ICCJ. Decizia nr. 6832/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6832/2012
Dosar nr. 2188/1/2012
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 20 martie 2012, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. 2188/1/2012, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.C.R. împotriva deciziei nr. 1605 din 7 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a solicitat anularea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În motivare, contestatorul a arătat că pentru termenul din 7 martie 2012 recurenta R.M. a fost citată cu menţiunea repunerii pe rol pentru verificări, şi nu pentru soluţionarea recursului. Susţine că recursul a fost soluţionat în condiţiile în care recurenta R.M. era decedată din 6 februarie 2011, iar recurentul M.I. era decedat la data de 31 octombrie 2011, nefiind introduşi în cauză moştenitorii acestora.
Mai arată că decizia a cărei anulare o solicită este rezultatul unei grave erori materiale, întrucât instanţa a admis recursurile, care erau lipsite de obiect, întrucât prin decizia nr. 281/2006 emisă de SC T. SA Tinca s-a restituit în natură imobilul ce face obiectul Dosarului nr. 11879/1/2006, împrejurare invocată prin notele de şedinţă depuse de R.M. la 19 iulie 2007.
În completarea motivelor contestaţiei în anulare, se arată că instanţa de recurs a încălcat principiul disponibilităţii şi al liberului acces la justiţie, întrucât nu a luat act de renunţarea la judecata recursului, formulată de defuncta R.M. la data de 17 august 2006.
Contestaţia în anulare este nefondată, potrivit celor ce succed:
Conform art. 317 alin. (1) pct. l C. proc. civ., constituie motiv de contestaţie în anulare judecarea pricinii cu lipsă de procedură.
Textul are în vedere numai neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când au avut loc dezbaterile în fond.
Or, în speţă, contrar susţinerilor contestatorului, la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra recursurilor, respectiv la termenul din 7 martie 2012, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu recurenta R.M., fapt ce rezultă din dovada de citare de la fila 167 dosar recurs, care îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Conform acestei dovezi, care face probă deplină până la înscrierea în fals în ce priveşte menţiunile privind faptele constatate personal de agentul instrumentator, în condiţiile art. 100 alin. (4) C. proc. civ., citaţia emisă pe numele recurentei R.M., pentru termenul din 7 martie 2012, a fost comunicată prin procedura afişării, la adresa de domiciliu a acesteia, nefiind restituită cu menţiunea „destinatar decedat”.
Mai mult, nici una din părţi nu a adus la cunoştinţa instanţei împrejurarea că recurenta R.M. a decedat, certificatul de deces al acesteia fiind introdus de moştenitorul său testamentar, contestator în cauza de faţă, abia în cadrul prezentei contestaţiei în anulare.
Aşadar, nu se poate reţine că prin această omisiune, contestatorul, care nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat decizia a cărei anulare se solicită, ar fi suferit vreo vătămare, condiţie în absenţa căreia nulitatea actului comunicării nu poate fi declarată.
De altfel, înalta Curte constată şi faptul că prin decizia a cărei anulare se solicită au fost admise recursurile declarate de reclamanta R.M. şi de pârâtele A.V.A.S. şi SC I.F.T. SA împotriva deciziei nr. 41/ A din 2 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, decizia atacată a fost casată iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Faţă de soluţia pronunţată de instanţa supremă, se constată că nu se poate decela o vătămare a contestatorului de faţă, cât timp în rejudecare, instanţa de apel va reconfigura cadrul procesual în raport de decesul reclamantei R.M.
Totodată, se constată că s-a invocat de către contestator că instanţa supremă nu a observat decesul recurentului M.I., fapt nereal, întrucât însuşi dispozitivul deciziei a cărei anulare se solicită poartă menţiunea „în prezent decedat”.
Prin urmare, susţinerile contestatorului nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. l C. proc. pen.
În acelaşi timp, nu pot fi primite nici susţinerile contestatorului potrivit cărora instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat pe cererea reclamantei R.M., formulată la 17 august 2006, prin care aceasta a solicitat să se ia act de: renunţarea la recurs, câtă vreme, ulterior acestei date au fost acordate mai multe termene, la unele dintre acestea fiind prezentă chiar reclamanta personal, sau asistată de avocat, însă nu au mai reiterat cererea de renunţare la judecata recursului, înţelegând astfel să nu o mai susţină.
Contestatorul a mai arătat că decizia atacată în prezent este rezultatul unei grave erori materiale, întrucât instanţa a admis recursurile, care erau lipsite de obiect, deoarece prin decizia nr. 281/2006 emisă de SC T. SA Tinca s-a restituit în natură imobilul ce face obiectul Dosarului nr. 11879/1/2006, împrejurare invocată prin notele de şedinţă depuse de R.M. la 19 iulie 2007.
Această susţinere nu este fondată întrucât contestaţia în anulare nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor aşa cum tinde în realitate contestatorul prin motivele formulate în această cale extraordinară de atac, iar eventuala neobservare de către instanţa supremă a Deciziei nr. 281/2006 emisă de SC T. SA Tinca ar reprezenta o greşeală de judecată, şi nu o eroare materială în sensul art. 318 C. proc. civ.
Aşadar, pe calea contestaţiei în anulare nu se pot aduce critici în afara celor expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a se ignora gradele de jurisdicţie anterioare şi posibilitatea cenzurării fiecăruia în limitele legale.
Având în vedere cele expuse, nefiind întrunite cerinţele art. 317 şi 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.C.R. împotriva deciziei nr. 1605 din 7 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3461/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7216/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
