ICCJ. Decizia nr. 7402/2012. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7402/2012
Dosar nr. 3428/1/2012
Şedinţa publică din 4 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2012 pe rolul acestei instanţe, revizuenţii S.F., S.R., T.C., T.Ş., T.F., T.D., T.T., T.I., V.G. şi V.C. prin Sindicatul Reparatorilor IRLU Caransebeş a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 999 din data de 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 2832/115/2011, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuenţii arată că Dosarul nr. 2832/115/2011 (în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită) şi Dosarele nr. 2827/115/2011, nr. 2828/115/2011, nr. 2829/115/2011, nr. 2830/115/2011, nr. 2831/115/2011, nr. 2833/115/2011 şi nr. 2835/115/2011 s-au format prin disjungere la data de 16 iunie 2011 din Dosarul nr. 2118/115/2011* aflat pe rolul Tribunalului Cras-Severin, având ca obiect obligarea pârâtei SC I.R.L.U. SA Bucureşti la plata primei de Ziua Feroviarului pentru anii 2008, 2009 şi 2010, a ajutorului de Paşti şi de Crăciun pentru anul 2009 şi toţi reclamanţii din aceste dosare sunt membrii Sindicatului Reparatorilor I.R.L.U. Caransebeş.
Recurenţii susţin că hotărârea atacată este contrară deciziilor pronunţate în aceste dosare, care au fost soluţionate irevocabil de Curtea de Apel Timişoara prin admiterea recursului declarat de Sindicatului Reparatorilor I.R.L.U. Caransebeş în Dosarele nr. 2833/115/2011 şi nr. 2835/115/2011 şi respingerea recursurilor pârâtei I.R.L.U. SA Bucureşti în celelalte dosare indicate şi obligarea acesteia la plata primei de Ziua Feroviarului pentru anii 2008, 2009 şi 2010, a ajutorului material de Paşti şi de Crăciun pentru anul 2009.
Mai susţin recurenţii că este îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză între hotărârile pronunţate în aceste dosare, întrucât toate au avut ca obiect obligarea pârâtei la plata primei de Ziua Feroviarului pentru anii 2008, 2009 şi 2010, a ajutorului material de Paşti şi de Crăciun pentru anul 2009 în temeiul prevederilor art. 62 din C.C.M. 2007-2008 încheiat la nivelul pârâtei şi prelungit prin acte adiţionale şi în baza art. 71 din C.C.M. la nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar pe anii 2008-2010.
Cu privire la condiţia identităţii de părţi între hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în aceste dosare, recurenţii susţin că şi această condiţie este îndeplinită, având în vedere că în aceste cauze a avut calitatea de pârâtă SC I.R.L.U. SA Bucureşti, iar calitatea de reclamanţi au avut-o membrii Sindicatului Reparatorilor I.R.L.U. Caransebeş, acţiunea iniţială fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Caras-Severin la data de 17 mai 2010 şi promovată de toţi membrii de sindicat şi apoi disjunsă şi formate dosarel menţionate, la data de 14 iunie 2011. Arată totodată, că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 recunoaşte organizaţiilor sindicale calitate procesuală activă, prevederi legale în vigoare la data soluţionării cauzei în primă instanţă şi în recurs.
Examinând cererea de revizuire, în raport de condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., astfel cum statuează art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Litigiul soluţionat irevocabil prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect acţiunea formulată de reclamanţii S.F., S.R., T.C., T.Ş., T.F., T.D., T.T., T.I., V.G. şi V.C. în contradictoriu cu pârâta SC I.R.L.U. SA Bucureşti, prin care s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata, către fiecare membru de sindicat, a primei de Ziua Feroviarului la nivelul valorii clasei I de salarizare pe anii 2008, 2009 şi 2010, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective, a ajutorului material de Paşti şi de Crăciun pe anul 2009 la nivelul clasei i de salarizare actualizată cu rata inflaţiei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2145 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Caras Severin s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii S.F., S.R., T.C., T.Ş., T.F., T.D., T.T., T.I., V.G. şi V.C. şi a obligat pe pârâtă la plata către fiecare reclamant a sumelor reprezentând prima de Ziua Feroviarului pe anii 2008,2009 şi 2010 la nivelul valorii clasei I de salarizare şi a sumelor reprezentând ajutorul material de Paşte şi de Crăciun la nivelul valoni clasei I de salarizare pe anul 2009, sume actualizate cu rata inflaţiei, numai în funcţie de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant; a fost respinsă cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Această hotărâre a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 999 din 3 aprilie 2012 prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis recursul declarat de pârâta SC I.R.L.U. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2145 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Caras Severin şi a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a respins în totalitate acţiunea reclamanţilor.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că dreptul reclamanţilor la acţiunea pentru drepturile salariale reprezentând prima de Ziua Feroviarului pentru anii 2007 şi 2008 s-a prescris, nefiind respectat termenul legal imperativ de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din C. muncii.
Curtea de Apel a constatat că deşi reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile art. 62 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, efectele acestui contract s-au produs doar până la data de 30 iulie 2008, un nou contract colectiv fiind încheiat la nivelul pârâtei abia în 11 iunie 2009, ceea ce înseamnă că pentru anul 2009 nu a existat vreo convenţie între partenerii sociale din cadrul SC I.R.L.U. SA cu privire la drepturile pretinse de reclamanţi ca primă de Ziua Feroviarului pe anul 2009 şi ajutor de Paşti pentru anul 2009.
Totodată, în noul contract colectiv de muncă negociat şi încheiat la nivel de societate la data de 11 iunie 2009 pentru anii 2009-2010, partenerii sociali au convenit ca drepturile salariale prevăzute în art. 62 să se aplice abia cu 1 ianuarie 2010, pentru anul 2009 nemaifiind acordate.
Curtea a observat că instanţa de fond în mod eronat a acordat reclamanţilor drepturi salariale aferente anului 2010, întrucât o asemenea cerere nu a fost formulată în cauză, încălcându-se dispoziţiile art. 129 alin. ultim C. proc. civ.
În finalul considerentelor, instanţa a arătat că, în condiţiile în care recurenta - pârâtă contestă calitatea de membră în asociaţia patronală care a semnat contractul colectiv de muncă la nivel de Grup de Unităţi din Transportul Feroviar, iar reclamanţii susţin că le este aplicabil acest contract pe anii 2006-2010, aceştia trebuiau să facă dovada perioadei de valabilitate a contractului, precum şi a faptului dacă societatea pârâtă este menţionată sau nu în acest contract pentru a se putea conchide asupra efectelor acestuia potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data încheierii contractului.)
Hotărârea astfel motivată de instanţa de recurs este atacată pe calea cererii de revizuire, susţinându-se, ca motiv de revizuire, cel prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Înalta Curte găseşte cererea inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul judecării cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenta unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi , făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenţii apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către Curtea de Apel Timişoara, în cadrul unor procese în care revizuenţii nu au figurat în calitate de părţi.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc „între aceleaşi- părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate", condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenţii să fi participat anterior şi să fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârile la care revizuenţii fac referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei menţionate reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Faţă de aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenti, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.F., S.R., T.C., T.Ş., T.F., T.D., T.T., T.I., V.G. şi V.C. prin Sindicatul Reparatorilor I.R.L.U. Caransebeş împotriva deciziei nr. 999 din data de 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6594/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3462/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
