ICCJ. Decizia nr. 6924/2012. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6924 /2012
Dosar nr. 2957/175/2007*
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2012
Asupra recursului civil de faţă;
Pe rolul Judecătoriei Aiud s-a înregistrat sub Dosar nr. 2957/175/2007 acţiunea civilă formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâţii H.E.C. şi H.T. solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V1. din 27 decembrie 2006 de B.N.P.: K.M.A.; repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Prin sentinţa civilă nr. 1275 din 06 noiembrie 2007, Judecătoria Aiud a admis excepţia necompetenţei materiale şi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Alba.
Prin întâmpinarea formulată pârâţii solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, neexistând nici un temei de drept sau de fapt care să atragă rezoluţiunea contractului. Astfel, conform art. 1020 C. civ., rezoluţiunea intervine în cazul în care una dintre părţi nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţie ori, în speţă, niciuna dintre părţi nu şi-a asumat obligaţii ulterioare încheierii contractului.
În subsidiar, s-a susţinut că actul a fost legal încheiat de părţi, iar declaraţiile invocate de reclamantă nu au valoare juridică, nefiind scrise de pârâţi şi neavând legătură cu operaţiunea juridică de vânzare - cumpărare.
La termenul de judecată din 23 mai 2008, reclamanta şi-a modificat acţiunea solicitând, în principal, rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. din 27 decembrie 2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, întrucât pârâţii nu au achitat preţul integral, iar în subsidiar, constatarea nulităţii relative a contractului de vânzare - cumpărare, consimţământul reclamantei fiind viciat prin manoperele dolosive ale pârâţilor.
În drept au fost invocate în principal dispoziţiile art. 1020 - 1021 C. civ. iar în subsidiar, art. 953, 960 şi 961 C. civ..
Prin sentinţa civilă nr. 964 din 18 iunie 2008 Tribunalul Alba a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 7258 din 06 iulie 2009 Înalta Curte, a admis recursul reclamantei, a casat atât decizia Curţii de Apel Alba lulia, cât şi sentinţa Tribunalului Alba şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, Tribunalul Alba.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că, în speţă este vorba despre o acţiune în rectificare de carte funciară, astfel încât instanţa avea obligaţia să pună în discuţia părţilor cadrul procesual corect, urmând ca după aceea să procedeze la soluţionarea cauzei.
Ca urmare a deciziei instanţei de recurs, reclamanta a formulat o completare de acţiune prin care a chemat în judecată în calitate de pârâtă şi Banca C. - Agenţia Ocna Mureş solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. din 27 decembrie 2006 de B.N.P. K.M.A.; anularea în parte a încheierii de intabulare nr. I1. din 27 decembrie 2006 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul radierii pârâţilor din CF C1. N. şi reînscrierii societăţii reclamante; obligarea reclamantei să plătească pârâţilor suma de 110.000 euro; menţinerea încheierii nr. 5604 din 27 decembrie 2006 prin care s-a dispus înscrierea dreptului de ipotecă în favoarea pârâtei Banca C.; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea completării de acţiune au fost reiterate motivele din acţiunea iniţială în ceea ce priveşte rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare. Reclamanta a solicitat însă ca instanţa să reţină că este vorba de o simulaţie prin deghizare parţială în ceea ce priveşte clauza referitoare la plata sumei de 100.000 eur (arvuna), actul public fiind reprezentat de contractul autentic de vânzare-cumpărare, iar cele două declaraţii sub semnătură privată reprezentând actul secret.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1175 C. civ.
Pârâta Banca C. a depus întâmpinare prin care a arătat că a cesionat creanţa împreună cu toate garanţiile care o însoţeau pârâţilor H. către SC B.F.P. SRL, astfel încât a apreciat că se impune ca această societate să fie chemată în judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C. proc. civ., art. 969, 970 C. civ.
În susţinerea întâmpinării a fost depus contractul de cesiune de creanţă din 08 iulie 2009.
Ca urmare a întâmpinării pârâtei Banca C. reclamanta a formulat o nouă completare de acţiune prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată în calitate de pârât şi pe SC B.F.P. SRL.
