ICCJ. Decizia nr. 7633/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7633/2012
Dosar nr. 2174/117/2009*
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 430 din 13 mai 2010, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis plângerea formulată de reclamanta B.M. împotriva pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, şi Primarul municipiului Cluj-Napoca; a anulat dispoziţia de respingere a notificării din 19 februarie 2009, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi a obligat pârâţii să emită în favoarea reclamantei dispoziţie de acordare a dreptului de folosinţă special pentru terenul de 341 mp, parte din parcela cu nr. top AA înscrisă în CF nr. XX Cluj, porţiunea colorată în roz în schiţa anexată la raportul de expertiză întocmit de expertul C.D. şi cuprinzând propunere de acordare a despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2008 pentru terenul în suprafaţă de 48 mp, parte din parcela cu nr. top AA şi pentru construcţia şi terenul în suprafaţă de 86 mp nr. top BB, ţinând seama de valoarea actualizată a despăgubirilor de 30.000 RON primite de petiţionară la predarea imobilului.
Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin dispoziţia nr. 915 din 19 februarie 2009 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, a fost respinsă notificarea din 3 octombrie 2001 formulată de reclamanta B.M., cetăţean german, căreia statul german i-a plătit despăgubiri în sumă de 6.035 RM pentru casa unifamilială situată în Cluj-Napoca, str. S.B. nr. 8, distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. S.B. nr. 8, înscris în CF nr. XX, nr. top CC, constând în casă familială compusă din 1 cameră, bucătărie, curte şi grădină în suprafaţă de 470 mp, care a fost preluat în anul 1981, în baza Decretului nr. 223/1974, de către Statul Român.
Câtă vreme construcţia pentru care reclamanta a solicitat măsuri reparatorii era înscrisă în cartea funciară în anul 1971 pe numele lui B.M. şi soţia născută G.V., despăgubirile primite de aceasta în anul 1989 de la Statul German, i-au fost acordate pentru construcţia bombardată în anul 1944.
Pentru imobilul preluat de Statul Român de la petiţionară în anul 1981 în temeiul Decretului nr. 223/1974, aceasta a recunoscut că a încasat suma de 30.000 RON.
După preluarea de către Statul Român, imobilul cu nr. top DD a fost împărţit în două parcele: 1) nr. top BB casă şi teren în suprafaţă de 86 mp ce a fost vândută de Statul Român numitei R.V. prin contractul de vânzare-cumpărare din 14 ianuarie 1997, neatacat de către petiţionară; 2) nr. top AA teren în suprafaţă de 389 mp.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul C.D.M., a rezultat că din parcela cu nr. top AA în suprafaţă de 389 mp, numai pentru suprafaţa de 341 mp, cu destinaţia de curte, i se poate acorda petiţionarei un drept special de folosinţă, în timp ce suprafaţa de 48 mp este ocupată de Canalul M.
Prin decizia civilă nr. 207A din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 430 din 13 mai 2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosar nr. 2174/117/2009, care a fost menţinută.
Prin decizia civilă nr. 4916 din 8 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, împotriva deciziei civile nr. 207/A din 15 septembrie 2010, care a fost casată, trimiţându-se cauza spre rejudecare instanţei de apel.
În considerentele deciziei de casare instanţa a reţinut că deşi în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în faţa primei instanţe, cu referire la suprafaţa de teren de 341 mp, expertul a precizat că restituirea acesteia este posibilă doar cu înscrierea unei servituti de gaz, apă şi canal, respectiv a unei servituti de trecere pietonală în favoarea imobilului cu nr. top BB, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel, în respectarea principiului efectului devolutiv, nu au făcut demersurile necesare stabilirii regimului juridic al terenului asupra căruia s-a recunoscut dreptul de folosinţă special, în sensul clarificării aspectelor legate de posibilitatea efectivă de restituire în natură.
