ICCJ. Decizia nr. 8120/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8120/2011
Dosar nr.672/114/2010
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 24 februarie 2010, reclamantul C.G. a chemat în judecată în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata unor daune morale în cuantum de 60.000 euro şi daune materiale în cuantum de 170.000 RON.
În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a arătat că tatăl său C.N., a fost condamnat politic la 18 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică cu confiscarea totală a averii, conform hotărârii Tribunalului Militar Bucureşti nr. 71 din 22 ianuarie 1959, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, faptă prevăzută de art. 209 alin. (1) C. pen.
Din pedeapsa aplicată, autorul său a executat 5 ani şi 6 luni închisoare fiind însă executate şi celelalte dispoziţii ale sentinţei legate de confiscarea averii, în sensul că prin Ordonanţa de sechestru din 23 octombrie 1958 întreaga avere mobilă şi imobilă a autorului său a fost sechestrată ulterior fiind preluată în patrimoniul statului conform proceselor-verbale din 23 octombrie 1958.
Prin Sentinţa civilă nr. 1256 din 27 octombrie 2010 Tribunalul Buzău a admis cererea astfel cum a fost precizată, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5.000 euro, cu titlu de daune morale, precum şi 1428 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
În aprecierea cuantumului despăgubirilor solicitate, tribunalul a avut în vedere principiul potrivit căruia prejudiciul afectiv nu s-a concretizat într-o stare obiectivă de fapt, acesta menţinându-se numai la nivelul trăirilor interioare, subiective. De aceea, pentru evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa acestora este evidentă, nu s-a putut face referire la criterii obiective, de ordin matematic, ci doar la aprecieri subiective.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- În mod eronat instanţa de fond a obligat la plata sumei de 5.000 euro daune morale, fără a se avea în vedere faptul că autorul reclamantului a beneficiat de indemnizaţii şi de toate celelalte drepturi conferite de dispoziţiile Legii nr. 118/1990 şi, în plus i s-a reconstituit şi dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru o suprafaţă de teren de 5,85 ha.
- Prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 şi ca o consecinţă a caracterului său „erga omnes" norma declarată neconstituţională nu mai poate fi aplicată niciunui subiect de drept, aspecte de care prima instanţă nu a ţinut seama.
- Sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., deoarece faptul admiterii cererii de chemare în judecată nu dovedeşte în mod absolut că pârâtul din cauză a căzut „în pretenţii".
Prin Decizia civilă nr. 10 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că, reţinând caracterul politic al condamnării autorului reclamantului, în continuare, tribunalul a avut în vedere în mod corect, la cuantificarea daunelor morale, faptul că acesta a beneficiat în timpul vieţii de indemnizaţia acordată conform Decretului-lege nr. 118/1990, precum şi de reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
În ce priveşte invocarea de către apelant a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010, s-a apreciat că apărarea nu poate fi primită.
Aceasta, întrucât, deşi prin Decizia menţionată, s-a constatat că dispoz. art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, trebuie reţinut că la data introducerii cererii de chemare în judecată sub imperiul Legii nr. 221/2009, s-a născut un drept la acţiune pentru a solicita despăgubiri morale, astfel că legea aflată în vigoare la data învestirii instanţei este aplicabilă pe tot parcursul judecăţii.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârât, care a susţinut următoarele aspecte de nelegalitate:
- Instanţa de apel a apreciat greşit asupra acordării daunelor morale, în condiţiile în care a reţinut că autorul reclamantului a beneficiat de măsuri reparatorii potrivit Decretului-lege nr. 118/1990 şi de reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
Or, Curtea Constituţională a apreciat în sens contrar la momentul adoptării Deciziei nr. 1358/2010 respectiv, că Legea nr. 221/2009 nu poate constitui temei pentru acordarea de despăgubiri suplimentare, întrucât ar institui o dublă reglementare în aceeaşi materie.
În realitate, actul normativ reglementează despăgubiri având acelaşi scop cu cele prevăzute de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990, astfel încât acestea nu pot fi considerate drepte, echitabile şi rezonabile, contravenind dispoziţiilor constituţionale.
