Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5131/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5131/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 5131/2015
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.5131
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte F. M.
Grefier L. C.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „revendicare imobiliară” formulată de reclamanta S.C. A. SA S. - prin reprezentant Agheorghicesei H. în contradictoriu cu pârâții . și C. local al comunei Ipotești - prin primar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, iar reclamantei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 386 lei aferentă majorării pretențiilor sale, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04 noiembrie 2015.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 27 mai 2013 și înregistrată sub nr._ din aceeași dată, reclamanta S.C. A. SA S. - prin reprezentant Agheorghicesei H. în contradictoriu cu pârâții . și C. local al comunei Ipotești - prin primar, a solicitat obligarea pârâtelor la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 1200 mp teren situat în . suprafața de 3997 mp teren aferent Secției de mecanizare Ipotești, teren care se învecinează - la nord cu Iațcu D., la est cu Stenciuc G., la sud cu P. A., C. local al comunei Ipotești și Policiuc I., la vest cu C. local al comunei Ipotești; obligarea pârâtelor la eliberarea terenului și restabilirea situației anterioare în sensul ridicării materialelor depozitate pe acesta și desființării gardului edificat pe teren; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri în cuantum de 2.000 lei, ca urmare a lipsei de folosință a terenului, prin ocuparea acestuia fără drept, reclamanta fiind împiedicată să-și exercite toate atributele dreptului de proprietate; cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a precizat că valoarea terenului ce formează obiectul capătului de cerere principal, respectiv al acțiunii în revendicare, o evaluează la 10.610 lei, iar valoarea gardului a cărui desființare se cere este de 2.000 lei. De asemenea, a arătat că imobilul a cărui revendicare se cere nu este înscris în cartea funciară.
În motivare, reclamanta a arătat că, în anul 1996 . a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, . nr. 1720, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pentru o suprafață totală de 120.481 mp teren, din care face parte și suprafața de 3997 mp teren aferent Secției de mecanizare Ipotești.
În anul 2005, . local al comunei Ipotești reprezentate de primar C. D. au depus diferite materiale pe o parte din terenul aferent Secției de mecanizare Ipotești, respectiv pe o suprafață de 1200 mp, învecinată la nord cu Iațcu D., la sud cu P. A. și la est cu S. G., iar în luna decembrie 2011, aceleași pârâte, prin primar, au ocupat suprafața de 1200 mp identificată mai sus, îngrădind-o cu un zid din beton și cărămidă, blocându-i astfel total accesul la acest teren.
Având în vedere că are calitatea de proprietar asupra terenului în suprafață de 1200 mp, că acesta a fost ocupat abuziv și fără drept de pârâte și că nu-și poate exercita în mod deplin dreptul de proprietate asupra terenului, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 563 alin. 1 din Noul cod civil și că se impune obligarea pârâtelor la încetarea oricărei atingeri aduse acestui drept și la restabilirea situației anterioare.
A mai arătat că prin ocuparea fără drept a terenului proprietatea sa, pârâtele au săvârșit și o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, motiv pentru care este întemeiată și cererea de acordare de despăgubiri în cuantum de 2000 lei, prejudiciul fiind reprezentat de valoarea lipsei de folosință a terenului.
În drept, a invocat disp. art.194 și urm. Cod procedură civilă, art.563 alin.1, art.566 alin. 1 și 2, art.1357 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul S. M. G. ( fila 280 dosar).
Pârâții . și C. local al Primăriei comunei Ipotești, au formulat întâmpinare ( f.43 dosar), prin care au invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a C. L. al Comunei Ipotești, întrucât acesta este o structură funcțională fără personalitate juridică. În motivare a arătat că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. l din Legea 215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică și nu C. L., care nu este o entitate cu personalitate juridică, ci organ deliberativ. C. L. nu poate avea legitimare procesuală pasivă în condițiile în care, din perspectiva atributelor ce-i sunt conferite prin dispozițiile Legii 215/2001 reprezintă organ deliberativ care funcționează la nivelul unității administrativ teritoriale, fără a avea personalitate juridică. Atâta timp cât C. L. nu are personalitate juridică nu poate avea nici capacitatea de a sta în judecată, astfel încât se impune admiterea excepției și pe cale de consecință respingerea acțiunii față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală.
Având în vedere că reclamanta a înțeles să-și justifice calitatea de proprietar în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate . . din 25.11.1996, pârâții au înțeles să invoce excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea 554/2004. Astfel, au arătat că în conformitate cu dispozițiilor art.4 alin. 1 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea persoanei interesate".
