ICCJ. Decizia nr. 3513/2010. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3513/2010
Dosar nr. 319/42/2009
Şedinţa publică din 4 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti (urmare a declinării de competenţă pronunţată prin decizia nr. 502 din 24 martie 2009 de Tribunalul Dâmboviţa), petenta B.D.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii G.A.A.V., G.N.V.M., G.V., G.D.R., G.I.M., M.C.E., A.C., G.M., Comisia Locală M. de aplicare a Legii fondului funciar, Comisia Judeţeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Direcţia Silvică T. revizuirea deciziei civile nr. 1065 pronunţată la data de 7 octombrie 2008 de către Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 478/283/2007, anularea acestei decizii şi rejudecarea pricinii ca urmare a faptului că revizuenta are calitatea de succesoare pentru C.G. şi Ec.G., recunoscută de către instanţele de judecată prin decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Dâmboviţa şi decizia nr. 687/2007 a aceleiaşi instanţe.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii s-a susţinut că prin decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Dâmboviţa şi decizia nr. 687/2007 a aceluiaşi Tribunal s-a stabilit calitatea de succesoare a petentei B.D.C. pentru C.G. şi Ec.G., iar prin decizia nr. 1065 din 7 octombrie 2008, a cărei revizuire se solicită, instanţa a stabilit că nu face dovada calităţii de succesoare după L.G., C.G., E.G. şi V.G., G.G. şi Ec.G., motiv pentru care a înţeles să respingă cererea de intervenţie.
S-a arătat că, în ce priveşte calitatea de succesoare a revizuentei şi dobândirea drepturilor corespunzătoare, prin retransmitere, de la C.G., acestea au fost confirmate irevocabil prin decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Dâmboviţa şi decizia civilă nr. 687/2007 a aceleiaşi instanţe.
În aceste condiţii, este evident că decizia supusă revizuirii, care neagă drepturile succesorale menţionate contravine autorităţii de lucru judecat a statuărilor sub acest aspect cuprinse în hotărâri irevocabile.
S-a susţinut că în speţă, se regăsesc cerinţele revizuirii reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Aceasta, întrucât considerentele din cele două hotărâri anterioare nu au doar funcţia de a explica soluţia din dispozitiv, ci au o existenţă de sine-stătătoare, prin aceea că ele conţin dezlegări asupra unor aspecte litigioase supuse judecăţii (calitatea de succesor după Ec.G. şi C.G.).
Fiind vorba de rezolvarea diferită dată unui aspect incidental al judecăţii, aceasta se reflectă în considerentele hotărârilor iar nu în dispozitivele acestora, ceea ce înseamnă nesocotirea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, impunându-se aşadar, anularea celei de-a doua hotărâri, cu consecinţa reluării judecăţii (şi respectiv dezlegării jurisdicţionale anterioare).
Prin decizia nr. 72 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de revizuire, constatând că nu sunt întrunite elementele prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, s-a reţinut că, în situaţia existenţei triplei identităţi între litigiile soluţionate prin hotărârile a căror contrarietate se invocă, respectiva contrarietate trebuie să privească dispozitivele hotărârilor, iar nu considerentele lor, raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire izvorând din necesitatea de a înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin mai multe hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, precum şi a dificultăţii create de imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi cauză.
În acest caz de revizuire instanţa sesizată nu face o judecată propriu-zisă, nu examinează care dintre cele două hotărâri contradictorii e justă, ci anulează doar pe cea pronunţată ulterior pentru că e data cu încălcarea puterii de lucru judecat.
Raportat la cele menţionate, Curtea a constatat că între litigiul soluţionat prin decizia nr. 1065 din 07 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi aspectele soluţionate prin deciziile nr. 557/2008 şi 687/2007, pronunţate de aceeaşi instanţă nu există tripla identitate de obiect, părţi şi cauză, necesară în cazul motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, litigiul soluţionat prin deciziile nr. 557/2008 şi nr. 687/2007, precum şi sentinţa nr. 1150/2006 a Judecătoriei Pucioasa au avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul agricol de 1 ha situat în pct. V. şi 6 ha teren agricol situat în pct. V.P., pe care reclamanta B.D., în contradictoriu cu Comisia Locală de fond funciar B., Comisia Judeţeană de fond funciar D. şi intervenientul G.A.A.V., l-a solicitat în calitate de succesor prin retransmitere din averea defunctelor C.G. şi Ec.G., ca succesoare ale autorului lor I.G., pe când decizia nr. 1065/2008 a fost pronunţată de aceeaşi instanţă într-un litigiu prin care petenţii G.A.A.V., G.N.V.M., G.V., G.D.R., G.I.M., M.C.E., A.C. şi G.M., în calitate de succesori ai autorului lor, If.G., în contradictoriu cu intervenienta B.D.C. şi intimatele Comisia Locală M. de aplicare a Legii fondului funciar şi Comisia judeţeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 650,10 ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe muntele T. - comuna M., precum şi suprafaţa de 55,42 ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe muntele P. - comuna M.