Conform Deciziei Curţii Constituţionale, despăgubirile sunt menite a produce doar satisfacţia morală a recunoaşterii faptelor nelegale comise în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferinţa persoanelor persecutate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând aspectele deduse judecăţii pe calea recursului, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:
Problema de drept care se impune analizei prioritare este dacă textul de lege care a constituit temei juridic al pretenţiilor reclamantului mai poate fi aplicat cauzei, în condiţiile în care a fost declarat neconstituţional, printr-un control a posteriori de constituţionalitate, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2011.
În acest sens, se constată că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziţii fiind suspendate de drept, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, deciziile Curţii Constituţionale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Aceleaşi dispoziţii se regăsesc în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
În raport de această reglementare, constituţională şi legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituţionalităţii unui text de lege prin decizie a organului jurisdicţional constituţional, care produce efecte pentru viitor şi erga omnes, se aplică şi acţiunilor în curs sau numai situaţiei celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.
Se reţine că această problemă de drept a fost dezlegată, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea recursului în interesul legii, care a stabilit că Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de soluţionare la data publicării acesteia în M. Of., cu excepţia situaţiei în care la această dată era deja pronunţată o hotărâre definitivă a instanţei de judecată.
Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în M. Of.
Or, în speţă, la data publicării în M. Of. nr. 761/15.11.2010 a deciziei Curţii Constituţionale menţionate anterior, nu se pronunţase în apel Decizia atacată, cauza nefiind deci soluţionată definitiv la acel moment.
Nu se poate spune că, fiind promovată acţiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, aceasta ar presupune ca efectele textului de lege să se întindă pe toată durata desfăşurării procedurii judiciare, întrucât nu suntem în prezenţa unui act juridic convenţional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum.
Dimpotrivă, este vorba despre o situaţie juridică obiectivă şi legală, în desfăşurare, căreia îi este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituţionalităţii, ivit înaintea definitivării sale.
De aceea, este eronată aprecierea instanţei de apel, conform căreia ar trebui să se aplice în continuare textul de lege, cu motivarea că acesta era în vigoare la data introducerii acţiunii şi astfel, "partea avea la dispoziţie un drept la acţiune, pentru a solicita despăgubiri morale".
Cum norma tranzitorie cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituţie este una imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală şi imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituţional să continue să producă efecte juridice, ca şi când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituţia refuză în mod categoric.
Pe de altă parte, împrejurarea că deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor dă expresie unui alt principiu constituţional, acela al neretroactivităţii, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite.
În speţă, nu exista însă un drept definitiv câştigat, iar reclamantul nu era titularul unui bun susceptibil de protecţie în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul pretins spre valorificare.
Totodată, se constată că prin intervenţia instanţei de contencios constituţional, urmare a sesizării acesteia cu o excepţie de neconstituţionalitate, s-a dat eficienţă unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de constituţionalitate.
De aceea, nu se poate susţine nici că prin constatarea neconstituţionalităţii textului de lege şi lipsirea lui de efecte erga omnes şi ex nunc ar fi afectat procesul echitabil, pentru că acesta nu se poate desfăşura făcând abstracţie de cadrul normativ legal constituţional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenţei dreptului, al coerenţei şi al stabilităţii juridice.
Faţă de toate aceste aspecte, vizând efectele produse de deciziile organului de jurisdicţie constituţională asupra proceselor aflate în curs de desfăşurare, care s-au impus analizei cu prioritate (lăsând, prin dezlegarea dată, fără obiect critica referitoare la acordarea daunelor, deşi partea beneficiase de măsuri reparatorii şi în temeiul altor acte normative), Înalta Curte urmează să constate că hotărârile pronunţate de instanţele fondului sunt lipsite de temei legal.
În consecinţă, văzând dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, modificată Decizia în sensul admiterii apelului declarat de pârât şi schimbată în tot sentinţa de primă instanţă, prin respingerea cererii de acordare a despăgubirilor morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău împotriva Deciziei nr. 10 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de pârât împotriva Sentinţei nr. 1256 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Buzău, secţia civilă, pe care o schimbă în tot.
Respinge cererea în acordarea despăgubirilor morale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8122/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8119/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
