ICCJ. Decizia nr. 1426/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1426/2010
Dosar nr. 25231/1/200.
(nr. vechi 7521/2004)
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 418 din 12 mai 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi intervenienţilor.
A respins acţiunile formulate de reclamanţii N.A., N.D. şi S.E.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne şi intervenienţii G.M., G.C. şi H.A.I., ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, (fost 11 bis), format din teren în suprafaţă de 550 mp şi construcţie din două corpuri.
Şi intervenienţii în interes propriu au solicitat obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul.
Tribunalul a mai reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut societăţii anonime B. & N., care avea 7 asociaţi.
Dreptul de proprietate asupra imobilului nu s-a transmis în patrimoniul reclamanţilor şi intervenienţilor, motiv pentru care aceştia nu au calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia nr. 624A din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţi şi de intervenienţi.
Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra cererii de intervenţie, dar această omisiune nu este de natură a duce la nulitatea hotărârii, deoarece considerentele hotărârii au vizat în egală măsură şi pe intervenienţi.
Dreptul reclamat este un drept comun, situaţie în care operează coparticiparea procesuală activă.
A mai reţinut instanţa de apel, că persoana juridică nu se confundă cu persoanele fizice acţionari, patrimoniul său fiind distinct de cel al acţionarilor.
La momentul preluării imobilului, acesta nu făcea parte din patrimoniul reclamanţilor şi intervenienţilor.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deoarece cererea reclamanţilor s-a întemeiat pe dreptul comun şi nu s-a făcut dovada că reclamanţii şi intervenienţii sunt toţi moştenitorii asociaţilor fostei societăţi anonime.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii şi intervenienţii.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., reclamanţii N.A., N.D. şi S.E.E. au arătat, în esenţă, că Decizia este nelegală, deoarece bunul solicitat nu a putut să treacă din patrimoniul societăţii în cel al acţionarilor din cauza rechiziţionării de Comandamentul Miliţiei Capitalei, ceea ce echivalează cu forţa majoră.
Intervenienţii G.M., G.C. şi H.A.I., au invocat, la rândul lor, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au arătat că Decizia este nelegală.
Astfel, în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea art. 48 C. proc. civ., care se referă la coparticiparea procesuală, în condiţiile în care tribunalul nu a soluţionat pricina în ceea ce priveşte cererea de intervenţie principală.
Recurenţii intervenienţi au mai arătat că au calitate procesuală, deoarece societatea a fost preluată abuziv de stat, moştenitorii acţionarilor putând revendica bunurile care au aparţinut persoanei juridice.
Legea nr. 10/2001 conferă calitate procesuală moştenitorilor foştilor acţionari, iar prin actele de stare civilă depuse s-a dovedit că sunt moştenitori, împreună cu reclamanţii ai acţionarilor.
Au mai arătat recurenţii intervenienţi că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a regulii unanimităţii, în condiţiile în care, prin acţiunea introdusă, se urmăreşte aducerea bunului în masa succesorală.
La termenul din 14 octombrie 2004, Înalta Curte a suspendat judecata recursurilor, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, având în vedere că părţile au iniţiat procedura prevăzută de legea specială de reparaţie.
La 27 februarie 2009, cauza a fost repusă pe rol din oficiu.
După repunerea pe rol a cauzei, reclamanţii şi intervenienţii au depus la dosar înscrisuri din care a rezultat că procedura de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001 s-a finalizat prin dispoziţia nr. 1505 din 17 noiembrie 2006, emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care s-a restituit în natură imobilul ce face obiectul prezentului litigiu.
Analizând recursurile declarate, instanţa urmează a le respinge pentru cele ce urmează.
Imobilul ce face obiectul litigiului a fost solicitat de reclamanţi şi intervenienţi atât pe calea acţiunii în revendicare, cât şi pe calea procedurii deschise foştilor proprietari şi moştenitorilor acestora de Legea nr. 10/2001.
Aşa cum s-a arătat, procedura de restituire prevăzută de legea specială s-a finalizat prin emiterea deciziei de restituire în natură nr. 1505 din 17 noiembrie 2006, de către unitatea deţinătoare şi punerea în posesie, atestată de procesul verbal de punere în posesie încheiat la 13 aprilie 2007.
Prin urmare, chiar dacă elementele avute în vedere de instanţa de fond şi de apel în determinarea calităţii procesuale a reclamanţilor şi intervenienţilor nu au vizat procedura administrativă de restituire, soluţia respingerii cererii de chemare în judecată se justifică faţă de natura acţiunii promovate în justiţie şi principiile aplicabile acţiunii în revendicare – atât în ceea ce priveşte dreptul de proprietate cât şi regula unanimităţii – cu atât mai mult cu cât bunul a fost restituit ulterior, pe calea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Nici critica intervenienţilor referitoare la nepronunţarea asupra cererilor de intervenţie nu este fondată.
Într-adevăr, în dispozitivul hotărârii instanţei de fond, deşi se admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a intervenienţilor, nu există nici o menţiune cu privire la soluţia asupra cererii de intervenţie, dar în minuta întocmită de judecător este menţionat „Respinge acţiunile fiind formulate de persoane fără calitate procesuală pasivă."
Este evident că prima instanţă a respins cererea de intervenţie principală, dar scriind minuta pe scurt, judecătorul a uitat să menţioneze în dispozitiv şi numele intervenienţilor, această omisiune putând fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte coparticiparea procesuală, aceasta operează doar atunci când un act de procedură îndeplinit profită părţii care a stat în pasivitate sau a fost mai puţin diligentă, dar acest aspect nu este de natură a justifica schimbarea soluţiei de respingere a apelului declarat de intervenienţi, motivarea putând fi suplinită în recurs.
Instanţa supremă nu poate constata că recursul a rămas fără obiect, aşa cum susţin reclamanţii, deoarece Decizia atacată, pronunţată în apel, este în fiinţă, iar în lipsa unei cereri de renunţare la judecată sau la calea de atac, instanţa de recurs este obligată să se pronunţe cu privire la recursul cu care a fost investită.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii N.A., N.D. şi S.E.E. şi intervenienţii în interes propriu G.M., G.C. şi H.A.I. împotriva deciziei nr. 624/A din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 88/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 793/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
