Rectificare carte funciară. Decizia nr. 2683/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2683/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 873/227/2012
Dosar nr._ - rectificare Carte funciară –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2683
Ședința publică de la 10 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător C. M.
Judecător M. T.
Grefier A. P. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul A. P., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1041 din data de 07 iunie 2013 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosarul nr._ /2013, intimat fiind pârâtul A. G., cu domiciliul în Suceava, .. 14, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat A. E., pentru recurentul-reclamant lipsă, și intimatul A. G., asistat de avocat H. M..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că prin Serviciul Registratură al Tribunalului, s-a depus de către recurentul A. P. cerere de acordare ajutor public judiciar.
Avocat A. E., pentru recurent, arată că acesta înțelege să renunțe la cererea de ajutor public judiciar.
Totodată, înmânează instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța, . nr._ din data de 10 decembrie 2013, în cuantum de 117 lei, și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
De asemenea, avocat H. M., pentru intimatul A. G., înmânează instanței împuternicire avocațială nr. 2013, chitanța nr._, ., reprezentând plata impozitului aferent terenului extravilan, în cuantum de 55 lei, Decizia de plată în avans nr._/18.10.2013, precum și două planșe fotografice.
Întrebați fiind, apărătorii părților, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. E., pentru recurent, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele de nelegalitate și netemeinice dezvoltate pe larg în cererea de recurs. Precizează că, în ceea ce privește expertiza administrată în cauză, este evidentă suprapunerea. Tot astfel, în ceea ce privește compararea titlurilor de proprietate, apărătoarea recurentului, critică pentru nelegalitate și netemeinice sentința primei instanțe, întrucât nu a luat în considerare faptul că recurentul a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire, terenul întrând în patrimoniul său prin transferul dreptului de proprietate de la autorul său, prin actul de partaj, cu care și pârâtul a fost de acord, semnându-l în anul 2006. De asemenea, arată că instanța de fond a respins proba cu martori, deși la fila 59 dosar fond este surprinsă în încheiere această solicitare, iar la fila 64 dosar fond, a depus lista cu martori. În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Avocat H. M., pentru intimat, solicită respingerea recursului declarat de către recurentul A. P., menținerea sentinței civile nr. 1041 din data de 07 iunie 2013, ca fiind legală și temeinică. Precizează că instanța de fond a reținut în mod corect probele administrate la dosar. Arată că are o suprafață de teren de 5900 mp, care în trecut a aparținut atât autorului intimatului, cât și al recurentului, ei fiind frați, care a cumpărat-o ulterior, iar calea de acces la această suprafață o constituie 900 mp, care nu a fost niciodată contestată. În concluzie, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, care vor face obiectul unui alt dosar.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ /19.03.2013 reclamantul A. P., în contradictoriu cu pârâtul A. G. a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rectificarea înscrierii în Cartea Funciară a comunei cadastrale Rîșca și revendicare, privitoare la imobilul situat în . în suprafață de 900 mp. conform schiței anexa 1, terenul este situat între vecinii: drum comunal, A. V. (pârâu), A. P., A. G. și F., întrucât actuala configurație nu corespunde situației juridice reale.
Astfel, solicită rectificarea înscrierii din cuprinsul Cărții Funciare al . de teren mai sus indicată, ce a fost înscrisă în mod greșit în Cartea Funicară în favoarea lui A. G., precum și obligarea pârâtului să-i respecte dreptul de proprietate și liniștită posesie asupra suprafeței de 900 mp. teren situat între vecinii: drum comunal, A. V.(pârâu), A. P., A. G. și F., pe care a acaparat-o din proprietatea sa și a înscris-o în Cartea Funciară în favoarea lui.
În fapt, reclamantul a arătat că prin Certificatul de moștenitor nr. 153/14.06.2006 autentificat la NP M. A., a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4300 mp. din care 3800 mp. arabil și fânețe, iar 500 mp. teren construcții, precum și una casă de locuit între vecinii: T. C., A. M., S. M., pârâu(A. V.), drum sătesc.
În actul de partaj, în cadrul celor 4300 mp. este cuprinsă și suprafața de 900 mp. care au fost intabulați abuziv de către pârât, încălcându-i lui, reclamantului dreptul de proprietate.
A precizat că pârâtul este semnatarul actului de partaj nr. 1357/2006, alături de numiții: A. V., T. M., T. C., N. A., A. G., A. I., A. E., astfel că acesta a acceptat și și-a însușit tranzacția în anul 2006.
