ICCJ. Decizia nr. 4517/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația la executare înregistrată la 24 ianuarie 2003, G.V., în contradictoriu cu intimata sucursala C.E.C. Târgoviște și intervenientul forțat G.N., a solicitat anularea formelor de executare silită (somația nr. 173 din 11 noiembrie 2002) privind imobilul situat în Târgoviște, care constituie bunul comun al contestatoarei și intervenientului și a se stabili cuantumul real al debitului rămas neachitat din împrumutul contractat de B.L.T., pentru care contestatoarea a garantat, obligându-se la restituirea ratelor în caz de neplată de către debitoare.
în cadrul contestației la executare, intimata sucursala C.E.C. Târgoviște a formulat cerere de împărțeală judiciară a imobilului bun comun al contestatoarei și intervenientului, constând în apartament cu două camere și dependințe situat în Târgoviște, și a solicitat a se stabili cota-parte din acest imobil ce revine contestatoarei și a se dispune partajarea prin vânzare a bunului.
Cererea a fost motivată cu interesul continuării procedurii de valorificare a garanției constituită de G.V. în favoarea C.E.C. pentru împrumutata B.L.T., care are o datorie neachitată de 54.461.042 lei.
Prin încheierea din 28.08.2003, Judecătoria Târgoviște a admis cererea de împărțeală și a constatat că apartamentul este proprietatea comună a soților G.V. și N., fiecare având cota de 1 din valoarea imobilului.
După efectuarea expertizei pentru lotizare și evaluare, Judecătoria Târgoviște a pronunțat sentința civilă nr. 3312 din 16 octombrie 2003, prin care a admis cererea de partajare, a dispus partajarea apartamentului situat în Târgoviște, în sensul că fiecărei părți îi va reveni 1 din valoarea apartamentului de 97.650.000 lei și a atribuit lotul nr. 1 lui G.V., compus din dormitor și debara în valoare de 47.338.000 lei și 1 din: baie, holul nr. 1, holul nr. 2, bucătărie, sasul din holul nr. 3, în valoare de 50.312.000 lei.
Lotul nr. 2 s-a atribuit intimatului G.N., compus din balconul și sufrageria redusă pentru a se crea holul nr. 3, în valoare de 47.388.000 lei și 1 din: baie, holul nr. 1, holul nr. 2, bucătărie, sas din holul nr. 3, în valoare de 50.312.000 lei.
Prin aceeași sentință s-a admis contestația la executare și s-au anulat formele de executare începute în dosarul de executare nr. 173/2002 al executorului judecătoresc S.M.
Sucursala C.E.C. Târgoviște a declarat apel împotriva sentinței, cerând modificarea ei, în sensul de a se dispune vânzarea apartamentului și împărțirea prețului, înlăturându-se din sentință dispoziția referitoare la anularea formelor de executare, pentru a face posibilă continuarea executării silite.
Apelul a fost respins prin decizia nr. 180 din 29 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.
în considerentele deciziei s-a reținut că executarea silită nu poate fi continuată asupra întregului imobil, care constituie proprietatea codevălmașă a soților G., eventual printr-o nouă executare se va putea urmări cota-parte a debitoarei garante și prevederile art. 67311 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, pentru că nici unul dintre coproprietari nu a cerut atribuirea bunului.
împotriva deciziei a declarat recurs creditoarea-intimată sucursala C.E.C. Târgoviște, care solicită ca instanța să dispună partajarea bunului prin vânzare și împărțirea prețului, starea de indiviziune nu este lichidată în privința dependințelor apartamentului, care sunt strict necesare unei locuințe, deci creanța nu se poate executa, fiind încălcate prevederile art. 974 C. civ. și greșit s-a dispus anularea formelor de executare.
Criticile recurentei sunt întemeiate.
Recurenta a sesizat instanța în condițiile prevăzute de art. 4001C. proc. civ., solicitând împărțirea apartamentului bun comun, prin stabilirea cotei-părți ce revine debitoarei intimatei G.V., partajarea prin vânzare a apartamentului și împărțirea prețului din care urma să încaseze suma datorată de debitoare. Așadar, finalitatea urmărită de recurenta-creditoare era realizarea creanței.
Modalitatea de înfăptuire a împărțelii aleasă de instanță nu satisface cerința recurentei de a încasa creanța și împărțeala, așa cum a validat-o instanța, încalcă și prevederile art. 6731-67314 C. proc. civ., texte de lege care reglementează procedura împărțelii judiciare.
Instanța, preluând propunerea din expertiză, fără a o cenzura, a acceptat pretinsa lotizare a apartamentului, care consta în atribuirea în exclusivitate în lotul 1 a două încăperi (dormitor și debara), în lotul 2 a balconului și sufrageriei și ambele loturi includ câte 1 parte din baie, holuri și bucătărie.
Această modalitate nu constituie o partajare în natură și instanța era datoare să aleagă una din cele două posibilități expres prevăzute în lege, respectiv atribuirea bunului în întregime uneia dintre părți sau vânzarea bunului prin bună învoială sau la licitație, conform art. 67310-67312 C. proc. civ.
De asemenea, instanța urma să se pronunțe asupra "sumelor depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalți, precum și asupra celor rezultate din vânzare, care vor fi împărțite de instanță potrivit dreptului fiecărui coproprietar", prevede art. 67314 alin. (2) C. proc. civ., în scopul satisfacerii creanței recurentei.
Instanța, prin adoptarea soluției partajării în natură a bunului care, prin specificul său și numărul încăperilor, nu poate fi împărțit în natură, prin aprecierea greșită că formele de executare se impune a fi anulate, a pronunțat o hotărâre nelegală.
Omisiunile instanței și încălcarea dispozițiilor legale evocate au impus admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere pentru rejudecarea cauzei la instanța de apel, urmând a avea în vedere considerentele prezentei hotărâri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4525/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3980/2005. Civil → |
|---|