Aceasta a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâta Banca C., şi nu cu Agenţia Ocna Mureş aşa cum a precizat iniţial.
Pârâta SC B.F.P. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive dat fiind faptul că pe de o parte, aceasta a fost chemată în judecată doar pentru „opozabilitatea hotărârii" nefiind formulată nicio pretenţie concretă împotriva sa, iar pe de altă parte creanţa pârâţilor împreună cu toate garanţiile care o însoţeau a fost cesionată către SC S.C. SRL.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost admisă motivat prin încheierea de la termenul din data de 13 decembrie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 2547/2010 Tribunalul Alba a respins acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâţii H.E.C., H.T.D. şi Banca C. SA, ca neîntemeiată. S-a respins acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu SC B.F.P. SRL, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost obligată reclamanta să plătească pârâţilor H.E.C. şi H.T.D. suma de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei SC B.F.P. SRL suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin întâmpinare, intimaţii SC B.F.P. SRL şi H.E.C. şi T. au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr. 111/2011 din 15 aprilie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul, a obligat reclamanta să plătească intimatului H.E.C. suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către intimata SC B.F.P. SRL.
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele.
Reclamanta SC A. SRL a investit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1./2006, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară şi, în subsidiar, constatarea nulităţii relative a contractului, având ca temei în drept prevederile art. 1020 - 1021 C. civ. şi art. 960 C. civ.
În rejudecare, după casare, acţiunea a fost completată în sensul că s-au invocat şi prevederile art. 1175 C. civ., referitoare la simulaţie.
Reclamanta a solicitat prin completarea la acţiune să se stabilească faptul că actul intitulat contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. din 17 decembrie 2006 este simulat cu privire la plata arvunei în sumă de 100.000 euro, care în realitate nu era plătită la data încheierii contractului şi urma să fie plătită societăţii reclamante până la data de 27 decembrie 2007, aşa cum s-a convenit în actul sub semnătură privată intitulat „Declaraţie" încheiat la data de 27 decembrie 2006, motiv pentru care se impune rezoluţiunea contractului.
În mod corect acţiunea, astfel cum a fost formulată şi completată, a fost respinsă de către instanţa de fond.
Ceea ce este caracteristic pentru simulaţie este faptul că ea presupune existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi, a două contracte: unul public, aparent, prin care se creează o aparenţă judiciară ce nu corespunde realităţii; un altul secret denumit contraînscris care corespunde voinţei reale a părţilor prin care acestea anihilează în tot sau în parte aparenţa juridică creată prin actul public simulat. întreagă această operaţiune constând în încheierea contractului public, care nu reflectă voinţa reală a părţilor şi a contractului secret - singurul corespunzător voinţei reale a acestora - se numeşte simulaţie. Spre a ne afla în faţa unei simulaţii, este necesar ca actul secret -contraînscris, să se fi încheiat concomitent sau eventual înainte de încheierea contractului aparent.
S-a susţinut de către apelantă că înscrierea în antecontract şi contract, acte publice, a menţiunii că s-a plătit arvuna de 100.000 euro, nu corespunde realităţii, întrucât suma de bani nu s-a plătit, ceea ce rezultă din declaraţia dată în 27 decembrie 2006 şi care constituie actul secret, fiind astfel dovedită existenţa simulaţiei. Susţinerile apelantei nu au corespondent în probe, iar regulile specifice simulaţiei nu sunt aplicabile, cum, de altfel, corect a reţinut instanţa de fond. Aceasta deoarece în cauză nu există un contraînscris care să ateste reala voinţă a părţilor din contract.
Deşi s-a invocat înţelegerea dintre părţi, dacă aceasta ar fi existat, nu era suficientă, trebuia să se dovedească existenţa certă a unui act secret între părţile dintre contractul aparent, respectiv SC A. SRL şi pârâţii H. Pentru a opera simulaţia, actul secret trebuia, în mod obligatoriu, încheiat între părţile din contractul aparent. Or, o astfel de convenţie nu s-a dovedit că s-a realizat în cauză.
