Grăniţuire. Decizia nr. 501/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 33799/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 501/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - D. O. - judecător
Judecător - V. P.
Grefier - L. E. C.
Pe rol judecarea apelurilor formulate de reclamantul V. A., domiciliat în mun. C., ., județul D. și pârâții M. F.-M. și M. Ș., ambii domiciliați în mun. C., ., nr. 7, județul D., împotriva sentinței civile nr._ din 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. G., domiciliat în mun. C., ., nr. 9, județul D., M. E., domiciliat în mun. C., ., nr. 5, județul D. și B. G., domiciliat în mun. C., ., nr. 6, județul D., având ca obiect grănițuire și revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant asistat de av. B. A., apelantul pârât M. F.-M. asistat de av. T. F.-G., av. T. pentru apelanta pârâtă M. Ș., intimatul pârât M. E. asistat de av. M. V., av. S. P. pentru intimatul pârât P. G., intimatul pârât B. G. personal.
Procedura de citare legal este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se că apelantul reclamant nu a achitat diferența taxei judiciare de timbru pentru calea de atac și nici taxa judiciară de timbru, pentru judecata în primă instanță, după care:
Apelantul reclamant depune două chitanțe de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 206 lei și respectiv 74 lei, timbru judiciar de 6 lei, atât pentru calea de atac, cât și pentru judecata în primă instanță.
Instanța pune în discuție recalificarea căii de atac.
Av. B., pentru reclamant, arată că, în prezenta cauză, calea de atac este apelul, având în vedere capătul de cerere în grănițuire.
Av. T., pentru apelanții pârâți, având cuvântul, arată că, în cauză, calea de atac este apelul.
Av. V., pentru intimatul pârât M. E., lasă la aprecierea instanței recalificarea căii de atac.
Av. S. P., pentru intimatul P. G., arată că, în cauză, calea de atac este apelul.
Instanța, în complet constituit din Președinte – D. O., judecător – P. V. și judecător – M. R. H., observând obiectul neevaluabil în bani al capătului de cerere în grănițuire și dispozițiile art. 2821 alin. 1 C.p.civ., califică în prezenta cauză calea de atac ca fiind apel și, în complet legal constituit din Președinte – D. O. și judecător – P. V., procedează la continuarea judecării apelului.
Av. B., pentru apelantul reclamant, formulează cerere de probatorii, prin care solicită efectuarea unei noi expertize tehnice, specialitatea topografie-cadastru, întrucât apelantul reclamant nu are în proprietate suprafața găsită în plus prin raportul de expertiză întocmit la fond.
Av. T., pentru apelanții pârâți, solicită respingerea probei solicitate de apelantul reclamant, întrucât acesta solicită o grănițuire pe o suprafață mult mai mare decât cea deținută prin acte și nu mai este necesară efectuarea unei noi expertize.
Av. S. P., pentru intimatul pârât P. G., solicită respingerea probei solicitate de apelantul reclamant, prin apărător, întrucât acesta a precizat că este proprietarul unui teren în suprafață de 1.000 mp.
Av. V. M., pentru intimatul M. E., solicită respingerea probei solicitate de apelantul reclamant în raport de actele depuse la fond, iar în calea de atac nu sunt depuse acte noi. De asemenea, arată că nu există înscrisuri, respectiv documentații topo-cadastrale, schițe sau planuri avute în vedere la momentul ieșirii din indiviziune, care să identifice suprafața de 1.000 mp, iar înscrisurile invocate de apelantul reclamant au fost avute în vedere de expertul desemnat la fond, astfel că nu se impune efectuarea unei noi expertize.
Intimatul pârât B. G., având cuvântul, arată că se opune efectuării unei noi expertize.
Instanța respinge proba cu expertiza tehnică, specialitatea topografie-cadastru, ca fiind inutilă cauzei în acest moment în raport de criticile formulate prin motivele de apel.
La interpelarea instanței, apelantul reclamant, personal, arată că V. M. a decedat, nu s-a emis un certificat de moștenitor, însă moștenitorii acesteia sunt apelantul reclamant și două fiice, V. Kascinsha N. Clemența și R. T..