A arătat că pârâtul a intabulat fâșia de 900 mp. ce-i aparține, deși cunoștea faptul că terenul până la limita „P.” (A. V.) este îngrădit de el, reclamantul cu gard, a construit pe acest teren o fântână de la care a realizat întreaga rețea de canalizare cu apă pentru casă și irigarea terenului, însă după ce și-a cumpărat teren de la familia S., în spatele proprietății sale, pârâtul a ocupat acest teren în litigiu, realizându-și drum de acces.
Pentru aceste motive, a considerat că se impune corectarea intabulării în raport cu actele de proprietate anexate, conform schiței anexă la actul de partaj nr. 1357/2006, emis între toți moștenitorii.
De asemenea, a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 82 Cod proc.civ. art. 109, 112, 113 și art. 35-39 din Legea 7/1996, coroborate cu prev. art. 480, 483 și urm. din vechiul Cod Civil, art. 563 N.Cod civil, art. 907, 908 și urm. N.Cod civil.
În dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, martori, expertiză.
A apreciat valoarea terenului, la suma de 1500 lei.
Prin întâmpinare (f.30-31 dosar fond), pârâtul A. G. a solicitat respingerea acțiunii, pentru ambele capete de cerere, ca nefondată.
În fapt, a arătat că prin contractul de partaj autentificat sub nr. 1357/2006 de BNP M. A.-Fălticeni reclamantului i-a revenit suprafața de 4300 mp. teren la locul „Acasă”, pe care-l deține și în prezent.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1349/07.07.2011 la BNP asociați V. M. și P. L. E. din Cluj N., pârâtul a cumpărat o suprafață de teren, la care suprafața de 900 mp. constituia cale de acces spre această suprafață ce-i aparține, pe care a deținut-o el dintotdeauna.
Prin sentința civilă nr. 2592/28.11.2011 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă și irevocabilă, i s-a admis acțiunea privind constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 900 mp. în litigiu, astfel că reclamantul nu este nici posesorul acestei suprafețe de teren și nici proprietarul.
A arătat pârâtul că suprafața de 5900 mp. teren situat în spatele parcelei de 900 mp. l-a deținut acesta și intenția lor comună a fost ca suprafața de 900 mp. ce a fost deținută de către el, să se încadreze în limitele de hotar astfel cum reiese din sentința civilă cu nr. de mai sus și din planurile cadastrale deținute de acesta, cu care figurează în Cartea funciară.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 977 vechil Cod Civil, art. 1266 alin. 1 și 2 Cod Civil.
În dovedire, a anexat înscrisuri( f.32-38 dosar fond).
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 41-45 dosar fond), reclamantul a solicitat respingerea susținerilor pârâtului, ca nereale.
În fapt, reclamantul a recunoscut existența partajului succesoral încheiat sub nr. 1357/2006, cu mențiunea că din schița care a stat la baza partajului, rezultă că suprafața de 4300 mp. ce i-a revenit lui, are o întindere în partea vestică, până la A. V. (pârâu).
Din această suprafață de 4300 mp. pârâtul și-a intabulat abuziv suprafața de 900 mp. încălcându-i dreptul său de proprietate, terenul fiind identic cu fâșia de pe lângă pârâu și cu fâșia intabulată în favoarea sa.
Pârâtul a promovat în contradictoriu doar cu Primăria . „uzucapiune” pentru cei 900 mp. în litigiu, motivând în mod fraudulos că terenul aparține primăriei, deși era în grădina sa, astfel că nu-i este opozabilă sentința civilă 2592/2011.
Prin sentința civilă nr. 1041 din data de 07 iunie 2013, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect ,,rectificare înscriere carte funciară”, formulată de reclamantul A. P., în contradictoriu cu pârâtul A. G..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:Ambele părți au prezentat titluri de proprietate valabile (niciunul dintre ele nefiind desființat prin hotărâre judecătorească sau revocare notarială), astfel încât în speță, s-a impus compararea acestora.
În cadrul acțiunii în revendicare nu este suficientă dovada înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară de către reclamant, câtă vreme susținerile și dovezile pârâților se întemeiază pe înscrisuri autentice prin care fac dovada proprietății terenului în litigiu.
Proba deplină, absolută a dreptului de proprietate o constituie modurile originare de dobândire a proprietății, cum ar fi: uzucapiunea, ocupațiunea, ș.a., iar nu titlurile care constituie doar mijloace relative de probă.
Aceste titluri, fie translative, fie declarative, au caracterul unor simple prezumții de proprietate, deduse din însăși existența lor și care, bineînțeles nu împiedică proba contrară.
Dreptul de proprietate a părților rezultă potrivit actului de partaj autentificat sub nr.1357/14.06. 2006 ( filele 14- 117 dosar), de către B.N.P. A. M., ceea ce ar duce la concluzia că ambele părți își justifică dreptul de proprietate.
