Fond funciar. Decizia nr. 684/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 13110/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 684
Ședința publică din 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. E. S.
Grefier V. O.
Pe rol, fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul Meiuși D N. împotriva sentinței civile nr. 379/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosar nr._ și apelanta G. H. S. împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în același dosar, în contradictoriu cu intimatele C. L. Fărcășești pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea azi 25.06.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._, reclamantul Meiuși N. a chemat în judecată pârâtele G. H. S., C. L. de fond funciar Fărcășești și C. Județeană Gorj solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea adeverinței de proprietate nr.2448/11.03.2009 și a procesului verbal de punere în posesie nr.318/13.03.2009 emise de C. L. Fărcășești de fond funciar, considerându-le nelegale și eronate.
În motivarea cererii, petentul a arătat că s-a emis eronat de către comisia locală acte de proprietate către persoane care nu au solicitat prin cerere de reconstituire dreptul de proprietate ca moștenitoare sau proprietare a unui teren conform Legii 18/1991 și celorlalte legi cu completările aduse ulterior. Reclamantul a invocat faptul că terenul prevăzut în adeverința de proprietate nr.2448/11.03.2009 și în procesul verbal de punere în posesie este proprietatea sa personală, se află situat lângă casă, figurând la poziție rol nr.143 Volum 2 fond 2013 din anul 1969, menționând că el nu a avut calitatea de membru CAP.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin 2, 21, din legea nr 18/1991.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adeverința de proprietate nr.2448/11.03.2009, procesul verbal de punere în posesie nr.318/13.03.2009, adeverința nr.3138/19.03.2013 emisă de Primăria Fărcășești, adeverința nr.746/28.06.1988, adresa nr._/12.06.2013.
Pârâta G. H. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând că terenul în cauză este proprietate autorilor comuni care l-au înscris în CAP. A solicitat emiterea unei adrese la C. L. Fărcășești pentru aplicarea legii 18/1991 pentru a comunica actele care au stat la baza adeverinței de proprietate nr.2448/11.03.2009 și a procesului verbal de punere în posesie nr.318/2009.
Pârâta G. H. S. a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, încheierea nr._/12.04.2013 a OCPI Gorj, anexa nr.1, partea I, extras de carte funciară pentru informare, adeverința de proprietate nr.2448/11.03.2009, schiță teren, decizia civilă nr.220/ 2.03.1990, sentința civilă nr.3305/1989 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.941/1989, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1298/ 12.04.2013, adeverința nr.1246/11.11.1994, adresa nr.1028/30.11.2005, certificat de naștere, adresa nr.1496/3.12.1991.
La rândul său, intimata C. L. Fărcășești pentru aplicarea legii 18/1991 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant. În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că terenul din litigiu a aparținut autorului Meiuși D., conform filei de registru agricol, iar la decesul acestuia au rămas ca moștenitori următorii descendenți: H. S. în calitate de fiică, Meiuși E. în calitate de fiu, în prezent decedat (cu următorii moștenitori Meiuși I. soție supraviețuitoare, Meiuși E. L. fiică, Meiuși D. A. fiu, Meiuși L. M. fiu, Meiuși D. N. fiu), S. I. în calitate de fiică, Meiuși N. în calitate de fiu, M. V. în calitate de fiu, în prezent decedat (cu următorii moștenitori M. E., soție supraviețuitoare, B. Polia fiică, M. V. fiu), Meiuși D. fiu, în prezent decedat fără moștenitori și Meiuși G. fiu, în prezent decedat fără moștenitori. S-a menționat că anterior anului 1961 autorul M. D. a figura la registru de rol cu suprafața de 6,45 ha teren agricol, în 1961 după ce s-a scăzut cu cei 0,75 ha dat fiicei H. S. figura cu 5,60 ha. A fost formulată cererea de reconstituire nr. 175/06.02.1991 de către M. D. E., M. D. D., M. D. G., M. D. N., Meiuși V., cererea 1291/25.02.1991 formulată de M. D. V., cererea nr. 847/1991 formulată de Meiuși D. N., cererea 206/1991 formulată de Meiuși D., Meiuși G. și Meiuși V., cerere la finalul căreia se arată care și ceilalți 4 copii ai autorului adică Meiuși E., Meiuși N., Stoeniu I. și H. S.).
Urmare a cererilor de reconstituire prin HCJ 4/1991, anexa 2A, poz. 42 a fost validat autorul M. (în realiate Meiuși) D. cu suprafața de 5,60 ha agricol. Ulterior a fost eliberată adeverința de proprietate 66/22.11.1994 pentru 0,63 ha teren arabil pe numele moștenitorilor H. S., M. V., Meiuși N., Meiuși G., Meiuși D..