În mod indubitabil, din probele administrate, nu rezultă încheierea unui act secret, se impune a fi din nou subliniat, între părţile din contractul aparent. Menţiunile din antecontractul de vânzare-cumpărare şi din contractul autentic, actele publice referitoare la plata arvunei de 100.000 euro, fac dovada, până la înscrierea în fals, că arvuna a fost achitată de către cumpărători.
Reclamanta a susţinut că, în realitate, arvuna nu a fost achitată, însă acest fapt trebuia să fie reflectarea unei convenţii secrete între părţile din contractul aparent. Or, declaraţiile invocate de către apelantă ca fiind manifestarea voinţei reale a părţilor, actul secret care face dovada simulaţiei parţiale a actului public, nu fac dovada celor susţinute.
Pe de altă parte, aceste înscrisuri nu s-au încheiat anterior sau cel mult concomitent cu actul public. Astfel, menţiunea privind plata arvunei s-a înscris pentru prima dată în antecontractul de vânzare-cumpărare, întabulat în cartea funciară, la data de 13 decembrie 2006. În alin. (3) al antecontractului se menţionează fără echivoc că vânzătoarea a recunoscut plata arvunei de 100.000 euro, iar la alin. (4) se menţionează că părţile înţeleg să confere sumei achitate până în prezent înţelesul de arvună.
Aceste menţiuni sunt reluate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. din 17 decembrie 2006. Prin urmare, faţă de data actului public, 13 decembrie 2006, şi data celor două declaraţii, cerinţa încheierii cel mult concomitent a actului secret este neîndeplinită.
Pe de altă parte, contrar susţinerilor apelantei reclamante, actul secret invocat nu a fost încheiat între aceleaşi părţi ale actelor publice. Astfel, prin declaraţia dată la 27 decembrie 2006, intimatul H.E.C. recunoaşte că a primit de la numitul D.D. suma de 100.000 euro cu titlu de împrumut, în prezenţa a doi martori.
Prin urmare, pe de o parte, acest înscris nu s-a încheiat între părţile actelor publice (antecontractul de vânzare - cumpărare şi contractul de vânzare - cumpărare) şi nici nu s-a încheiat concomitent sau anterior actelor publice, iar, pe de altă parte, din acest înscris nu rezultă în mod cert că menţiunile din actele publice referitoare la plata arvunei ar fi nereale.
Acest înscris sub semnătură privată, ca de altfel şi cealaltă declaraţie, nu constituie un contraînscris în sensul dispoziţiilor art. 1175 C. civ. şi care să ateste voinţa reală a părţilor din actele publice.
Prin urmare, toate susţinerile apelantei referitoare la existenţa simulaţiei, sunt de neprimit.
Nici criticile referitoare la dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 în sensul că greşit prin sentinţa apelată nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, nu pot fi primite. Capetele de cerere referitoare la anularea încheierilor de carte funciară sunt subsecvente, accesorii capătului de cerere privitor la rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare. Or, atâta timp cât capătul principal, referitor la rezoluţiune, s-a respins, constatându-se corect că nu sunt întrunite cerinţele disp. art. 1020 - 1021 C. civ., corect s-au respins şi capetele de cerere accesorii.
Apelanta susţine că neîndeplinirea obligaţiei de plată a arvunei de către intimaţi o îndreptăţeşte ca, în temeiul art. 1021 C. civ., să solicite rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, mai puţin cea referitoare la notările făcute în favoarea Banca C. - agenţia Ocna Mureş. Aceste susţineri sunt neîntemeiate întrucât în cauză, faţă de menţiunile cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare şi care nu s-au dovedit indubitabil a fi false, cererea de rezoluţiune este vădit nefondată. Mai mult, sancţiunea rezoluţiunii priveşte neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract. Or, obligaţiile înscrise în contract au fost îndeplinite, cum corect a reţinut instanţa de fond.
Prima instanţă a analizat exhaustiv şi a arătat corect motivele pentru care în cauză nu pot fi primite cererile privind rezoluţiunea contractului autentic, nulitatea relativă a contractului, cât şi deghizarea parţială a acestuia.