La interpelarea instanței, intimații pârâți M. E. și B. G. arată că P. M., soția intimatului pârât P. G., este în viață, la fel și soțiile lor, M. L. și B. M..
În temeiul art. 295 alin. 1 C.p.civ., instanța pune în discuție motivul de ordine publică derivat din obligativitatea litisconsorțiului procesual pasiv, având în vedere că intimatul pârât P. G. este coproprietar cu soția sa, P. M., intimatul pârât M. E. este coproprietar cu soția sa, M. L., iar intimatul pârât B. G. este coproprietar cu soția sa, B. M., acordând cuvântul și asupra apelurilor formulate în cauză.
Av. B. A., pentru apelantul reclamant, lasă la aprecierea instanței motivul de ordine publică și pune concluzii de admitere a apelului formulat de apelantul reclamant, de schimbare a sentinței civile atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, conform motivelor de apel. Cu cheltuieli de judecată.
Av. T., pentru apelanții pârâți, având cuvântul, solicită respingerea motivului de ordine publică, întrucât potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual.
Pune concluzii de respinge a apelului formulat de reclamant, întrucât prin motivele de apel acesta reprezintă obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit la fond.
Pe apelul pârâților, pune concluzii de admitere, de schimbare a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, conform motivelor de apel (recurs). Cu cheltuieli de judecată.
Av. S. P., pentru intimatul pârât P. G., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței motivul de ordine publică, solicită respingerea apelului formulat de reclamant și, față de apelul pârâților, arată că achiesează concluziilor puse de apărătorul acestora. Cu cheltuieli de judecată.
Av. V. M., pentru intimatul pârât M. E., având cuvântul, solicită respingerea motivului de ordine publică pus în discuție, întrucât, potrivit art. 129 alin. 6 C.p.civ., instanța este obligată să se pronunțe doar în limitele în care a fost investită, iar lărgirea cadrului procesual încalcă limitele investirii, dar și principiul cadrului procesual stabilit la fond, reclamantul fiind cel care stabilește cu cine înțelege să se judece.
Solicită respingerea apelului formulat de reclamant, întrucât instanța de fond s-a pronunțat pe actele de proprietate depuse la dosar, în actul primar se precizează o suprafață aproximativă, iar în cele două hotărâri de partaj suprafețele nu sunt individualizate.
De asemenea, arată că instanța de fond s-a pronunțat pe actul avut în vedere de reclamant și pe concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, iar reclamantul trebuie să facă dovada prin acte de proprietate ce suprafețe de teren dețin în plus pârâții.
Pune concluzii de admitere a apelului formulat de apelanții pârâți.
Intimatul pârât B. G., având cuvântul, arată că achiesează întocmai la concluziile puse de av. T., pentru apelanții pârâți.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 18.11.2010 reclamantul V. A. a chemat în judecată pe pârâții P. G., M. F., M. E. și moștenitorii numitului B. P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile părților, iar pârâții să fie obligați să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului pe care i l-au ocupat în mod abuziv, cu cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a susținut că este proprietarul terenului situat în C., ., jud. D., în suprafață de 1000 mp, având ca vecini: N-P. G., M. F., M. E. și moștenitorii numitului B. P., S-V. N. Kascinsha, E-V. A..
Menționează că între proprietățile părților a existat o linie de hotar fixată prin semne externe și vizibile, constând în duzi și salcâmi pe picior sau buturi de salcâm cu cioturi, pe care unii pârâți au desființat-o, scoțând din pământ copacii respectivi, iar în unele locuri, deși există unele semne exterioare de delimitare, ele au fost încorporate în gardurile și zidurile ridicate de pârâți între cele două proprietăți limitrofe.
Precizează că pârâții i-au ocupat abuziv o parte din terenul proprietatea sa, astfel că a mai avut unele litigii cu aceștia, reclamantul fiind obligat să-și retragă gardul dincolo de salcâmul ce delimita cele două proprietăți, conform s.c.nr. 2573/1987 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. 730/1987.
