ICCJ. Decizia nr. 1122/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1122/2010
Dosar nr. 1687/109/2006
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 59 din 4 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorii C.I., D.C.M. şi C.N.L., a fost dispusă anularea, în parte, a dispoziţiei nr. 125/2006 emisă, în temeiul Legii nr. 10/2001, de Municipiul Piteşti, prin primar, în sensul atribuirii în natură a cotei de ½ din imobil situat în Piteşti, judeţul Argeş, compus din teren, în suprafaţă de 138 mp şi construcţii de 77 mp, aflată în indiviziune cu proprietatea contestatoarei, în valoare de 230.508,86 lei, în compensare pentru imobilul compus din teren de 83,5 mp şi cota de ½ din construcţiile naţionalizate şi demolate în 1972, în valoare de 581.416,52 lei, urmând ca pentru suma de 330.224,13 lei, reprezentând diferenţa până la valoarea imobilului solicitat prin notificare, după deducerea sumei actualizate primite conform Legii nr. 112/1995 de 20.663,53 lei, să fie acordate despăgubiri în echivalent în condiţiile legii speciale şi a fost menţinută în rest dispoziţia.
Aceeaşi instanţe de fond a pronunţat sentinţa nr. 171 din 11 septembrie 2008, prin care a fost completată prima hotărâre, în sensul obligării intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1757 lei, faţă de contestatori.
Apelul declarat de pârâţii Municipiul Piteşti, prin primar şi Primarul municipiului Piteşti împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 4/A din 14 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar apelanţii au fost obligaţi să le plătească intimaţilor-contestatori suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Municipiul Piteşti şi Primarul municipiului Piteşti, susţinând că a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii, contestatorii nefăcând dovada calităţii de moştenitori ai defunctei M.C., şi că nu s-a ţinut cont că în urma efectuării expertizelor de evaluare a unui imobil care nu mai exista fizic, precum şi a unui imobil ce nu a fost demolat, a dispus totuşi restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul ce nu a fost demolat, în compensare pentru cota de ½ din imobilul demolat şi acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru diferenţa de valoare a imobilului solicitat, care trebuia stabilită ţinând cont de standardele internaţionale de evaluare.
Recursul este nefondat.
Prin dispoziţia nr. 125 din 24 ianuarie 2006 emisă, în baza Legii nr. 10/2001, de primarul municipiului Piteşti au fost respinse cererile formulate de contestatori, de acordare de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Piteşti, compus din teren în suprafaţă de 167 mp şi construcţiile demolate şi de acordare de despăgubiri băneşti sau prin echivalent pentru cota de ½ din imobilul aflat la adresa menţionată, ce a aparţinut fostei proprietare M.C. şi a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile legii speciale privind acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate abuziv pentru terenul în suprafaţă de 83,5 mp, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, cota de ½ din construcţia naţionalizată şi demolată în anul 1972, cu motivarea că terenul este ocupat de construcţii noi şi zona funcţională a blocurilor de locuinţe şi că nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare.
Or, instanţa de apel, confirmând soluţia tribunalului a făcut o corectă aplicare a legii stabilind că există posibilitatea atribuirii în compensare, în natură, a cotei de ½ din imobilul situat în Piteşti, judeţul Argeş, deoarece, prin dispoziţia nr. 2050/2005 (fila 7 din dosarul tribunalului), a fost restituită contestatorilor din prezenta cauză, în natură, în indiviziune cu statul, cota de ½ din imobilul situat în Piteşti, deci există un bun al pârâtei care poate fi oferit în compensare, fără a fi pusă în discuţie succesiunea numitei M.C.
Dea de-a doua critică privitoare la administrarea probei cu expertize şi aprecierea acestora vizează netemeinicia deciziei atacate şi nu se încadrează în motivele de casare şi de modificare limitativ prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
La cererea intimaţilor-contestatori, conform art. 274 C. proc. civ., recurenţii urmează a fi obligaţi la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în faza de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâţilor Municipiul Piteşti prin Primar şi Primarul Municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 4/A din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
Obligă pe recurenţi la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1512/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1507/2010. Civil → |
|---|
