ICCJ. Decizia nr. 7149/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7149/2012
Dosar nr. 27002/3/2010
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta G.I., a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti reprezentat prin Primar şi pe C.Ş. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligaţi aceştia să-i restituie suma pe care o evaluează provizoriu la 1.700.000.000 ROL, constând în: preţul actualizat la nivelul pieţii pentru ap. X1. din str. S. pe care l-a cumpărat parţial în baza Legii nr. 112/1995 cu contractul de vânzare-cumpărare nr. V1. din 8 octombrie 1998 şi parţial printr-o sultă urmare a dispoziţiei Primăriei din 05 mai 2000 emisă în executarea sentinţei Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti nr. 465 din 22 martie 2000; cheltuielile pe care le-a suportat pentru executarea planului de situaţie şi de structură a imobilului şi -sporul de valoare al acestui apartament, reprezentând lucrările necesare şi utile pe care le-a efectuat, constând în montarea cu gresie, faianţă şi rigips în dependinţe şi în unele încăperi, înlocuirea instalaţiilor sanitare (cadă baie, cabină duş, boiler, chiuvete şi vase WC), a instalaţiei de apă, gaze şi lumină, calorifere, serpentină centrală gaze, refacere tâmplărie interioară şi exterioară ş.a.
A solicitat actualizarea acestei sume în baza indicelui de inflaţie comunicat de Comisia de Statistică la data plăţii efective.
Pârâtul C.S. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se dispună obligarea reclamantei- pârâte G.I. la plata sumei de 1000 euro (4,26 RON) plătibilă in RON la cursul din ziua plaţii, reprezentând lipsa de folosinţă pentru spaţiul din Bucureşti, str. S., parter, ap. X1., sector 2, pe care îl ocupă fără sa achite chiria încă din ianuarie 2008 şi până la zi; suma este ipotetică urmând sa-şi mărească câtimea pretenţiilor potrivit disp art 132 alin. (2) C. proc. civ., in baza unui raport de expertiză de stabilire a lipsei de folosinţă ; obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, a arătat că a redobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat in Bucureşti, str. S., în baza deciziei civile nr. 1632 din 21 noiembrie 2006 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, rămasa irevocabila prin Decizia nr. 2140 din 13 decembrie 2007 pronunţata de Curtea de Apel, secţia a III a civilă.
În baza hotărârii judecătoreşti definitive au fost emise dispoziţia primarului general al P.M.B. din 11 martie 2009 şi Protocolul de predare -preluare nr. PP. din 28 aprilie 2009 al C.G.M.B. - A.F.L.
Pârâta ocupă spaţiul situat la parterul imobilului din str. S., sector 2, şi camera de la mansarda precum şi pivniţa, fără sa achite chirie din 1 ianuarie 2008, iar la notificarea sa formulata prin avocat la data de 9 iunie 2009 nu a dat curs.
Prin sentinţa civilă nr. 1287 din 9 iulie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a P.M.B. şi a respins acţiunea faţă de aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, privind capătul de cerere de restituire a preţului; a respins acest capăt de cerere privind restituirea preţului şi în contradictoriu cu Statul Român; a admis în parte capătul 2 din cerere (sporul de valoare) formulat de reclamanta G.I. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti reprezentat prin Primar şi C.S.; a obligat pârâtul C. la plata către reclamantă a sumei de 23.407,85 euro, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând spor de valoare; a admis în parte cererea reconvenţională; a obligat reclamanta către pârâtul C. la plata sumei de 9.435,99 euro, în echivalent RON la data plăţii reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului de la data de 01 iulie 2009 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a cumpărat ap. X1. din str. S. conform Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. V1. din 8 octombrie 1998 şi parţial printr-o sultă urmare a dispoziţiei Primăriei din 05 mai 2000 emisă în executarea sentinţei Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti nr. 465 din 22 martie 2000 prin ieşirea din indiviziune cu Municipiul Bucureşti pe o parte din acest apartament.
Întreg imobilul a fost retrocedat numitului C.Ş. prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, nr. 2140 din 13 decembrie 2007 definitivă şi irevocabilă.
Instanţa a mai reţinut că dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată prevăd că restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu eludarea Legii nr. 112/1995 cu modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se face de către Ministerul Finanţelor Publice şi, faţă de acestea, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Bucureşti pentru partea de imobil cumpărată în baza Legii nr. 112/1995.
Pentru îmbunătăţirile efectuate, raportul de expertiză întocmit în cauză a constatat că valoarea acestora este în sumă de 23.407,85 euro, la un curs de 4,2957 euro la data efectuării raportului de expertiză, sumă la care a fost obligat pârâtul C. la plată către reclamantă, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând spor de valoare.
Referitor la cererea reconvenţională, contravaloarea lipsei de folosinţă urmează s-a stabilit în funcţie de valoarea chiriei stabilite conform regulilor cererii şi ofertei de pe piaţa liberă, sens în care raportul de expertiză tehnică a concluzionat o valoare de 9.435,99 euro, în echivalent RON la data plăţii, la care a fost obligată reclamanta către pârâtul C.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta G.I. şi pârâtul C.Ş.
Prin apelul declarat, reclamanta a susţinut că, în cauză, Municipiul Bucureşti (P.M.B) are calitate procesuală pasivă, acţiunea trebuia analizată atât prin prima Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009, art. 50 alin. (2), cât şi prin prisma dispoziţiilor de drept civil (dreptul comun) privind garanţia pentru evicţiune, instanţa nu a motivat refuzul restituirii preţului actualizat privind partea din imobil pe care a dobândit-o ca urmare a plăţii unei sulte stabilite de instanţă în lumina dreptului comun - garanţia vânzătorului pentru evicţiune şi a dat dovadă de lipsă de rol activ, conform art. 129 C. proc. civ. De asemenea, în mod greşit, instanţa l-a obligat pe pârâtul C.Ş. la plata sumei de 23.407,85 euro, în condiţiile în care, prin cererea precizatoare, s-a solicitat suma de 37.452,57 euro, aşa cum a rezultat din concluziile expertizei efectuată în cauză.
