Rectificare de carte funciară. Schimbarea temeiului juridic al înscrierii. Acţiune neevaluabilă în bani
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 1 pct. 1
- Legea nr. 7/1996, republicată: art. 34 pct. 1
Acţiunea în rectificare, prin care proprietarul aflat în posesia imobilului solicită schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a efectuat intabularea dreptului său de proprietate, este de competenţa în prima instanţă a judecătoriei, indiferent da valoarea bunului.
(Decizia nr. 2780/R din 2 decembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 930/F din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile având ca obiect constatarea dobândirii unui drept, potrivit art. 37 din Decretul nr. 177/1948, a dreptului de proprietate asupra unui lăcaş de cult, acţiune formulată de reclamantele Parohia Ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” Bistriţa, Parohia Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh Bistriţa, Parohia Ortodoxă „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” Bistriţa, împotriva pârâtului Protopopiatul Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) Bistriţa.
Prin decizia civilă nr. 43/A din 6 mai 2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a admis apelul declarat de pârâţii Protopopiatul Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) Bistriţa, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică I Bistriţa Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică II Bistriţa şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică III Bistriţa, împotriva sentinţei civile nr. 3168/18.09.2008 a Judecătoriei Bistriţa, care a fost schimbată în totalitate, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată, intentată de reclamantele Parohia Ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” Bistriţa, Parohia Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” Bistriţa şi Parohia Ortodoxă „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” Bistriţa, în contradictoriu cu pârâţii Protopopiatul Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) Bistriţa, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică I Bistriţa, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică II Bistriţa şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică III Bistriţa.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele Parohia Ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” Bistriţa, Parohia Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh" Bistriţa şi Parohia Ortodoxă „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” Bistriţa, solicitând în baza art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 312 C. pr. civ., modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinţei, care să fie menţinută ca temeinică şi legală. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate,curtea reţine următoarele:
Prin cererea reconvenţională înregistrată la data de 28.05.2007, disjunsă din dos.nr. 3223/112/2006 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamantele Parohia Ortodoxă „Sfinţii Arhangheşi Mihail şi Gavril” Bistriţa, Parohia Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” Bistriţa şi Parohia Ortodoxă „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” Bistriţa, i-au chemat în judecată pe pârâţii Protopopiatul Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică Bistriţa, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică I Bistriţa, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică II Bistriţa şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică III Bistriţa, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să se constate că reclamantele au dobândit drpetul de proprietate asupra lăcaşului de cult, biserică situată în municipiul Bistriţa, Piaţa Uniri nr. 9, înscrisă în CF nr. 424 Bistriţa, nr. top. 1020/1/1 şi să se dispună localizarea în CF, sub denumirea de „Biserică în Piaţa Unirii nr. 9”, cu noul titlu către cele 3 parohii.
în încheierea de şedinţă din data de 29 mai 2008, judecătoria a menţionat că „obiectul acţiunii este rectificarea în cartea funciară a temeiului juridic în care s-a operat această înscriere”. Prin precizarea de acţiune din 5.06.2008, reclamantele au declarat că renunţă la capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului biserică, obiect al procesului cu titlu de edificare (refacere).
în concluziile scrise depuse la data de 16.09.2008, reclamantele au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra lăcaşului de cult biserică, situat în municipiul Bistriţa, P-ţa Unirii nr. 9, identificat în CF nr. 424 Bistriţa, nr. top. 1020/1/1 în baza dispoziţiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 177/1948 şi să se dispună rectificarea încheierii de intabulare nr. 31/14.01.1971 cu privire la temeiul juridic al dobândirii dreptului de proprietate de sub B19, în sensul menţionării: „în baza disp. art. 37 din Decretul 177/1948, privind regimul general al cultelor religioase”, în loc de: „se transferă dreptul de proprietate conform Decretului 1998 din 1 decembrie 1948 ’.