Reţinând că între litigiul soluţionat prin decizia a cărei revizuire se cere şi cele în care au fost pronunţate deciziile nr. 687 din 28 mai 2007 şi nr. 557/2008 ale Tribunalului Dâmboviţa nu există tripla identitate necesară pentru întrunirea autorităţii de lucru judecat, s-a concluzionat asupra caracterului nefondat al cererii de revizuire formulate de revizuenta B.D.C.
Decizia a fost atacată cu recurs de către revizuenta B.D.C., care a formulat următoarele critici:
- Instanţa a apreciat în mod greşit că litigiile în care s-au pronunţat deciziile supuse analizei nu au avut acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Astfel, în ambele litigii este parte litigantă, în contradictoriu cu care s-a solicitat recunoaşterea dreptului, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate D. (singura abilitată să valideze dreptul de proprietate al celor care au formulat cerere de restituire), împrejurarea că au figurat şi alte părţi care au invocat drepturi la aceleaşi moşteniri fiind lipsită de relevanţă, atâta timp cât în fiecare litigiu contradictorialitatea s-a manifestat în realitate, în raport de Comisia judeţeană de fond funciar.
- În speţă, contrarietatea între hotărâri a fost susţinută nu prin raportare la dispozitivele acestora, ci la considerente, care conţin modalităţi diferite de soluţionare asupra aceluiaşi aspect incidental, dedus judecăţii prealabil cercetării fondului, respectiv, calitatea de moştenitoare a revizuentei la succesiunea defunctei C.G. (mama lui I.G.) şi Ec.G. (fiica lui If.G.).
În acest fel, chestiunea litigioasă judecată de către instanţe prin decizia nr. 557/2008 şi decizia nr. 687/2007 este contrazisă de considerentele deciziei nr. 1065/2008, producându-se o încălcare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente, care vin să substituie în parte, motivarea primei instanţe.
Promovând cerere de revizuire fundamentată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta B.D.C. a pretins că prin decizia nr. 1065/2008 a Tribunalului Dâmboviţa (a cărei anulare s-a solicitat) a fost nesocotit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat dedus din decizia nr. 687/2007 a Tribunalului Dâmboviţa şi din decizia nr. 557/2008 a aceleiaşi instanţe (pronunţate în recurs, în urma rejudecării cauzei, ca urmare a casării cu trimitere dispuse prin decizia nr. 687/2007).
S-a susţinut că, ceea ce s-a statuat jurisdicţional diferit în cele două litigii a fost calitatea de succesorare a revizuentei de pe urma C.G. şi Ec.G., cu consecinţe asupra calităţii acesteia de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, conform Legii nr. 18/1991.
Or, din considerentele hotărârilor a căror contrarietate se invocă rezultă că în primul litigiu, reclamanta B.D.C. a pretins reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor Ec., If. şi C.G.
Prin decizia nr. 557 din 29 aprilie 2008 a Tribunalului Dâmboviţa (care a definitivat litigiul ca urmare a casării cu trimitere dispuse prin decizia nr. 687/2007 a aceleiaşi instanţe), s-a statuat într-adevăr, în mod irevocabil, faptul că reclamanta B.D.C. este moştenitoare, prin retransmitere succesorală, de pe urma autorilor C.G. şi Ec.G., fiind astfel, îndreptăţită la reconstituire pentru 6 ha teren în pct. V.P. şi pentru 6 pogoane teren la pct. L.
În cel de-al doilea litigiu însă, finalizat prin decizia nr. 1065 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Dâmboviţa, petenţii G.A.A.V., G.N.M., G.V., G.D.R., G.I.M., M.C., A.C. şi G.M., formulând plângere împotriva hotărârii Comisiei Judeţene D. de fond funciar, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate (pentru 650,10 ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe numtele T. şi 55,42 ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe muntele P.) de pe urma autorului If.G.
Aşadar, cauza dreptului a cărui valorificare s-a pretins prin intermediul celor două acţiuni a fost diferită, astfel încât împrejurarea că în primul litigiu s-a recunoscut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate reclamantei B.D.C. (dar de pe urma autorilor C.G. şi Ec.G.), iar în cel de-al doilea litigiu (în care a figurat ca intervenientă) i s-a negat dreptul la reconstituire, nu situează hotărârile în poziţie de contrarietate, întrucât era vorba de un izvor al dreptului (cauza juridică) diferit.