Critica apelantei referitoare la aplicarea greşită de către instanţă a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. este vădit nefondată. Faţă de soluţia dată acţiunii, corect apelanta reclamantă a fost obligată să plătească pârâţilor cheltuielile de judecată efectuate.
Faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., apelanta a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată efectuate şi justificate cu înscrisuri la dosar de către intimatul H.E.C. reprezentând onorariu apărător de 1000 RON conform chitanţei nr. CH1.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către apelanta SC B.F.P. SRL a fost respinsă întrucât, faţă de această parte, instanţa a constatat lipsa calităţii procesual pasive, iar apelanta nu a formulat critici sub acest aspect.
împotriva deciziei menţionate anterior a declarat recurs reclamanta SC A. SRL.
În drept au fost invocate prevederile art. 304, pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că greşit instanţa de apel nu a reţinut că actele intitulate antecontract de vânzare - cumpărare" autentificat cu încheierea nr. 95 din 13 decembrie 2006 la B.N.P. K.M.A. din Aiud şi „Contract de vânzare - cumpărare" autentificat cu încheierea nr. 1648 din 27 decembrie 2006 la BNP K.M.A. din Aiud, sunt simulate în ceea ce priveşte plata sultei de 100.000 euro de către intimaţii cumpărători H.E.C. şi H.T.D., având în vedere actele sub semnătură privată, cu caracter secret, intitulate „Declaraţie" din 27 decembrie 2006.
În continuare recurenta a reluat situaţia de fapt expusă în acţiune şi precizările ulterioare şi a prezentat propria viziune asupra interpretării probelor administrate în cauză, arătând în final că în raport cu probele administrate la dosarul cauzei (antecontractul de vânzare - cumpărare autentic, contractul de vânzare - cumpărare autentic, cele două acte sub semnătură privată intitulate „Declaraţie" din 27 decembrie 2006, declaraţia pârâtului H.E.C. şi a martorului M.I., CF nr. C1. N., sentinţa civilă nr. 392/2009 a Judecătoriei Aiud), instanţa de apel trebuia să reţină că în cauză este vorba de o simulaţie, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 1175 C. civ.
Între părţi s-au încheiat două categorii de acte actele aparente, adică simulate sau publice antecontractul de vânzare - cumpărare autentic, contractul de vânzare - cumpărare autentic, acte ascunse, adică secrete, pentru mascarea actelor aparente şi anume cele două declaraţii din 27 decembrie 2006. Scopul actelor secrete a fost acela de a masca faptul că pârâţii nu au achitat recurentei avansul de 100.000 euro, deoarece în actele aparente s-a precizat plata acestui avans pentru ca pârâţii să obţină creditul bancar.
În materie de contracte există simulaţiune când părţile fac o convenţie aparentă numai pentru a ascunde o altă convenţie reală diferită sau numai pentru a ascunde lipsa oricărei alte convenţii. Prin urmare între părţi actul secret îşi produce efectul ca şi cel aparent, cu condiţia să fi fost valabil chiar dacă nu ar fi fost secret, ci public. În schimb actul aparent, nefiind menit să producă efecte, nu va avea nici un efect.
Dovada actului secret se face printr-un contraînscris sau un început de dovadă scrisă, potrivit art. 1191 alin. (1) şi art. 1197 C. civ. Recurenta a făcut dovada celor două acte secrete cu probele deja administrate la dosarul cauzei, menţionate mai sus.
Actele intitulate „Declaraţie" au fost semnate de pârâtul H.E.C. şi de D.D., însă acesta din urmă a semnat acest act în calitate de administrator al recurentei. Aşa încât prima instanţă trebuia să reţină că aceste acte au fost încheiate între recurenta, prin administratorul D.D. şi pârâtul H.E.C., fiind întrunite astfel cerinţele art. 1175 C. civ.
Aşa fiind, instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a actelor juridice deduse judecăţii, în cauză existând cazul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Greşit prin decizia recurată s-a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele art. 1020 şi art. 1021 C. civ. privind rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu încheierea nr. 648 din 27 decembrie 2006 de BNP K.M.A. din Aiud. Pârâţii nu au achitat arvuna de 100.000 euro până la data de 27 decembrie 2007, stipulată în actul intitulat „Declaraţie" din 7 decembrie 2006, dar nici până în prezent.
