ICCJ. Decizia nr. 1512/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1512/2010
Dosar nr. 7117/86/2008
Şedinţa publică din 8 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1375 din 09 septembrie 2008 emisă de Primăria municipiului Fălticeni prin Primar a fost respinsă notificarea nr. 444/2001 pronunţată de S.G. şi R.A. pentru acordarea despăgubirilor băneşti pentru imobilul casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 409 mp situat în Fălticeni, judeţul Suceava.
În motivarea soluţiei de respingere a notificării s-a reţinut că imobilul construcţie nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, deoarece a fost demolat la cererea proprietarului, iar în ceea ce priveşte terenul s-a reţinut că face parte din totalul de 754 mp, teren înscris în certificatele suplimentare de moştenitor nr. 209 şi 210 din 03 octombrie 1997.
Prin contestaţia formulată de S.G. şi R.A. s-a solicitat desfiinţarea dispoziţiei nr. 1375 din 09 septembrie 2008 şi acordarea despăgubirilor băneşti numai pentru suprafaţa de 250 mp teren care a făcut obiectul unei donaţii către stat în anul 1979, donaţie a cărei nulitate absolută a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 2338 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Reclamanţii au arătat că imobilul proprietatea părinţilor lor, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1279 din 22 noiembrie 1945 nu a făcut obiectul restituirii, deşi este menţionat în certificatele suplimentare de moştenitor eliberate după părinţi, că terenul solicitat nu se identifică cu terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numita T.N. la data de 09 februarie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 1958 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Suceava a admis acţiunea a desfiinţat dispoziţia nr. 1375 din 09 septembrie 2008 emisă de Primăria municipiului Fălticeni prin Primar şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru suprafaţa de 250 mp teren situată în municipiul Fălticeni, judeţul Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că potrivit certificatelor de moştenitor nr. 1426 din 26 septembrie 1983, nr. 127 din 16 iunie 1997, nr. 209 şi 210 din 02 octombrie 1997 reclamanţii sunt moştenitori, în calitate de descendenţi ai defuncţilor S.G. şi M., care, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1279 din 22 noiembrie 1945 au dobândit un imobil compus din casă cu şase camere, verandă, bucătărie, cămară şi teren aferent în suprafaţă de 754 mp.
S-a mai reţinut că obiectul donaţiei către stat l-a constituit suprafaţa de 250 mp, conform ofertei proprietarului din 19 mai 1979 şi deciziei de acceptare a donaţiei nr. 1417 din 03 august 1979 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Suceava şi că donaţia a fost constatată nulă prin sentinţa nr. 634 din 05 aprilie 2002 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă şi irevocabilă.
Astfel, instanţa de fond a conchis că imobilul se înscrie în categoria celor preluate abuziv şi supuse restituirii conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, că în prezent este afectat de blocuri şi nu poate fi restituit în natură, fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Prin apelul formulat de pârâtă s-a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinându-se că suprafaţa de 409 mp teren solicitată prin notificare face parte din suprafaţa de 754 mp teren, descrisă în certificatul suplimentar de moştenitor nr. 210 din 03 octombrie 1997, dat în completarea certificatului de moştenitor nr. 127 din 16 iunie 1997.
S-a mai arătat că donaţia efectuată în favoarea statului a fost anulată, dar că prin obţinerea certificatului suplimentar de moştenitor reclamanţii au devenit proprietari de drept şi că terenul a intrat în circuitul civil.
A susţinut apelanta că existenţa celor două certificate suplimentare de moştenitor, pe de o parte şi soluţia pronunţată de prima instanţă, pe de altă parte, echivalează cu o dublă acordare de drepturi cu privire la terenul solicitat.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 28 din 10 martie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria municipiului Fălticeni, reţinând că în mod corect instanţa de fond a stabilit că imobilul situat în Fălticeni, compus din casă cu anexe gospodăreşti şi terenul aferent în suprafaţă de 754 mp a fost proprietatea părinţilor reclamanţilor şi că cei doi reclamanţi au calitate de moştenitori ai lor.
Prin actul de donaţie încheiat la 19 mai 1979 autorii reclamanţilor au donat statului suprafaţa de 250 mp din terenul de 754 mp, donaţie care a fost constatată nulă prin sentinţa civilă nr. 634 din 05 aprilie 2002 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă şi irevocabilă.