Potrivit dispozițiilor art.l din HCM 834/1991 pentru atestarea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren în favoarea unei societăți comerciale cu capital de stat se cer întrunite cumulativ două condiții: la data înființării societății terenul să fie în patrimoniul său și terenul să fie necesar desfășurării activității conform obiectului său de activitate. Aceste condiții nu sunt îndeplinite, terenul nu se afla în patrimoniul societății în anul 1990 și de asemenea suprafața de teren pentru care s-a eliberat certificatul este mai mare decât cea necesară desfășurării activității.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâții au solicitat solicităm respingerea acțiunii, ca nefondate.
Analizând primul capăt de cerere, respectiv cel privind revendicarea, pârâții consideră că se impune ca instanța să analizeze actele de proprietate ale părților, urmând a acorda eficiență titlului care este mai bine justificat. Așa cum rezultă din motivarea acțiunii reclamanta își întemeiază acțiunea, respectiv calitatea de proprietar pe certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1720 din 25.11.1996 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în timp ce pârâții își întemeiază dreptul de proprietate pe Hotărârea Consiliului L. nr.4 din 20.01.2012, fiind vorba de suprafața de 2.800 mp teren intravilan, proprietate privată a comunei și menționat la punctul 45 din tabelul anexă la H.C.L. nr. 4 din 20.01.2012.
Reclamanta S.C. A. S.A. S. a avut doar calitatea de detentor precar al terenului, întrucât conform deciziei nr. 257 din 17.06.1969 s-a decis transmiterea din administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Comunei Ipotești în administrarea întreprinderii pentru mecanizarea agriculturii S. a suprafeței de 4.000 mp situată în intravilanul comunei Ipotești, jud. Suceava. Într-o atare situație consideră că actul de administrare nu putea fi transformat în drept de proprietate în baza dispozițiilor art.1 din HCM 834/1991. Mai mult decât atât, consideră că în cauză nu sunt îndeplinite cele două condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 1 din HCM nr. 834/1991.
Au mai susținut pârâții că certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu este un act constitutiv sau reconstitutiv al dreptului de proprietate în baza legilor funciare, el emanând în baza HCM 834/1990 de la Ministerul Agriculturii și Administrației pentru punerea în aplicare a legii 15/1990 privind reorganizarea unităților de stat ca regii autonome și societăți comerciale și doar pentru evaluarea acestor terenuri.
Având în vedere cele arătate mai sus consideră că titlul opus de subscrisa este preferabil celui opus de reclamantă, astfel încât se impune respingerea acțiunii în revendicare.
De asemenea, pârâții au arătat că reclamanta nu este intabulată cu dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
Astfel, a arătat că potrivit art.556 alin.l din Noul Cod civil, dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său, iar potrivit art.557 alin.4 Noul Cod civil, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 888 (care reglementează condițiile de înscriere în cartea funciară). Potrivit art. 885 alin. 1 Noul Cod civil, drepturile reale asupra imobilelor înscrise în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.
Transpunând aceste prevederi legali la fața de speță, cum pentru terenul revendicat reclamanta nu face dovada înscrierii în cartea funciară, apreciază că cererea sa cu atât mai mult nu poate fi primită.
În drept: au invocat art.205 și urm. C., art. 453 C..
În dovedire, au depus la dosar înscrisuri (f.46-56 dosar), au solicitat proba cu martorul P. G. -Ș. (fila 281 dosar) .
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare ( f.61 dosar), prin care a solicitat respingerea excepției lipsei procesuale pasive a Consiliului local al comunei Ipotești, admiterea excepției lipsei procesuale active a pârâtelor în invocarea excepției de nelegalitate întrucât nu au calitatea de parte interesată în emiterea certificatului constatator al dreptului de proprietate, respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată, respingerea apărărilor formulate ca nefondate, admiterea excepției de nelegalitate a Hotărârii de Consiliu local al comunei Ipotești nr. 4 din 2012, iar pe cale de consecință anularea în parte a acesteia și a actului subsecvent reprezentat de anexa la hotărâre în sensul excluderii pct. 45 din anexă.
În motivare, referitor la calitatea procesuală pasivă a Consiliului local al comunei Ipotești, a arătat că, potrivit art. 36 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 215/2001, C. local exercită printre altele, „atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului”.