Prin sentința nr.6218/2012 a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul nr._/318/2011 a fost admisă în parte cererea principală de chemare în judecată, ulterior precizată, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B. Spridon D., în calitate de președinte al Comisei locale de fond funciar Fărcășești, a fost disjunsă completarea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B. Spridon D. viceprimar cu atribuții de primar, în calitate de președinte al Comisei locale de fond funciar Fărcășești, având ca obiect nulitate absolută parțială a HCJ nr._ anexa 30 poziția 81 și 82, s-a constatat nulitatea absolută parțială a adeverinței de proprietate nr. 66/22.11.1994 emisă de C. locală de fond funciar Fărcășești, cu privire la pârâta G. H. S., în calitate de beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate, s-a constat că sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6300 mp, ce face obiectul adeverinței de proprietate nr. 66/22.11.1994 următorii moștenitori ai autorului Meiuși D., care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991, respectiv: Meiuși D. D., Meiuși D. V., Meiuși D. N. Meiuși D. G. și Meiuși D. E., a fost obligată intimata C. locală de fond funciar Fărcășești, să realizeze punerea în posesie pentru suprafața de 6300 mp, ce face obiectul adeverinței de proprietate nr. 66/22.11.1994 a moștenitorilor autorului Meiuși D., care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991, respectiv: Meiuși D. D., Meiuși D. V., Meiuși D. N. Meiuși D. G. și Meiuși D. E., a fost obligată intimata C. locală de fond funciar Fărcășești, să întocmească și să înainteze documentația către C. Județeană Gorj, în vederea eliberării titlului de proprietate, în favoarea pârâtei G. H. S., pentru suprafața de 6300 mp.
Cum pârâta G. H. S. nu a avut personal registru de rol prin HCJ 211 l/A/13.09.1996, a fost admisă plângerea formulată de H. S. a fost anulată parțial adeverința de proprietate pentru suprafața de 0,63 ha și s-a validat această suprafața pe numele numitei H. S.. Așa cum rezultă din HCJ nr. 2111//A/13.09.1996, pentru a se reține că acest teren a aparținut acesteia anterior colectivizării s-a avut în vedere registru agricol din 1961 al tatălui său M. D., pe fila acestuia făcându-se mențiunea scăzut în 1961 0,75 ha arabil și trecut la D. Gh. I., precum și fila de registru agricol a lui D. Gh. I.. G. H. S. a fost căsătorită pentru o perioadă scurtă cu fiul lui D. Gh. I., astfel că terenul a figurat la socrul său în registru agricol. Această HCJ a fost anulată prin sent. nr.6218/2012 a Judecătoriei Tg-J.. Pârâta a menționat că a fost eliberată adeverința nr. 135/01.07.1993 pe autor Meiuși D. cu moșt. Meiuși D., Meiuși G. și Meiuși N. pentru suprafața de 0,5763 ha agricol. Pârâta a arătat că prin sentința civilă nr. 5446/21.05.2001 a Judecătoriei Tg-J. pronunțată în dosarul nr. 2053/2001 a fost admisă cererea formulată de Meiuși D., Meiuși G., Meiuși N., Meiuși E., H. S., S. I., Meiuși E., Meiuși V., Meiuși C. și fost obligată să pună efectiv în posesie pe moștenitorii autorului Meiuși M. D. pe suprafața de 5763 mp teren situat în Corn. Fărcășești, atribuită provizoriu în proprietate prin adeverința nr. 135/01.07.1993. Ulterior a fost emisă adeverința 135/25.07.1995, pe autor Meiuși D. cu moștenitori Meiuși D., Meiuși G., Meiuși N. și Meiuși E. pentru suprafața de 4493 mp. S-a emis de asemenea adeverința nr. 135/21.09.1995, pe autor Meiuși D. cu moștenitori Meiuși V., Meiuși Ncioale, D., G., H. S., S. I. și Meiuși E. pentru suprafața de 4,93 ha.De asemenea prin procesul verbal de punere în posesie din 30.06.1997 s-a procedat la punerea în posesie pe autor Meiuși D. cu moșt. M. V., M. N., M. D., M. G., M. E. și H. S.. S-a procedat la o nouă punere în posesie pentru suprafața de 1174 mp prin procesul verbal de punere în posesie din 17.02.2000, emis pe numele autorului M. D. cu moșt. M. N., M. D., M. G., M. E.. Au fost eliberate adeverința nr. 135/13.07.2000 cu procesul verbal de punere în posesie din 13.07.2000 pentru 4400 mp, pe autor M. D. cu moșt. M. N., M. D., M. G., M. E., S. I. și H. S., moșt. M. V., suprafață ce se suprapune cu cea de 4,93 ha eliberată în 1995.S-a emis adeverința nr. 135/24.09.2001 cu procesul verbal de punere în posesie din 24.09.2001 pentru 9580 mp, pe autor M. D. cu moșt. M. N., M. D., M. G., M. E., S. I. și H. S., moșt. M. E.. S-a emis adeverința nr. 135/15.01.2002 cu procesul verbal de punere în posesie din 15.01.2002 pentru 1,75 ha, pe autor M. D. cu moșt. M. N., M. D., M. G., M. E., S. I. și H. S., M. E..