Precizarea inclusă în raportul de expertiză, privind restituirea sub condiţia înscrierii unor servituti în favoarea imobilului învecinat, acreditează ideea existenţei pe terenul în litigiu a unor amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Cu ocazia rejudecării s-a îndrumat instanţa de trimitere să stabilească dacă regimul juridic al terenului care se constituie în curtea aferentă unui imobil şi despre care se reţine în raportul de expertiză că ar fi grevat de conducte de gaz, apă şi reţele de canalizare, îl face apt de restituire în natură, situaţia de fapt pentru restituirea în natură nefiind pe deplin lămurită.
În rejudecare, dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Cluj sub nr. 2174111712009*, iar prin decizia nr. 48 A din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj s-a admis în parte apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj; s-a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond în sensul obligării pârâtului să emită reclamantei dispoziţie de acordare a dreptului de folosinţă special pentru terenul în suprafaţă de 263 mp situat în CF XX nr. top AA situat între punctele 1546-1540-1542 conform raportului de expertiză şi răspunsului la solicitarea instanţei din 5 aprilie 2012 întocmit de expert C.D.M. şi propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 78 mp teren din acelaşi număr topografic AA. Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute reţinându-se următoarele considerente.
Conformându-se dispoziţiilor deciziei de casare, instanţa, în rejudecare a dispus efectuarea unei adrese către furnizorii de utilităţi cu privire la care prima expertiză de la fond a evidenţiat că deţin conducte pe terenul din litigiu.
Potrivit răspunsurilor comunicate de furnizorii de utilităţi, reiese că pe terenul situat în Cluj, str. S.B., nr. 8, evidenţiat în CF XX Cluj, nr. top DD în suprafaţă de 341 mp evidenţiat pe schiţa comunicată tuturor furnizorilor de utilităţi, situaţia este următoarea din punctul de vedere al existenţei conductelor: furnizorul serviciilor de telecomunicaţii R. nu deţine la această adresă nici reţea şi nici echipamente de telecomunicaţii - furnizorul de gaze E.G. nu deţine pe terenul din litigiu reţele de distribuţie de gaz, fiind poziţionate pe domeniul public, conform planului de situaţie anexat; furnizorul de apă şi canalizare Compania de Apă S. SA a arătat că terenul în litigiu nu este subtraversat de conducte publice de apă-canal, conform planului de situaţie anexat; furnizorul de energie electrică SC F.E.D. Transilvania Nord a arătat că pe terenul în litigiu există ca şi reţele de distribuţie aparţinând SDEE Cluj-Napoca, doar branşamentul electric aerian care deserveşte alimentarea cu energie electrică a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. S.B. nr. 8.
Expertul desemnat în cauză a efectuat o completare la raportul de expertiză, înainte de a se comunica la dosar răspunsul solicitat furnizorilor de utilităţi, instanţa dispunând revenire cu adresă la expert, cu solicitarea ca acesta să completeze raportul de expertiză iniţial, în sensul de a stabili dacă terenul care face obiectul litigiului poate fi restituit în natură, negrevat de servituti şi, de asemenea, în ipoteza în care se impune, să facă propuneri de stabilire a unei servituti, luând însă în considerare răspunsurile furnizorilor de utilităţi.
Răspunzând acestei solicitări, expertul a arătat că în urma studierii răspunsului furnizorilor de utilităţi, a constatat că imobilul nu este afectat de reţele publice de utilităţi, ci doar de reţelele şi racordurile reţelelor care deservesc imobilul cu nr. top BB.
Constatând existenţa unor neconcordanţe între schiţa anexă la expertiza efectuată în faţa primei instanţe, faţă de schiţa anexă răspunsului la obiecţiuni în apel, în sensul că încadrarea suprafeţei de 341 mp este diferită pe cele două schiţe, instanţa a solicitat expertului clarificarea acestui aspect: care sunt în realitate delimitările suprafeţei de 341 mp.
