ICCJ. Decizia nr. 6783/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6783/2012
Dosar nr. 1417/117/2008*
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 275/A din data de 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a admis în parte apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile numărul 319 din 19 mai 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o parţial, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 27.960 euro sau echivalentul în RON la data plăţii; s-au menţinut restul dispoziţiilor, s-au compensat cheltuielile de judecată în apel şi a fost obligat apelantul la plata diferenţei de 1100 RON, onorariu pentru expertul A.G.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive:
Prin sentinţa civilă nr. 319 din 19 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâtului Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. SA şi, în consecinţă, a fost modificată în parte Hotărârea nr. 47 din 29 ianuarie 2008 emisă de pârât cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru suprafaţa de 1398 m.p. teren de la 66.390,18 RON - echivalentul a 17,614,80 euro la 30.700 euro.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea de revocare a Hotărârii nr. 47/2008 şi au fost respinse excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, iar pârâtul a fost obligat să achite reclamantului 2775 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul are calitate procesuală activă, deoarece prin Titlul de proprietate nr. TP1./2003 emis de Comisia Judeţeană de aplicare Legii nr. 18/1991 numitei B.M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.800 mp, teren situat în tarlaua TA1., parcela PA1., iar reclamantul este moştenitorul acesteia - acesta fiind astfel îndreptăţit să solicite şi să primească, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, despăgubiri la valoarea justă a terenului expropriat.
Prin Hotărârea nr. 47/2008 s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în G., categoria de folosinţă arabil intravilan, tarlaua TA1., (nr. T1.) în suprafaţă de 1398 mp în cuantum de 17.614,80 Euro, echivalentul a 66.390,18 RON în favoarea reclamantului.
Art. nr. 9 din Legea nr. 198/2004 permite persoanei nemulţumite de cuantumul despăgubirilor de a se adresa instanţei de judecată pentru ca aceasta să procedeze la stabilirea corectă a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Prin urmare, este evident interesul reclamantului, care prin admiterea acţiunii ar obţine despăgubiri mai mari decât cele acordate prin actul atacat.
Pe fondul cauzei, a fost desemnată o comisie de experţi care să stabilească despăgubirile la care este îndreptăţit reclamantul pentru suprafaţa de 1398 mp, prin care s-a stabilit că preţul este de 22,5 euro la momentul întocmirii raportului de expertiză. Conform cererii reclamantului care a contestat doar cuantumul despăgubirii raportat la preţurile cu care se vând terenurile în zonă, contrar evaluărilor făcute în perioada exproprierii, experţii au stabilit o valoare superioară celei din Hotărârea nr. 47/2008, dar inferioară celei solicitate de reclamant.
Obiecţiunile la raportul de expertiză întemeiate pe faptul că s-a utilizat o singură metodă de evaluare au fost respinse ţinându-se cont de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi…”. Prin urmare, metoda bonitară pe care ar fi putut-o utiliza ca o a doua metodă de calcul şi care nu are la bază preţurile de vânzare nu era utilă cauzei. Apoi, nu prezenta relevanţă în cauză preţul stabilit la momentul exproprierii atâta timp cât legea prevede că la stabilirea despăgubirilor se are în vedere valoarea terenului la momentul evaluării şi nu la cel al exproprierii. Pentru combaterea acestei valori pârâtul a depus două rapoarte de expertiză întocmite, indicate ca fiind pentru terenuri similare - unul este însă întocmit în aprilie 2008, dată de la care preţurile au mai crescut până la sfârşitul anului, iar pentru celălalt teren evaluarea s-a făcut la nivelul lunii aprilie 2008, moment de la care preţurile au mai crescut şi nu reiese din documentele depuse că terenurile sunt învecinate.
Petitul de revocare a Hotărârii nr. 47/2008 a fost respins cu motivarea că dreptul de revocare aparţine autorului actului, iar pe de altă parte art. 10 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 prevăd că pentru motive temeinice hotărârea poate fi revocată, titularul cererii fiind anunţat. Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 expropriatul poate contesta doar cuantumul despăgubirii, fără ca o asemenea contestare să presupună revocarea hotărârii atacate.
Prin decizia civilă nr. 252/A/2009 a Curţii de Apel Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 319/A/19 mai 2009 a Tribunalului Cluj.
