ICCJ. Decizia nr. 7106/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7106/2012
Dosar nr. 1257/63/2006
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 246 din 24 iunie 2009 a respins contestaţia formulată la 29 noiembrie 2006 de contestatorul reclamant B.G. în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Craiova precum şi cu primarul municipiului Craiova, introdus în cauză din oficiu (conform celor consemnate în încheierea şedinţei publice de la 23 ianuarie 2007 - fila 20 în dosarul de fond).
În motivarea acestei soluţii Tribunalul a reţinut că reclamantul, prin notificarea nr. 925/N/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului - teren în suprafaţă de 368 lei situat în Craiova, Aleea „Drum Public” nr. 15 în cartierul Lăpuş - Argeş. Din suprafaţa totală de teren reclamantul a individualizat 68,31 m2 teren reprezentând imobilului casă demolată şi 300 m2 aferent acestui imobil. Reclamantul a solicitat şi despăgubiri pentru casa demolată conform Decretului nr. 15/1979.
S-a reţinut că potrivit anexei la Decretul nr. 15/1979, reclamantul figurează cu o suprafaţă de teren de 300 m2 din care 68,31 reprezintă construcţia preluată abuziv de stat şi dobândită de reclamant în temeiul unui înscris intitulat „convenţie de vânzare - cumpărare”, intervenit în 23 mai 1964.
S-a observat că obiectul exproprierii, potrivit art. 4 din Decretul de expropriere 45 din 17 ianuarie 1979, „drumuri de acces pentru obiectivul pasajul denivelat la Str. Lăpuşului - Calea Bucureşti şi legătura între Str. Lăpuş şi Str. Argeş din Municipiul Craiova”, a fost realizat, imobilul teren expropriat (după demolarea casei), este în prezent ocupat în totalitate de Artera Rocadă - în prezent Bd. Decebal.
Această situaţie a fost relevată şi de expertiza întocmită în dosar de expertul D.D.
Concluzia expertului în sensul că imobilul revendicat se află în totalitate ocupat de Artera Rocadă (azi Bd. Decebal) a fost formulată prin analiza planului cadastral cu imobilele rămase pe Aleea „Drumul Public” după construirea Arterei Rocadă, în acest plan nemairegăsindu-se nr. 15 (al imobilului în discuţie).
Imobilul nu a mai fost identificat nici în planurile anexă la Decretul nr. 115/1985 care indică că în locul în care ar fi trebuit să se afle nr. 15 există artere de circulaţie realizate. Pentru identificarea numărului 15 au fost confruntate vecinătăţile din fişa imobilului cu cele din convenţia de vânzare a acestuia.
Tribunalul a reţinut această probă administrată nemijlocit potrivit art. 201 C. proc. civ., în detrimentul expertizei extrajudiciare întocmită de ing. M.I. prezentată de reclamant, probă apreciată ca fiind întocmită pro causa.
În condiţiile art. 3 alin. (1) lit. g) şi art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-a constatat că cererea reclamantului de restituire în natură a terenului de 368 m2 situat în Craiova, Aleea „Drumul Public nr. 15” este neîntemeiată.
2. Instanţa de apel
Curtea de Apel Craiova - prin decizia nr. 159 din 13 mai 2010 a respins ca nefundat apelul reclamantului care a criticat sentinţa tribunalului pentru că acesta a avut în vedere numai o parte din probele administrate, recte acte neconcludente depuse de pârâţi, cu ignorarea expertizei extrajudiciare depuse de acesta la dosar şi care conţine concluzii total diferite de cele ale expertizei dispuse în cauză.
Criticile reclamantului nu au fost primite deoarece s-a constatat că expertul D.D. şi-a întemeiat concluziile pe actul de proprietate de care se prevalează reclamantul, fişa imobilului şi planurile cadastrale întocmite după construirea Bulevardului Decebal în care au fost identificate imobile de la nr. 1 la 13, zona în care a existat imobilul de la nr. 15 fiind în prezent afectată de planurile de sistematizare - arteră de circulaţie cu blocuri de locuinţe.
