Imobil care a aparţinut cultului greco-catolic. Acţiune în rectificare de carte funciară. Caracter. Ipoteze
| Comentarii |
|
- Legea nr. 7/1996: art. 34 pct. 1
Acţiunea în rectificare de carte funciară este în majoritatea cazurilor o acţiune accesorie, care se grefează pe o acţiune principală, cum este în speţă cea în nulitatea preluării imobilului, iar rectificarea cărţii funciare şi restabilirea situaţiei anterioare sunt doar consecinţele fireşti ale constatării nulităţii actului de preluare.
în ipoteza imobilului care a aparţinut cultului greco-catolic, trecut în proprietatea statului, temeiul rectificării cărţii funciare solicitate este pct. 1 al art. 34 din Legea nr. 7/1996, act normativ în vigoare la data soluţionării acţiunii, ipoteză care permite rectificarea cărţii funciare atunci când înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, sau în vechea variantă, cea prevăzută de Decretul-lege nr. 115/1938, atunci când titlul în temeiul căruia s-a săvârşit nu a fost valabil.
(Decizia nr. 269/A din 16 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 557 din 27 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acţiunea reclamantei Parohia Greco-Catolică Crasna împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă Crasna.
S-a dispus rectificarea intabulării efectuată în CF 157 Crasna cu încheierea nr. 7762/1967 asupra imobilului cu A+17, nr. top. 560/c/2/b/6/b/1 - casă cu grădină intravilan în suprafaţă de 6824 mp - de sub B1, Parohia Ortodoxă Română.
S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare înscrierii din anul 1967.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Parohia Ortodoxă Crasna, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii reclamantei.
Apelul formulat este fondat, din considerentele ce urmează.
Instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra petitului 1 din acţiunea reclamantei referitor la constatarea nulităţii exproprierii lăcaşului de cult greco-catolic şi a casei parohiale din localitatea Crasna precum şi a terenului în suprafaţă de 6824 mp din CF 157 nr. top. 560/c/2/b/6/b/1.
Reclamanta a depus un script intitulat „precizare de acţiune" prin care solicită rectificarea cf 157 Crasna în sensul anulării încheierii de intabulare şi restabilirea situaţiei de carte funciară. Mai arată că renunţă la capetele de cerere formulate în acţiunea introductivă, având însă aceleaşi temeiuri legale şi aceaşi stare de fapt.
Prin acest script se reformulează într-o oarecare măsură petitul 2 şi 3 din acţiunea introductivă iar reclamanta indică oricum că se referă doar la petitele 2 şi 3 iar nu şi la petitul 1 atunci când menţionează că „renunţă la capetele de cerere formulate în, acţiunea introductivă, având însă aceleaşi temeiuri legale şi aceeaşi stare de fapt”, ca şi cele formulate prin precizarea de acţiune iar nu şi la celelalte petite la care nu se referă precizarea de acţiune.
Oricum prima instanţă nu ţine seama de acest script şi nici nu îl menţionează în motivarea sentinţei iar în dispozitiv se referă doar la acţiunea introductivă, lipsind sintagma „acţiunea precizată”.
Dacă prima instanţă ar fi considerat că prin acest script se renunţă la judecată cu privire la petitul 1 atunci trebuia să ia act de această renunţare la judecată. Chiar dacă scriptul ar putea fi considerat o renunţare la judecată trebuie observat că acesta este semnat doar de către avocatul reclamantei şi nu există nici dovada unui mandat expres pentru renunţarea la judecată, cerinţă prevăzută de art. 69 alin. 1 C. pr. civ.
Chiar dacă ar fi existat un astfel de mandat trebuia observat că aceasta se referă doar la forma iniţială a petitelor 2 şi 3 iar nicidecum la judecarea petitului 1.
Oricum, o renunţare la petitul 1 ar fi dus la imposibilitatea admiterii acţiunii cu privire la petitul 2 şi 3 atâta timp cât acţiunea în rectificare de carte funciară este în
majoritatea cazurilor o acţiune accesorie, care se grefează pe o acţiune principală, cum este în speţă cea în nulitatea preluării imobilului, rectificarea cărţii funciare şi restabilirea situaţiei anterioare fiind doar consecinţa firească a constatării nulităţii actului de preluare.
