ICCJ. Decizia nr. 1124/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1124/2010
Dosar nr. 4559/95/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj, secţia civilă, la 26 aprilie 2006, reclamanta C.M.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.F., în calitate de primar al Municipiului Târgu Jiu, solicitând anularea dispoziţiilor nr. 2404 din 10 aprilie 2006 şi 2440 din 14 aprilie 2006.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin emiterea dispoziţiilor menţionate, au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 247/2005, fiind respinse cererile de restituire în natură a terenurilor în suprafaţă de 270 mp şi 525 mp, situate în Municipiul Târgu Jiu, în Zona Griviţei, cu justificarea că terenurile sunt afectate de utilităţi publice, fără a se motiva dacă aceste utilităţi pot fi înlăturate.
Prin sentinţa civilă nr. 270 din 12 iulie 2007, Tribunalul Gorj a admis în parte contestaţia şi a anulat dispoziţiile menţionate, emise de Primarul Municipiului Târgu Jiu, dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 239 mp din terenul de 525 mp, identificată prin expertiza efectuată în cauză, pentru suprafaţa de 286 mp, urmând să se acorde despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 175 mp din terenul de 270 mp, identificat prin expertiză, urmând ca pentru suprafaţa de 95 mp. să se acorde despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură pentru suprafeţele de teren menţionate, situate în Târgu Jiu, urmând ca pentru diferenţele de teren expropriate şi nerestituite să-i fie acordate despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanta C.M. şi pârâtul Primarul Municipiului Târgu Jiu.
Prin motivele sale de apel, reclamanta a criticat sentinţa, atât în privinţa omisiunii acordării cheltuielilor de judecată solicitate, cât şi în ceea ce priveşte nepronunţarea asupra motivului invocat prin concluziile sale scrise, referitor la nerespectarea de către primar a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 665/2005 a Tribunalului Gorj, definitivă şi irevocabilă, în baza căreia acesta (primarul) trebuia să emită o dispoziţie motivată privind restituirea în natură a suprafeţelor de 270 mp şi, respectiv, 525 mp, terenuri situate în Municipiul Târgu Jiu.
Reclamanta a criticat sentinţa şi în privinţa nerestituirii în totalitate a suprafeţelor de teren solicitate, susţinând că există posibilitatea restituirii integrale a suprafeţei de 525 mp.
Prin motivele sale de apel, Primăria Municipiului Târgu Jiu a criticat sentinţa sub aspectul omisiunii de a se disjunge contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 2404 din 10 aprilie 2006 de cea formulată împotriva dispoziţiei nr. 2440 din 14 aprilie 2006, cât şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, prin omologarea unui raport de expertiză care nu a respectat configuraţia terenului expropriat şi a propus restituirea unor terenuri ce nu au aparţinut reclamantei.
Prin Decizia nr. 251 din 26 august 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelurile declarate de reclamantă şi pârât şi a schimbat în parte sentinţa apelată, respingând contestaţia formulată de reclamantă împotriva dispoziţiei nr. 2440 din 14 aprilie 2006, emisă de Primăria Municipiului Târgu Jiu.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 2404 din 10 aprilie 2006 şi a fost obligat intimatul la 500 lei cheltuieli de judecată la fond.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin emiterea celor două dispoziţii contestate, Primarul Municipiului Târgu Jiu a respectat dispozitivul sentinţei civile nr. 665/2005 pronunţate asupra acţiunii având ca obiect obligaţia de a face, respectiv de a fi obligat pârâtul să emită o dispoziţie motivată, hotărâre prin care nu s-au dispus măsuri asupra fondului dreptului dedus judecăţii
S-a constatat că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii instituite de lege, în condiţiile în care, atât suprafaţa de 525 mp, situată în Târgu Jiu, cât şi suprafaţa de 246 mp, situată în Târgu Jiu, au fost expropriate de la autorii reclamantei, B.C. şi B.N., în baza Decretului de expropriere nr. 337 din 3 iulie 1964.
Având în vedere expertiza tehnică efectuată în apel de către expertul C.D., prin care s-au individualizat cele două suprafeţe de teren în litigiu, instanţa de apel a reţinut că, din suprafaţa de 525 mp, numai o suprafaţă de 166,11 mp (11,23 x 10,34) este situată pe vechiul amplasament terenul fiind străbătut de o conductă de apă.