în recurs, reclamantele arată că „în ceea ce priveşte natura acţiunii promovate de noi, ea nu poate fi altfel calificată decât ca o acţiune de rectificare de carte funciară” şi solicită „rectificarea de sub B19", „doar pe temeiul disp. art. 37 din Decretul nr. 177/1948”, precizând că „rectificarea solicitată nu afectează fondul dreptului pentru că oricum este proprietară tabulară Biserica Ortodoxă Română, doar că temeiul juridic al dobândirii dreptului de proprietate fiind indicat greşit prin menţionarea unui act normativ inexistent am solicitat indicarea temeiului juridic real al dobândirii dreptului de proprietate prin constatarea aplicabilităţii disp. art. 37 din Decretul-lege nr. 177/1948”.
Aşadar, acţiunea intentată de reclamante împotriva pârâţilor, este o acţiune în rectificare, întemeiată pe dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, prin care solicită doar schimbarea temeiului juridic al dobândirii dreptului de proprietate, din Decretul nr. 1998/1948, în art. 37 din Decretul nr. 177/1948, abrogat prin Legea nr. 489/2006.
Acţiunea în rectificare de carte funciară, este de competenţa în primă instanţă a judecătoriei.
Conform art. 37 alin. 4 din Decretul nr. 177/1948, „cazurile prevăzute în acest articol vor fi constatate şi soluţionate de judecătoria populară a locului”.
De altfel, prin sentinţa civilă nr. 11/DC din 30 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, s-a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii civile intentate de reclamantele Biserica Ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” Bistriţa, Parohia Ortodoxă „Pogorârea Sf.Duh” şi Parohia Ortodoxă „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” Bistriţa, împotriva Bisericii Greco-Catolice Bistriţa, în favoarea Judecătoriei Bistriţa. Recursul declarat împotriva sentinţei, a fost respins prin decizia nr. 6214 din 1.10.2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
în această situaţie, intimaţii prin concluziile scrise depuse la dosar, au arătat că în speţă este vorba de o acţiune în rectificare de carte funciară, dar nu au interes să susţină excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei în soluţionarea cauzei în primă instanţă.
întrucât obiectul acţiunii civile intentate de reclamante împotriva pârâţilor, este acţiune în rectificare de carte funciară, de competenţa judecătoriei în primă instanţă, indiferent de valoarea imobilului, în mod legal acţiunea a fost judecată de Judecătoria Bistriţa, iar apelul împotriva sentinţei de Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Pe fondul cauzei, curtea reţine că asupra imobilului înscris în CF nr. 424 Bistriţa, nr. top. 1020/1/1, biserică şi teren în suprafaţă de 1497 mp, a fost proprietară tabulară Biserica Greco-Catolică din Bistriţa.
Cu încheierea nr. 31 din 14 ianuarie 1971, în baza adresei nr. 56/1971 a Parohiei Ortodoxe Române Bistriţa, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise sub A+8, 11, 16, s-a transferat în favoarea Bisericii Ortodoxe Române, conform Decretului nr. 1998 din 1 decembrie 1948, sub B19.
Potrivit înscrierilor ulterioare de sub B 23-25, reclamantele sunt coproprietare în cote egale de câte 1/3 parte fiecare.
într-adevăr, conform art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 177/1948, dacă cei trecuţi de la un cult la altul reprezintă cel puţin 75% din numărul credincioşilor comunităţii locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul comunităţii locale a cultului, adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporţional cu numărul celor rămaşi fără a se socoti biserica (locaşul de închinăciune, casa de rugăciune) şi edificiile anexe; această despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei.
Din acest text legal, rezultă că pentru aplicarea lui, trebuie stabilită cu exactitate partea de avere cu privire la care comunitatea locală a cultului adoptat are obligaţia să o despăgubească pe comunitatea locală a cultului părăsit, proporţional cu numărul credincioşilor rămaşi, în speţă greco-catolicilor care nu au trecut la ortodoxim.