Neîndeplinirea obligaţiei de plată integrală a preţului, respectiv refuzul pârâţilor de a plăti arvuna de 100.000 euro o îndreptăţeşte ca în temeiul art. 1021 C. civ. să ceară rezoluţiunea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. V1. din 27 decembrie 2006 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, mai puţin cea referitoare la notările făcute în CF nr. C1. N. sub 16 şi sub C 4 în favoarea pârâtei Banca C. Agenţia Ocna Mureş. Aceasta datorită faptului că potrivit art. 1175 C. civ. actul secret produce efecte faţă de terţi, iar recurenta a primit de la agenţia bancară restul de preţ de 110.000 euro.
Greşit prin decizia recurată s-a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 şi că prima instanţă corect nu a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, respectiv anularea încheierii de intabulare nr. I1. din 27 decembrie 2006; restabilirea situaţiei anterioare în CF nr. C1. N. prin radierea pârâţilor de sub B 14 - 15 şi reînscrierea subscrisei sub B 12; obligarea recurentei la restituirea sumei de 110.000 euro la pârâţii intimaţi. În cauză sunt incidente aceste prevederi legale pentru argumentele de drept şi de fapt arătate mai sus, iar instanţa de apel ar fi trebuit să schimbe sentinţa apelată şi cu privire la modul de soluţionare a capătului de cerere privind rectificarea înscrierilor în cartea funciară.
Greşit prin decizia recurată s-a apreciat că prima instanţă a aplicat corect prevederile art. 274 din C. proc. civ. şi nu i-a obligat pe intimaţii H.E.C. şi H.T.D. să-i plătească cheltuielile de judecată. Recurenta a efectuat cheltuieli în sumă de 13.971 RON, justificate cu actele depuse la dosar, care nu i-au fost acordate, iar ca urmare a respingerii acţiunii a fost obligată să plătească intimaţilor suma de 6.000 RON cheltuieli de judecată. Instanţa de apel ar fi trebuit să oblige intimaţii să-i plătească cheltuielile de judecată, respectiv să nu o oblige să plătească acestora cheltuielile de judecată. De asemenea, ar fi trebuit să oblige intimaţii să-i plătească şi cheltuielile de judecată din apel în sumă totală de 2.602 RON reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrele judiciare.
Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au cerut respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 3 04 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că potrivit acestui text de lege modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv de recurs se referă la situaţia în care, deşi rezultă tară dubiu natura juridică a actului dedus judecăţii, ori înţelesul acestuia, instanţa de apei a reţinut un cu totul alt act juridic sau conţinut.
Actul juridic dedus judecăţii este reprezentat de contractul de unde rezultă pretenţiile părţii, iar nu de conţinutul unui înscris administrat ca probă în cauză, pentru a face dovada împotriva celor înscrise în acel contract.
Astfel, criticile recurentului referitoare la interpretarea de către instanţa de apel a înscrisului reprezentat de declaraţia dată de D.D., care ar fi trebuit să fio în sensul că nu ar fi fost dată în nume propriu, ci ca administrator al recurentei, şi că astfel ar fi un act secret care ar modifica înscrisul public reprezentat de contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu încheierea nr. V1. din 27 decembrie 2006.
Pe de altă parte dacă s-ar considera că şi această declaraţie reprezintă unul din actele juridice deduse judecăţii, actul secret, nu pot fi invocate prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. decât dacă, aşa cum s-a reţinut anterior, rezultă fără dubiu din acest act natura sa juridică sau înţelesul acestuia.
Recurenta susţine că din acest act ar rezulta fără dubiu faptul că D.D. ar fi dat împrumutul ca reprezentant al societăţii iar nu în nume propriu.
Acest motiv de modificare nu poate fi folosit dacă din probele administrate coroborate cu susţinerile părţilor ar rezulta un dubiu cu privire la natura juridică sau conţinutul actului juridic.
