Contestaţie la executare. Sentința nr. 7363/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7363/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 22777/325/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7363
Ședința publică din 02.12.2013
Președinte: C. C. A.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare, contestația la executare formulată de contestatoarea A.N.A.F. – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Direcția Regională Vamală Timișoara, în contradictoriu cu intimatul M. I. M..
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei, după care se S-a făcut referatul cauzei, după care, după care se instanța în temeiul art. 131 coroborat cu art. 650 NCPC constată propria sa competență teritorială și materială.
Nemaifiind alte cereri sau probe, instanța declară încheiată faza cercetării judecătorești și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că, prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, declinată la Judecătoria A., sub nr. de dosar_, contestatoarea A.N.A.F. – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Direcția Regională Vamală Timișoara, în contradictoriu cu intimatul M. I. M., solicită admiterea contestației în sensul desființării actului de executare silită, respectiv a Somației emisă în dosarul execuțional nr. 243/2012 de Biroul Executorului Judecătoresc C. B..
În motivarea contestației, se arată că prin Somația emisă în dosarul execuțional nr. 243/2012 Direcția Regională Vamală a fost somată să plătească creditorului suma de 19.403,95 lei, compusă din drepturi salariale și cheltuieli de executare datorate intimatului M. I. M.. Executarea silită s-a pornit în baza Deciziei Civile nr.471/26.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și a încheierii nr.4697/22.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/55/2013. Prin Decizia civilă nr.471/26.03.2009, instanța a respins recursul formulat de autoritatea vamală împotriva sentinței civile nr. 833/05.11.2008, în baza căreia instanța a dispus plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 până la data de 01.01.2007.
Contestatoarea arată că executarea silită este nelegală, întrucât prin Somația emisă la data de 29.07.2013 se pretinde de creditor suma de 19.403,95 lei, sumă pentru care nu există titlu executoriu în temeiul art. 372 Cod procedură civilă. În acest sens, se arată că prin Decizia Civilă nr.471/26.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și a încheierea nr.4697/22.06.2013 pronunțată de Judecătoria A., instanța nu obligă autoritatea vamală la plata unei sume cuantificate, ci doar la plata unor drepturi bănești, reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cum prevede legea funcționarului public. În ce privește acordarea acestor suplimente, nu există nicio prevedere legală în ce privește cuantumul acestora și modul de calcul, astfel că nu pot fi acordate de nicio instituție publică, iar instanța nu se poate substitui legiuitorului.
Se arată că și Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 20/21.09.2009 în dosarul nr. 9/2009, admițând recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale, constând în suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În acest sens s-a pronunțat si Ministerul Finanțelor Publice care nu a avizat Notele de punere în executare a hotărârilor judecătorești, întrucât nu cuprind dispoziția instanței de a se plăti drepturile salariale în cuantumul stabilit de către instanța de judecată pentru fiecare supliment solicitat, autoritatea vamala nu poate proceda la negocierea cuantumului procentului privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nu există un act normativ de punere în aplicare a prevederii legale.
Cu privire la suma reprezentând totalul cheltuielilor de executare silită, necuantificată, contestatoarea arată că această sumă nu este datorată de autoritatea vamală, executarea silită fiind nelegală fiind pornită cu nerespectarea dispozițiilor legale speciale aplicabile în lipsa prevederii sumei de plată și a unui titlu executoriu. Sumele solicitate de creditor nu se încadrează între cele prevăzute de dispozițiile art. 114 din OG nr. 92/2003 republicată cu modificări, pentru care legiuitorul stabilește obligația restituirii către organul fiscal, acestea nefiind stabilite printr-o hotărâre judecătorească, ci cheltuieli efectuate ca urmare a nerespectării procedurii legale de restituire a sumei datorate. Mai mult, cheltuielile de executare silită nu se justifică, onorariul fiind disproporționat față de activitatea depusă, reprezentată de întocmirea unei cereri de executare silită.