Prin certificatele de moştenitor nr. 209 din 03 octombrie 1997 şi nr. 210 din aceeaşi dată, suplimentare la certificatele de moştenitor cu nr. 1426 din 26 septembrie 1983 şi nr. 127 din 16 iunie 1997 emise după defuncţii S.G. şi M. se evidenţiază că suprafaţa de 754 mp face parte din masa succesorală rămasă după cei doi autori.
S-a reţinut că prin constatarea nulităţii donaţiei terenul în litigiu a reintrat în patrimoniul reclamanţilor, dar, în condiţiile în care a fost preluat abuziv şi că în anul 1979 pe el au fost construite blocuri de locuinţe, reclamanţii sunt lipsiţi de atributele dreptului de proprietate, astfel că în mod corect s-a dat efect dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru acest teren.
Împotriva deciziei nr. 28 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava a declarat recurs în termen legal pârâta Primăria municipiului Fălticeni invocând ca temei de drept art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta invocă în primul rând lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată, numai unitatea administrativ-teritorială care are capacitate juridică poate sta în instanţă ca parte, fiind reprezentată de primar sau împuternicit.
Pe fondul cauzei se susţine că instanţa de apel nu a ţinut cont de apărările invocate şi s-a limitat la interpretarea apărărilor reclamanţilor, nereale în condiţiile în care aceştia au dovedit că sunt moştenitorii autorilor lor şi că au posesia efectivă a terenului, situaţie în care se bucură de toate atributele dreptului de proprietate.
Examinând recursul în raport de criticile formulate, Înalta Curte îl reţine ca nefondat pentru următoarele considerente:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în recurs nu subzistă, în primul rând fiind formulată ambiguu, are doar un caracter enunţiativ, fără a fi dovedită. Fiind o excepţie absolută, de ordine publică ar fi putut fi invocată în faţa instanţei de fond sau apel. În aceste faze procesuale nu s-a pus problema că recurenta nu ar avea calitate procesuală pasivă în proces, ea aflându-se chiar şi în prezent în posesia imobilului teren de 250 mp revendicat.
Intimaţii-reclamanţi au dovedit în mod indubitabil în toate fazele procesuale că imobilul a fost preluat abuziv de stat, că pe el este amplasată construcţia unui bloc de locuinţe proprietatea statului, situaţie în care nu există posibilitatea nici practică, nici teoretică de a reintra în posesia şi folosinţa efectivă.
Este adevărat că sub aspect formal, prin certificatele suplimentare de moştenitor reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.
În acelaşi sens este şi sentinţa nr. 634 din 05 aprilie 2002 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă şi irevocabilă prin care s-a constatat nulitatea absolută a donaţiei făcută de autorul reclamanţilor către stat privind terenul de 250 mp.
Acest teren a fost preluat abuziv de stat, inclus în masa succesorală iniţială, dar nu s-a întors niciodată în posesia şi folosinţa reclamanţilor, pe el fiind edificat în prezent un bloc de locuinţe. Deşi reclamanţilor li s-a recunoscut dreptul de proprietate, de atributele esenţiale ale acestuia a beneficiat şi beneficiază şi în acest moment recurenta, stare de fapt ce îi întăreşte acesteia calitatea procesuală pasivă în situaţia de faţă.
Pe fondul cauzei recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se nelegalitatea deciziei nr. 28 din 10 martie 2009, fără a se dezvolta criticile aduse conform cerinţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Recurenta susţine că trebuia dată eficienţă art. 3041 C. proc. civ. în sensul examinării cauzei sub toate aspectele.
În ceea ce priveşte acest aspect invocat, instanţa de recurs reţine că acest text de lege nu are nici o legătură cu speţa de faţă, el fiind aplicabil numai acelor hotărâri judecătoreşti care, potrivit legii nu pot fi atacate cu apel. Instanţa de recurs este ţinută să efectueze controlul judiciar numai prin prisma motivelor limitativ prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Simpla critică generică potrivit căreia prin hotărârea recurată nu a fost valorificat probatoriul administrat în favoarea recurentei, instanţa limitându-se să interpreteze mai mult apărările intimaţilor nu poate fi reţinută ca motiv de recurs, un asemenea motiv fiind înlăturat prin abrogarea pct. 10 din art. 304 C. proc. civ. prin Legea nr. 219/2005.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul pârâtei să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Primăria Municipiului Fălticeni împotriva deciziei nr. 28 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1124/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1122/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