A susținut că unitatea administrativ teritorială este cea care îi încalcă dreptul de proprietate, atribuțiile efective ce țin de administrarea bunului ce face obiectul dreptului său de proprietate sunt exercitate de C. local. Pentru ca încălcările dreptului său de proprietate să înceteze efectiv și definitiv, este necesar ca inclusiv organul cu atribuții în acest sens să participe în calitate de parte în prezenta cauză.
Pârâtele nu au calitate procesuală activă în invocarea excepției de nelegalitate a certificatului constatator al dreptului de proprietate, întrucât, potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă, „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăți”.
În privința excepției de nelegalitate este necesar să se cerceteze dacă partea care o invocă are calitate procesuală activă într-un litigiu având ca obiect verificarea legalității unui act administrativ. Această calitate este dată de calitatea de persoană vătămată prin emiterea actului administrativ cu caracter individual.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate formulată de pârâte, a arătat că este nefondată, întrucât, conform art. 1 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu caracter de stat, certificatele constatatoare ale dreptului de proprietate erau eliberate pentru „terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate".
Astfel cum a dovedit, terenul în cauză se afla în patrimoniul societății la data înființării sale. De asemenea, este necesar desfășurării activității, fiind aferent unei secții de mecanizare.
A invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii de consiliu local al comunei Ipotești nr. 4/2012 și a anexei la aceasta, întrucât potrivit art. 121 din Legea nr. 215/2001, „domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. 1 intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege"
Astfel, a susținut că bunul evidențiat la pct. 45 din anexa la H.C.L. nr. 4/2012 nu a intrat în proprietatea Comunei Ipotești prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege, situație în care atât Hotărârea de consiliu local cât și anexa la aceasta sunt nelegale.
Reclamanta a formulat precizări la acțiunea introductivă ( f.80 dosar), în sensul că, în temeiul art.4 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a art.1 din Hotărârea nr. 4/20 ianuarie 2012 a Consiliului L. Ipotești sub aspectul includerii în domeniul privat al corn. Ipotești a suprafeței de 2800 mp teren individualizată la pct. 45 din anexa aprobată prin această hotărâre.
Astfel, a arătat că prin hotărârea contestată a fost aprobată lista inventarului domeniului privat al comunei Ipotești, listă în care, la poziția nr. 45 figurează înscrisă o suprafață de 2800 mp teren intravilan ( fosta SMA), această hotărâre fiind adoptată în temeiul Legii nr. 213/1998, referitoare la bunurile proprietate publică. Hotărârea sus menționată este nelegală întrucât . dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în discuție în vreuna din modalitățile prevăzute de lege.
În speță, pârâta . dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2800 mp teren înscrisă la poziția 45 în anexa la HCL nr. 4/2012 în nici una din modalitățile prev. de art. 557 Cod civil, așa încât simpla includere a acestui teren în lista de inventar nu plasează imobilul în discuție în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, un astfel de act administrativ nefiind reglementat de lege ca act de dobândire a dreptului de proprietate (în acest sens, decizia nr. 1080/2012 a ICCJ-secția de contencios administrativ).
Separat de aceasta, la data emiterii hotărârii contestate terenul în litigiu se afla în patrimoniul societății noastre, care îl dobândise în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul HG 834/1991, iar acest certificat nu fusese contestat sau desființat printr-o hotărâre judecătorească.
Așa fiind, raportat la situația juridică a terenului în discuție la data emiterii hotărârii contestate, înscrierea acestui teren în domeniul privat al unității administrativ teritoriale era condiționată de transmiterea dreptului de proprietate din patrimoniul societății în patrimoniul Comunei Ipotești printr-unul din modurile de dobândire prevăzute de lege, ori în speță nu există vreun act translativ de proprietate în temeiul căruia pârâta să fi dobândit suprafața în discuție.
Față de cele arătate, reclamanta consideră că art. 1 din HCL nr. 4/2012 privind includerea în domeniul privat al comunei Ipotești a suprafeței de 2800 mp teren înscrisă la poziția 45 din tabelul anexă este contrară prevederilor art. 557, art. 859 alin. 2 Cod civil, sens în care a solicitat admiterea excepției de nelegalitate și înlăturarea efectelor actului sus menționat.
Pârâții au formulat răspuns la precizările reclamantei ( fila 86 dosar), prin care au arătat că reclamanta practic și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere, respectiv cel prin care înțelege să invoce excepția de nelegalitate a art. 1 din Hotărârea nr. 4 din 20.01.2012 a Consiliului L. Ipotești sub aspectul includerii în domeniul privat al Comunei Ipotești a suprafeței de 2.800 mp teren individualizată la pct. 45 din anexa aprobată prin această hotărâre.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea, consideră că se impune respingerea excepției de nelegalitate a art.l din Hotărârea nr. 4 din 20.01.2012 a Consiliului L. Ipotești.