În drept, contestatoarea invocă dispozițiile OG nr. 92/2003, art. 399-401, 403 alin. 1 și 399 alin. 2 ind. 1 Cod procedură civilă, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune, contestatoare a depus la dosar în copie: somație din data de 29.07.2013, adresă către Trezoreria Timișoara din 29.07.2013, Încheierea nr. 4697/22.07.2013 din dosarul nr._/55/2013, Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 29.07.2013, sentința civilă nr. 833/05.11.2008, decizia civilă nr. 471/26.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Prin întâmpinare, intimatul A M. I. M., solicită respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin Sentința civilă nr. 833/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 471/26.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, instanța de judecată a dispus admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâților D.R.A.O.V. Timișoara și Autoritatea Națională a Vămilor București la plata către intimat, a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 1.01._07, în formă actualizată la data plății efective. Deși prin Decizia civilă nr. 471/26.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, instanța de judecată a dispus ca ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri, acest fapt nu s-a întâmplat, motiv pentru care, văzând refuzul nejustificat al pârâtei D.R.A.O.V. Timișoara, intimatul a fost obligat să procedeze la executarea silită și la calcularea acestor sporuri cu ajutorul unei expertize extrajudiciare.
Intimatul arată că față de susținerea contestatoarei privind lipsa unui titlu executoriu, aceasta este total netemeinică și nelegală, având în vedere faptul că, pe de-o parte, potrivit prevederilor art. 448 alin. (1) pct.2 din Legea nr. 134/2010 Noul Cod procedură civilă, sunt executorii de drept hotărârile care au ca obiect plata drepturilor izvorâte din raporturile de muncă/raporturi de serviciu, cum este în cazul de față, iar pe de altă parte, deoarece Sentința civilă nr. 833/05.11.2008 este o sentință definitivă și irevocabilă pronunțată de o instanță de contencios administrativ, în temeiul prevederilor art. 22 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, aceasta se execută silit, potrivit dreptului comun. Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 622 din Legea nr. 134/2010 Noul Cod procedură civilă, obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care nu se execută de bunăvoie se duce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Se mai arată că, instanța de executare a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 662 din Legea nr. 134/2010 din NCPC, respectiv dacă aceasta constituie titlu executoriu, dacă este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Intimatul solicită să se constate că susținerea contestatoarei potrivit căreia sporurile solicitate nu pot fi acordate de o instanță de judecată, este netemeinică și nelegală, existând o . spețe similare în care instanțele de judecată au acordat aceste sporuri funcționarilor publici.
În ce privește susținerea contestatoarei că titlul executoriu nu conține suficiente criterii pentru a se putea calcula valoarea obligației principale, intimatul arată că prin hotărârile judecătorești amintite, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului aceste drepturi salariale. Calculul efectuat prin expertiza judiciară s-a făcut luând în considerare un procent de 25% pentru fiecare supliment, acest mod de calcul fiind efectuat de toate ministerele. În acest sens, intimatul a solicitat contestatoarei prin două adrese, calcularea drepturilor salariale în procent de 25% fiecare, însă la niciuna din adrese nu s-a răspuns.
În ce privește actele de actele de executare îndeplinite de B.E.J. B. C., intimatul solicită să fie înlăturat argumentele privind nelegalitatea acestora invocate de către contestatoare, întrucât aceste acte sunt temeinice și legale.
Prin contestația la executare, contestatoarea invocă trunchiat conținutul Deciziei 20/2008 a Î.C.C.J., în sensul că omite să se pronunțe asupra aspectului că în cuprinsul Deciziei 20/2008 se desprinde faptul că se recunoaște posibilitatea debitorului (instituția publică angajatoare) de a stabili el însuși întinderea și aplicarea titlului executoriu.
Deciziile înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care se soluționează recursurile în interesul legii, sunt obligatorii, însă aceste decizii produc efectele numai pentru viitor și nu pot avea efect asupra hotărârilor judecătorești care s-au pronunțat diferit, neputând fi astfel impuse nici în soluționarea contestației la executare a acestor hotărâri.
Intimatul invocă art. 6 din Convenția CEDO, care impune statului și instituțiilor publice, obligația de a da pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile, prin care a fost obligat la plata unor sume, reprezentând drepturi salariale, nefiind oportun ca o persoană care a obținut o creanță împotriva statului să fie obligată să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale. Dreptul în discuție s-a născut din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora, pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o sumă de bani.