Această decizie a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă, prin decizia nr. 1438 din 18 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La pronunţarea acestei decizii instanţa supremă a reţinut că instanţa de apel a validat cuantumul despăgubirilor stabilit în primă instanţă pe baza unui raport de expertiză din care nu rezultă că experţii au ţinut seama de preţul cu care se vindeau, în mod obişnuit, terenuri de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, iar obiecţiunile la raportul de expertiză formulat de pârât în faţa primei instanţe şi în faţa instanţei de apel privind efectuarea unei noi expertize vizau tocmai preţul de circulaţie al terenurilor. Or, ele au fost respinse de instanţe, deşi pentru corecta aplicare a dispoziţiilor legale, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, trebuia să se administreze proba cu înscrisuri pentru a se stabili preţul de circulaţie al terenurilor de acelaşi fel, din unitatea administrativ teritorială unde este situat terenul supus exproprierii şi să ceară experţilor să completeze lucrarea.
În concluzie, instanţa supremă a dispus ca instanţa de rejudecare a apelului să completeze raportul de expertiză sau să dispună efectuarea unei alte expertize pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, să completeze probatoriul cu înscrisuri şi să evalueze contractele de vânzare-cumpărare depuse de ambele părţi în recurs, urmând să stabilească în raport de criteriile prev. de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dacă pot fi avute în vedere la determinarea prin expertiză a cuantumului despăgubirilor.
În baza art. 315 C. proc. civ., instanţa investită cu rejudecarea apelului a dispus efectuarea unei completări la raportul de expertiză iniţial, de către aceeaşi experţi, în sensul de a se stabili preţul de circulaţie al terenului în litigiu, în sensul în care acesta este determinat de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, având în vedere şi contractele de vânzare-cumpărare depuse de ambele părţi în recurs.
Completarea la raportul de expertiză a fost depusă în data de 7 septembrie 2011, fiind respectat termenul de depunere a lucrării cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, aşa cum prevede art. 209 pct. 1 C. proc. civ., situaţie în care raportul de expertiză nu a mai fost comunicat părţilor din proces, care sunt obligate să ia cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză din dosarul instanţei.
Reprezentantul reclamantului a declarat că nu are de formulat obiecţiuni cu privire la completarea la raportul de expertiză, iar reprezentantul apelantului nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat obiecţiuni la completarea la raportul de expertiză.
Comisia de experţi numită în cauză pentru a efectua o completare la raportul de expertiză a stabilit că valoarea unui mp de teren expropriat este de 20 euro/mp, valoarea totală a suprafeţei de 1938 mp fiind de 27.960 euro. La stabilirea acestei valori comisia de experţi a ţinut seama de contractele depuse de C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti întocmite între anii 2008-2010, de contractele depuse de reclamant cu privire la terenuri situate în imediata apropiere a terenului în litigiu, încheiate în anii 2007- 2008, perioadă în care s-a făcut şi exproprierea suprafeţei de teren în litigiu aparţinând reclamantului. De asemenea, experţii au folosit pentru stabilirea valorii terenului în litigiu metoda comparaţiei de piaţă, metodă conformă cu standardele internaţionale de evaluare.
Instanţa de apel a apreciat că s-au respectat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 de către experţi, ţinând seama de preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenuri de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, astfel că a validat cuantumul despăgubirilor stabilit de experţi pentru suprafaţa de teren de 1398 mp, expropriată de la reclamanţi.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate privind revocarea Hotărârii nr. 47/2008 emisă de reclamantă au fost menţinute, cu motivarea că dreptul de a revoca această hotărâre aparţine emitentului actului, iar potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 expropriatul poate contesta doar cuantumul despăgubirilor, fără ca o asemenea contestare să presupună revocarea hotărârii atacate.
În baza art. 276 C. proc. civ., Curtea a compensat cheltuielile de judecată în apel reprezentând onorariu pentru experţii numiţi de către părţi şi, în baza art. 274 C. proc. civ., a obligat apelantul la plata diferenţei de onorariu de 1100 RON pentru expertul A.G., numit de instanţă.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru următoarele motive:
Soluţia instanţei de apel este întemeiată pe concluziile unui raport de expertiză judiciară care nu i-a fost comunicat şi care a fost întocmit cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a stabilit cuantumul despăgubirii utilizând metoda comparaţiei directe, cu folosirea exclusivă a unor oferte de vânzare şi nu prin raportare la tranzacţii autentice aşa cum prevăd dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În plus, faptul că s-au avut în vedere contracte încheiate în anii 2007 - 2008 încalcă acelaşi text legal, tranzacţiile din perioada de creştere neputând releva preţul de circulaţie al imobilului expropriat, la momentul întocmirii raportului, respectiv luna august, anul 2011 - moment care trebuie avut în vedere conform normei legale.
