ICCJ. Decizia nr. 1699/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1699/2012Dosar nr. 43913/300/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 23 martie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Judecătoria Craiova prin sentinţa civilă nr. 6972 din 8 noiembrie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite înaintată de petentul Corpul Executorilor Bancari ai B.P. SA şi formulată de creditoarea B.P. SA împotriva debitoarei D.D.C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
S-au avut în vedere art. 373 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea, ori în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea, instanţa de executare fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
S-a avut în vedere împrejurarea că cererea de încuviinţare a executării silite a fost înaintată Judecătoriei Craiova, fără a se stabili forma concretă de executare silită, imobiliară, mobiliară sau prin poprire, instanţa apreciind că executarea se face la domiciliul debitorului, instanţa competentă cu soluţionarea cererii fiind Judecătoria Calafat.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, prin încheierea din data de 12 decembrie 2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Craiova şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria a reţinut că în cazul popririi, instanţa de executare este cea de la sediul terţului poprit, astfel încât Judecătoria Craiova este competentă să soluţioneze cererea.
În soluţionarea regulatorului de competenţă, analizând cererea introductivă de instanţă, în raport de dispoziţiile legale incidente se constată că este competentă să judece cererea de încuviinţare a executării instanţa iniţial sesizată, Judecătoria Craiova.
Art. 3731 C. proc. civ. prevede că, cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu se depune la executorul judecătoresc [competent potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ.]. Acesta va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul executoriu.
Cererea cu care a fost investită Judecătoria Craiova de L.I.V., executor bancar în cadrul Corpului de executori bancari ai B.P. SA a privit încuviinţarea executării silite, prin toate formele de executare prevăzute de lege, a obligaţiei de plată, izvorâtă din titlul executoriu anexat, pe care debitoarea D.D.C., domiciliată în Sectorul 3, Municipiul Bucureşti, o are faţă de creditoarea B.P. SA cu sediul în Bucureşti.
S-a solicitat în mod expres – prin cerere – încuviinţarea executării silite la terţul cu sediul pe raza judeţului Dolj.
Ca urmare, deşi cererea de încuviinţare a executări a privit generic toate formele de executare, aceasta conţine şi precizarea „sub forma popririi la terţul poprit".
Dintre instanţele prevăzute de lege a fi competente în mod egal [art. 373 alin. (1) şi art.453 alin. (1)] în cazul de faţă, cea de la domiciliul debitorului şi cea de la sediul terţului poprit, executorul judecătoresc a făcut alegerea, investind cu cererea de încuviinţare a executării silite instanţa de la sediul terţului poprit.
Sub aspectul mai sus relevat Judecătoria Craiova investită este competentă să judece cererea, fiind instanţa de la sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1747/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1700/2012. Civil → |
|---|