Prin încheierea de ședință din data de 26 februarie 2014, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului local Ipotești, iar conform art.248 alin.4 Cod procedură civilă, a unit excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în conformitate cu dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 invocată de pârâți și excepția de nelegalitate a art.1 din Hotărârea nr.4/20 ianuarie 2012 a Consiliului local Ipotești sub aspectul includerii în domeniul privat al comunei Ipotești a suprafeței de 2800 m.p. teren individualizată la punctul 45 din anexa aprobată prin această hotărâre, cu fondul cauzei, întrucât pentru soluționarea lor este necesară administrarea aceluiași probatoriu ca pentru fondul cauzei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că potrivit art.56 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.
Cum în speță C. local al comunei Ipotești este constituit în conformitate cu prevederile art.28 și următoarele din Legea administrației publice locale nr.215/2001 republicată, a constatat că această entitate are capacitate procesuală de folosință în sensul art.56 Cod procedură civilă.
La solicitarea reclamantei, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare specialitatea topo cadastrală, care a fost întocmită de expert C. D. ( f.318-331 dosar).
Față de concluziile raportului de expertiză, precum și de disp. art.204 alin.2 punct 2 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2015, reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor deduse judecății în sensul că a solicitat ca pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1411 m.p. teren identificată în culoare mov în planul de situație anexa 4 la raportul de expertiză.
În conformitate cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, dispoziții aplicabile în coroborare cu prevederile Legii nr.554/2004, instanța va verifica cu prioritate excepțiile de nelegalitate invocate de ambele părți.
Reclamanta . a înțeles să învestească instanța și cu o cerere de natura celei la care se referă art.4 din Legea nr.554/2004, referitoare la excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului L. al comunei Ipotești nr.4/2012 și a anexei la aceasta, motivat de faptul că bunul imobil evidențiat la punctul 45 din anexa la H.C.L. nr.4/2012 nu a intrat în proprietatea comunei Ipotești prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege, situație în care atât Hotărârea de consiliu local cât și anexa la aceasta sunt nelegale, fiind necesar anularea lor parțială în sensul excluderii din anexă a punctului 45.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, considerând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. Totodată, potrivit dispozițiilor alineatului 4 al aceluiași articol sus-menționat, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate, caz în care controlul judecătoresc al acestor acte administrative cu caracter normativ exercitându-se doar de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prev. de Legea contenciosului administrativ.
Față de cele arătate, instanța constată că, pe cale de excepție, poate fi verificată doar legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, nu și legalitatea unui act normativ cu caracter normativ, distincție între actele administrative individuale și cele normative realizându-se în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produc. Astfel, actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale care produc efecte erga omnes în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă față de o persoană sau, uneori, față de mai multe persoane.
În prezenta cauză, instanța constată că reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.4 din 20.01.2012 a Consiliului L. Ipotești sub aspectul includerii în domeniul privat al comunei Ipotești a suprafeței de 1411 m.p. teren identică cu parte din suprafața de 2800 m.p. teren individualizată la punctul 45 din anexă vizând lista inventarului domeniului privat al comunei Ipotești aprobat prin hotărârea contestată. În acest caz, față de motivele arătate mai sus, se reține că la punctul 45 din anexa hotărârii de consiliu local în discuție sunt cuprinse reglementări care nu au un caracter general ci unul individual care produc efecte față de reclamantă care poseda la data emiterii hotărârii certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.1720 din 25.11.1996.
Așadar, părțile dețin titluri de proprietate care au natura juridică a unor acte administrative în privința cărora atât reclamanta cât și pârâții au invocat excepții de nelegalitate în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicați "legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate""". De asemenea, potrivit art. 4 alin. 2 și 3 din același act normativ, "instanța investită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța in cauză", iar "în cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată ".
Analizând excepția de nelegalitate a art.1 din Hotărârea nr.4/2012 a Consiliului L. Ipotești instanța constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit art.557 din noul Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobândi în condițiile legii prin convenție, moștenire legală sau testamentară, uzucapiune, accesiune, ca efect al posesiei de bună credință în cazul bunurilor mobile și fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși. De asemenea, potrivit art. 557 alin. 2 Cod civil, în cazurile prevăzute de lege proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ.