De asemenea, pârâtului i-a fost consfințit dreptul de proprietate pentru suprafața de 900 m.p., potrivit sentinței civile nr. 2592 din 28.11.2011 a Judecătoriei Fălticeni, cu care s-a intabulat ( filele 32 – 38 dosar).
Potrivit dispozițiilor art.5(1) din Legea nr.7/1996, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale, cu aplicarea prevederilor art. 50 se vor aplica în mod corespunzător.
Din raportul de expertiză, întocmit de expert tehnic judiciar A. M. ( filele 95-104, dosar), necontestată de părți, pe care instanța l-a omologat, rezultă că, documentația ce a stat la baza intabulării pârâtului, respectă dispozițiile Actului de partaj, precum și a hotărârii judecătorești.
Astfel, suprafața de 4300 m.p.( proprietatea reclamantului), așa cum este evidențiată pe planul de amplasament și delimitare întocmit în iunie 2006, nu respectă vecinătățile din Actul de partaj. În urma identificării potrivit actului, de către expertă, nu rezultă suprapunere cu terenul deținut de pârât (exprimat grafic conform planului de situație – fila 104 dosar).
Or, atâta timp cât reclamantul nu poate dovedi amplasamentul suprafeței de 4300 m.p., așa cum o solicită, neavând o schiță cadastrală autorizată, în condițiile în care, la măsurătoarea concretă efectuată de expertul judiciar, rezultă că, această suprafață face parte dintr-o suprafață mai mare (de 7395 m.p.), unde vecinătățile din teren nu corespund cu cele din convenție, instanța nu a putut reține în sarcina pârâtului culpa procesuală a prezentei cauze.
Desigur, înscrierea în Cartea Funciară, ca efect al publicității imobiliare, face actul juridic asupra căruia s-a dispus înscrierea, opozabil erga omnes, dar nu-i poate conferi prioritate absolută, în sensul dispozițiilor art. 1802 Cod civil, atâta timp cât Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, are reglementări speciale și specifice.
Efectul nulității absolute, cu consecința repunerii în situația anterioară a celor îndreptățiți, poate opera doar asupra acelor acte de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor sus menționate, neputându-se aduce atingere drepturilor câștigate în temeiul unor acte juridice emise cu respectarea condițiilor legale în vigoare la momentul nașterii lor și care de altfel le consacră și garantează valabilitatea.
În aceste condiții, titlurile de proprietate de care se prevalează pârâtul, apar ca fiind mai bine caracterizate, în raport cu cel deținut de reclamant și pe cale de consecință, raportat la cele mai sus expuse, instanța, a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamantul A. P..
În motivarea recursului, a arătat că instanța de judecată a interpretat în mod imparțial probele de la dosar, nu a motivat sentința, raportat la probatoriul administrat în concret în prezentul dosar, făcându-se doar referiri generale la textele de lege.
În ce privește compararea Titlurilor de proprietate, recurentul a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu a luat în considerare faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire, terenul intrând în patrimoniul său prin transferul dreptului de proprietate de la autorul său, prin actul de partaj cu care pârâtul a fost de acord în anul 2006. De asemenea, nu a luat în considerare faptul că pârâtul și-a fundamentat apărarea pe titlul de proprietate obținut prin acțiune în constatare și nu în realizare, care nu este opozabilă; judecându-se pentru suprafața de teren de 900 mp, cu Primăria, care nu avea nicio calitate și nici nu era proprietara terenului.
A mai precizat recurentul-reclamant că Primăria nu este consemnată ca vecină-proprietară, nici în actul de partaj și nici în contractul de vânzare-cumpărare 34,37 depus chiar de către pârât.
Totodată, a precizat recurentul-reclamant că pârâtul nu a dovedit faptul că Primăria de la care dobândise terenul prin uzucapiune e deținut anterior lui terenul pe acre a solicitat așa-zisa uzucapiune pentru a-și consolida poziția și a dovedi că autorul său are titlu mai preferabil.
A mai arătat recurentul că, instanța nu a ținut cont de faptul că titlul de proprietate al pârâtului este mai nou decât titlul său și nici nu a ținut cont de faptul că pârâtul a cumpărat terenul din spatele casei sale, de la S. M. și Rahila în anul 2011, deci nu era posibil să exercite posesia asupra suprafeței de 900 m.p. timp de peste 30 de ani și să tranziteze către ternul astfel cumpărat în anul 2011, întrucât din anul 2011 până în prezent au trecut doar 3 ani și nu 30 de ani.