În drept, invocă disp. art. 584 C.civ.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus la dosar s.c. nr._/2009 a Judecătoriei C., s.c. nr._/1997 a Judecătoriei C., act de partaj/04.05.1926, certificat de sarcini emis de O.C.P.I. D., certificat de atestare fiscală și a timbrat legal acțiunea.
La termenul din 24.01.2011 pârâtul M. E. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere a reclamantului ca neîntemeiat.
În fapt, a susținut că reclamantul nu face dovada dreptului său de proprietate, respectiv a întinderii și a limitelor pentru fiecare dintre laturi, iar hotărârea judecătorească de ieșire din indiviziune pronunțată ca urmare a unei tranzacții nu poate constitui dovada dreptului de proprietate a reclamantului.
Arată că nu a ocupat abuziv nici o bucată din terenul reclamantului, iar în prezent configurația liniei de hotar dintre proprietăți nu mai respectă amplasamentul inițial.
La data de 21.03.2010 pârâtul M. F. M. a depus note de ședință, prin care a arătat că nu ocupă abuziv din terenul proprietatea reclamantului și că nu este unicul proprietar al terenului, fiind doar moștenitor după tatăl său alături de mama sa M. Ș..
În dovedirea celor susținute, pârâtul a depus la dosar contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr._/09.09.1992 de notariatul de Stat Județean D., certificat de moștenitor nr. 66/2004 emis de B.N.P. C. T..
Pârâtul Pirță G. a depus la dosar s.c. nr._/1998 a Judecătoriei C., certificat de atestare a edificării construcției nr. 20/2011 emis de Primăria mun. C..
Prin încheierea de ședință de la 21.03.2011 cauza a fost suspendată în baza art. 155 ind. 1 C.p.civ. până la indicarea de către reclamant a moștenitorilor pârâtului B. P. și repusă pe rol prin încheierea de la 12.11.2012 de către reclamant, care a depus o precizare prin care a menționat că moștenitorii defunctului B. P. sunt B. I. și B. G., solicitând conceptarea acestora și citarea în calitate de pârâți.
În scop probator, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri precum și o expertiză tehnică în specialitatea topografică.
La rândul lor, pârâții au solicitat proba cu înscrisuri.
Expertiza tehnică a avut ca obiective identificarea terenului proprietatea reclamantului respectiv ale pârâților prin suprafață, vecinătăți și dimensiuni raportat la actele lor de proprietate, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și să se stabilească dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantului, iar în caz afirmativ să o identifice și să procedeze la evaluarea acestuia.
Pârâții B. I. și B. G. au depus la dosar contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr. 932/1999 de BNP C. G..
Prin încheierea de la 18.02.2013 instanța a luat act că reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat scoaterea din cauză a pârâtei B. G. și conceptarea în cauză în calitate de pârât a numitului B. G..
Pârâtul M. E. a depus la dosar contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 312/1999 de B.N.P. R. Lucreția, memoriu tehnic, certificat de nomenclatură stradală.
Raportul de expertiză în specialitatea topografie a fost întocmit de expert I. M. și depus la dosar la data de 17.06.2013, asupra căruia reclamantul a formulat obiecțiuni, care au fost respinse de instanță prin încheierea de la 01.07.2013, reținându-se că expertul a întocmit raportul de expertiză conform obiectivelor încuviințate de instanță, a efectuat măsurătorile la fața locului în prezența părților, nemaifiind necesară completarea acestuia.
Prin sentința civilă nr._ din 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul V. A., în contradictoriu cu pârâții P. G., M. F., M. E., M. S. și B. G..
A fost respins petitul privind revendicarea.
A fost stabilită linia de hotar între proprietățile părților, după cum urmează: reclamantul V. A.–pârâtul P. G. pe aliniamentul punctelor 71-69-65; reclamantul V. A.–pârâții M. F. și M. Ș. pe aliniamentul punctelor 65-63-59; reclamantul V. A.–pârâtul M. E. pe aliniamentul punctelor 59-55; reclamantul V. A.–pârâtul B. G. pe aliniamentul punctelor 45-47-41, conform Raportului de expertiză întocmit de expert M. I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 219,83 lei fiecare.
