ICCJ. Decizia nr. 1506/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1506/2010
Dosar nr. 4886/30/2007
Şedinţa publică din 8 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2603 din 29 noiembrie 2007, a respins contestaţia formulată de contestatorii T.H.C., T.R.D. şi T.G.O., în contradictoriu cu intimatul-emitent Primarul Municipiului Timişoara, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, apartamentele, în număr de trei, din compunerea imobilului, obiect al notificării, au fost înstrăinate chiriaşilor în condiţiile Legii nr. 112/1995 existând în acest sens contractele de vânzare-cumpărare nr. 9765 din 21 octombrie 1996, 11194 din 23 decembrie 1996, 11569 din 16 februarie 1997 şi 12771 din 10 aprilie 1997, cumpărătorii de bună-credinţă înscriindu-şi dreptul de proprietate în C.F. Că, notificatorii-contestatori nu au făcut dovada anulării contractelor de vânzare-cumpărare de către instanţă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 54 din 28 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii, T.H.C., T.R.D. şi T.G.O., prin mandatar M.A., împotriva sentinţei civile nr. 2603 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, foştii chiriaşi au dobândit legal cele trei apartamente ale imobilului în litigiu, în virtutea Legii nr. 112/1995, şi înscrierea dreptului în C.F. 1997. În atare situaţie, nefiind posibilă restituirea în natură a niciunei părţi din imobilul din C.F. 4381 Timişoara, pentru întreg mobilul, la data emiterii dispoziţiei 11 mai 2007, s-a propus acordarea de despăgubiri şi sesizarea în acest sens a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII, art. 16 alin. (2) al Legii nr. 247/2005.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamanţii T.H.C., T.R.D. şi T.G.O., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel prin Decizia pronunţată, face referire doar cu privire la faptul că foştii chiriaşi au dobândit legal cele trei apartamente, însă nu face referire la operaţiunea de partajare a folosinţei terenului ca parte comună indiviză a construcţiei.
- Terenul înscris în C.F. 4381 Timişoara nr. top 70137014 este ilegal intabulat în C.F. 4381 partea a II-a pct. 4 cât şi dezmembrarea terenului este ilegală în raport cu art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, HG nr. 11 din 20 ianuarie 1997, art. 33.
- Instanţa de apel nu menţionează la ce punct din C.F 4381 Timişoara nr. top 7013, 7014 este înscris Statul Român ca proprietar al terenului dat în folosinţă foştilor chiriaşi care au cumpărat apartamentele imobilului în litigiu, în condiţiile Legii nr. 112/1995.
- Greşit instanţa de apel a respins petitul cererii, prin care s-a solicitat anularea actului juridic de dezmembrare din anul 1997, pentru considerentul că s-a făcut cu depăşirea legală a temeiului prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Prin notificările formulate în perioada august-noiembrie 2001 şi adresate Primarului Municipiului Timişoara prin mandatara lor M.A., reclamanţii T.H.C., T.R.D. şi T.G.O. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, compus din vilă, curte grădină, înscris în C.F. 4381 Timişoara, nr. top 7013 şi nr. top 7014.
Prin dispoziţia nr. 1617 din 11 mai 2007, cererea reclamanţilor a fost respinsă pentru că imobilul în litigiu a făcut obiectul unor proceduri legale de înstrăinare care nu au fost anulate până la data emiterii mai sus menţionatei dispoziţii.
În perioada 1996 – 1997 au fost vândute celor trei foşti chiriaşi apartamentele deţinute de aceştia. Această operaţie n-a fost posibilă de înscris în C.F. decât după împărţirea construcţiei şi atribuirea în folosinţă a terenului făcută în 1997 de către Statul Român ca unic proprietar al terenului la acea vreme.
În C.F. 4381 Timişoara, în partea I privind deservirea proprietăţii s-a menţinut că părţile comune indivize ce au aparţinut celor trei apartamente, au fost printre altele, atât terenul construit cât şi neconstruit. Tocmai de aceea, în mod necesar s-a impus partajul folosinţei terenului pentru a fi corect individualizat fiecare apartament, în vederea intabulării în C.F. colectiv şi în cărţile funciare individuale aşa cum prevăd dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din Legea nr. 7/1996.
Fiind vorba de atribuirea doar în folosinţă a unor părţi din terenul construcţiei, ocupat sau liber, în favoarea cumpărătorilor apartamentelor şi nu de atribuirea lor în proprietate, statul a rămas proprietar al acestui drept.
Prin urmare, dezmembrarea terenului s-a făcut cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 şi art. 33 din HG nr. 11/1997.
Instanţa de apel în mod judicios a procedat şi atunci când a analizat petitul din acţiunea reclamanţilor pentru anularea actului juridic de dezmembrare din anul 1997, statuând că formularea acestuia s-a făcut la data de 22 iunie 2007, deci cu depăşirea legală a termenului prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, se va respinge recursul ca nefondat.
Cu privire la cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Primarul Municipiului Timişoara, formulată de D.C.C., E.M. şi C.A.M. se reţine că aceasta a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Admiterea în principiu s-a făcut urmare dispoziţiilor art. 51-52 C. proc. civ. Intervenienţii au un interes legitim, născut şi actual în raport cu motivele invocate în cererea de intervenţie.
Prin urmare, se va admite cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Primarul Municipiului Timişoara, având în vedere şi dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de intervenţie în interesul pârâtului Primarul Municipiului Timişoara formulată de intervenienţii C.A.M., D.C.C. şi E.M..
Respinge ca nefondat recursul declarat de T.H.C., T.R.D. şi T.G.O., împotriva deciziei civile nr. 54 din 28 februarie 2008 pronunţată a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1112/2010. Civil. Asigurări sociale.... | ICCJ. Decizia nr. 1100/2010. Civil → |
|---|