Instanţa de apel a mai reţinut că în mod corect au fost respinse obiecţiunile reclamantului la raportul de expertiză în raport de constatarea că expertul D.D. a examinat fişa imobilului aflată la fila 181 în dosar iar planurile cadastrale anexă la Decretul nr. 25/1979 nu au fost găsite, instanţa acordând mai multe termene pentru depunerea acestora.
S-a mai reţinut că expertiza M.I. a individualizat terenul expropriat ţinând cont de amplasamentul indicat de reclamant - fără a se raporta la alte înscrisuri (conform celor precizate în fila 127 din dosarul de fond).
3. Recursul
Reclamantul a declarat la 21 iunie 2010 şi 23 iulie 2010 în termen legal recurs împotriva deciziei nr. 159 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova care i-a fost comunicată la 7 iunie 2010.
În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-au formulat următoarele critici:
Încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ. care prevăd principiile rolului activ al judecătorului şi respectiv al aflării adevărului în cauzele supuse examinării judiciare. În temeiul acestor dispoziţii instanţa era obligată să pună în discuţia părţilor toate împrejurările invocate de părţi.
Reclamantul a criticat faptul că instanţa nu a dat curs cererii sale de a se efectua o nouă expertiză pentru individualizarea terenului prin dimensiuni şi vecinătăţi şi pentru stabilirea situaţiei prezente a acestuia dacă este sau nu liber pentru a se restitui în natură.
S-a susţinut că instanţa de apel a respins proba fără să ofere o motivare a acestei soluţii, obligatorie potrivit legii şi indispensabilă pentru realizarea controlului ierarhic judiciar.
Recurentul a mai criticat soluţiile instanţelor pentru că acestea au interpretat eronat datele cauzei. Sub acest aspect s-a criticat reţinerea de către instanţe a expertizei efectuate în cauză cu ignorarea expertizei extrajudiciare şi a adreselor emise de Primăria municipiului Craiova în care se susţine că pe locul ocupat odinioară de imobilul de la nr. 15 se află în prezent o zonă verde şi de protecţie a blocurilor de locuinţe, pe aceasta fiind amplasate unele chioşcuri fără autorizaţie de construcţie care urmează să fie demolate.
Reclamantul recurent a criticat faptul că expertiza reţinută s-a bazat pe susţinerile pârâtei Primăria municipiului Craiova în sensul că aceasta nu dispune de planurile anexă la Decretul nr. 15/1979 şi nu a avut în vedere actele sale de proprietar.
4. Analiza instanţei de recurs
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate în raport de motivele de recurs invocate se constată că aceasta este legală şi temeinică recursul fiind respins pentru următoarele motive:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 în termenii expres prevăzuţi de C. proc. civ. a fost invocat formal, el nefiind dezvoltat în cuprinsul cererii de recurs, niciuna din criticile formulate neputând fi reţinută pentru a contura acest motiv de recurs sub aspectul formelor de procedură încălcate şi a căror sancţiune este nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) pentru a se impune casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se referă la lipsa din hotărâre a motivelor pe care acesta se sprijină sau când motivarea este contradictorie sau străină de natura pricinii.
Pentru acest motiv invocat recurentul a criticat practic respingerea în apel a cererii sale de a se efectua o nouă expertiză, respingere considerată nemotivată.
Din considerentele deciziei atacate din contră se constată că instanţa de apel a motivat detaliat decizia de a respinge o cerere de efectuare a unei noi expertize, reţinând că o atare suplimentare de probe nu este justificată. S-a constatat că planurile anexe ale Decretului nr. 15/1979 invocate de reclamant care ar fi impus o reconsiderare a concluziilor expertizei, nu au fost prezentate la dosar nici de pârâtă - care a precizat că nu dispune de acestea - şi nici de reclamant care le-a invocat.