Au fost depuse cererea 1740/03.04.1998 formulată de către G. H. S., cererea nr. 834/26.02.1998, formulată de către Meiuși D. E., Meiuși D. D., Meiuși D. G., M. D. N., Meiuși D. V., G. H. S. și S. I.,cererea nr. 27/05.01.1998 formulată de Meiuși N., cererea 1388/30.03.1998 formulată Meiuși D. E., cererea 678 din 06.02.1998 formulată de Meiuși G., Meiuși D., Meiuși N., S. H., cererea 30/07.01.1998 frații M., cererea 837/26.02.1998 M. D., cererea nr. 16/10.02.2000 formulată Meiuși D. G., Meiuși D. N. și H. S., cererea nr. 184/09.03.2000 formulată de către Meiuși D. E., Meiuși D. D., Meiuși D. G., M. D. N., Meiuși D. V., G. H. S.,.
Urmare a acestor cereri prin HCJ 3127/2002, anexa 30, poz. 81 au fost validați autor M. D. cu moștenitorii Meiuși D. E., Meiuși D. G., Meiuși D. N., G. H. S. și S. I. cu suprafața de 6,45 ha teren agricol și la poz. 82 a fost validată separat G. H. S. cu suprafața de 0,63 ha teren agricol.
În baza acestor validări s-a emis titlul de proprietate nr._/26.05.2003 cu adeverința de proprietate nr. 135/27.02.2003 și proces verbal de punere în posesie din 27.02.2003 pe numele defunct M. D. cu Meiuși D. E., Meiuși D. G., Meiuși D. N., G. H. S. și S. I. pentru suprafața de 1,6238 ha agricol.
S-a eliberat adeverința nr. 135/22.03.2004 pe numele defunct M. D. cu Meiuși D. E., Meiuși E., Meiuși D. G., Meiuși D. N., G. H. S. și S. I. pentru suprafața de 690 mp.
S-a emis adeverința nr. 2448/11.03.2009 cu procesul verbal de punere în posesie nr. 318/11.03.2009 pe numele G. H. S. pentru suprafața 1877 mp, la bază stând HCJ 3127/2002, anexa 30, poz. 81 unde sunt menționați toți moștenitorii. A fost emis și procesul verbal de punere în posesie nr. 319/11.03.2009 pe numele G. H. S. pentru suprafața 6292 mp, la bază stând HCJ 3127/2002, anexa 30, poz. 81 unde sunt menționați toți moștenitorii.
S-a precizat că prin cererea ce formează obiectul dosarului nr._ s-a solicitat să se constatate nulitatea adeverinței de proprietate nr. 2448/11.03.2009 a procesului verbal de punere în posesie nr. 318/11.03.2009 emise pe numele lui G. H. S. privind suprafața de 1877 mp ca făcând parte din suprafața de 6300 mp validată prin HCJ 3127/2002 pentru suprafața de 6300 mp obținându-se sent. 621^/06.04.2012 aparținând lui Mieuși D. N. pentru care intimata nu a formulat cerere de reconstituire în 1991 iar aceasta nu poate avea vocație personală la reconstituirea proprietății pentru acest teren conform sentinței civile nr.1275/26.02.2009 dată în dosarul nr._ al Jud. Tg-J..
C. L. Fărcășești pentru aplicarea legii 18/1991 a invocat lipsa interesului petentului în promovarea cererii, acesta nefăcând dovada că amplasamentul menționat în aceste acte ar fi aparținut autorului său în 1963 la momentul preluării terenurilor. Apreciem că aceste terenuri se regăsesc în fila de la registru agricol al socrului numitei H. S..