Pe de altă parte, în conformitate cu disp. art. 859 alin. 2 Cod civil, fac parte din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale bunurile care aparțin acestora însă numai dacă au fost, la rândul lor, dobândite prin unul din modurile prevăzute de lege.
Or, în cauza de față, pârâta . dovada că anterior emiterii hotărârii de consiliu local atacată a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în vreuna din modalitățile prevăzute de dispozițiile legale menționate.
Deși pârâții au susținut că suprafața de 2800 m.p. teren înscrisă la poziția 45 în anexa H.C.L. nr.4/2012 ar fi aparținut numitului Zadzko M. (cetățean evreu), fiind identică cu p.f. 846 din Cf 1571 a . că pentru acest teren nu s-ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legii fondului funciar și că imobilul în discuție ar fi intrat în domeniul privat al comunei Ipotești ca efect al ocupațiunii (conform art.646 Cod civil de la 1864) aceste susțineri nu pot fi reținute de instanță, mai ales că pârâții nu au făcut dovada celor susținute.
Conform art.646 din vechiul Cod civil „bunurile fără stăpân sunt ale statului” însă în speță nu poate fi vorba despre un teren fără stăpân atâta timp cât terenul a fost folosit de reclamantă și pentru care aceasta deținea încă din anul 1996 certificat de atestare a dreptului de proprietate, valabil la data emiterii H.C.L. nr.4/2012.
Nici susținerea pârâților potrivit căreia terenul în litigiu ar fi aparținut, anterior cooperativizării, altei persoane, căreia i s-ar fi atribuit în compensare, în condițiile Legii nr.18/1991, un teren situat pe un alt amplasament, nu poate fi reținută de instanță întrucât pârâții nu au făcut nicio dovadă în acest sens.
Prin urmare, cum în cazul suprafeței de 2800 m.p. teren evidențiată la punctul 45 din anexa aprobată la punctul 1 al H.C.L. nr.4/202 nu s-a făcut dovada că pârâta . dobândit dreptul de proprietate prin una dintre modalitățile prev. de art.557 din Codul civil, se apreciază că înscrierea acestei parcele de teren în domeniul privat al unității administrativ teritoriale s-a realizat în mod nelegal, în lipsa unui act translativ de proprietate în baza căruia pârâta să fi dobândit terenul în litigiu.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.4 din 20.01.2012 a Consiliului L. Ipotești invocată de reclamantă și pe cale de consecință, va constata nelegalitatea acestei hotărâri sub aspectul includerii în domeniul privat al Comunei Ipotești, jud.Suceava a suprafeței de 1411 m.p. teren, identică cu parte din suprafața de 2800 m.p. teren individualizată la punctul 45 din lista inventarului domeniului privat al comunei Ipotești.
Cât privește excepția de nelegalitate invocată de pârâți prin întâmpinare, referitoare la certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.1720 din 25.11.1996, instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, pârâții au invocat nelegalitatea acestui administrativ cu caracter individual pe considerentul că nu ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de HG 834/1991 pentru atestarea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la suprafața de 3997 mp teren situată în intravilanul comunei Ipotești, susținând în acest sens că terenul în litigiu nu s-ar fi aflat în patrimoniul reclamantei și că suprafața înscrisă în certificatul de atestare este mai mare decât cea necesară desfășurării activității societății.
Din documentația care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate rezultă că suprafața de 4000 mp teren de pe amplasamentul în litigiu a fost transmisă în administrarea antecesoarei reclamantei prin decizia nr. 257/1969 a fostului Consiliu Popular al Județului Suceava, cu acordul expres al Consiliului L. Ipotești, fost titular al dreptului de administrare, acord exprimat prin adresa 500/1969.
Așadar nu poate fi primită susținerea pârâților în sensul că nu ar fi îndeplinită condiția referitoare la existența terenului în patrimoniul societății la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate din moment ce la data respectivă, prin efectul art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990, reclamanta devenise proprietara terenului care făcea parte patrimoniu și asupra căruia antecesoarea sa deținuse dreptul real administrare transmis prin decizia nr. 257/1969.
Pe de altă parte, din cuprinsul documentației ce a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate rezultă că a fost îndeplinită și condiția prev. de art. 1 din HG 834/1991, care impunea că terenul ce formează obiectul procedurii de atestare să fie necesar pentru desfășurarea activității, conform obiectului de activitate.
