ICCJ. Decizia nr. 223/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 223/2013
Dosar nr. 4542/2/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2008, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a civilă, reclamanţii I.D.G. şi I.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtului la plata echivalentului bănesc reactualizat a utilajului tipografic ce a aparţinut atelierului de tipografie cu emblema „Tipografia Munca" utilaj evaluat provizoriu la suma de 505.000 lei.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., şi art. 480 C. civ.
La data de 10 decembrie 2008 reclamanţii şi-au majorat pretenţiile la 1.901.608 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 751 din 27 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii I.D.G. şi I.E., a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1.901.608 lei reprezentând echivalentul bănesc actualizat la zi a fondului de maşini şi unelte tipografice ce a format utilajul atelierului de tipografie cu emblema „Tipografia Munca" şi la 23.003 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1566 din 9 martie 2006 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 1934 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 228 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă acţiunea reclamanţilor, în sensul constatării nulităţii absolute a contractului de donaţie, având ca obiect utilajul tipografic, reţinându-se cu putere de lucru judecat atât calitatea procesuală activă a reclamanţilor cât şi de faptul că fondul de maşini şi utilaje tipografice în litigiu a fost preluat de stat în baza contractului de donaţie constatat nul.
A mai reţinut că în lipsa utilajului, repunerea părţilor în situaţia anterioară nu se poate face decât prin echivalent bănesc în temeiul art. 480, 998 şi 999 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinţei civile apelate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi în consecinţă respingerea acţiunii, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 155/ A din 2 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Bucureşti.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Prin efectul cererii de chemare în judecată, reclamanţii I.G. şi I.E. au învestit instanţa cu o cerere prin care au solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară preluării abuzive a fondului de maşini şi unelte tipografice ce a format utilajul atelierului de topografie cu emblema „Tipografia munca ” .
Temeiul juridic al cererii, astfel cum a fost precizat de către reclamanţi a fost art. 480, art. 998 - 999 C. civ.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1566 din 9 martie 2006 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie având ca obiect utilajul tipografic, părţile fiind repuse în starea anterioară prin echivalent bănesc.
Or, în condiţiile în care prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, nu a calificat cererea, nu a stabilit calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, combinând temeiurile juridice ale art. 480 şi 998 - 999 C. civ., Curtea a reţinut că o astfel de soluţie nu poate fi cenzurată.
În acelaşi timp, a indicat primei instanţe a se avea în vedere şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001, care statuează că, prin imobile, în sensul prezentei legi se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii. Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost întocmite, casate sau distruse. în situaţia în care utilajele şi instalaţiile solicitate sunt evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) şi (2) după stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entităţii implicate în privatizare se va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Odată ce vor fi fixate aceste elemente şi dispoziţiile legale aplicabile, instanţa de fond va trebui să stabilească şi legitimarea procesuală pasivă în cauză şi dispoziţiile legale care o întemeiază.
În rejudecarea apelului nu s-au administrat probe noi, iar în şedinţa publică din data de 17 martie 2011 reclamanţii au susţinut că solicită contravaloarea utilajului fostei tipografii întrucât acesta nu mai poate fi restituit în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 454 din 17 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii l.D.G. şi l.E., obligând pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 1.901.608 lei reprezentând contravaloarea fondului utilajului fostului atelier tipografic.
Prin sentinţa civilă nr. 1359 din 1 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamanţii l. şi s-a dispus completarea sentinţei civile nr. 454 din 17 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a civilă, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi la plata sumei de 22.203 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, 5 lei timbru judiciar şi 803,4 lei onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că pârâtul are calitate procesuală pasivă iar reclamanţii justifică potrivit art. 480 C. civ., dreptul de proprietate asupra fondului utilajului tipografic.
Această interpretare rezultă şi din decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în interesul legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reiterând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, şi faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
La data de 30 septembrie 2011, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a declarat apel şi împotriva sentinţei civile nr. 1359 din 1 septembrie 2011, susţinând că în mod greşit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 805/ A din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că în raport de considerentele deciziei de casare, intimaţii - reclamanţi şi-au precizat temeiul juridic al cererii ca fiind art. 480 C. civ., şi în aceste condiţii Statul Român parte în contractul de donaţie, constatat nul are calitate procesuală pasivă.
Că, şi în raport de dispoziţiile art. 25 din Decretul-lege nr. 31/1954, şi art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, Statul Român are calitate procesuală pasivă.