Consideră că se impune respingerea acestei acțiuni și pe considerentul că cele două acte contestate, corespund actului primar respectiv HCJ 3127/2002, anexa 30, poz. 81, act de nu a fost contestat.
Susținerea în sensul că terenul ar face parte din terenurile personale ale petentului nu poate fi primite, acesta achiziționând prin vânzare cumpărare de la P. I. V. zis M. (nu deține un astfel de act și nici informații certe cu privire la numele vânzătorului) terenul din curtea casei sale, care însă nu are nici o legătură cu terenul în litigiu. Adeverința de rol (care nu valorează ca act de proprietate) se referă la terenurile deținute de acesta și care nu provin de la autorul comun, nefiind cuprins și terenul din actele contestate.
A mai arătat că terenul în litigiu a fost înstrăinat de către pârâta H. S. prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr._/10.10.1994.
Intimata a anexat la întâmpinare înscrisuri (filele 31-76).
În drept întâmpinarea s-a întemeiat pe disp. art. 205-08 Nou C.Proc.Civ.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările formulate în cauză și a anexat în copie înscrisuri (filele 81-90).
După stabilirea primului termen de judecată, la data de 27.11.2013, reclamantul a formulat precizări scrise la acțiune iar în ședința publică din data de 05.12.2013 s-a luat o precizare scrisă reclamantului, acesta arătând motivele pentru care solicită constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr.2448/11.03.2009 și a procesului verbal de punere în posesie nr.318/13.03.2009.
Prin sentința civilă nr.379/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosar nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta G. H. S., a fost respinsă excepția lipsei interesului reclamantului invocată de pârâta C. L. de fond funciar Fărcășești, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de petentul Meiuși D N. împotriva intimatelor G. H. S., C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a investit instanța cu o cerere având ca obiect anularea adeverinței de proprietate nr.2448/11.03.2009 și a procesului verbal de punere în posesie nr 318/2009, motivul principal fiind că terenul ce a făcut obiectul acestor acte nu aparține autorilor lor comuni ci este proprietatea sa, cumpărându-l de la familia Hătărăscu S. și D.. Totodată, reclamantul a invocat faptul că pârâta G. H. S. nu a formulat cerere de reconstituire după părinți.
Reclamantul a înțeles să își dovedească dreptul său cu privire la terenul menționat în adeverința de proprietate și în procesul verbal a căror nulitate o solicită cu următoarele înscrisuri: adeverința nr.3138/13/03.2013 eliberată de Primăria Fărcășești, adeverința nr 764/28.06.1988, actul numit ,,certificat” nr 1032/05.10.1967, sentința civilă nr.1275/2009 pronunțată în dosarul cu nr._ .
Instanța a constatat că adeverința de proprietate nr. 2448/11.03.2009 a fost eliberată pârâtei H. G. S. pentru suprafața de 1877 mp, teren situat în .. Ulterior a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie cu nr 318/2009. Conform mențiunilor din cuprinsul adeverinței de proprietate nr. 2448/11.03.2009, confirmate de pârâta C. L. de fond funciar Fărăcășești prin întâmpinarea depusă la dosar, această adeverință de proprietate a fost emisă în baza HCJ nr. 3127/11.03.2002, anexa 30, poziția 81. Instanța a constatat că actul primar ce a stat la baza eliberării celor două acte de proprietate- HCJ nr. 3127/2002 nu a fost contestat. Totodată, instanța a constatat că la baza acestui HCJ nr 3127/2002, anexa 30, pozitia 81 au stat cererile de reconstituire nr.1740/03.04.1998 formulată de către G. H. S., cererea nr. 834/26.02.1998 formulată de către Meiuși D. E., Meiuși D. D., Meiuși D. G., M. D. N., Meiuși D. V., G. H. S. și S. I.,cererea nr. 27/05.01.1998 formulată de Meiuși N., cererea 1388/30.03.1998 formulată Meiuși D. E., cererea 678 din 06.02.1998 formulată de Meiuși G., Meiuși D., Meiuși N., S. H., cererea 30/07.01.1998 frații M., cererea 837/26.02.1998 M. D., cererea nr. 16/10.02.2000 formulată Meiuși D. G., Meiuși D. N. și H. S., cererea nr. 184/09.03.2000 formulată de către Meiuși D. E., Meiuși D. D., Meiuși D. G., M. D. N., Meiuși D. V., G. H. S.. Astfel, urmare a acestor cereri, prin HCJ 3127/2002, anexa 30, poz. 81 au fost validați autor M. D. cu moștenitorii Meiuși D. E., Meiuși D. G., Meiuși D. N., G. H. S. și S. I. cu suprafața de 6,45 ha teren agricol și la poz. 82 a fost validată separat G. H. S. cu suprafața de 0,63 ha teren agricol.
