ICCJ. Decizia nr. 1415/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1415/2010
Dosar nr. 6370/1/2009
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 5038/3/2007 reclamanţii M.V.S.D., I.I. şi R.A. au contestat Ordinul nr. 1236 din 11 ianuarie 2007 emis de Preşedintele Administraţiei Naţionale pentru Tineret, solicitând anularea acestuia şi restituirea în natură a imobilului situat în Buşteni, Prahova, compus din teren în suprafaţă de 1619 mp şi 2 corpuri – construcţii.
În motivarea contestaţiei, reclamanţii au arătat că prin Ordinul nr. 1236 din 11 ianuarie 2007 li s-a respins notificarea, cu motivarea potrivit căreia notificatorii nu şi-au probat calitatea de persoane îndreptăţite şi nu au depus actele solicitate de comisie .
La data de 18 decembrie 2001 cu notificarea nr. 753/2001 reclamanţii au solicitat Inspectoratului Judeţean Prahova restituirea imobilului teren şi 2 construcţii vile ce au aparţinut autorilor lor E.I. şi M.I. – dobândit prin actul autentificat de vânzare-cumpărare nr. 18796 din 18 august 1930 şi preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950 de naţionalizare, prevăzut în anexa la decret la poziţia 3680.
Prin sentinţa civilă nr. 1392 din 09 noiembrie 2007 Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată contestaţia reclamanţilor M.V.S.I.I. şi R.A. cu motivare că aceştia nu şi-au probat calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 la acordarea măsurilor reparatorii.
Prin Decizia civilă nr. 388 A din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă, a fost admis apelul contestatorilor în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Tineret, a fost desfiinţată sentinţa nr. 1392 din 09 noiembrie 2007 şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că imobilului în litigiu nu i se aplică regimul reparaţiei de bunuri întrucât a fost cumpărat prin contractul autentificat nr. 18796 din 18 august 1930, de către E.I.M. cu consimţământul soţului său I.M., iar actele emise de Primăria Buşteni atestă că deţinătorul imobilului la data preluării de către stat era I.M. Şi lista anexă la decretul de naţionalizare consemnează numele autorului contestatorilor, pentru 5 apartamente situate în Buşteni, aspect relevant în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 1828 F din 13 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis contestaţia formulată de M.V.S.D. I.I. şi R.A. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Tineret, a anulat Ordinul nr. 1236 din 11 ianuarie 2007 al preşedintelui acestei autorităţi şi a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului compus din 2 vile şi terenul identificat prin expertizele tehnice efectuate în cauză şi omologate – situat în Buşteni.
S-a concluzionat în temeiul actelor de stare civilă şi a certificatelor de moştenitor care au evidenţiat şirul naşterilor şi ordinea deschiderii succesiunilor, că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii în calitate de moştenitori ai foştilor proprietari tabulari şi că în mod greşit prin ordinul contestat le-a fost respinsă notificarea.
Reţinând că restituirea în natură a imobilului – teren şi construcţii este posibilă, terenul fiind identificat prin expertiza S.V. iar construcţiile prin expertiza C.I., Tribunalul a anulat ordinul 1236 din 11 ianuarie 2007 al A.N.T. şi a dispus restituirea imobilului în natură către contestatori.
Prin Decizia nr. 408 din 16 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefundat apelul Ministerului Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 1828 din 03 decembrie 2008, reţinând că prin Decizia nr. 388 din 22 mai 2008 problema calităţii reclamanţilor de moştenitori ai proprietarului imobilului preluat de stat abuziv a fost irevocabil tranşată şi nu mai poate fi pusă în discuţie, deoarece a dobândit putere de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Tineretului şi Sportului, criticile de nelegalitate fiind încadrate de acesta în dispoziţiunile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului se arată că prin Decizia nr. 408/2009 Curtea de Apel Bucureşti a reţinut greşit că prin Decizia nr. 388 din 22 mai 2008, s-a lămurit definitiv şi irevocabil calitatea contestatorilor de persoane îndreptăţite, deoarece cauza a fost trimisă spre rejudecare iar Tribunalul urma a se pronunţa pe fondul cauzei.
Dacă Curtea de Apel prin Decizia nr. 388/2008 ar fi tranşat acest aspect, trimiterea cauzei spre rejudecare nu şi-ar mai fi avut sens, instanţa de apel putându-se pronunţa pe fondul cauzei, în condiţiile în care din actele depuse în această fază procesuală s-ar fi evidenţiat semnificativ calitatea contestatorilor de succesori. Or, instanţei de fond, potrivit deciziei pronunţate în apel îi revenea competenţa de rejudecare a cauzei în lumina probelor administrate în faza procesuală a apelului.
- Probele administrate nu au relevat calitatea contestatorilor de succesori ai defunctei E.I., în al cărei patrimoniu se găsea imobilul în litigiu, dobândit în 1930 sub regimul separaţiei de bunuri. Ca urmare, calitatea contestatorilor de succesori ai defunctului I.M. rămâne fără relevanţă în condiţiile în care imobilul aparţinea în exclusivitate soţiei sale E.I.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 388 A din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, neatacată cu recurs, s-a tranşat definitiv şi irevocabil problema calităţii contestatorilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, în temeiul înscrisurilor administrate în cele două faze procesuale, apreciate din perspectiva dispoziţiilor de favoare ale art. 24 coroborate cu art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Aşa cum s-a reţinut şi prin Decizia nr. 408/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, cele statuate prin Decizia nr. 388/2008 în legătură cu legitimarea contestatorilor de persoane îndreptăţite se bucură de autoritatea lucrului judecat, de vreme ce Decizia nr. 388/2008 nu a fost atacată cu recurs.
Aşa fiind, calitatea contestatorilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii nu mai putea fi pusă în discuţie de către instanţa de trimitere, deoarece din extrapolarea principiului prevăzut de art. 315 C. proc. civ., cele statuate irevocabil de către instanţa de apel, în problemele de drept, sunt obligatorii instanţei de trimitere.
Prin urmare, nu se mai poate pune în discuţie în cadrul recursului împotriva deciziei nr. 408/2009 aspectele legate de legitimarea reclamanţilor de persoane îndreptăţite, după cum problemele legate de aprecierea probelor cu înscrisuri în legătură cu legitimarea acestora nu numai că este de prisos dar şi excede cadrul de cenzura a instanţei de recurs, care se rezumă numai la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate.
Faptul că instanţa de apel a tranşat prin Decizia nr. 388/2009 problema legitimării reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu o îndreptăţea pe aceasta să soluţioneze fondul cauzei, chiar dacă este instanţă devolutivă, deoarece Tribunalul se pronunţase pe excepţie, fără a examina litigiul pe fondul său, situaţie în care s-a făcut în cauză aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., asigurându-se astfel tuturor părţilor accesul la toate gradele de jurisdicţie.
Pentru cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva deciziei nr. 408 din 16 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 776/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 759/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