În acest sens, conform documentației sus menționate, suprafața de 3997 mp teren în litigiu se compunea din suprafața construită de 149 mp suprafața aferentă rețelelor de 22 mp, suprafața aferentă căilor de transport de 3602 mp, suprafața liberă de 224 mp, toate acestea însumate reprezentând suprafața totală a incintei, pe care se aflau amplasate construcțiile care există și în prezent, respectiv atelier mecanic, magazii din zidărie, magazii metalice, depozit de carburanți, WC și gard împrejmuitoare.
În plus, împrejurarea că suprafața de 3997 mp teren individualizată prin documentația topografică reprezenta suprafața necesară pentru desfășurarea activității societății, conform obiectului de activitate a fost confirmată prin semnarea de către vecini, inclusiv de C. L. Ipotești, a procesului verbal de delimitare în cuprinsul căruia s-a consemnat că semnatarii recunosc limitele incintei subscrisei, astfel cum au fost ele identificate în cuprinsul documentației.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că documentația topografică întocmită în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate confirmă faptul că suprafața de 3997 mp reprezenta terenul necesar desfășurării activității, astfel încât condiția prevăzută de art. 1 din HG 834/1991 era îndeplinită la data de referință relevantă în soluționarea excepției de nelegalitate, care este data emiterii certificatului de atestare.
Împrejurarea că ulterior emiterii actului administrativ contestat intervenit modificări în ceea ce privește volumul și structura activităților desfășurate de societate este lipsită de relevanță din perspectiva legalității, certificatului întrucât această legalitate se impune a fi verificată în raport data emiterii actului administrativ, iar nu în raport de o dată ulterioară.
Pentru cele ce preced, verificând legalitatea actului administrativ în discuție, instanța constată că certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.1720 din 25.11.1996 a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990 și a art.1 și următoarele din HG nr.834/1991, drept pentru care va respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a emiterii acestuia.
Totodată, dispoziția legală cuprinsă în art.4 din legea nr.554/2004 (intrată în vigoare la data de 06.01.2005) nu poate fi aplicabilă decât actelor administrative individuale sau normative, comunicate sau publicate după data de 06.01.2005, întrucât până la acea dată verificarea lor era guvernată de prevederile Legii nr.29/1990. Această concluzie se impune în raport de prevederile art.27 din Legea nr.554/2004, prevederi care fac aplicarea regulii tempus regit actum și a principiului constituțional al neretroactivității actelor normative.
În raport de aceste prevederi legale excepția de nelegalitate a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis în anul 1996, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 ar fi și inadmisibilă.
Pe fond, instanța analizând actele și lucrările dosarului reține următoarea situație de fapt:
Pe acest teren au fost edificate construcții ce au aparținut fostei Secții de mecanizare a Agriculturii Ipotești, respectiv atelier mecanic, magazii din zidărie, magazii metalice, depozit carburanți, WC, construcții care există și în prezent și care au fost individualizate în planurile de situație anexele 1-4 la raportul de expertiză.
În temeiul HG nr.834/1991, al Criteriilor nr. 2655/311/C/1992 Ministerului Finanțelor și al documentației topografice întocmite de Hidroterra SA Suceava, Ministerul Agriculturii și Alimentației a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.1720 din 25 noiembrie 1996, prin care a fost atestat dreptul de proprietate al reclamantei pentru o suprafață totală de 120.481 mp teren. Potrivit centralizatorului anexă la certificatul de atestare a dreptului de proprietate . 1720/1996, suprafața sus menționată include și o parcelă de 3997 mp teren aferentă Secției de Mecanizare Ipotești, parcelă care a fost identificată prin documentația topografică sus indicată ca fiind necesară pentru desfășurarea activității societății.
După cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. D. ( filele 318-331 dosar), suprafața de 3997 mp teren înscrisă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. M07 nr. 1720/1996 este situată în intravilanul . Iațcu D., S. G., P. A., drum sătesc, Policiuc I. și se identifică cu ., delimitată de punctele de contur 1-2-6-7-4-5 din planul de situație anexa 1 la raportul de expertiză, suprafață din care reclamanta deține doar 2439 m.p., parcelă delimitată de punctele de contul 1-2-3-4-5 pe planurile de situație anexele 1,3,4, pârâții dețin o suprafață de 1411 m.p. delimitată de punctele de contul 2-6-7-3 în planul de situație anexa 4, restul terenului proprietatea reclamantei fiind ocupat parțial de vecina P. A. ( 107 m.p.) și parțial de drumul de acces de pe latura de vest ( 40 m.p.).