Instanţa de apel a mai reţinut că potrivit răspunsului comunicat de expert, suprafaţa de 341 mp liberă şi care poate fi restituită în natură este cea evidenţiată pe schiţa anexă la expertiza efectuată în faţa primei instanţe.
S-a mai reţinut că planul de situaţie întocmit în apel cuprinde porţiunea de teren cuprinsă în suprafaţa de 341 mp, pe care se impune constituirea unui drept de servitute de trecere, iar expertul a precizat că în ipoteza în care terenul pe care se impune instituirea dreptului de servitute nu se restituie, reclamanta nu are acces la terenul delimitat între pct. N.M 1542-1540.
Instanţa a formulat o nouă solicitare expertului, în sensul că acesta să precizeze care este suprafaţa de teren negrevată de sarcini, iar expertul, făcând trimitere la planul de situaţie anexă expertizei efectuate în faţa primei instanţe, a precizat că suprafaţa de teren negrevată de sarcini este de 263 mp şi este amplasată între pct. 1546-1544-1540-1542.
Coroborând toate aceste răspunsuri, instanţa de apel a constatat că porţiunea de teren liberă şi negrevată de sarcini susceptibilă de a fi restituită în natură în conformitate cu dispoziţiile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 este cea de 263 mp, urmând a fi obligat pârâtul să emită reclamantei dispoziţie de acordare a dreptului de folosinţă special pentru terenul în suprafaţă de 263 mp situat între punctele 1546-1544-1540-1542 nr. top AA evidenţiat în CF nr. XX Cluj-Napoca, conform raportului de expertiză şi a răspunsului la solicitarea instanţei din 05 aprilie 2012, întocmit de dl. exp. C.D.M. precum şi propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 78 mp teren din acelaşi nr. top AA, aceasta reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de 341 mp a nr. top AA şi cea de 263 mp restituită în natură. S-a dispus menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei privind anularea dispoziţiei de respingere a notificării din 19 februarie 2009 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită dispoziţie cuprinzând propunere de acordare a despăgubirilor în condiţiile legii speciale Titlul VII din Legea nr. 247/2008 pentru terenul în suprafaţă de 48 mp, parte din parcela cu nr. top AA şi pentru construcţia şi terenul în suprafaţă de 86 mp nr. top BB, ţinând seama de valoarea actualizată a despăgubirilor de 30.000 RON primite de petiţionară la predarea imobilului, precum şi cea de obligare a pârâţilor să îi plătească petiţionarei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON la fond. Instanţa de apel a mai reţinut că în ceea ce priveşte propunerile expertului de constituire a unui drept de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top BB, pentru a se asigura reclamantei acces la terenul delimitat între pct. N-M 1540, 1542, instanţa de apel nu poate dispune instituirea unui astfel de drept de servitute, întrucât o atare solicitare nu a fost formulată în faţa primei instanţe, instanţa fiind ţinută de limitele investirii, potrivit art. 298 raportat la art. 129 alin. (6) C. proc. civ., şi a principiului disponibilităţii părţilor, să se pronunţe numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Ca atare s-a apreciat că reclamanta are posibilitatea să solicite pe cale separată instituirea unui drept de servitute de trecere, în ipoteza în care imobilul asupra căruia i se va acorda dreptul de folosinţă special, îndeplineşte toate cerinţele legale pentru a beneficia de un astfel de drept.
În ceea ce priveşte critica formulată în apel vizând faptul că în anul 1989 reclamanta ar fi încasat despăgubiri de la Statul German pentru imobilul preluat de Statul Român, în baza Decretului nr. 223/1974, în anul 1981, s-a constatat că aceasta nu este fondată.