S-a luat act că pârâtul M. E. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că reclamantul V. A. deține în C., conform actelor de proprietate, un teren situat în ., în suprafață de 1000 mp.
Acest teren i-a revenit reclamantului în baza s.c. nr._/2009 a Judecătoriei C., dată în dosar nr._, ce a avut ca obiect partaj succesoral, soluționat de părți printr-o tranzacție.
Suprafața totală ce s-a partajat a fost de 5000 mp, dobândită de autoarea V. M., conform s.c.nr._/1997 a Judecătoriei C., dată în dos. nr._/1997 ce a avut ca obiect ieșire din indiviziune, soluționat tot printr-o tranzacție.
În urma măsurătorilor efectuate, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a constatat să reclamantul ocupă și folosește 2 imobile în C., . și 34 în suprafață totală de 6037 mp, fără ca între acestea să existe limite materiale de identificare.
Raportul de expertiză a stabilit că pârâții dețin suprafețe de teren, astfel: pârâtul P. G. este proprietarul terenului în suprafață de 341 mp, situat în C., . nr. 9, conform s.c. nr._/1998 a Judecătoriei C., la data expertizei acesta ocupând suprafața de 366 mp cuprinsă în planul de situație între punctele 73-95-93-91-89-65-69-71-73.
Pârâtul M. F. este proprietarul terenului în suprafață de 291 mp, situat în C., .. 7, conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr._/1992 și a certificatului de moștenitor nr. 66/2004, iar la data expertizei ocupa efectiv suprafața de 281 mp descrisă în planul de situație de punctele 89-87-59-63-65-89.
Pârâtul M. E. este proprietarul terenului în suprafață de 370 mp, situat în C., . .. 5, conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 312/1999, conform documentației cadastrale suprafața ocupată este de 378 mp, iar la data expertizei suprafața ocupată este de 389 mp, cuprinsă în planul de situație între punctele 87-85-55-59-87.
În ceea ce-l privește pe pârâtul B. G., acesta este proprietarul terenului în suprafață de 246 mp, situat în C., .. 6, conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 922/1999, iar la data expertizei ocupa suprafața de 239 mp descrisă pe planul de situație al raportului de expertiză de punctele 99-_-99.
Raportul de expertiză relevă faptul că suprafețele de teren împrejmuite, ocupate la data expertizei de pârâții P. G., M. F., M. E. și B. G. sunt sensibil comparabile cu suprafețele din actele de proprietate pe care aceștia le dețin, existând plus și minus de suprafață de teren ce se încadrează în toleranțele permise intabulării proprietății.
Potrivit art. 563 alin. 1 N.C.CIV., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care-l deține fără drept, având dreptul la despăgubiri dacă este cazul.
În speță, instanța a constatat că față de suprafața de 1000 mp din actele de proprietate, reclamantul deține un teren împrejmuit în suprafață de 6037 mp, ocupând în realitate o diferență de teren de 5037 mp.
Prin urmare, din probele administrate nu s-a putut reține că pârâții ocupă vreo suprafață de teren din cel al reclamantului, astfel că acțiunea acestuia sub capătul de cerere având ca obiect revendicarea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
Potrivit disp. art. 560 N.C.CIV., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Așadar, instanța a admis capătul de cerere privind grănițuirea și va stabili linia de hotar între proprietățile părților, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, astfel: reclamantul V. A. – pârâtul P. G. pe aliniamentul pct. 71-69-65; reclamantul V. A. – pârâții M. F., M. Ș. pe aliniamentul pct. 65-63-59; reclamantul V. A. – pârâtul M. E. pe aliniamentul pct. 59-55; reclamantul V. A. – pârâtul B. G. pe aliniamentul pct. 45-47-41; conform raportului de expertiză întocmit de ing. M. I. ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În baza art. 274 C.p.civ., instanța a obligat pârâții către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 219,83 lei fiecare.
Se va lua act că pârâtul M. E. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, calificat apel, reclamantul V. A. și pârâții M. F.-M. și M. Ș..