În drept, intimatul invocă dispozițiile art. 205 și urm. din Legea nr. 134/2010, Noul cod de procedură civilă, art. 229 din OG nr. 92/2003, art. 6 CEDO.
Asupra cererii de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține în fapt următoarele:
Prin somația emisă în dosarul execuțional nr. 243/2012 al B.E.J. B. C., Direcția Regională Vamală a fost somată să plătească creditorului suma de 19.403,95 lei, compusă din drepturi salariale și cheltuieli de executare datorate intimatului M. I. M.. Executarea silită a fost demarată în baza Deciziei Civile nr.471/26.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și a Încheierii de încuviințare a executării silite nr.4697/22.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2013. Prin Decizia civilă nr.471/26.03.2009, instanța a respins recursul formulat de autoritatea vamală împotriva sentinței civile nr. 833/05.11.2008, în baza căreia prima instanță a dispus plata către reclamantul, intimat în prezenta cauză, a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 până la data de 01.01.2007.
Contestatoarea se prevalează de conținutul deciziei nr. 20/21.09.2009 pronunțată de I.C.C.J. în interesul legii, în dosarul nr. 9/2009, prin care s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale, constând în suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Contestatoarea arată că, în acest sens s-a pronunțat si Ministerul Finanțelor Publice care nu a avizat Notele de punere în executare a hotărârilor judecătorești, întrucât nu cuprind dispoziția instanței de a se plăti drepturile salariale în cuantumul stabilit de către instanța de judecată pentru fiecare supliment solicitat, autoritatea vamală neputând proceda la negocierea cuantumului procentului privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nu există un act normativ de punere în aplicare a prevederii legale.
Aceste argumente ale contestatoarei sunt nefondate. Este adevărat că există această decizie în interesul legii, expusă mai sus, însă decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 16.12.2009 și nu produce efecte ex tunc, adică pentru trecut, deci nici asupra hotărârilor judecătorești devenite definitive înaintea apariției deciziei în interesul legii. În condițiile în care, hotărârea judecătorească de acordare a drepturilor salariale intimatului M. I. M., a devenit definitivă la data respingerii recursului, mai precis la data de 26.03.2009, deci înaintea publicării deciziei în interesul legii din 16.12.2009, rezultă că, acestei hotărâri nu îi sunt aplicabile dispozițiile recursului în interesul legii.
Prin urmare, intimatul-creditor deține o creanță împotriva statului ce trebuie executată, fiind stabilită printr-o hotărâre executorie înaintea apariției deciziei în interesul legii, deci constituind un „bun” în sensul CEDO. Mai mult, potrivit jurisprudenței CEDO, cauza M. vs. România, nu este cazul să-i ceri unui individ care a obținut o creanță împotriva statului să demareze o procedură de executare silită și cu atât mai mult, dacă deja a demarat-o, executarea trebuie efectuată, iar disproporția între mijloacele folosite și scopul vizat de ingerința în dreptul intimatului-reclamant de acces la o instanță ar constitui o încălcare a art.6 paragraful 1 CEDO, ce nu ar putea fi remediată decât prin asigurarea executării creanței.
De asemenea, neexecutarea creanței ar constitui și o încălcare a art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât ar rupe justul echilibru între scopul vizat de ingerința în drepturile intimatului-creditor și mijloacele folosite, intimatul-creditor neîncasând despăgubirea de peste 4 ani.
Din expozeul de mai sus, argumentele contestatoarei sunt nefondate.
Cu toate acestea, instanța reține că nu se poate executa dintr-o dată creanța intimatului-creditor, întrucât, potrivit O.U.G. 71/2009, executarea creanțelor bugetare se face eșalonat în tranșe, potrivit dispozițiilor cuprinse în acest act normativ. Astfel, din creanța totală de 17.027,95 lei, intimatul este îndreptățit să execute doar suma de 2554,19 lei, respectiv 15% din totalul creanței, procent aferent anilor 2012-2013, conform O.U.G. 71/2009.