Tot astfel, instanța de judecată a respins proba cu martori, motivând fără temei, că nu a fost cerută proba și nu a fost validată, deși încheierea de ședință de la fila 59 dosar fond, dovedește că proba a fost cerută și lista cu martori a fost depusă la fila 64 dosar fond.
O altă critică pe care o aduce sentinței date în cauză este faptul că, deși a dovedit prin actele de la filele 12, 13, 16, 20, că a înscris suprafața de 900 m.p. ce face parte din corp comun cu terenul primit prin certificatul de moștenitor în CF Corpul de proprietate 958 Râșca, ce a fost depusă în baza de date, înregistrată încă din 2006 la OCPI, iar schița de amplasament înregistrată este clară, totuși instanța reține în mod greșit că: „reclamantul nu poate dovedi amplasamentul suprafeței de 4300 m.p., așa cum o solicită, neavând o schiță cadastrală autorizată, în condițiile în care, la măsurătoarea concretă efectuată de expertul judiciar, rezultă că, această suprafață face parte dintr-o suprafață mai mare (de 7395 m.p.), unde vecinătățile din teren nu corespund cu cele din convenție, instanța nu poate reține în sarcina pârâtului culpa procesuală a prezentei cauze.”
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea acesteia în rejudecare instanței de fond.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul A. G. a depus întâmpinare (fila 13 dosar), prin care a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile nr. 1041/7.06.2013 a Judecătoriei Fălticeni ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că în cauză, judecătorul fondului a dat o hotărâre succintă, insă cuprinzătoare și corespunzătoare soluției pe care a adoptat-o, concluziile sale fiind argumentate în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale pe care le-a apreciat ca fiind aplicabile litigiului judecat.
A precizat pârâtul că, pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, omologată și necontestată de recurent, schița de carte funciară pentru terenul de 900 mp intabulați în Cartea funciară pe numele său, ..11.2011 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă, o schiță, plan de situație, nereprezentat în forma grafică, fiind executat de către un inginer nespecialist, fără nicio dimensiune și nereprezentat la scară, întocmit la data de 15.05.2003 din birou, pe numele defuncților A. N., nicidecum pe numele reclamantului, care a servit la întocmirea contractului de partaj la data de 14.06.2006, la o distanță de 3 ani, de la data întocmirii acestui plan. Evident că măsurătoarea și schița întocmită de acest inginer de la Primăria . în vedere de instanța de judecată ca fiind valabilă, întrucât a fost avută în vedere la întocmirea actului de partaj 1357/2006, dar care nu are un amplasament concret în teren.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert tehnic judiciar A. M., mai exact în planul de situație anexat la raport, se observă că suprafața de teren din spatele întregii grădini îi aparține, iar suprafața de teren de 900 m.p. reprezintă un teren parte fânețe, parte neproductiv, reprezentând în același timp și calea de acces spre proprietatea sa. Chiar dacă există un contract de vânzare-cumpărare autentic, prin care a cumpărat de la S. M. și Rahila în anul 2011 suprafața de teren din spatele acestei grădini (5900 mp), aceștia, la rândul lor au cumpărat de la tatăl lor A. V. N.. S. M. și Rahila nu au deținut niciodată acest teren ce a provenit de la tatăl lor, chiar dacă l-au cumpărat, ci el l-a deținut, vânzătorii fiind domiciliați în or. Cluj-N.. Faptic, terenurile au fost deținute de către pârât permanent, iar suprafața de teren de 900 mp a reprezentat calea de acces spre această proprietate. Nu mai are altă cale de acces, recurentul dorind să îi închidă și să nu mai aibă acces la proprietate, dintr-o răzbunare personală, fiind frați.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, suprafața de teren de 900 mp pe care a deținut-o de peste 30 de ani, este neîngrădită pe 3 laturi, iar în partea dinspre drum comunal este împrejmuită cu gard din lemn, comparativ cu restul proprietății recurentului, în care suprafața acestuia de teren este împrejmuită în partea dinspre drumul comunal cu gard, care este în mare parte din tabla pe fundație din beton, iar pe o porțiune mai mică este din lemn.
Recurentul, care sete și fratele său, inițial nu s-a opus când au fost efectuate măsurătorile cadastrale în vederea intabulării dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren pe numele său, deoarece știa că nu-i încalcă dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren de 4300 mp. A fost delimitată această suprafață și s-a marcat printr-un țăruș din lemn care indică un capăt al terenului de 900 mp pe care el îl deține. Astfel, reclamantul nu este nici posesorul acestei suprafețe de 900 mp și nici proprietarul.