S-a avut în vedere că adeverința de proprietate este un act administrativ ce dovedește că titularul acesteia a recurs la procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 pentru a-și redobândi dreptul de proprietate în condițiile legii. Adeverința eliberată de către comisia constituită în baza Legii nr. 18/1991 nu constituie însă titlu de proprietate în sensul prevederilor legale menționate și care să fie opozabil - erga omnes -, creând doar raporturi juridice între organul emitent și beneficiar. Așa cum se menționează în decizia 1/1997 a Curții Supreme de Justiție - Secțiile unite, numai titlul de proprietate este actul în temeiul căruia se creează raporturi juridice de proprietate, adeverințele fiind acte premergătoare și insuficiente, creând doar un drept virtual de proprietate.
Analizând motivele invocate de reclamant în susținerea cererii sale de anulare a celor două acte emise în temeiul legilor fondului funciar, instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate și nu conduc la constatarea nulității acestor acte. Astfel, instanța a constatat că pârâta H. G. S. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul Meiuși D., respectiv cererea nr 1740/03.04.1998, acesta fiind una din cererile ce au stat la baza HCJ 3127/2002, anexa 30, poziția 8, in aceste condiții neavând suport faptic susținerea reclamantului potrivit căreia pârâta H. G. S. nu a formulat cerere de reconstituire după părinți.
In privința dreptului exclusiv de proprietate al reclamantului asupra terenului ce face obiectul adeverinței de proprietate nr. 2448/11.03.2009, aspect invocat de reclamant pentru a dovedi astfel că acest act premergător de proprietate a fost emis unei persoane neîndreptățite la reconstituire, instanța a constatat că reclamantul nu a dovedit că are un astfel de drept asupra acestui teren.
Analizând înscrisurile invocate de reclamant în dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului cuprins în adeverința de proprietate nr 2448/11.03.2009, instanța a constatat că acestea nu dovedesc dreptul de proprietate al reclamantului. Astfel, adeverința nr. 3138/13/03.2013 eliberată de Primăria Fărcășești, se referă la mențiunile cuprinse în registrul agricol al reclamantului Meiuși D N. însă registrul agricol nu face dovada dreptului de proprietate. În privința actului -,,certificat” nr. 1032/05.10.1967, instanța a constatat că acesta se referă la faptul că familia Hotărăscu D. și S. aveau în posesie o casă de locuit și teren în suprafață de 0,88ha și la faptul că intenționau să vândă casa ce era proprietate personală către Meiuși N.. Însă în condițiile în care reclamantul nu a adus nici un act care să dovedească că tranzacția respectivă a fost efectuată, chiar acesta recunoscând că nu deține un înscris doveditor în aceste sens cu familia Hotărăscu, instanța a constatat că înscrisul denumit certificat din 05.10.1967 nu dovedeste dreptul de proprietate al reclamantului. In ceea ce privește sentința civilă nr. 1275/2009 pronunțată în dosarul cu nr._, instanța a constatat că prin această hotărâre a fost constată nulă cererea de chemare în judecată formulată de V. Doinel în contradictoriu cu pârâtul Meiuși N., astfel că aceasta nu produce efecte juridice și cu atât mai mult nu face dovada proprietății în favoarea reclamantului. Referitor la adeverința nr 764/28.06.1988 emisă de CAP Fărcășești, instanța a constatat că aceasta atestă faptul că reclamantul Meiuși D. N. nu a fost membru cooperator, fapt ce nu are nici o relevanță în privința dreptului de proprietate invocat de reclamant cu privire la terenul cuprins în actele a căror nulitate o solicită.
Instanța a constatat astfel că reclamantul nu a dovedit temeinicia motivelor invocate în susținerea cererii de constatare a nulității adeverinței de proprietate nr. 2448/2009 și a procesului verbal de punere în posesie 318/2009, obligație ce îi revenea conform art. 249 Cod proc civ, ce prevede că cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”
Pentru considerentele mai sus expuse, constatându-se că s-a nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art III alin 1 din legea nr. 169/1997, privind cauzele ce duc la nulitatea actelor de proprietate, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în partea cererea de îndreptare eroare materială cuprinsă în sentința civilă nr.379/ 23.01.2014, formulată de petentul Meiuși D N. în sensul că ,,prin sentința civilă nr. 6218/2012 a fost obligată intimata C. locală de fond funciar Fărcășești, să întocmească și să înainteze documentația către C. Județeană Gorj, în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 6300 mp., ce face obiectul adeverinței de proprietate nr. 66/22.11.1994, emisă de C. locală de fond funciar Fărcășești, în favoarea moștenitorilor autorului Meiuși D., care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991, respectiv: Meiuși D. D., Meiuși D. V., Meiuși D. N. Meiuși D. G. și Meiuși D. E..”A fost respinsă cererea cu privire la eroarea materială de la pagina 7 a sentinței civile nr.379/ 23.01.2014.
