ICCJ. Decizia nr. 7518/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7518/2011
Dosar nr.7607/95/2010
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantele M.E. şi M.E. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând să fie obligat la plata de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, în sumă de 1 milion euro pentru fiecare, în calitate de fiice ale defunctului M.Ş., condamnat la 10 ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale.
Prin Sentinţa civilă nr. 287 din 20 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să plătească reclamantelor suma de 5000 euro, reprezentând despăgubiri.
Prima instanţă a reţinut că reclamantele au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 221/2009, iar la stabilirea cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere prevederile art. 5 lit. a) pct. 2 din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 62/2010.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantele M.E. şi M.E., cât şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Reclamantele au criticat sentinţa sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale acordate, iar pârâtul a susţinut că instanţa nu a avut în vedere toate criteriile de cuantificare a daunelor şi nici împrejurarea că reclamantele beneficiază din anul 1990 de indemnizaţie pentru persecuţia politică suferită de autorul lor.
Prin Decizia nr. 450 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul reclamantelor, s-a admis apelul pârâtului, s-a schimbat sentinţa apelată şi s-a respins acţiunea.
Instanţa de apel a reţinut că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, care constituiau temeiul de drept al acţiunii, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010, astfel că instanţa trebuie să aibă în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi dispoziţiile art. 147 din Constituţie.
Deşi la data soluţionării apelurilor termenul de 45 zile prevăzut de textul constituţional nu era expirat, instanţa de apel a apreciat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate, suspendarea echivalând cu inexistenţa normei juridice, cu atât mai mult cu cât se prevede expres că după împlinirea termenului menţionat, dispoziţiile legale îşi încetează efectele.
Constatând că dispoziţiile pe care reclamantele şi-au întemeiat acţiunea şi care au fost avute în vedere de prima instanţă la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral nu mai sunt aplicabile, întrucât contravin Constituţiei, instanţa de apel a apreciat că acţiunea este lipsită de temei legal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantele M.E. şi E.M.
În motivarea recursului reclamantele arată că în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea deciziei Curţii Constituţionale.
Examinând Decizia recurată, prin prisma criticii formulate în recurs, care se poate încadra în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţa de apel a reţinut, ca motiv de admitere a apelului pârâtului, lipsa de temei juridic a cererii de acordare a daunelor morale, ca efect al declarării neconstituţionalităţii art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Problema de drept care se pune în speţă este dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat cauzei supusă soluţionării, în condiţiile în care a fost declarat neconstituţional, printr-un control a posteriori de constituţionalitate, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziţii fiind suspendate de drept.
La alin. (4) al articolului menţionat se prevede că deciziile Curţii Constituţionale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, aceleaşi dispoziţii regăsindu-se şi în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de această reglementare, constituţională şi legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituţionalităţii unui text de lege prin decizie a Curţii Constituţionale, care produce efecte pentru viitor şi erga omnes, se aplică şi acţiunilor în curs sau numai situaţiei celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.
Această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu excepţia situaţiei în care la această dată era deja pronunţată o hotărâre definitivă.
Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în M. Of.
Or, în speţă, la data publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010, nu se pronunţase în apel Decizia atacată, cauza nefiind deci soluţionată definitiv la data publicării respectivei decizii.
În consecinţă, se constată că hotărârea din apel este corectă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece sentinţa primei instanţe a fost pronunţată în baza unei dispoziţii legale declarată neconstituţională printr-o decizie a instanţei de contencios constituţional, publicată anterior soluţionării definitive a litigiului.
Având în vedere argumentele expuse şi faţă de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele M.E. şi M.E. împotriva Deciziei nr. 450 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 7526/2011. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 7522/2011. Civil → |
|---|