Prin urmare, contestația la executare se va admite în parte și se va constata că, din suma drepturilor salariale ale intimatului, consfințite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.833/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și decizia civilă nr.471/26.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.3103/108/_09 și a căror executare silită s-a declanșat în urma încheierii nr.4697/22.07.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2013, intimatul este îndreptățit să execute doar suma de 2554,19 lei, respectiv 15% din totalul creanței, procent aferent anilor 2012-2013, conform O.U.G. 71/2009.
În ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 29.07.2013, dată în dosar execuțional nr. 243/2013 al B.E.J. B. C., instanța are în vedere dispozițiile Anexei nr.1 pct.4 din O.M.J. nr.2550/2006 cu privire la onorariile executorilor judecătorești, conform cărora, onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși 10% din creanță în situația executării prin poprire, cum este cazul și în prezenta cauză (a se vedea fila 20 din dosarul de executare silită). Raportând aceste dispoziții normative la creanța constatată că trebuie executată, respectiv la suma de 2554,19 lei, rezultă că onorariul executorului nu poate fi mai mare de 255,419 lei. Adăugând acest onorariu maximal de 255,419 lei, la suma de 400 lei, reprezentând contravaloare notificări acte și la suma de 248 lei, reprezentând cheltuieli de executare, rezultă un total de 903,419 lei, ce trebuie să reprezinte suma tuturor cheltuielilor de executare silită. Cum suma determinată prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită este mai mare, respectiv 2376 lei, instanța va anula, în parte, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 29.07.2013, dată în dosar execuțional nr. 243/2013 al B.E.J. B. C. în sensul că reduce suma cheltuielilor de executare silită de la 2376 lei la suma de 903,419 lei.
În consecință, instanța va menține, în parte, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 29.07.2013, dată în dosar execuțional nr. 243/2013 al B.E.J. B. C. pentru suma de 903,419 lei.
Urmare a celor dispuse mai sus, instanța va anula, în parte, somația de executare silită din 29.07.2013, dată în dosar execuțional nr. 243/2013 al B.E.J. B. C. în sensul că va reduce suma de executare silită, prevăzută în somație de la_,95 lei la suma de 3457,60 lei, compusă din creanța în cuantum de 2554,19 lei și din cheltuielile de executare silită, reduse la suma de 903,419 lei.
În consecință, instanța va menține, în parte, somația de executare silită din 29.07.2013, dată în dosar execuțional nr. 243/2013 al B.E.J. B. C. pentru suma de 3457,60 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea A.N.A.F. – DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA – DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, . nr.89, ., cod fiscal_, în contradictoriu cu intimatul M. I. M., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat R. S., din A., ..9, . și, în consecință:
1.Constată că, din suma drepturilor salariale ale intimatului, consfințite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.833/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și decizia civilă nr.471/26.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.3103/108/_09 și a căror executare silită s-a declanșat în urma încheierii nr.4697/22.07.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2013, intimatul este îndreptățit să execute doar suma de 2554,19 lei, respectiv 15% din totalul creanței, procent aferent anilor 2012-2013, conform O.U.G. 71/2009.
2.Anulează, în parte, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 29.07.2013, dată în dosar execuțional nr. 243/2013 al B.E.J. B. C. în sensul că reduce suma cheltuielilor de executare silită de la 2376 lei la suma de 903,419 lei.
3.Menține, în parte, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 29.07.2013, dată în dosar execuțional nr. 243/2013 al B.E.J. B. C. pentru suma de 903,419 lei.
4.Urmare a punctelor 1-3 de mai sus, anulează, în parte, somația de executare silită din 29.07.2013, dată în dosar execuțional nr. 243/2013 al B.E.J. B. C. în sensul că reduce suma de executare silită, prevăzută în somație de la_,95 lei la suma de 3457,60 lei.
5.Menține, în parte, somația de executare silită din 29.07.2013, dată în dosar execuțional nr. 243/2013 al B.E.J. B. C. pentru suma de 3457,60 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 02.12.2013.
Președinte Grefier
C. C. A. R. M.
Red/dact/CCA./.RM/13.12.2013
5 ex/3 comunicări
Se ..N.A.F. – DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA – DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, . nr.89, .,
- intimatul M. I. M., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat R. S., din A., ..9, .
| ← Acţiune pauliană. Sentința nr. 2310/2013. Judecătoria ARAD | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4252/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