Împotriva sentinței civile nr.379/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosar nr._ a declarat apel reclamantul Meiuși D N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la rejudecare pentru soluționarea litigiului în limitele învestirii.
A arătat apelantul reclamant că sentința civilă pronunțată de instanța de fond prezintă multe erori materiale pe care le-a și formulat în cadrul dosarului de fond, astfel fiind obligată C. L. de fond funciar Fărcășești să întocmească și să înainteze documentația în favoarea numitei G. H. S., însă în cuprinsul sentinței civile nr.6218/2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2011 s-a menționat în mod invers motivării sentinței.
S-a mai menționat că motivele invocate de instanță în cuprinsul sentinței în sensul că terenul ar fi al autorului Meiuși D., nu este justificată, deoarece pârâta G. H. S. nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de la autorul Meiuși D. în anul 1991 conform Legii nr.18/1991, aceasta formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1998. Sustine în continuare că nu a fost membru CAP, nu a predat și nu i s-a preluat de către stat teren prin acte translative de proprietate.În drept apelul a fost întemeiat pe prevederile art 27 alin 2. 1 din legea 18/1991 care creează posibilitatea să solicite prefectului, prin comisiile de fond funciar titlul de proprietate în condițiile legii.
Apelantul reclamant a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: note de ședință, adresele nr._/08.07.2013 și nr.1652/2014 emise de Instituția Prefectului Gorj, sentința civilă nr.6218/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2011, încheierea de ședință din data de 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
De asemenea, împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 27.02.2014 a declarat apel pârâta G. H. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat apelanta pârâtă că prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată de prima instanță la data de 27.02.2014 în dosarul nr._, în mod greșit a fost admisă în parte eroarea materială strecurată în considerentele sentinței civile nr.379/23.01.2014, cererea fiind formulată de reclamantul Meiuși D., întrucât cele invocate de acesta nu reprezintă o eroare materială în sensul prevăzut de art.442 Cprciv, având în vedere că instanța reia în considerentele sentinței nr.379/23.01.2014 doar cele stabilite cu autoritate de lucru judecat în dispozitivul sentinței civile nr.6218/2012 în dosarul nr._/318/2011, aspecte care nu mai pot fi combătute sau rectificate, deci reclamantul nu este în nici un pericol și nu are interes practic și folositor în sensul îndreptării acestor mențiuni, că o astfel de eroare nu se regăsește nici măcar în motivarea efectivă a sentinței civile nr.379/2014, și nu poate constitui o eroare, nici de calcul și nici de interpretare sau de altă natură, ci doar una de tehnoredactare, solicitând admiterea apelului, schimbarea încheierii apelate și respingerea în totalitate a cererii de îndreptare eroare materială.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.480 și următoarele Cprciv., solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Examinand apelul formulat si motivat in termen, de apelantul reclamant Meius D N. Tribunalul reține:
Prin acțiunea introductivă de instanța, ulterior precizată, apelantul reclamant a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate cu nr. 2448/11.03.2009, a procesului verbal de punere în posesie cu nr. 318/13.03.2009, motivat de împrejurarea ca parata G. H. S. nu este moștenitoarea acestuia, iar terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate si pentru care s-au eliberat înscrisurile a căror nulitate o solicită nu a aparținut părinților, fiind proprietate exclusiva înscris la rolul sau agricol din 1969, ca nu a avut calitatea de membru cooperator. Mai invoca reclamantul ca parata nu a formulat nici cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după părinții săi.
In urma probatoriului administrat, instanța de fond prin sentința civila cu nr. 379/2014 a respins excepțiile invocate de parata a autorității de lucru judecat si a interesului, si acțiunea formulata de reclamant. A reținut instanța de fond că prin înscrisurile invocate reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, nu a dovedit temeinicia pretențiilor solicitate în susținerea cererii de constatare a nulității adeverinței de proprietate si a procesului verbal de punere în posesie, obligație ce îi revenea potrivit art 249 c.pr.civ.