Prin apelul declarat, pârâtul C.Ş. a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului 2 din cererea privind sporul de valoare în sumă de 23.407,85 euro reprezentând lucrări necesare şi utile. Reclamanta nu a făcut dovada cu nici un înscris privind lucrările pretins executate, iar instanţa nu a ţinut cont de apărările sale prin care a arătat că, rezultă fără putinţă de tăgadă, faptul ca aceste lucrări sunt în mare parte nu necesare şi utile, ci voluptorii.
Prin decizia nr. 171A din 12 aprilie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă, a admis ambele apeluri, a desfiinţat în parte sentinţa apelată în privinţa capătului prim de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, ca urmare a respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale a acestei pârâte şi în privinţa capătului de cerere secund relativ sporului de valoare, formulat în contradictoriu cu pârâtul C.Ş., a trimis cauza spre rejudecare. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerente s-a reţinut că imobilul pentru care reclamanta a solicitat acordarea preţului de piaţă, respectiv a sporului de valoare, prezintă o situaţie, din punct de vedere juridic, atipică, în sensul că o parte din imobil a fost cumpărat de către reclamantă în temeiul Legii nr. 112/1995, iar cealaltă parte a fost dobândită în urma ieşirii din indiviziune, soluţionată în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin atribuire în schimbul sultei plătite.
În ceea ce priveşte partea din imobil, achiziţionată în temeiul Legii nr. 112/1995, Curtea a reţinut că sunt incidente prevederile art 50 din Legea nr. 10/2001, cu consecinţa că pretenţiile (constând în preţul reactualizat, respectiv preţul de piaţă, în funcţie de modalitatea în care s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare: cu respectarea sau cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995) pot fi formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice.
Cu privire la partea din imobil dobândit de către reclamantă, ca urmare a ieşirii din indiviziune, Curtea a constatat că se aplică regulile dreptului comun, ce guvernează răspunderea copărtaşilor pentru evicţiunea suferită de unul dintre ei şi, ca atare, acest capăt de cerere trebuia soluţionat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, din această perspectivă, fiind eronată soluţia primei instanţei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.
Instanţa a mai reţinut că se impune determinarea concretă atât a sporului de valoare (cuprinzând doar partea generată de îmbunătăţirile efectuate şi nu şi valoarea suplimentară determinată de acestea, în contextul pieţei imobiliare, cum greşit s-a apreciat în cadrul suplimentului la raportul de expertiză) aferent părţii obţinute în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru care în temeiul art. 48 din Legea nr. 10/2001, debitor este pârâtul C., cât şi stabilirea concretă distinctă a sporului de valoare pentru cealaltă parte de imobil, obţinută prin partaj, pentru care debitor ar fi Primăria municipiului Bucureşti, acest ultim spor de valoare fiind calculat de experţi şi prin raportare la influenţa determinată de îmbunătăţirile efectuate.
Ca atare, a trimis cauza la prima instanţă, urmând a se proceda la rejudecarea primului capăt de cerere în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, pentru partea din imobil obţinută ca efect la partajului, iar cel de-al doilea capăt de cerere se va rejudeca în contradictoriu cu pârâtul C.Ş. A dat îndrumarea de a se efectua un supliment de expertiză pentru delimitarea sporului de valoare (astfel cum a fost explicitat în cele ce preced) aferent celor două părţi ale imobilului, elementele de distincţie constând în modul de dobândire a acestora: cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 şi atribuire în urma ieşirii din indiviziune, dar şi în defalcarea sporului de valoare în funcţie de cauza sa, conform celor precizate.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul C.Ş., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că îmbunătăţirile au fost efectuate de reclamantă cu rea credinţă, după promovarea acţiunii în revendicare. De asemenea, aceste îmbunătăţiri sunt mai mult voluptuarii şi acordarea contravalorii lor ar însemna o îmbogăţire fără just temei a reclamantei.
Recursul nu este fondat.
În speţă, instanţa de apel a constatat că se impune rejudecarea capătului de cerere privind îmbunătăţirile aduse imobilului. Fiind o chestiune de fapt, care ţine de determinarea cuantumului şi a naturii cheltuielilor efectuate, atât pentru partea de imobil dobândită prin Legea nr. 112/1995, cât şi pentru cealaltă parte pentru care s-a achitat sulta, în mod corect, a trimis cauza la instanţa de fond pentru a se administra un probatoriu adecvat.
Criticile recurentului privind caracterul voluptuariu al cheltuielilor efectuate de reclamantă şi intenţia acesteia de a obţine o îmbogăţire fără justă cauză nu pot fi reţinute în prezentul recurs, întrucât aceste chestiuni vizează o situaţie de fapt, care va fi analizată cu ocazia rejudecării, conform îndrumărilor instanţei de apel, iar pentru stabilirea corectă a naturii cheltuielilor, recurentul pârât va avea posibilitatea să invoce, drept apărări, toate aspectele inserate în motivarea prezentului recurs.
Pentru aceste considerente, nu se poate reţine nici un motiv de nelegalitate a deciziei atacate, iar recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.Ş. împotriva deciziei nr. 171/A din 12 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7154/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7182/2012. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
