ICCJ. Decizia nr. 2892/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2892/2012
Dosar nr. 2322/30/2010
Şedinţa publică de la 30 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunţe instanţa de judecată, să constate caracterul politic al măsurilor administrative la care a fost supusă, respectiv deportarea cu stabilire de domiciliu obligatoriu în comuna Olaru, raion Călăraşi, în perioada cuprinsă între 18 iunie 1951 şi 20 decembrie 1955 şi să oblige Statul Român, să-i achite în lei suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurii administrative cu caracter politic anterior menţionată.
Prin sentinţa civilă nr. 3279 din 25 noiembrie 2010 Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi 1-a obligat pe pârâtul Statul Român să plătească reclamantei suma de 10.000 Euro, respingând cererea pentru diferenţa de 40.000 Euro.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că aceasta are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 221/2009 şi odată dovedită condamnarea cu caracter politic sau măsura administrativă cu caracter politic, legea prezumă existenţa prejudiciului moral.
Apreciind dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în raport de împrejurările concrete ale măsurii administrative cu caracter politic la care au fost supuşi reclamanta şi autorii săi, la durata acesteia, tribunalul a apreciat că reclamanta are dreptul la 10.000 Euro cu titlul de daune morale.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta M.D. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice au exercitat calea de atac a apelului, soluţionate prin decizia civilă nr. 1044 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.
Apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a fost admis şi în consecinţă a fost schimbată sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii.
A fost respins apelul reclamantei.
In considerentele deciziei instanţa de apel a invocat dispoziţiile deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Culţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 astfel că aceste prevederi au rămas fără efecte juridice.
Faţă de împrejurarea că a fost desfiinţat temeiul juridic care a stat la baza acţiunii reclamantei, instanţa a apreciat că cererea nu poate fi primită.
La data de 30 noiembrie 2011, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi a cererii de chemare în judecată, în sensul constatării caracterului politic al măsurilor administrative la care a fost supusă şi obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 50.000 Euro.
Motivele invocate de reclamantă vizează situaţia de fapt raportată la aplicarea art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că referitor la criticile aduse deciziei atacate, acestea nu se justifică în ceea ce priveşte cercetarea şi soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere privind acordarea daunelor morale, instanţa de apel apreciind corect dispoziţiile deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel.
Problema de drept, lămurită de altfel de instanţa de apel, este aceea a aplicării art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în condiţiile în care a fost declarat neconstituţional, printr-un control a posteriori de constituţionalitate prin deciziile nr. 1358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1360/2010.
Fiind în discuţie aplicarea acestor decizii acţiunilor în curs sau numai situaţiei celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a dezlegat această problemă în sensul că deciziile nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010 ale Curţii Constituţionale produc efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării în Monitorul Oficial, cu excepţia situaţiei în care la această dată era deja pronunţată a hotărâre definitivă.
Dat fiind că Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii a fost publicată în M.Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011, criticile recurentei referitoare la respingerea cererii ce vizează greşita înlăturare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 vor fi analizate şi din perspectiva acesteia.
Problema de drept ce se impune a fi lămurită în cauza dedusă judecăţii nu este aceea a îndreptăţirii reclamantei la acordarea daunelor morale în condiţiile textului de lege anterior menţionat, ci aceea dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat în cauză, în condiţiile în care a fost declarat neconstituţional, printr-un control a posteriori de constituţionalitate, prin deciziile nr. 1358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1360/2010, decizii publicate în M.Of. al României nr. 61 din 15 noiembrie 2010.
Astfel, conform art. 47 din Constituţia României, dispoziţiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziţii fiind suspendate de drept.
Cum, alin. (4) al aceluiaşi articol prevede obligativitatea numai pentru viitor - de la data publicării - şi erga omnes s-a pus problema dacă deciziile Curţii Constituţionale se aplică şi acţiunilor în curs sau numai situaţiei celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens, problemă dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, în sensul că deciziile nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010 ale Curţii Constituţionale produc efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acestora în Monitorul Oficial, cu excepţia situaţiei în care la această dată era deja pronunţată o hotărâre definitivă.
În consecinţă, urmare deciziilor anterior menţionate, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial.
În cauza dedusă judecăţii, la data publicării deciziei în M.Of. (nr.761 din 15 noiembrie 2010) a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010, în fond acţiunea reclamantei nu a fost soluţionată definitiv ceea ce denotă că la data publicării, nu se poate reţine existenţa unui drept definitiv câştigat şi nici că reclamanta era titulara unui bun susceptibil de protecţie în sensul reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să confirme dreptul său.
In plus, prin intervenţia instanţei de contencios constituţional, urmare sesizării acesteia cu o excepţie de neconstituţionalitate s-a dat eficienţă unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul aposteriori de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, criticile recurentei privind acest capăt de cerere sunt nefondate.
In ceea ce priveşte soluţionarea primului capăt de cerere Înalta Curte apreciază că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu s-au pronunţat asupra constatării caracterului politic al măsurilor administrative la care a fost supusă reclamanta, fiind stabilite doar împrejurările de fapt.
In acest context în conformitate cu art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va aprecia asupra aplicării corecte a legii în pronunţarea asupra acestui capăt de cerere.
Astfel, se constată că potrivit art. 3 lit. e) din Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţii, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe decizia nr. 200/1951.
Raportând situaţia de fapt reţinută, la textul de lege invocat şi faţă de împrejurarea că reclamanta a fost dislocată de la domiciliul său fiindu-i stabilit un domiciliu obligatoriu, se constată caracterul politic al măsurilor administrative la care a fost supusă, urmând a se admite primul capăt de cerere, sens în care se va admite recursul, se va modifica decizia atacată, se va admite apelul, şi se va schimba sentinţa în sensul că se va admite în parte acţiunea fiind constatat caracterul politic al măsurilor administrative, urmând a se respinge capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta M.R. împotriva deciziei civile nr. 1044 din 18 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o modifică şi în consecinţă:
Admite apelul declarat de reclamanta M.D. şi de pârâtul STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE împotriva sentinţei civile nr. 3279 din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Timiş, pe care o schimbă în sensul că:
Admite în parte acţiunea reclamantei şi constată caracterul politic al măsurilor administrative.
Respinge capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2889/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2894/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