In ceea ce privește actele de reconstituire a dreptului de proprietate eliberate in favoarea paratei a reținut aceeași instanța că parata a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul M. D., respectiv cererea cu nr. 1740/3.04.1998, cerere soluționată favorabil prin emiterea HCJ 3127/2002,anexa 30 poziția 8, neavând suport faptic susținerea reclamantului potrivit căreia parata nu ar fi formulat cerere de reconstituire.
Apelantul reclamant critica in motivele de apel formulate sentința civila si isi întemeiază aceste critici pe disp. art 27 alin 2.1 din legea 18/1991 care in opinia acestuia creează posibilitatea sa se solicite prefectului prin comisiile de fond funciar eliberarea titlului de proprietate in condițiile legii. Susține in continuare ca nu a fost membru CAP, ca nu a predat si nu i s-a preluat de către stat teren prin acte translative de proprietate, că a solicitat in condițiile legii titlul de proprietate. Mai susține ca sentința civila prezintă multe erori materiale, pentru care a formulat cerere de îndreptare a acestora . Reiterează de asemenea aceleași susțineri ca la instanța de fond referitoare la faptul că parata nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, că nu a formulat cerere de reconstituire in temeiul legii 18/1991 in calitate de moștenitoare a autorului Meiusi D., ci doar in anul 1998.
Din analiza actelor dosarului, tribunalul conchide că soluția primei instanțe este judicioasa, consecința unei atente examinări a stării de fapt si corectei aplicări a dispozițiilor legale incidente In mod judicios, contrar susținerilor apelantului, a statuat prima instanța că acesta nu a dovedit proprietatea terenurilor pentru care solicită nulitatea înscrisurilor primare eliberate paratei adeverință de proprietate si proces verbal de punere in posesie.
Astfel retine instanța că în favoarea paratei a fost eliberată adeverința de proprietate cu nr. 2448/11.03.2009 pentru un teren în suprafața de 1877 m.p, pentru cea din urma suprafața procedându-se și la punerea în posesie potrivit procesului verbal cu nr. 318/13.03.2009. Observând adeverința de proprietate se retine ca aceasta a fost emisa in temeiul HCJ 3127/11.03.2002, anexa 30 poziția cu nr. 81. Se retine ca prin hotărârea comisiei județene cu nr. 3127/2002, s-a validat propunerea comisiei locale de Fond Funciar Fărcășești privind reconstituirea dreptului de proprietate persoanelor înscrise in anexa 30 pozitia 81, figurând moștenitorii autorului M. D., Meius N., H. S., Stoienoiu I., Meius G. si Meius E. cu o suprafața validata de 6,45 ha, iar la pozitia cu nr. 82 figurează parata G. H. S. cu o suprafața validata de 0,63 ha. La baza emiterii acestei hotărâri a stat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu nr. 834/26.02.1998, formulată de toți moștenitorii numiți mai sus precum si cererea de reconstituire cu nr. 1740/3.04.1998 formulata de parata. Așadar se retine că cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legii 169/1997 au formulat moștenitorii autorului Meiuși D. printre care si reclamantul de fata, astfel încât susținerea acestuia referitoare la faptul că parata nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu este întemeiata.
Pe de alta parte se retine, așa cum s-a arătat în considerentele de mai sus că, titular al cererii este si reclamantul, menționând că terenurile provin din moștenire părinteasca, prin hotărâre a comisiei județene fiind reconstituit dreptul de proprietate si pentru acesta. Nu a amintit reclamantul în cerere că ar dori ca atribuirea dreptului de proprietate să se facă numai pe numele acestuia, si la acel moment nu a formulat cerere prin care sa arate ca terenurile fi aparținut acestuia si nu din moștenire părinteasca. Se mai retine și împrejurarea ca reclamantul apelant nu contestă în acțiunea de față hotărârea comisiei județene ce a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate si implicit a actelor primare a căror nulitate o solicita. Persoana / persoanele îndreptățite la reconstituire au fost stabilite prin hotărârea comisiei județene cu nr. 3127/2002. Apelantul reclamant nu a dovedit că a contestat hotărârea comisiei județene ce a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate, in acest sens legile adoptate in materia fondului funciar instituind o procedura speciala de reconstituire. Fiind o procedură specială persoanele îndreptățite la reconstituire trebuie sa respecte întocmai succesiunea etapelor ei si să conteste în condițiile determinate de lege. După eliberarea actelor de reconstituire aceste contestații nu mai sunt posibile întrucât acceptarea lor presupune o eludare, si o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății. Ca o concluzie, câtă vreme reclamantul apelant nu a contestat hotărârea comisiei județene ce a stat la baza reconstituirii in favoarea paratei, nu poate contesta actele primare de reconstituire eliberate în favoarea celei din urmă, prin hotărârea comisiei județene fiind reconstituit dreptul de proprietate.