În apel declarat de reclamant se arată că expertiza s-a efectuat total neprofesionist, fără observarea și confruntarea actelor de proprietate. Expertul a concluzionat că reclamantul nu este proprietarul imobilul de la nr. 32, în suprafață de 840 m.p., din documente rezultând că familia C. locuiește în curtea sa, așa cum se poate observa pe schița ce însoțește raportul de expertiză.
De asemenea, prima instanță nu a avut în vedere faptul că . VI au fost lărgite de la 4 la 7 m prin exproprierea fără acte a proprietarilor riverani, rezultând astfel suprafața totală de 39 m.p,. care este acaparată de la acesta.
Reclamantul consideră că sentința este nemotivată, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței pentru a omologa raportul de expertiză, conținând o eroare grosolană, în sensul că s-a reținut că recșamantul deține și folosește două imobile pe .. 32 și la nr. 34, în suprafață totală de 6037 m.p.
Deși instanța a menționat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr._/2009 și nr._/1997 pronunțate de Judecătoria C. nu a motivat de ce a decis înlăturarea acestora și menținerea concluziilor raportului de expertiză.
Solicită admiterea, desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță.
Apelanții pârâți M. F.-M. și M. Ș. arată că sentința este nelegală, întrucât prin aceasta se stabilește linie de hotar între proprietate lor și cea deținută de reclamant, iar, așa cum rezultă din actele depuse la dosar și expertiza efectuată, reclamantul nu deține acte de proprietate decât pentru o suprafață de 1.000 m.p. din cei 6.037 m.p. regăsiți în curtea acestuia, suprafață ce se află la intrarea din . niciun caz învecinată cu pârâții.
Prin urmare, instanța a stabilit o linie de hotar între proprietate pârâților și cea a reclamantului, fără însă ca acesta să dețină acte de proprietate.
Cu privire la cheltuielile de judecată, se arată că, deși acțiunea s-a admis doar în parte, acestea au fost împărțite în totalitate între reclamant și pârâți și că onorariul de avocat nu trebuia împărțit în totalitate între părți, întrucât acțiunea a fost admisă doar în parte.
Apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamantul V. A. i-a chemat în judecată pe toți pârâții din cauză, solicitând instanței să dispună grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților și să-i oblige pe aceștia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie anumite suprafețe de teren pretins a fi ocupate fără drept de pârâți.
Prima instanță a administrat în cauză o expertiză în specialitatea topografie-cadastru, care însă nu este aptă, concludentă să lămurească cu adevărat raporturile juridice dintre părți.
În considerentele sentinței se face un istoric al evoluției litigiului de față în primă instanță, se redau concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul I. M.-G., se arată ce suprafață de teren deține în proprietate fiecare din părțile litigante, se indică (de altfel, în mod eronat), ca și considerente de drept, dispoziții din Noul Cod Civil, care nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acțiunea a fost formulată la data de 18.11.2010, deci înainte de . noului cod civil (01.10.2011), fără ca prima instanță să arate considerentele proprii care i-au format convingerea intimă, raționamentul logico-juridic pe care se fundamentează soluția pronunțată, aceasta doar concluzionând că "din probele administrate nu se poate reține că pârâții ocupă vreo suprafață de teren din cel al reclamantului", drept pentru care a respins ca neîntemeiat petitul privind revendicarea imobiliară.
Se observă că, nici în ceea ce privește capătul de cerere în grănițuire, prima instanță nu a arătat în concret considerentele care i-au format convingerea, limitându-se doar la a reține greșit o stare de fapt referitor la suprafețele de teren ce reprezintă proprietatea reclamantului, datorită expertizei efectuată în mod eronat în cauză, întrucât expertul reține o situație factuală nereală, din moment ce reclamantul nu are în proprietate o suprafață de teren atât de mare – 6.037 mp, cât s-a măsurat la expertiză, fiind proprietarul doar al suprafeței totale de 1.400 mp teren, pe care l-a primit în proprietate prin două acte juridice: hotărârea de expedient nr._/07.07.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ (prin care a primit suprafața de 1.000 mp din terenul în suprafață totală de 5.000 mp, dobândit de autoarea V. M. prin sentința civilă nr._/28.08.1997 a Judecătoriei C., dar și cota de ½ din suprafața de 400 mp) și contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 928/14.04.1954 de fostul Notariat de Stat al Regiunii Oltenia (cealaltă cotă de ½ din suprafața de 400 mp).