Prin același raport de expertiză tehnică judiciară s-a stabilit că ..p. ocupată de pârâți din terenul proprietatea reclamantei, face parte din suprafața de 2800 mp teren identică cu bunul imobil nr._ din CF_ Ipotești, suprafață care a fost inventariată ca bun aparținând domeniului privat al . Consiliului Ipotești nr.4 din 20 ianuarie 2012, fiind individualizată la pct. 45 din anexa acestei hotărâri.
Prin urmare, în limitele suprafeței de 1411 m.p. teren individualizată în contur de culoare mov în planul de situație anexa 4 la raportul de expertiză există suprapunere între actele de proprietate invocate de părți, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1720/1996 și Hotărârea Consiliului L. Ipotești nr. 4/2012.
Având în vedere faptul că prin modul de soluționare a excepției de nelegalitate a H.C.L. nr.4/2012 s-a stabilit că dispozițiile art.1 din această hotărâre sunt nelegale sub aspectul includerii în domeniul privat al Comunei Ipotești a suprafeței de 1411 m.p. ( parte din suprafața de 2800 m.p.) înscrisă la poziția 45 din anexa la hotărâre) instanța nu va mai ține seama de acest act administrativ constatat nelegal și va reține că reclamanta face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 1411 m.p., constatând că pentru terenul în litigiu aceasta deține un titlu de proprietate valabil respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1720/1996.
Conform art.555 din Codul civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
În atare situație, apărarea dreptului de proprietate se realizează în cadrul acțiunii în revendicare care potrivit art.563 din Codul civil constituie acțiunea aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv fără drept.
Așa fiind, în raport de cele arătate mai sus și văzând dispozițiile art.566 Cod civil, ca efect al admiterii acțiunii în revendicare majorată formulată de reclamantă, instanța va obliga pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1411 m.p. teren situată în intravilanul comunei Ipotești, învecinată cu: P. A., moștenitorii defunctului Iațcu D., restul proprietății reclamantei și terenul aparținând domeniului privat al comunei Ipotești, suprafață evidențiată în conturul notat „2, 6, 3, 7” colorat cu violet în planul de situație anexa 4 a raportului de expertiză întocmit de expert C. D. (f.329 dosar).
Cât privește cererea reclamantei vizând ridicarea construcțiilor reprezentate de gardul zidit și amplasat pe terenul în discuție dar și de materialele depozitate în țarcul pentru materiale, instanța constată următoarele:
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, coroborat cu declarațiile celor doi martori propuși de părți S. M.-G. ( f.280) și P. G.-Ș. (f.281 dosar), pe suprafața de 1411 m,p. teren se află amplasat un țarc pentru materiale, identificat ca atare în planurile de situație anexă la raport, precum și un gard zidit, edificat de pârâți în anul 2012 la limita imobilului cadastral nr._ (respectiv pe aliniamentul 2-3 din planul de situație anexa 4 pct. 6.6 din raportul de expertiză).
Astfel, țarcul cu materiale de construcții este o construcție provizorie cu suprafața de 68 m.p. și a fost edificat de pârâți pe terenul proprietatea reclamantei, iar ca urmare a admiterii cererii principale vizând obligația de predare în deplină proprietate și posesie a terenului se impune ca o consecință directă obligarea pârâților la ridicarea acestor materiale depozitate în țarcul de materiale identificat în planul de situație anexa 4 a raportului de expertiză ( f.329 dosar).
Așa cum rezultă și din declarația martorului reclamantei S. M.-G. ( f.280), gardul zidit amplasat pe terenul în litigiu a fost edificat abuziv de pârâți în anul 2012 imediat după emiterea HCL nr.4/2012, fără ca în cauză să fi fost eliberată vreo autorizație de construire care să poată fi invocată în acest caz.
Or, potrivit art.586 alin. 2 cod civil, "nu poate invoca buna credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege". Față de această reglementare și față de inexistența vreunei autorizații de construcție pentru gardul amplasat pe terenul în litigiu se impune concluzia potrivii căreia pârâții au calitatea de constructori de rea credință.
Prin urmare, fiind aplicabile dispozițiile art.582 alin.1 lit.b din Codul civil potrivit cărora, în exercitarea dreptului de opțiune, proprietarul terenului poate cere constructorului (autorului lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia) de rea-credință să desființeze lucrarea.