Susține apelantul reclamant că terenurile ce fac obiectul actelor contestate eliberate în temeiul legii 18/1991 sunt în proprietatea sa exclusivă. Se reține că aceasta stare de fapt nu a fost dovedita de reclamant, înscrisurile depuse nefăcând dovada celor susținute. Instanța de fond a procedat la examinarea și interpretarea fiecărui înscris depus de reclamant, concluzionând în final că acestea nu au nicio relevanță în privința dreptului exclusiv de proprietate invocat. În acest context reține instanța de control că înscrisurile prezentate de reclamant sunt străine de natura cauzei și prin acestea nu se dovedește dreptul de proprietate în sensul cerut de legea 18/1991.
Invoca in apel, in susținerea demersurilor sale, disp. Art 27 alin 2 indice 1 din legea 18/1991, dispoziții legale, ce in opinia acestuia sunt incidente spetei dedusa judecații.
Potrivit textului de lege arătat proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris in CAP, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform dispozițiilor prezentei legi. Această dispoziție legală se impune a fi interpretata in corelație cu art 11 alin 2 indice 1 din lege potrivit căruia terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere in CAP sau de catre stat, fara nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. In categoria persoanelor îndreptățite se înscriu foștii proprietari ale căror terenuri au fost preluate in mod abuziv, fie de către fostele CAP uri, fără înscrierea in CAP, sau de către stat fără nici un titlu. Reclamantul nu a dovedit că terenul în litigiu ar fi aparținut acestuia si ar fi făcut obiect al preluării abuzive de către fostele CAP sau de către stat. In aceste condiții textul de lege nu este incident în speța de fata.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse instanța apreciază ca apelul formulat nu este întemeiat, sentința instanței de fond fiind temeinică si legala, motiv pentru care in temeiul art 480 c.pr.civ instanța îl va respinge.
Apelul paratei este îndreptat împotriva încheierii din data de 27.02.2014 prin care a fost îndreptata eroare materiala din cuprinsul sentinței civile. Se susține ca cele invocate de reclamantul apelant nu reprezintă o eroare materiala in sensul stabilit de art 442 c.pr.civ pentru ca instanța sa reia in considerentele sentinței doar cele stabilite cu autoritate de lucru judecat in dispozitivul sentinței 6218/2012, aspecte ce nu mai pot fi combătute sau rectificate.
Critica paratei apelante nu este întemeiata. Se retine că în considerentele sentinței civile 379/23.01.2014, la expunerea celor arătate în întâmpinare de parata CLFF Farcasesti, instanța de fond a reiterat întocmai dispozitivul sentinței civile cu nr. 6218/2012 pronunțata de Judecatoria Tg J. in dosarul cu nr._/318/2011. Cu aceasta ocazie s-a strecurat o eroare materiala, ce a fost îndreptata la cererea reclamantului. Este adevărat ca instanța de fond nu putea combate cele stabilite cu autoritate de lucru judecat în sentința precizata, dar este adevărat si faptul ca dispozitivul sentinței civile trebuia redat întocmai. Acestea au fost considerentele pentru care instanța de fond a apreciat ca cererea formulata este admisibila si se încadrează in disp. art 442 c.pr.civ, stare de fapt de altfel judicios constatata de instanța de fond. Se retine așadar, că apelul nu este întemeiat, iar apelanta parata, nu este prejudiciata in niciun fel de soluția pronunțata in cererea de îndreptare eroare materiala.
Pentru cele arătate mai sus, apelul paratei va fi de asemenea respins în temeiul art 480 c.pr.civ, încheierea pronunțata fiind in acord cu disp. art 442 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul reclamant Meiuși D N., domiciliat în ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.379/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosar nr._ și de apelanta pârâtă G. H. S., domiciliată în ., județul Gorj, împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în același dosar, în contradictoriu cu intimatele C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în . și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991, cu sediul în Tg-J., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.06.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. P. | Judecător, A. E. S. | |
Grefier, V. O. |
Red. Jud.C.P./tehn.E.C
Jud. fond M. P.
2.07.2014/6 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 767/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 184/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