Or, recurenta nu susţine că instanţa de apel ar fi reţinut greşit natura juridică a actului (recunoaşterea unui împrumut) şi nici conţinutul actului juridic (drepturile şi obligaţiile părţilor), ci că ar fi reţinut greşit calitatea în care D.D. ar fi acordat împrumutul, în nume propriu iar nu ca reprezentant al recurentei reclamante.
Atâta timp cât în act nu apare menţionat că D.D. ar fi dat împrumutul ca reprezentant al reclamantei nu se poate susţine că din acest act rezultă fără dubiu acest lucru.
Instanţa de apel a ajuns la concluzia că această declaraţie dată la 27 decembrie 2006 nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerată actul secret care să facă dovada simulaţiei parţiale a actului public, sub aspectul neachitării unei părţi din preţ, prin interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză.
Nu se încadrează în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. criticile privind modul în care instanţa de apel a interpretat probele administrate în cauză. Aceste aspecte ţin de temeinicia hotărârii iar nu de legalitatea acesteia şi care ca atare nu pot fi invocate în recurs neputând fi încadrate în prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte invocarea art. 1191 alin. (1) şi art. 1197 C. civ. de către recurentă, instanţa de apel nu a reţinut că declaraţiile din 27 decembrie 2006 nu ar îndeplini condiţiile de formă pentru a face dovada convenţiei secrete ci că prin conţinutul lor nu ar îndeplini condiţiile pentru a reprezenta actul secret care modifică actul public. Astfel nu se poate reţine interpretarea eronată a acestor texte de lege de către instanţa de apel.
De altfel, referitor la existenţa simulaţiei, în sensul neîntrunirii condiţiilor art. 1175 C. civ., instanţa de apel a reţinut că, pe lângă faptul că declaraţiile pretinse a fi actul secret nu au fost încheiate între aceleaşi părţi ca şi contractul public, D.D. nefiind identificat ca semnând actul ca reprezentant al reclamantei, pretinsul contraînscris nici nu a fost încheiat concomitent sau eventual înainte de încheierea contractului aparent, ci ulterior acestuia, nefiind întrunite
Sunt nefondate şi susţinerile privind greşita interpretare a art. 1020 şi 1021 C. civ. rezoluţiunea antecontractului pentru neplata unei părţi din preţ. Pentru a se dispune rezoluţiunea trebuia ca în prealabil să se facă dovada faptului că menţiunea din antecontract şi din contract privind plata arvunei de 100.000 euro, prin care vânzătoarea a recunoscut plata arvunei de 100.000 euro nu este reală şi că în realitate această plată nu s-a efectuat.
Reclamanta a încercat să facă această dovadă prin pretinderea existenţei simulaţiei, probă care nu s-a făcut în cauză conform celor expuse anterior. Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de apel că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune rezoluţiunea contractului.
Sunt nefondate criticile referitoare la greşita interpretare a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996 în sensul că greşit prin sentinţă/decizia recurată nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, având în vedere că restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, mai puţin cea referitoare la notările făcute în favoarea Banca C. - agenţia Ocna Mureş este un capăt de cerere accesoriu celui privitor la rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare.
Or, atâta timp cât capătul principal, referitor la rezoluţiune, s-a respins, constatându-se că nu sunt întrunite cerinţele disp. art. 1020 - 1021 C. civ., în mod corect s-au respins şi capetele de cerere accesorii.
Este nefondată şi critica recurentei referitoare la aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. ţinând cont că acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamanta a căzut în pretenţii, astfel că obligarea sa la cheltuieli de judecată faţă de pârâţi şi neacordarea cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă întruneşte condiţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. aceleaşi considerente sunt valabile şi cu privire la cheltuielile de judecată din apel.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurent la plata către intimaţii-pârâţi H.E.C. şi H.T.D. a sumei de 3245 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, transport, cazare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva deciziei nr. 111/2011 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă pe recurent la plata sumei de 3245 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi H.E.C. şi H.T.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2012.
| ← Acţiunea în revendicare de drept comun înregistrată după... | ICCJ. Decizia nr. 3356/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