Împrejurarea că în considerentele celei de-a doua decizii se reţine că B.D.C. nu este succesoare după L.G. (care, la rândul ei ar fi moştenit prin retransmitere succesorală pe C.G.) nu a fost elementul determinant în adoptarea soluţiei, pentru a se putea pretinde că intră în autoritate de lucru judecat (ca o chestiune prealabilă ce s-a impus cercetării fondului) şi că ar contraveni astfel, autorităţii de lucru judecat dată asupra acestei chestiuni prin hotărârea anterioară.
Aceasta, întrucât ceea ce s-a impus analizei prioritare în litigiul dezlegat prin decizia nr. 1065/2008 a fost calitatea de moştenitori de pe urma autorului If.G.
Or, prin hotărârile a căror autoritate sub aspectul efectului pozitiv o invocă revizuenta, a fost tranşat jurisdicţional şi pe aceasta s-a grefat rezolvarea dată pretenţiei de reconstituire a dreptului de proprietate, calitatea de moştenitor prin retransmitere, în favoarea reclamantei-revizuente, de pe urma C.G. şi Ec.G.
Nu s-a dezbătut în acel proces îndreptăţirea la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului If.G., pentru a putea pretinde că prin soluţia adoptată, instanţa ar fi contravenit celor statuate anterior.
Astfel, în ce o priveşte pe numita C.G., aceasta a fost nora lui If.G. (deci, fără vocaţie succesorală la moştenirea acestuia), iar în ce o priveşte pe Ec.G. (sora lui I.G., tatăl L.G.), cea de-a doua cerere de reconstituire a proprietăţii a vizat anumite terenuri (menţionate în actul de partaj intervenit în anul 1939, ca urmare a sistării indiviziunii de pe urma defunctului G.G.).
Ca atare, stabilindu-se într-o primă judecată faptul că reclamanta B.D.C. beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 18/1991 datorită unor transmisiuni succesorale succesive, indicându-se ca ultimi autori (de la care ar fi pornit lanţul succesiunilor succesive) pe C.G. şi Ec.G., nu înseamnă că implicit ar fi fost avuţi în vedere autori anteriori celor menţionaţi (în speţă, If.G.).
Este motivul pentru care, contrar susţinerilor recurentei, cea de-a doua decizie a cărei anulare s-a cerut, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a celor anterioare, statuarea din conţinutul considerentelor acesteia (referitoare la nedovedirea calităţii de pe urma L.G.) fiind lipsită de relevanţă şi neavând astfel aptitudinea de considerent determinant care să intre în autoritatea de lucru judecat, din punct de vedere al soluţiei adoptate (fundamentate pe calitatea de succesori, prin retransmitere, de pe urma autorului If.G.).
Or, considerentele „indiferente” în adoptarea soluţiei, care nu fac corp comun cu dispozitivul întrucât nu-l explicitează şi nu reprezintă susţinerea necesară a acestuia, nu intră în autoritatea de lucru judecat.
Drept urmare, nu se poate susţine că este vorba despre statuări diferite asupra unor chestiuni prealabile judecăţii fondului, de natură să influenţeze şi să determine soluţia asupra acestuia, de aşa natură încât în mod nelegal, să se ajungă la rezolvări diferite, deşi fundamentul pretenţiilor l-ar fi reprezentat acelaşi aspect incidental care şi-ar fi găsit o tranşare jurisdicţională opusă.
În realitate, fiind vorba în cele două litigii, de valorificarea unor pretenţii decurgând din transmisiuni succesorale provenite de la alţi autori, este lipsit de relevanţă faptul că este negată reclamantei (interveniente) o calitate succesorală recunoscută în primul proces, câtă vreme aceasta oricum nu ar fi impus soluţia în a doua judecată.
Rezultă că în speţă nu a avut loc, aşa cum se pretinde, o nesocotire a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat dedusă din prima hotărâre de care se prevalează revizuenta.
Prezentele considerente vin să substituie, în parte, motivarea primei instanţe, axată în principal, pe analiza efectului negativ, extinctiv al autorităţii de lucru judecat (cu tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ.).
În consecinţă, constatându-se că nu a avut loc încălcarea autorităţii de lucru judecat, remediul procesual oferit de dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este incident, astfel încât cererea de revizuire a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată.
Ca atare, recursul declarat prezintă critici nefondate şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta B.D.C. împotriva deciziei nr. 720 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentă la 5.500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii G.A.A.V., G.N.V.M., G.D.R., G.I.M., M.C.E., A.C., G.M. şi G.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3515/2010. Civil. Reziliere contract de... | ICCJ. Decizia nr. 3465/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
