principală cum a fost precizată de reclamantul A.P., în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București, SC R. SA, Biblioteca Municipală Mihail Sadoveanu București și intervenienții T.M.G.M., N.Ș.M., N.S., B.C.A. și R.A.;
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului T. în contradictoriu cu intervenienții B.C.A. și R.A.;
A fost admisă cererea de intervenție formulată de N.Ș. și N.S. constatându-se calitatea de cumpărător de bună credință a acestora;
S-a omologat raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză.
A fost anulat certificatul de moștenitor nr. 420 din 21 martie 1994 deținut de reclamantul A.P. și s-a dispus restituirea în natură a următoarelor părți din imobil: parter, etaj 3 și etaj 4, reprezentând unități locative cu anexe, precum și teren aferent de 148,80 mp cu cota indiviză proporțională construcției retrocedate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul T.M.G.M. a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, imobil ce urmează a i se restitui, dar cu respectarea drepturilor de proprietate dobândite de intervenienți prin cumpărarea cu bună-credință a apartamentelor amplasate la etajul 1 al clădirii.
împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamantul A.P., pârâta Biblioteca Municipală "Mihail Sadoveanu" București, pârâtul Municipiul București și intervenientul R.A.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 18/A din 17 ianuarie 2003, a respins ca nefondate apelurile.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul A.P., pârâta Biblioteca Metropolitană București și intervenientul R.A.
Recursul declarat de reclamantul A.P. este nul.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 303 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, adică în 15 zile de la comunicarea hotărârii (art. 301 C. proc. civ.).
în speță, reclamantului i-a fost comunicată hotărârea instanței de apel la 12 martie 2003.
Cum acesta nu a formulat motive de recurs și, în cauză, nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță, potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., urmează a se constata nulitatea recursului.
Pârâta Biblioteca Metropolitană București a formulat următoarele critici:
- instanța de apel a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu Biblioteca Municipală "Mihail Sadoveanu" în loc de Biblioteca Metropolitană București și, în consecință, nu îi este opozabilă;
- greșit instanța a reținut că biblioteca nu deține sau nu prezintă titlul său de proprietate pentru spațiul ocupat, întrucât nici nu a pretins că are un astfel de titlu;
- curtea de apel a reținut greșit că titlul statului este inform, întrucât pe baza probelor din dosar rezultă că preluarea imobilului s-a făcut cu titlu, iar în prezent are destinație social-culturală și nu poate fi restituit în natură.
în recursul său, intervenientul R.A. a susținut, în esență, că greșit instanța de fond a respins cererea sa de intervenție ca rămasă fără obiect, față de renunțarea la judecată a reclamantului T.M.G.M., soluție menținută de instanța de apel.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 24 din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, Biblioteca Metropolitană București este succesoare a Bibliotecii Municipale "Mihail Sadoveanu" București, situație față de care primul motiv de recurs este neîntemeiat.
în ceea ce privește a doua critică se constată că într-adevăr pârâta nu are calitate de proprietar al imobilului ci de administrator, astfel cum se prevede în art. 1 din Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 15/1998.
Dealtfel, în considerentele hotărârii recurate nici nu se menționează faptul că pârâta ar fi susținut că este proprietar și, prin urmare, instanța nu a făcut altceva decât să constate o situație reală.
De asemenea, în considerentele deciziei pronunțate de curtea de apel nu se face vreo referire la faptul că "titlul statului este inform" astfel că, susținerea pârâtei este eronată.
Pe de altă parte, în speță, s-a reținut corect că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, astfel că statul nu poate invoca existența unui titlu valabil.
în atare situație, corect instanța de fond a dispus restituirea în natură a unor părți din imobil, soluție menținută și în apel.
Recursul declarat de intervenientul R.A. este, de asemenea, nefondat.
Prin cererea formulată, intervenientul a solicitat să fie respinsă acțiunea în ce privește apartamentul pe care îl ocupă în imobilul revendicat și să se constate că acesta este proprietatea sa.
Cum pe parcursul procesului reclamantul a renunțat la judecata în contradictoriu cu R.A., arătând că recunoaște dreptul de proprietate al acestuia asupra apartamentului (garsonieră) în discuție, corect instanța a respins cererea de intervenție ca rămasă fără obiect.
Față de cele ce preced recursurile declarate de pârâta Biblioteca Metropolitană București și intervenientul R.A. fiind nefondate, au fost respinse ca atare.
← ICCJ. Decizia nr. 428/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 415/2005. Civil → |
---|