Potrivit art. 977 din vechiul Cod civil: „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.” Atâta timp cât recurentul nu a reușit să demonstreze cu certitudine amplasamentul celor 4300 mp dobândiți prin convenția de partaj, întrucât nu deține o schiță cadastrală autorizată, iar la măsurătoarea concretă efectuată de către expertul judiciar, rezultă că această suprafață de teren face parte dintr-o suprafață de teren mai mare de 7395 mp, în care nici vecinătățile din convenție nu corespund cu cele din teren, recurentul nu poate să-i conteste dreptul său de proprietate legal dobândit în baza unei sentințe civile, măsurat cadastral și intabulat în cartea funciară.
Dealtfel, a precizat pârâtul, a dovedit faptul că a achitat taxele și impozitele la Primăria . subvenție pentru întreaga suprafață de teren, recurentul necontestând aceste aspecte la niciuna din instituții.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile nr. 1041/7.06.2013 a Judecătoriei Fălticeni ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent, tribunalul reține următoarele:
Conform certificatului de moștenitor nr. 153/14 iunie 2006 și a actului de partaj autentificat sub nr. 1357/14 iunie 2006 la BNP M. A. reclamantul recurent a primit în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 4300 mp teren din care 3800 mp arabil și fânat și 500 mp curți construcții astfel cum sunt descrise în planul de situație ce face parte integrantă din prezentul act întocmit de ing. S. F. ( fila 16).
Reclamantul recurent a susținut că din această suprafață, pârâtul intimat a ocupat 900 mp cu care s-a și intabulat deși în calitate de semnatar al actului de partaj cunoștea că face parte din suprafața atribuită în lotul reclamantului.
Pârâtul intimat a susținut că pentru suprafața de 900 mp în litigiu și care constituie cale de acces la termenul cumpărat, i s-a constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune conform sentinței civile nr. 2592/28 noiembrie 2011 a Judecătoriei Fălticeni, hotărâre care însă nu este opozabilă reclamantului deoarece nu a fost pronunțată în contradictoriu cu acesta. Această suprafață a fost identificată în teren de către expertul P. O. prin planurile de situație existente la fila 32 și 33 dosar.
Prin expertiza efectuată în cauză de către expert A. M. ( fila 97) s-a concluzionat că suprafața de 4301 mp delimitată în baza planului de amplasament întocmit de către ing. P. G. nu este amplasată între toate vecinătățile arătate în actul de partaj ( S – nu se învecinează cu S. M., iar la E – doar cu moștenitorii T. C.), în timp ce suprafața de 900 mp dobândită de pârâtul-intimat prin hotărâre judecătorească este deținută de acesta în limitele arătate prin planul de situație întocmit la data de 24 ianuarie 2012.
Experta a arătat că, în această situație, există o suprapunere în limita unei suprafețe de 617 mp teren fânaț și neproductiv, redată în planul de situație de la fila 104 între punctele B-b-d și pârâu.
Or, față de concluziile raportului de expertiză, se impunea a se clarifica de către instanță prin administrarea oricăror altor probe, amplasamentul suprafeței de 430 mp dobândiți de către reclamantul .. prin actul de partaj având în vedere și planul de amplasament și delimitarea dreptului de proprietate în baza căruia acesta s-a intabulat în CF și care conform mențiunilor ( fila 17) se identifică cu suprafața înscrisă în actul de partaj.
Instanța de fond, fără a lămuri acest aspect a reținut în mod eronat faptul că nu există suprapunere de teren deși, după cum s-a arătat mai sus, experta a identificat o suprafață de 617 p teren, pentru care de altfel se impunerea compararea titlurilor de proprietate deținute de părți.
Ca atare, tribunalul apreciază că în cauză se impunea a se verifica dacă suprafața dobândită de reclamant recurent prin actul de partaj se identifică cu suprafața pentru care s-a dispus intabularea conform schiței aferente documentației cadastrale iar în cazul existenței unei suprapuneri să se procedeze la compararea titlurilor de proprietate dobândite de părți pentru a se da eficiență celui mai bine caracterizat.
Așa fiind tribunalul, reținând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 C. rap. la art. 312 pct. 5 C., va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul A. P., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1041 din data de 07 iunie 2013 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosarul nr._ /2013, intimat fiind pârâtul A. G., cu domiciliul în Suceava, .. 14, ., ..
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. G. A. P.
Pentru grefier încetat activitatea,
Semnează prim- grefier,
Red. D.D.
Tehnored. G.A.P.
Judecător fond: R. M.
2 ex./ 10.01.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 2671/2013. Tribunalul SUCEAVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 144/2013.... → |
|---|
