ICCJ. Decizia nr. 1504/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1504/2010
Dosar nr. 7505/42/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1127 din 5 octombrie 2006, a respins excepţiile neîndeplinirii procedurii administrative prealabile cu intimata SC A.T.M. SA şi a tardivităţii contestaţiei invocate de intimata SC A.T.M. SA; a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasivă a intimatei SC A.T.M. SA, invocată de aceasta; a respins contestaţia faţă de intimata SC A.T. SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a admis în parte contestaţia formulată de contestatorii S.I.A.M. şi S.C.C., în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Ploieşti, şi pe cale de consecinţă; a anulat dispoziţia nr. 4372 din 7 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Ploieşti; a respins ca nedovedită cererea intimatei SC A.T.M. SA, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, imobilul-teren în suprafaţă de 9068 mp situat în Municipiul Ploieşti, este afectat în totalitate de utilităţi publice.
Prin urmare, unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu este SC A.T.M. SA, şi nu Municipiul Ploieşti prin Primar.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia civilă mr. 110 din 4 aprilie 2008 a admis apelurile declarate de contestatorii S.I.A.M., S.C.C. şi intimata SC A.T.M. SA, în contradictoriu cu Primarul municipiului Ploieşti şi pe cale de consecinţă: a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins cererea reclamanţilor de restituire în natură a terenului în litigiu şi a constatat dreptul reclamanţilor de a beneficia de despăgubiri băneşti pentru terenul în litigiu, conform legii speciale; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, terenul în litigiu nu este deţinut în totalitate de SC A.T.M. SA Ploieşti. Pe suprafaţa deţinută de aceasta există construcţii, sediu birou, garaje, depozite spaţii de producţie, platforme betonate, precum şi amenajări de utilitate publică.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Primarul municipiului Ploieşti, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :
- Instanţa de apel constatând dreptul reclamanţilor de a beneficia de despăgubiri băneşti pentru terenul în litigiu, nu a stabilit care este partea din imobil deţinută de intimata SC A.T.M. SA, şi care este cealaltă parte deţinută de Municipiul Ploieşti prin Primar.
- Instanţa de apel nu a ţinut cont de împrejurarea că prin adresa nr. 58 din 20 martie 2003 SC A.T.M. SA a transmis Primăriei municipiului Ploieşti notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamantul S.C.C.
- În speţă nu au fost administrate probe referitoare la data când s-a realizat presupusa preluare abuzivă şi nici proba cu privire la titularul dreptului de proprietate al imobilului în litigiu la momentul preluării abuzive.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente :
Contestatorii S.I.A.M. şi S.C.C. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 4372 din 7 iunie 2005 emisă de Primăria Municipiului Ploieşti şi pe cale de consecinţă: restituirea în natură a imobilului – 10.000 mp, situat în Municipiul Ploieşti, imobil care a aparţinut autorului lor, D.C.S., aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 361 din 16 iunie 1945, fila 46-47 dosar fond.
Din raportul de expertiză întocmit în faza de apel, fila 143-145 dosar apel, rezultă că, SC A.T.M. SA ocupă din imobilul în litigiu suprafaţa de 4314 mp, haşurat cu haşură dublă de culoare albastră.
Terenul mai sus menţionat este ocupat cu construcţii pentru birouri, garaje, depozite, spaţii de producţie, platforme, betoane, conducte şi cămine de canalizare, reţele de apă şi gaze, reţele electrice.
De asemenea, din terenul în litigiu Consiliul Local Ploieşti ocupă suprafaţa de 350 mp (zonă de protecţie a pârâtului D., în vederea regularizării şi modernizării) haşurat cu culoare roşie.
Diferenţa de teren în litigiu – 5336 mp este ocupată de proprietăţi particulare – haşurată cu culoare bleu.
Prin urmare, instanţa de apel în mod judicios a statuat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi a beneficia de despăgubiri băneşti în condiţiile legii speciale, pentru terenul în litigiu.
Contestatorii S.C.C. şi S.I.A.M. au făcut pe deplin dovada faptului că sunt moştenitorii autorului D.C.S., proprietar al terenului în litigiu, precum şi faptul că în prezent Statul Român nu le poate opune un titlu valabil care să justifice caracterul legal al preluării terenului în patrimoniul său.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurentul-pârât va fi obligat la plata sumei de 2.000 lei faţă de reclamantul S.C.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul pârâtul Primarul Municipiului Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 110 din 4 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant S.C.C. suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1100/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 11/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