Tribunalul apreciază astfel că sentința este nemotivată în fapt și în drept, neîndeplinind condiția de legalitate prevăzută de art. 261 alin. 1 pct. 5 C.p.civ, încât este întemeiată critica apelantului reclamant în acest sens.
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 C.p.civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument supus judecății și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii actului de justiție, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept, astfel încât să fie posibilă examinarea efectivă a acesteia în căile de atac și să fie respectat dreptul la apărare al părților, care trebuie să aibă posibilitatea reală de a aduce contraargumente concrete în calea de atac exercitată.
În cauză, motivarea sentinței nu răspunde acestor exigențe legale, întrucât nu sunt examinate efectiv motivele și susținerile reclamantului din acțiunea introductivă și din celelalte acte procedurale ulterioare.
Cu alte cuvinte, concluzia instanței nu este precedată de o examinare efectivă a chestiunilor de fapt și de drept ridicate de reclamant și care vizează stabilirea pe aliniamentul legal a liniei de hotar și verificarea faptului dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea de 1.400 mp a reclamantului.
Sentința nu cuprinde, deci, argumentele logico-juridice proprii ale instanței, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 și art. 264 C.p.civ., care consacră obligația judecătorului de a expune propria argumentație atunci când motivează actul jurisdicțional adoptat.
În consecință, în baza art. 297 alin. 1 C.p.civ, în forma în vigoare existentă înainte de modificările aduse prin Legea nr. 202/2010, care se aplică conform art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, interpretat per a contrario, întrucât litigiul a fost declanșat la data de 18.11.2010, tribunalul va admite apelurile (apelul pârâților M. va fi admis în vederea asigurării unei judecăți unitare), va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să se pronunțe motivat asupra soluției pe care o va adopta, va efectua în cauză o altă expertiză în specialitatea topografie-cadastru în vederea identificării precise a terenurilor ce reprezintă proprietatea părților, a stabilirii liniei reale de hotar dintre acestea (doar în situația în care terenul reclamantului este limitrof cu terenurile pârâților), a verificării faptului dacă vreunul dintre pârâți ocupă sau nu și ce suprafață din terenul proprietatea reclamantului, ținând cont de actele de proprietate exhibate de părți.
În temeiul rolului activ consacrat de dispozițiile art. 129 alin. 4 C.p.civ., prima instanță îl va interpela pe reclamant cu privire la faptul dacă acesta înțelege să cheme în judecată și pe numitele P. M., B. M. și M. L. care sunt coproprietari alături de pârâții P. G., B. G. și M. E. asupra terenurilor prevăzute în actele de proprietate aflate la filele 35, 84 și 90 din dosarul primei instanțe, văzând că în cauză există o situație de litisconsorțiu procesual pasiv obligatoriu, întrucât este necesar să se preîntâmpine dificultățile ce pot apărea în viitor în situația în care se va pune în executare hotărârea judecătorească împotriva doar a unuia dintre coproprietari, dacă se va admite în final acțiunea.
De asemenea, prima instanță va avea în vedere și celelalte motive formulate de apelanți în cererile de apel, a căror examinare este de prisos a se face în prezenta cale de atac, dat fiind faptul că s-a impus cu necesitate reținerea motivelor de desființare a sentinței cu trimitere spre rejudecare, conform celor arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamantul V. A., domiciliat în mun. C., ., județul D. și pârâții M. F.-M. și M. Ș., ambii domiciliați în mun. C., ., nr. 7, județul D., împotriva sentinței civile nr._ din 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. G., domiciliat în mun. C., ., nr. 9, județul D., M. E., domiciliat în mun. C., ., nr. 5, județul D. și B. G., domiciliat în mun. C., ., nr. 6, județul D..
Desființează în tot sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013.
Președinte, D. O. | Judecător, V. P. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehn.S.V./8 ex.
18.12.2013
Jud.fond-L.C.
| Partaj judiciar. Decizia nr. 1727/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