S-a considerat că, în aceste condiţii, dispoziţia nr. 2440 din 14 aprilie 2006, prin care s-a propus atribuirea în compensare, în natură, a suprafeţei de 192 mp, situată în Târgu Jiu, precum şi acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru diferenţa de 333 mp, este legală, nefăcându-se dovada existenţei unui teren liber, în sensul legi, care să nu fie afectat de utilităţi publice, terenul individualizat de expert neputând fi restituit pe un alt amplasament decât cel avut de autorii reclamantei, cu atât mai mult cu cât terenul propus pentru atribuirea în compensare de către Primăria Târgu Jiu are o suprafaţă mai mare.
În privinţa terenului de 265 mp, ce a făcut obiectul dispoziţiei nr. 2404 din 10 aprilie 2006 s-au considerat ca fiind nefondate criticile din apelul pârâtei, privind existenţa unor detalii de sistematizare pe întreaga suprafaţă, în condiţiile în care suprafaţa de 175 mp este liberă, neafectată de detalii de sistematizare, fiind incidente prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
S-a considerat că motivele de apel ale reclamantei sunt întemeiate numai în privinţa acordării cheltuielilor de judecată, asupra cărora, în mod nelegal, instanţa a omis să se pronunţe, deşi acestea au fost solicitate şi în concluziile orale consemnate în practicaua hotărârii.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs reclamanta C.M.A. şi pârâtul Primarul Municipiului Târgu Jiu.
Prin motivele sale de recurs, reclamanta a criticat Decizia ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, în soluţionarea primului motiv de apel a invocat şi autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 665/2005 a Tribunalului Gorj, potrivit căreia primarul era obligat să emită decizie de restituire în natură a suprafeţei de 523 mp, în executarea dispozitivului a acestei hotărâri irevocabile şi nu în procedura necontencioasă a Legii 10/2001. S-a invocat faptul că primarul nu avea latitudinea de a emite două dispoziţii de restituire, ci una singură pentru ambele terenuri de 175 mp, şi 523 mp.
De asemenea, recurenta reclamantă a susţinut că, în mod eronat, instanţa de apel nu a precizat că apelurile s-au admis doar în parte şi nu a avut în vedere nici preambulul celor două dispoziţii emise de primar, care nu fac nicio trimitere la executarea dispozitivului sentinţei civile nr. 665/2005.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat Decizia pentru nerestituirea în natură a terenului de 523 mp, susţinându-se că s-au nesocotit Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, art. 1 pct. 7 şi art. 9 pct. 3, potrivit cărora se pot acorda terenuri în natură şi pe un alt amplasament, cu atât mai mult cu cât, conform anexei 4 la raportul de expertiză C., este posibilă devierea cu câţiva metri, spre sud şi est, astfel încât să se compenseze diferenţa de la nord şi vest, afectată de construcţia blocului şi a străzii Avram Iancu.
Cel de-al treilea motiv de recurs a vizat neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată, fără nicio motivare a instanţei de apel.
Prin motivele sale de recurs, Primarul Municipiului Târgu Jiu, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că, prin Decizia recurată, s-au încălcat dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, în speţă fiind incidente dispoziţiile alin. (4) şi (8) al art. 11, şi nu alin. (3) al aceluiaşi articol, deoarece terenul considerat de instanţă ca fiind teren liber este în realitate o platformă betonată, ce are ca destinaţie o parcare auto pentru autoturismele din blocul din vecinătate.
Examinând criticile formulate de recurenţi, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
În ceea ce priveşte recursul reclamantei, se va reţine că este neîntemeiată critica potrivit căreia instanţa de apel ar fi nesocotit autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 665/2005 a Tribunalului Gorj.
În realitate, prin această hotărâre, s-a admis acţiunea în obligaţia de a face formulată de reclamantă în contradictoriu cu Primarul Municipiului Târgu Jiu, acesta fiind obligat să emită Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată privind restituirea în natură a suprafeţelor de teren de 270 mp şi, respectiv, 525 mp, situate în Târgu Jiu, Zona Griviţei Est.
Din considerentele acestei sentinţe rezultă că instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, obligând pârâtul la soluţionarea notificării fără a stabili în concret modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, ce revine competenţei primarului, atâta timp cât nu s-au dispus măsuri în privinţa fondului dreptului dedus judecăţii, în prezenta cauză.
Dispozitivul sentinţei menţionate a fost corect interpretat de instanţa de apel în sensul că a fost obligat pârâtul să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură formulată prin notificare şi nu să emită dispoziţie de restituire în natură.
Ca atare, nu se poate susţine că s-ar fi încălcat puterea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti menţionate, câtă vreme, prin dispoziţia contestată, pârâtul a soluţionat notificările formulate de reclamantă apreciind în concret asupra măsurii reparatorii ce se poate acorda pentru fiecare dintre terenurile în litigiu.
