ICCJ. Decizia nr. 7401/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7401/2012
Dosar nr. 3775/1/2012
Şedinţa publică din 4 decembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Constanţa la 21 septembrie 1999, reclamanta B.L. a chemat în judecată Departamentul pentru Construcţii în Străinătate-Baza de Aprovizionare Constanta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul art. 480 C. civ. şi al Legii nr. 213/1998, să se dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Constanţa, str. E.V., în subsidiar, să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii acestui imobil, la preţul de circulaţie.
Prin sentinţa civila nr. 348 din 25 aprilie 2000, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta SC A. SA Constanţa să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei imobilul situat în Constanţa, str. E.V., nr. 31, compus din teren în suprafaţă de 252 mp şi construcţie-demisol, parter şi etaj. A fost respins, că rămas fără obiect, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri băneşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC A. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Judecata apelului a fost suspendată în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar ulterior, în temeiul art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, Curtea de Apel Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Constanţa.
Reclamantul B.P. a precizat că renunţă la beneficiul acordat de Legea nr. 10/2001 şi că înţelege să revendice bunul pe calea dreptului comun.
Prin decizia civilă nr. 438 din 09 octombrie 2007, Tribunalul Constanţa a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 348 din 25 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.P. Prin decizia civilă nr. 74/C din 19 martie 2008, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul şi a casat decizia atacată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Constanţa, reţinând că hotărârea a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată, deci lipsită de capacitate de folosinţă.
La rejudecare, cadrul procesual a fost modificat şi în sensul că, urmare a decesului reclamantului B.P., succesor al acestuia şi continuator al judecăţii este B.M.
Pârâta SC A. SA a formulat cerere de chemare în garanţie a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanţei ca, în cazul admiterii cererii principale să oblige chematul în garanţie la plata de despăgubiri pentru imobilul situat în Constanţa, str. E.V.
Prin sentinţa civilă nr. 1590 din 08 octombrie 2010, Tribunalul Constanţa a respins cererea reclamantului B.M. şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, ca nefondate.
Împotriva acestei sentinţei a formulat apel reclamantul B.M., care a solicitat desfiinţarea hotărârii şi admiterea acţiunii, cu consecinţa obligării pârâţilor să-i restituie în natură imobilul sau, în subsidiar, obligarea acestora la plata sumei de 2.362.129 RON reprezentând valorarea de circulaţie a imobilului.
Prin decizia civilă nr. 81/C/10.02.2011 Curtea de Apel Constanţa a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat societatea pârâtă să restituie reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul din Constanţa, str. E.V., format din construcţie şi teren în suprafaţă de 252,82 m.p. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Decizia a fost atacată cu recurs de pârâta SC A. SA, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., care a fost respins prin decizia nr. 2068 din 22 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SA a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, contestatoarea arată că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivului de modificare a hotărârii privind faptul că instanţa de apel a dispus restituirea bunului în condiţiile în care titlul de proprietate al pârâtei asupra terenului şi imobilului, a cărui nulitate nu a fost contestată, era înscris în C.F.
În aceste condiţii reclamantul B.M. a dobândit imobilul în urma comparării titlurilor de proprietate ale celor două părţi, facându-se abstracţie de faptul că pârâta are intabulat dreptul de proprietate în C.F. şi de dispoziţiile care guvernează acţiunea în revendicare în regim de carte funciară.
Contestatoarea susţine că atât timp cât titlul său de proprietate nu a fost declarat nul întrucât intimatul nu a promovat o acţiune în rectificarea înscrierii în cartea funciară, imobilul nu putea fi restituit printr-o simplă comparare a titlurilor.
În concluzie, solicită admiterea contestaţiei în anulare, ariularea deciziei pronunţate de instanţa de recurs cu consecinţa rejudecării recursului.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte reţine următoarele:
Printre motivele de recurs formulate, contestatoarea SC A. SA a susţinut că „Titlul nostru de proprietate asupra terenului şi imobilului din str. E.V. a fost intabulat în C.F., acesta nu a fost anulat, nu s-a constatat nulitatea absolută a acestuia printr-o hotărâre judecătorească.
Dacă în C.F. s-a înscris un drept real în folosul unei persoane conform art. 33 şi 34 din Legea nr. 7/1996, nu se poate trece peste aceste dispoziţii legale pentru a face aplicarea art. 480 C. civ., înscrisurile sunt opozabile terţilor şi deci implicit intimatei -reclamante."
Instanţa a răspuns şi acestui motiv de recurs, prin considerentele reţinute în motivare, în sensul că acţiunea în revendicare a fost promovată în anul 1999 şi, de aceea, este supusă regulilor care guvernează acţiunea în revendicare de drept comun.
A mai reţinut instanţa că împrejurarea potrivit căreia în privinţa imobilului (obiect material al judecăţii) a avut loc o preluare abuzivă de către stat (aşa cum însăşi recurenta recunoaşte, atunci când îl plasează în categoria imobilelor ce cad în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001) face ca titlul autorilor reclamantului să aibă prevalentă în acţiunea în revendicare promovată. Totodată, fundamentat pe o preluare abuzivă a bunului de către stat, societatea nu şi-a putut constitui un titlu valabil - trecerea imobilului în administrare de la Comitetul Executiv al Sfatului Popular Constanţa la I.L.L. Constanţa şi de la aceasta la Departamentul pentru Construcţii în Străinătate (actuala SC A. SA) neputând valora titlu de proprietate.
Înalta Curte mai reţine că a doua teza a art. 318 C. proc. civ. are în vedere omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 din acelaşi cod, însă analiza acestora poate fi făcută şi prin considerente comune.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul B.M., prin întâmpinarea calificată drept concluzii scrise ca urmare a neformulării în termenul legal, se va respinge, ca nefondată, deoarece intimatul nu a făcut dovada acestei plăţi pentru această fază procesuală prin depunerea chitanţei de plată a onorariului avocaţial, pentru a se putea stabili în sarcina contestatoarei obligaţiile ce revin conform art. 274 C. proc. civ. părţii care cade în pretenţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA împotriva deciziei nr. 2068 din data de 22 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul B.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7399/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7368/2012. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