Fără petitul principal de constatare a nulităţii preluării imobilului nu se poate dispune rectificarea cărţii funciare atâta timp cât titlul în baza căreia s-a făcut preluarea nu a fost anulat, sau preluarea în sine nu a fost anulată, dat fiind că cel ce are în proprietate în prezent acel imobil se poate prevala de titlul în baza căreia s-a făcut preluarea, titlu care este valabil până nu i se constată viciile şi care poate fi exhibat cu succes de către actualul proprietar.
Prima instanţă reţine că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei s-a operat în baza unor acte normative, în prezent abrogate, şi că prin abrogare efectele juridice ale actelor normative care au stat la baza înscrierii în CF au încetat iar odată cu încetarea acestor efecte sunt înlăturate şi condiţiile de existenţă ale dreptului.
Curtea constată că o astfel de alegaţie este profund eronată deoarece actele normative, anume Decretul nr. 358/02.12.1948 şi Decretul nr. 177/04.08.1948, care au fost abrogate prin Decretul-lege nr. 9/1989 şi prin Legea nr. 489/2006, au produs efecte pe toată perioada în care au fost în vigoare iar prin simpla lor abrogare efectele ce s-au produs în trecut nu au fost anulate.
Abrogarea nu produce efecte pentru trecut ci doar pentru viitor, deoarece în alt fel ar însemna ca noul act normativ să producă efecte şi pentru trecut, or un astfel de lucru nu poate fi admis.
Prima instanţă reţine incidenţa dispoziţiilor art. 34 pct. 3 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit căruia rectificarea poate fi cerută,,dacă nu mai sunt întrunite condiţiunile de existenţă ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea”.
în speţă nu este incidenţă această ipoteză a acţiunii în rectificare, aceasta fiind incidenţă în alte cazuri, nu cum este situaţia în cauză ce are în vedere nulitatea titlului, în speţă fiind incident pct. 1 al art. 34 din Legea nr. 7/1996, act normativ în vigoare la data soluţionării prezentei acţiuni, ipoteză care permite rectificarea cărţii funciare atunci când înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, în concret este vorba de ipoteza a 2-a, anume atunci când actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, sau în vechea reglementare, cea prevăzută de Decretul-lege nr. 115/1938, atunci când titlul în temeiul căruia s-a săvârşit, nu au fost valabil.
Cu privire la ipoteza aplicabilă, prima instanţă se contrazice deoarece, după ce constată incidenţa pct. 3, tot ea constată că soluţia acţiunii în rectificare aleasă de reclamantă grevată pe cererea de anulare a titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea a cărei rectificare se solicită, este, în contextul art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, o cale corectă.
Dar, pe lângă că nu soluţionează cererea de anulare a titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea, trebuie constatat că această cerere se încadrează la pct. 1, atât al art. 34 din Legea nr. 7/1996, cât şi al Decretului-lege nr. 115/1938.
Mai trebuie precizat că anularea încheierii de intabulare solicitată de către reclamantă prin petitul 2 face parte din acţiunea în rectificare iar nu din acţiunea în anularea titlului sau actului.
Tot aici se impune constatat că prima instanţă pretinde a analiza temeiurile de drept şi actul material care au stat la baza încheierii CF, analizând art. 2 din Decretul -r 358/1948 şi art. 13 din Decretul nr. 177/1948, dar omite să observe că în CF sub B 5 e menţionat art. 13 din Decretul nr. 177 din 14 august 1948 şi art. 2 tot din Decretul nr. 177 dar de data aceasta din 2 decembrie 1948, or corect era Decretul nr. 358 iar nu nr. 177 din 2 decembrie 1948. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Erori existente în cuprinsul înscrisului în baza căruia s-a... | Unitate deţinătoare. Cazul în care aceasta nu poate fi... → |
|---|