În atare situație, cum reaua credință a fost dovedită instanța va admite solicitarea reclamantei și va obliga pe pârâți să ridice, pe cheltuiala lor, gardul zidit amplasat pe terenul în suprafață de 1411 m.p. teren individualizată mai sus și materialele depozitate în țarcul de materiale identificat în planul de situație anexa 4 a raportului de expertiză (f.329 dosar).
Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor în cuantum de 2000 lei instanța apreciază că și această solicitare este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform celor arătate mai sus, pârâții au fost, începând cu anul 2012, posesori de rea-credință atâta timp cât au ocupat în mod nelegal terenul în litigiu cunoscând că reclamanta are drept de proprietate recunoscut încă din anul 1996 când, cu ocazia întocmirii documentației topografice în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, a fost întocmit procesul verbal de delimitare a incintei reclamantei, înscris însușit de C. local Ipotești prin semnătura reprezentantului legal și prin ștampilă.
Din declarația martorului S. M.-G. ( f.280), rezultă că a fost în tratative cu reclamanta pentru închirierea terenului în litigiu cu prețul de 2 Euro/ m.p. /lună însă această convenție de închiriere nu a putut fi finalizată deoarece începând cu anul 2012 terenul a fost ocupat de pârâți. Prin urmare, valoarea chiriei pe care reclamanta ar fi putut să o obțină de pe terenul în litigiu ar însuma în ultimii trei ani, cca 2800 Euro/lună, cu mult mai mult decât suma de 2000 lei solicitate cu titlu de daune de reclamantă.
Or, potrivit art.566 alin.2 din Codul civil, posesorul de rea credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar”.
Față de dispozițiile legale amintite instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pe pârâți să plătească acesteia suma de 2000 lei cu titlu de daune reprezentând lipsa de folosință a suprafeței de 1411 m.p. teren ocupată abuziv începând cu anul 2012.
Întrucât pârâții au căzut în pretenții, instanța în conformitate cu prevederile art.453 Cod procedură civilă îi va obliga la plata sumei de 5387 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii majorate, contravaloare onorariu expert și onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.4 din 20.01.2012 a Consiliului L. Ipotești invocată de reclamantă și pe cale de consecință:
Constată nelegalitatea acestei hotărâri sub aspectul includerii în domeniul privat al Comunei Ipotești, jud.Suceava a suprafeței de 1411 m.p. teren, identică cu parte din suprafața de 2800 m.p. teren individualizată la punctul 45 din lista inventarului domeniului privat al comunei Ipotești.
Respinge, ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.1720 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației la data de 25.11.1996, invocată de pârâți.
Admite acțiunea majorată, formulată de reclamanta ., cu sediul în oraș S., jud.Suceava, C. RO_- prin administrator H. Agheorghicesei, în contradictoriu cu pârâții . Primar și C. L. AL COMUNEI IPOTEȘTI prin Primar, cu sediul în ..
Obligă pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1411 m.p. teren situată în intravilanul comunei Ipotești, învecinată cu: P. A., moștenitorii defunctului Iațcu D., restul proprietății reclamantei și terenul aparținând domeniului privat al comunei Ipotești, suprafață evidențiată în conturul notat „2, 6, 3, 7” colorat cu violet în planul de situație anexa 4 a raportului de expertiză întocmit de expert C. D. ( f.329 dosar).
Obligă pe pârâți să ridice, pe cheltuiala lor, gardul zidit amplasat pe terenul în suprafață de 1411 m.p. teren individualizată mai sus și materialele depozitate în țarcul de materiale identificat în planul de situație anexa 4 a raportului de expertiză (f.329 dosar).
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de daune.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei suma de 5387 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, cerere care se va depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 noiembrie 2015.
Președinte, Grefier,
F. M. L. C.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
DOSAR NR._ din 03 decembrie 2015
C Ă T R E,
BIROUL L. DE EXPERTIZE SUCEAVA
Vă solicităm ca, în cauza civilă având ca obiect „revendicare imobiliară” formulată de reclamanta S.C. A. SA S. - prin reprezentant Agheorghicesei H. în contradictoriu cu pârâții . și C. local al comunei Ipotești - prin primar, în conformitate cu dispozițiile art.22 alin.2 din OG nr.2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, să procedați la virarea onorariului provizoriu în cuantum de 800 lei achitat de reclamantă cu chitanța nr._/1 din 08.04.2014, precum și onorariul final în cuantum de 1100 lei achitat cu chitanța nr._/1 din 27.10.2015, în contul exp.C. D..
Președinte, Grefier,
F. M. L. C.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3714/2015. Judecătoria... | Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 3847/2015.... → |
|---|