Din conţinutul deciziei pentru stabilirea valorii daunelor financiare conform legii pentru stabilire/constatare în cazul participării mai multor păgubiţi direcţi, emisă de Statul German - Bad Homburg la 03 iulie 1989, reiese cu evidenţă că despăgubirile în sumă de 6035 RM acordate moştenitoarei păgubiţilor direcţi, B.M., vizează pagube produse în anul 1944, reprezentând daune materiale în urma războiului. Ca atare s-a reţinut susţinerea apelantului potrivit căreia reclamanta a încasat despăgubiri de la Statul German pentru imobilul preluat în baza Decretului nr. 223/1974, este total nefondată, reieşind cu evidenţă din conţinutul actului emis de Statul German că despăgubirile s-au acordat pentru daunele materiale suferite de antecesorii reclamantei în urma războiului, dispoziţiile art. 5 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 nefiind nicidecum incidente,
Instanţa de apel a apreciat că prin modalitatea de soluţionare a apelului în sensul celor arătate, s-a dat curs şi obiecţiunii la completarea la raportul de expertiză iniţială, formulată de pârât vizând respectarea distanţei necesare pentru accesul la casa situată pe nr. top BB, existând o distanţă de 1,50 m între latura casei şi latura nordică a terenului asupra căruia se va acorda drept de folosinţă special, delimitat între pct. 1546-1544.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului în totalitate astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, se susţine greşita aplicare a legii atât în ce priveşte restituirea în natură cu stabilirea unui drept de folosinţă special a terenului de 263 mp cât şi în ce priveşte suma acordată cu titlu de despăgubiri la preluare de 30.000 RON în condiţiile în care în decizia de preluare suma este de 37.800 RON, motiv pentru care recurenta invocă dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
O altă critică vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. în condiţiile în care apelul a fost admis în parte, instanţa avea obligaţia de a reduce cheltuielile de judecată nu de a menţine dispoziţia primei instanţe de obligare la 1000 RON cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte retine următoarele:
Instanţa de apel, în rejudecare, s-a conformat problemelor de drept dezlegate prin decizia de casare, inclusiv recomandărilor privind clarificarea porţiunii de teren ce ar putea face obiect al restituirii în natură.
Astfel, concluziile expertului vizează restituirea suprafeţei de 263 mp.
Faţă de recomandările instanţei de casare şi problemele de drept dezlegate în rejudecare instanţa de apel a dar eficienţă dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., fiind astfel analizate toate aspectele ce vizau suprafaţa de teren ce ar putea face obiect al restituirii în natură, fiind efectuată şi o completare la raportul de expertiză ce a avut ca obiectiv principal clarificarea situaţiei faptice a terenului ce face obiectul litigiului, dacă poate fi sau nu restituit în natură negrevat de servituti şi, de asemenea, de a se face propuneri de stabilire a unei servituti pentru reţelele de gaz, apă, canal, energie electrică şi o propunere de stabilire a unei servituti de trecere pietonală.
În favoarea imobilului cu nr. top BB fiind avute în vedere şi răspunsurile furnizorilor de utilităţi. Faţă de limitele casării, de obiectul dedus judecăţii şi în raport cu principiul disponibilităţii, instanţa de apel în rejudecare, dând eficienţă şi dispoziţiilor art. 129 pct. 6 C. proc. civ. în mod legal şi corect a reţinut că stabilirea unui drept de servitute în favoarea imobilului cu nr. top BB nu a făcut obiectul învestirii instanţei, motiv pentru care acest aspect poate face obiectul unei solicitări pe cale separată, în ipoteza în care sunt întrunite cerinţele legale privind instituirea unui astfel de drept.
În ce priveşte respectarea distanţei pentru accesul la casa situată pe nr. top BB în expertiza efectuată s-a evidenţiat existenţa unei distanţe de 1,50 m între latura casei şi latura nordică a terenului asupra căruia s-a stabilit un drept de folosinţă special, delimitat între punctele 1546-1544.
Din perspectiva celor expuse niciuna din criticile recurentului nu sunt fondate .
Nefondată este şi critica legată de obligarea la plata cheltuielilor de judecată, faţă de incidenţa dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Ca atare, nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 48/A din data de 6 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7634/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7536/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