Nici un alt element de fapt nu a impus refacerea expertizei, aspect corect reţinut de instanţa de apel care pentru a lua această măsură a examinat în detaliu expertiza ing. D.D. S-a observat că acesta a individualizat terenul în discuţie luând în consideraţie convenţia de vânzare din 23 mai 1964, alte planuri cadastrale, precum şi dispoziţiile decretului de expropriere (fila 177 dosar fond).
Instanţa de apel a mai constatat că în mod corect tribunalul a respins obiecţiunile la raportul de expertiză - prin încheierea din 25 februarie 2006 - constatând că expertul a răspuns la obiecţiunile stabilite de instanţă şi a prevăzut discutarea efectuării unei contraexpertize în temeiul art. 212 alin. (2) C. proc. civ. după administrarea probei cu acte - obţinerea unui răspuns de la Primăria Municipiului Craiova în sensul depunerii planului de expropriere anexă la Decretul nr. 15/1979.
În lipsa altor planuri anexe cu privire la care s-a consemnat răspunsul pârâtei, în sensul că nu le deţine în mod corect, s-a respins cererea de efectuare a unei noi expertize, cerere întemeiată exclusiv pe lipsa de cercetare a planurilor anexă la decretul de expropriere.
Cât priveşte neluarea în considerare a unei adrese emise de primărie cu privire la existenţa unor spaţii verzi în aria de protecţie a blocurilor de locuinţe şi cu privire la existenţa unor chioşcuri pe acele spaţii se constată că aceste elemente sunt apărări reinvocate în instanţa de fond şi ca urmare în mod legal ele nu au fost luate în examinare în raport de aria de cercetare în limitele căreia instanţa de apel îşi poate exercita examinarea potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Critica din recurs referitoare la aceste aspecte este nefondată şi din perspectiva art. 295 alin. (1) C. proc. civ. respectat de instanţa de apel care a verificat în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii.
Or, în cererea de apel singura critică formulată a fost greşita respingere a cererii reclamantului de a se efectua o nouă expertiză care să aibă în vedere anexele la Decretul nr. 15/1979, anexe care nu au putut fi prezentate în cauză.
Nici critica întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 nu este întemeiată.
În cererea de recurs recurentul şi-a fundamentat acest motiv pe art. 129 alin. (5) C. proc. civ. cu privire la care s-a susţinut că a fost încălcat.
În primul rând este de observat că instanţele au acordat în cauză mai multe termene pentru completarea înscrisurilor solicitate de reclamant ca probe în dosar, printre acestea şi schiţele anexă la decretul de expropriere.
Rolul activ al judecătorului prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi - recte reclamantul - în apărarea intereselor acesteia, în condiţiile în care partea a beneficiat de asistenţa calificată a unui avocat ales.
Se constată că instanţa a asigurat echilibrul pe care îl presupune rolul activ al judecătorului. Principiul rolului activ al judecătorului - consacrat de art. 129 C. proc. civ. - are drept scop realizarea unui echilibru în cadrul procesului între alte două principii, al disponibilităţii şi, respectiv, al contradictorialităţii.
În cauză se constată că părţile - inclusiv reclamantul care a beneficiat de asistenţă calificată de specialitate a unui avocat - au avut posibilitatea să propună şi să administreze probe.
Cu ocazia cuvântului în fond avocatul recurentului a mai făcut precizarea că motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a avut în vedere şi nerespectarea principiilor Legii nr. 10/2001.
În acest din urmă context se constată că nici această critică nu poate fi reţinută în cauză.
Soluţia este în conformitate cu „principiile” generale stabilite de legea specială şi a căror încălcare - în lipsa de detaliere precisă din partea recurentului - nu a putut fi constatată, pentru a se impune, datorită acestei încălcări, 2 modificarea deciziei atacate.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu s-au întrunit condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea motivelor de recurs invocate în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 159 din data de 13 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7194/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7148/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