Mai mult decât atât, contractele de vânzare-cumpărare autentice nr. 3242 din 20 decembrie 2007 autentificat de B.N.P. F.I.P. şi nr. 847 din 14 martie 2008 autentificat de B.N.P. F.I.P. nu răspund nici dezideratului privind compararea terenului în litigiu cu imobile „de acelaşi fel”, în condiţiile în care imobilul expropriat este unul agricol (arabil, situat în intravilan), iar cele înstrăinate prin actele amintite sunt imobile construibile.
Prin notele scrise din data de 14 septembrie 2010 au depus în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adresa nr. A1. din 30 august 2010 emisă de Primăria com. G., precum şi un număr de 9 contracte autentice de vânzare-cumpărare care aveau ca obiect terenuri similare celui în litigiu, situate în comuna G., jud. Cluj. Instanţa de apel nu a ţinut cont nici de valorile relevate de contractele autentice depuse prin notele din 29 octombrie 2010 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţi, deşi şi acest aspect a fost menţionat în decizia de casare.
Cu încălcarea art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a pronunţat o hotărâre fără a administra proba cu expertiză tehnică care să respecte exigenţele art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv care să îşi întemeieze concluziile pe tranzacţii autentice, aşa cum îi fusese pus în vedere prin decizia de casare.
Încă de la primul termen de judecată au solicitat instanţei de apel, în cadrul probei cu înscrisuri, efectuarea unor adrese către Serviciul de Taxe şi Impozite din cadrul Primăriei G., Camera Notarilor Publici Cluj şi B.N.P. N.D.G. pentru a se comunica la dosarul cauzei copii ale unor tranzacţii autentice de vânzare-cumpărare care au avut ca obiect terenuri situate în intravilanul corn. G., jud. Cluj, încheiate în anul 2011, însă cererea a fost respinsă nemotivat. Proba era utilă cauzei, deoarece în funcţie de contractele comunicate de către instituţiile amintite se putea realiza şi completarea raportului de expertiză, cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Depun odată cu recursul două tranzacţii autentice care privesc imobile similare celui în litigiu, situate în com. G., jud. Cluj, ce au fost încheiate în anul 2011, ce i-au fost expediate prin adresa nr. A3. din 18 octombrie 2011 a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj - din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. D.I. în luna iulie anul 2011 valoarea unui m.p. de teren situat în intravilanul arabil al corn. G., jud. Cluj era de 21,88 RON, iar valoarea de circulaţie reflectată de contractul de vânzare-cumpărare autentificat de N.P. D.I. în luna iulie anul 2011 este de 7,09 RON/m.p. Preţuri menţionate în cele două tranzacţii încheiate în iulie 2011 sunt în vădită discrepanţă cu valoarea propusă de experţi la nivelul lunii august 2011 de 20 euro/m.p.
Instanţa de apel nu a avut în vedere nici valoarea relevată de raportul de evaluare întocmit pentru Camera Notarilor Publici Cluj, anul 2011 (aşa cum impune art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010), pentru imobile similare celui în litigiu, în condiţiile în care şi aceasta era sub preţul propus de expropriator - 38,8 RON/mp.
Reclamantul - intimat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu motivarea că raportul de expertiză efectuat în cauză a respectat dispoziţiile legale incidente.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
Recurentul - pârât reclamă necomunicarea raportului de expertiză şi nerespectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 la data întocmirii acestuia, cu sublinierea şi a dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
Necomunicarea completării raportului de expertiză iniţial, efectuat în faţa instanţei de apel, a fost justificată prin decizie cu referire la dispoziţiile art. 209 alin. (1) C. proc. civ. - reţinându-se astfel că a fost respectat termenul de 5 zile de depunere la dosar, urmând ca părţile să ia cunoştinţă de completare din dosarul instanţei.