Împrejurarea că s-au emis două dispoziţii şi nu una singură, deşi obligaţia de a face a fost stabilită printr-o unică hotărâre judecătorească nu poate conduce, prin sine însăşi, la anularea acestora, câtă vreme dispoziţiile se referă la terenuri situate la adrese diferite şi solicitate prin notificări distincte.
Critica potrivit căreia apelurile declarate de părţi trebuiau admise doar în parte, deoarece numai o parte dintre critici au fost apreciate ca întemeiate, este, de asemenea, nefondată.
Dispoziţiile art. 296 C. proc. civ. se referă la soluţiile posibile în apel ca fiind păstrarea sau schimbarea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate, urmare a respingerii sau, respectiv a admiterii acestei căi de atac, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că nu s-au admis decât o parte a criticilor invocate de părţi, atâta vreme cât dispozitivul deciziei recurate este explicit, în sensul că s-a schimbat doar în parte sentinţa, respectiv în ce priveşte soluţia dată de prima instanţă asupra contestaţiei formulate de reclamantă împotriva dispoziţiei 2440 din 14 aprilie 2006.
Nefondată este şi critica reclamantei recurente privind nemenţionarea în preambulul celor două dispoziţii contestate a împrejurării că acestea au fost emise în executarea dispozitivului sentinţei civile nr. 665/2005.
Într-adevăr, în preambulul celor două dispoziţii nu se face referire la sentinţa nr. 665 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj, prin care Primarul Tribunalului Târgu Jiu a fost obligat la soluţionarea notificărilor reclamantei C.M.A., însă această omisiune nu poate conduce la anularea acestora, câtă vreme emiterea lor a reprezentat o exercitare a hotărârii menţionate, nevătămând drepturile reclamantei conform Legii nr. 10/2001, ci stabilindu-le în concret.
Critica referitoare la nerestituirea integrală a terenului în suprafaţă de 523 mp este neîntemeiată având în vedere concluziile expertizei efectuate în apel (fila 62), din care rezultă că terenul propus a fi restituit nu se suprapune în totalitate vechiului amplasament, ci doar parţial pe o porţiune de 116,11 mp din terenul expropriat, individualizat în schiţa anexă în partea de nord, teren ce este străbătut de o conductă de apă, deci afectat de utilităţi în sensul dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, dispoziţia 2440 din 14 aprilie 2006, prin care s-a propus atribuirea în compensare, în natură, a suprafeţei de 192 mp, situat în Târgu Jiu şi acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru diferenţa de 333 mp este legală, nedovedindu-se existenţa unui teren liber în sensul Legii 10/2001.
Cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat, instanţa de apel aplicând corect dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., prin admiterea doar în parte a criticilor formulate de fiecare dintre părţi în apel, interpretându-se că atât reclamanta, cât şi pârâtul au căzut parţial în pretenţii, în măsura în care s-a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, cheltuielile de judecată compensându-se.
Recursul formulat de pârâtul Primarul Municipiului Târgu Jiu este nefondat.
Suprafaţa de 175 mp nu este afectată de utilităţi publice, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în apel (fila 61), cu referire la lotul nr. 2. Aceasta se învecinează pe latura de vest cu proprietatea reclamantei, pe aliniamentul curţii, neafectate de expropriere.
Această situaţie a fost, de altfel, constatată cu ocazia cercetării locale efectuate în primă instanţă.
Susţinerea potrivit căreia că pe terenul în discuţie s-ar afla o parcare auto nu împiedică restituirea în natură a acesteia, câtă vreme nu s-a dovedit apartenenţa la domeniul public, suprafaţa de 175 mp nefiind inclusă în inventarul aprobat prin HG nr. 972/2002 – anexa 10, parcări, şi nici nu a fost evidenţiată ca atare printr-o hotărâre a Consiliului Local.
De altfel, în lipsa unor documente în acest sens, precum şi a unui proiect de investiţii sau autorizaţie legală, nu se poate considera că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că terenul nu ar fi liber.
Platforma betonată în discuţie se află în continuarea proprietăţilor particulare (case nedemolate), fiind astfel incidente dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 faţă de împrejurarea că terenul este liber, neafectat de detalii de sistematizare.
Pentru toate aceste considerente, se va constata că ambele recursuri sunt nefondate şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile reclamantei C.M.A. şi pârâtului Primarul Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 251 din 26 august 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1513/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1512/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
