ICCJ. Decizia nr. 4300/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 4300/2013
Dosar nr. 56017/3/2010
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 12443 din 25 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 56017/3/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI - a civilă, a admis în parte cererea formulată de SC T.L. I.F.N. SA şi a obligat-o pe pârâta SC U.A. SA să îi plătească reclamantei despăgubiri în cuantum de 203.827 lei şi cheltuieli de judecată în cuantum de 5.692,54 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La 16 februarie 2009 s-a încheiat între părţi poliţa de asigurare de incendiu şi alte riscuri numite, pentru activităţi comerciale şi industriale, pentru bunul cort, inclusiv accesorii, poliţă ce avea la bază condiţiile specifice, iar la art. 3.2.2.1 - pachetul de riscuri „extinsă" se menţionează că asigurătorul acoperă pachetul de riscuri Standard şi suplimentar acordă despăgubiri pentru daune produse direct de următoarele riscuri: furtuna, greutatea stratului zăpadă sau gheaţă.
Poliţa de asigurare era valabilă 36 de luni de la 22 februarie 2009 - 21 februarie 2012.
La 19 decembrie 2009 bunul asigurat a fost distrus, ca urmare a prăbuşirii fiind afectate şi bunurile din interior: scena, sistemul de lumini. La momentul producerii evenimentului cortul era instalat în localitatea Cernica, judeţul Ilfov, în condiţiile în care erau condiţii meteo nefavorabile: vijelie puternică şi căderi de zăpadă.
La 23 decembrie 2009 reclamanta a înştiinţat asigurătorul despre producerea evenimentului asigurat.
La 25 martie 2010 la sediul reclamantei a fost înregistrată la 25 martie 2010 adresa din 23 martie 2010 emisă de asigurător conform căreia evenimentul indicat de către reclamantă nu constituie risc asigurat, deoarece din cercetările efectuate de pârâtă daunele s-au produs din alte motive, ce nu constituie riscuri asigurate.
Din informaţiile furnizate de către A.N.M., la cererea SC C.G. SRL, prin adresa din 13 ianuarie 2010, a rezultat că în data de 19 decembrie 2009 la staţia meteorologică Bucureşti - Afumaţi cerul a fost acoperit, temperatura minimă a fost de minim 10 grade Celsius, vântul a suflat cu până la 7 m/s.
Din concluziile expertului desemnat de către instanţă a rezultat că este exclusă posibilitatea prăbuşirii cortului datorită îmbătrânirii materialelor, în condiţiile în care, de la montaj şi până la prăbuşire, intervalul de timp a fost de 7 luni.
Din acelaşi raport de expertiză efectuat în cauză, s-a reţinut, în esenţă, că împrejurările avute loc ca urmare a vremii nefavorabile, astfel cum au fost descrise şi analizate în expertiză, au condus la concluzia expertului că aceste constatări exclud posibilitatea existenţei uneia din cauzele necuprinse de asigurare ce ar consta în vicii de proiectare de execuţie sau vicii ascunse, efectuarea de modificări neautorizate sau prejudicii cauzate de degradări sau deteriorări progresive cu evoluţie lentă în timp.
Având în vedere constatările expertului, instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei şi a constatat că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 4.2 din condiţiile de asigurare pentru a se reţine că evenimentul se încadrează în situaţia excluderilor din asigurare şi, în consecinţă, în temeiul art. 969 C. civ., a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 203.827 lei cu titlul de despăgubiri pentru paguba cauzată ca urmare a producerii evenimentului asigurat.
În baza art. 274 C. proc. civ., a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5692, 54 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar) corespunzător pretenţiilor admise.
Împotriva acestei sentinţei SC S.A.U.A. SA (fostă SC U.V. SA) a declarat apel pe care a criticat-o sub aspectul greşitei soluţionări din perspectiva în care au fost administrate probele, respectiv neconcludenţa expertizei tehnice de specialitate, în sensul că:
- nu s-a răspuns la obiectivele stabilite de instanţă, precizate şi în obiecţiunile formulate, însă instanţa de fond i-a respins obiecţiunile ca neîntemeiate, precum nestabilirea dacă "rafalele de vânt" se circumscriu riscului asigurat "furtună", astfel cum este definit acesta în art. 12.11 din Condiţiile de asigurare.
De asemenea, a criticat expertiza ca fiind fundamentată doar pe înscrisurile şi fotografiile din dosar, fără a se argumenta temeinic de ce cauza de excludere "erori sau omisiuni din proiectare, fabricaţie şi/sau execuţie şi/sau defecte sau vicii ascunse" are o probabilitate mică de rupere a cortului, precum şi toate aspectele de fapt care implică analizarea minuţioasă a evenimentului produs.
În consecinţă, apelanta a solicitat să se ia în calcul concluziile raportului de expertiză extrajudiciară, precum şi informaţiile primite de la A.N.M., probe din care reiese fără echivoc că evenimentele ce au produs pagubele a căror reparare se solicită nu constituie riscuri asigurate prin contract.
Prin Decizia civilă nr. 62 din 14 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a - V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei.
Din analiza argumentelor aduse de apelanta - pârâtă în susţinerea criticilor sale, instanţa de apel a apreciat că în realitate ceea ce se contestă este nu modalitatea de administrare a probelor, ci modalitatea de interpretare şi de apreciere de către instanţa de fond a concluziilor din raportul de expertiză.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că atât înscrisurile depuse la dosar cât şi expertiza efectuată în cauză, precum şi probele invocate de apelantă în cererea de apel, instanţa anterioară a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, având în vedere fotografiile, documentele din dosarul de daună, comunicările A.N.M., iar declaraţia martorului llie Petrişor a fost apreciată ca neutilă, întrucât nu cuprinde referiri la elementele apreciate ca relevante. De asemenea, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele invocate de apelantă cu privire la interpretarea şi aprecierea probelor administrate - inclusiv cea extrajudiciară şi declaraţia numitului l.P. - concluzionând că apelanta nu justifică în nici un fel de ce constatarea daunei s-a făcut la un interval mare de la producerea evenimentului şi nici de ce nu a convocat partea adversă la efectuarea expertizei extrajudiciare sau de ce nu a procedat la asigurarea dovezilor în condiţiile art. 235 şi următoarele C. proc. civ.
În consecinţă, instanţa de apel a relatat în considerentele deciziei că instanţa de fond a stabilit în mod judicios situaţia de fapt pe baza probelor, pe care Ie-a interpretat în mod riguros şi că a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale şi contractuale incidente.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, pârâta a declarat recurs reiterând criticile din apel cu privire la modul în care au fost interpretate probele administrate în cauză, însă recursul este netimbrat.
Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării recursului, întrucât aceasta primează asupra oricăror, excepţii sau cereri.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată.
Art. 9 din acelaşi act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru."
Cum recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor legale imperative evocate de a depune taxa judiciară de timbru, în sumă de 2.844 lei şi un timbru judiciar în valoare de 5 lei, deşi a fost citată cu această menţiune pentru termenul de azi, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta aflată la fila 24 dosar recurs, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC S.A.U.A. SA - Sucursala Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 62 din 14 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a - V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5769/2013. Civil. Grăniţuire. Revizuire - Fond | ICCJ. Decizia nr. 5770/2013. Civil → |
|---|