A respins ca nefondate criticile privind nemotivarea hotărâri şi greşita obligare sau solicitare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
În mod greşit instanţa de apel a legitimat procesual Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, motiv pentru care a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât utilajele tipografiei au intrat în patrimoniul şi administrarea Ministerului Artelor, actualmente Ministerul Culturii şi cultelor.
Chiar dacă potrivit art. 25 alin. 2 din decretul nr. 31/1954, „Statul participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anumite organe în acest scop", instanţa nu a avut în vedere limitele în care se face aplicarea acestui text.
Limitele sunt stabilite de art. 35 din Decretul nr. 31/1954, astfel că Statul Român nu poate răspunde pentru obligaţiile organelor şi celorlalte instituţii de stat, dacă ele sunt persoane juridice.
O altă critică se referă la cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât în considerentele sentinţei civile atacate se reţine că pârâtul are legitimare procesuală pasivă în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de a li se acorda contravaloarea bunurilor fără a motiva în niciun fel calitatea procesuală pasivă a Statului Român.
Recurentul - pârât a critica hotărârea atacată şi pentru că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 480 C. civ., în condiţiile în care în speţă sunt aplicate dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001.
Prin raportare la decizia nr. XXXIII/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicare a imobilelor ce intră sub incidenţa acestei legi nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, în situaţia în care reclamanţii nu au urmat procedura administrativă prealabilă şi obligatorie prevăzută de legea specială.
În dezvoltarea acestei critici de nelegalitate recurentul - pârât a susţinut că în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 6 alin, (2) din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia „Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie”.
În sprijinul acestei critici recurentul - pârât a invocat decizia nr. 373 din 4 mai 2006 pronunţată de Curtea Constituţională, şi decizia nr. IX din 20 martie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.
Printr-un ultim motiv de recurs pârâtul a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală şi pentru că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa culpa procesuală, fiind obligat la plata sumei de 22.203 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanţii - intimaţi.
În raport cu cele expuse, recurentul - pârât Statul Român a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerea acţiunii.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă de instanţă formulată la data de 30 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata echivalentului bănesc reactualizat a utilajului tipografic cu emblema „Tipografia Munca ” preluat abuziv de către Statul Român.
Temeiul juridic al cererii astfel cum a fost precizat de reclamanţi, a fost art. 480 şi art. 998 - 999 C. civ.
În primul ciclu procesual, instanţa de apel a stabilit că la baza soluţiei de admitere a cererii, prima instanţă a combinat temeiurile juridice ale art. 480, art. 998 - 999 C. civ., fără a pune în discuţie obiectul cererii de chemare în judecată şi cauza juridică a acestuia.
S-a recomandat instanţei de fond să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001.
În rejudecare atât instanţa de fond cât şi cea de apel a reţinut drept temei juridic al cererii introductive dispoziţiile art. 480 C. civ.
În raport de temeiul juridic reţinut atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri esenţial nelegale.
Aşa cum rezultă din acţiunea introductivă de instanţă cât şi din sentinţa civilă nr. 1566 din 9 martie 2006 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti prin care s-a constatat nulitatea actului de donaţie având ca obiect „Tipografia Munca" preluată abuziv de către Statul Român prin decizia nr. 3221 din 6 decembrie 1949 a Ministerului Artelor, în speţă sunt incidenţe dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, lege - cadru în materia restituirii bunurilor preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, include în primul rând bunurile, astfel cum sunt definite prin art. 6 alin. (1), respectiv terenuri, cu şi fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv.
Cu privire la bunurile mobile, măsurile reparatorii vizează două situaţii limitativ prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată.
O primă situaţie, este aceea a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare în construcţii, cu oricare dintre situaţiile avute la data preluării abuzive, în condiţiile dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
O altă situaţie este aceea în care utilajele şi instalaţiile au fost preluate abuziv de către stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul.
Intimaţii - reclamanţi nu au uzat de procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În această situaţie problema dintre legea specială şi legea generală a fost rezolvată prin Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în sensul că, persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ şi aplicarea dreptului comun şi materia revendicării.
În consecinţă, faţă de cele expuse, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, va casa decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 454 din 17 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a civilă, şi rejudecând va respinge acţiunea formulată de reclamanţii - intimaţi.
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 805/ A din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 454 din 17 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi rejudecând, respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 224/2013. Civil → |
|---|