Recurenta-pârâtă s-a limitat a susţine că nu i s-a comunicat completarea la raportul de expertiză, fără a formula critici cu privire le argumentele reţinute sub acest aspect de instanţa de apel, nearătându-se nelegalitatea modului de dispunere - neconformându-se astfel dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care îl obligă pe recurent să arate în cererea de recurs motivele de nelegalitate a deciziei sau menţiunea că acestea vor fi depuse la dosar printr-un memoriu separat.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, la stabilirea despăgubirilor se ţine cont de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel, în aceeaşi unitate administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Instanţa de apel a reţinut că la stabilirea preţului comisia de experţi a ţinut seama de contractele depuse de C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti întocmite între anii 2008-2010 şi de contractele depuse de reclamant, încheiate în anii 2007- 2008, folosind metoda comparaţiei de piaţă, metodă conformă cu standardele internaţionale de evaluare.
Nu se susţine astfel critica de recurs în sensul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au folosit exclusiv oferte de vânzare şi nu tranzacţii autentice, aşa cum prevede art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Într-adevăr, cu privire la cele două contracte de vânzare-cumpărare depuse de către reclamanţi se reţine în motivarea deciziei că sunt din anii 2007-2008 şi acestea se referă la terenuri situate în imediata apropiere a celui în litigiu, şi nu din perioada întocmirii raportului de expertiză. Însă, în raportul de expertiză s-a reţinut şi că începând cu anul 2008 piaţa imobiliară a fost puternic afectată de criza economică, preţurile scăzând cu 25-30% - aspect de care s-a ţinut cont prin corecţia aplicată la preţurile avute în vedere.
În condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că actele depuse de reclamant sunt cu privire la terenuri situate în imediata apropiere a celui în litigiu, analiza în sensul solicitat de către recurentul-pârât, relativ la „imobile de acelaşi fel” presupune reaprecierea probei administrate, nepermisă însă de actuala structură a art. 304 C. proc. civ.
Prin acelaşi raport se reţine şi că actele depuse de către pârâtă au fost obţinute de la Primărie în urma solicitării Companiei de a i se comunica „valori de tranzacţionare medii” şi nu valori oarecare, multe dintre terenuri fiind situate la mare distanţă de cel în litigiu. Au fost avute în vedere nouă contracte de vânzare-cumpărare menţionate în nota de probatorii depusă la data de 29 octombrie 2010, cu adresa nr. A1. din 30 august 2010 emisă de Primăria comunei G.
Instanţa de a apel a reţinut astfel în cauză contractele de vânzare - cumpărare depuse de către recurentul - pârât în faţa instanţei de recurs, confirmând raţionamentul pentru care nu sunt relevante, cuprins în raportul de expertiză.
Prin decizia de recurs pronunţată anterior în cauză s-a dispus în sensul că instanţa de trimitere va evalua şi contractele de vânzare - cumpărare depuse de ambele părţi în recurs, urmând a stabili, în raport de criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, dacă acestea pot fi avute în vedere la determinarea prin expertiză a cuantumului despăgubirilor.
În consecinţă, întrucât s-au avut în vedere acte autentice de vânzare-cumpărare la efectuarea completării raportului de expertiză de către instanţa de apel nu poate fi primită nici critica de recurs în sensul că s-au încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., prin neadministrarea unei expertize tehnice care să îşi întemeieze concluziile pe tranzacţii autentice.
La primul termen în faţa instanţei de apel, pârâtul a solicitat efectuarea unor adrese către Primăria G. - Direcţia de Taxe şi Impozite locale, Biroul Notarului Public din Comuna G. şi Camera Notarilor Publici pentru a se solicita copii de pe tranzacţii autentice cu privire la imobile similare, încheiate în anul 2011. La această cerere reprezentantul Ministerului Public s-a opus, iar instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii, cu referire la dispoziţiile Înaltei Curţi de a se evalua şi contractele de vânzare-cumpărare depuse în recurs de ambele părţi.
Cererea de probatorii a fost astfel respinsă motivat, ceea ce face să nu să poată reţine nici critica aferentă, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar prin cererea de recurs nu s-a arătat în ce constă legalitatea modului de dispunere, aşa cum impune art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
La cererea de recurs s-au ataşat extrase din două contracte de vânzare - cumpărare cu privire la imobile de pe raza comunei G., indicate ca fiind încheiate în anul 2011, însă acestea nu oferă suficiente elemente care să ducă la aprecierea elementelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, unul dintre ele se referă la vânzarea unei cote părţi indivize de 53/392 dintr-un imobil teren intravilan cu destinaţia drum de acces, iar celălat are ca obiect un teren cu casă.
Dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010 invocate de recurentul - pârât nu sunt incidente în cauză, acestea fiind aplicabile în procedura administrativă, anterior apelării la instanţă de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 275/A din data de 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6812/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6594/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