Stabilirea raportului de peste 75% din numărul credincioşilor care ar fi părăsit Biserica Greco-Catolică Bistriţa şi au trecut la ortodoxism, trebuia făcută pe baza numărului declaraţiilor celor care au părăsit comunitatea locală greco-catolică Bistriţa, care li s-au comunicat reclamantelor prin autoritatea comunală, conform art. 38 alin. 2 din Decretul nr. 177/1948, deoarece în art. 39 se prevede expres că „niciun cult nu va putea înscrie noi adepţi, decât dacă cel ce solicită acest lucru face dovada că a anunţat părăsirea cultului, cultul căruia i-a aparţinut”.
Asemenea dovezi, cerute imperativ de textele legale incidente în cauză, reclamantele nu le-au produs, prezentând doar datele statistice din anii 1992 şi 2002, la nivel naţional şi judeţean, precum şi adresa nr. 404/30.10.1948 emisă de Oficiul Proto-popesc Ortodox Român, adresa nr. 382/01.12.1948 a reprezentanţilor unui număr de 6 protopopiate greco-catolice din judeţul Bistriţa-Năsăud, procesele-verbale întocmite de parohiile reclamantelor la 21 mai 1990, 16 septembrie 1990 şi 12.01.1991, adresa nr. 8504/30.10.2006 a Direcţiei Judeţene de Statistică Bistriţa-Năsăud şi adresa nr. 592/10.11.2006 emisă de Protopopiatul Ortodox Român Bistriţa.
Nu numai că înscrisurile prezentate în probaţiune de către reclamante, nu reprezintă dovezile cerute imperativ de art. 38 din Decretul nr. 177/1948, dar reclamantele nici nu au precizat momentul exact în care ar fi fost îndeplinită ipoteza legală prevăzută de art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 177/1948, pentru a se efectua calculul matematic, înscrisurile prezentate fiind emise pe parcursul a 58 de ani şi pentru a se putea stabili când s-a epuizat situaţia juridică, având în vedere că încă anterior înregistrării acţiunii, Decretul nr. 177/1948. a fost abrogat prin Legea nr. 489/2006.
Pe de altă parte, după abrogarea pct. 10-11 ale art. 304 C. pr. civ., instanţa de recurs nu mai poate reanaliza probele care au fost analizate de instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Conform art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, orice persoană interesată, poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, nu a fost valabil.
Chiar dacă Decretul nr. 1998 din 1 Decembrie 1948, în baza căruia asupra imobilului în litigiu, s-a intabulat Biserica Ortodoxă Română nu ar fi existat aşa cum a reţinut instanţa de apel şi cum susţin recurentele, acestea nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale prevăzute de art. 37-38 din Decretul nr. 177/1948, pentru a se putea schimba temeiul juridic al dobândirii dreptului de proprietate, din Decretul nr.
1998/1948, în Decretul nr. 177/1948, or reclamantele nu au solicitat radierea dreptului lor de proprietate, ci doar schimbarea temeiul juridic al dobândirii aceluiaşi drept, adică radierea temeiul juridic al Decretului nr. 1998/1948, condiţionat de înscrierea în baza Decretului nr. 177/1948.
Prin urmare, în mod legal a stabilit instanţa de apel, că nu sunt prezente condiţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată, pentru a se putea dispune rectificarea solicitată de reclamante.
Faptul că instanţa de apel a apreciat că temeiul juridic al înscrierii de sub B19 din CF nr. 424 Bistriţa, ar fi identic cu Decretul nr. 358/1948, motivul exact al formulării cererii de înscriere, lipsa de interes a reclamantelor pentru a se prevala de caracterul abuziv al Decretului nr. 358/1948, nu înseamnă că tribunalul a refuzat să aplice dispoziţiile art. 37 din Decretul nr. 177/1948, sau să ia în considerare Decretul nr. 358/1948, abrogat prin Decretul-lege nr. 126/1990, sau că bunurile fostelor parohii greco-catolice nu au fost preluate de stat, ci au rămas comunităţii locale, revenind cultului la care ar fi trecut credincioşii greco-catolici, respectiv cultului ortodox, sau istoricul cultelor ortodox şi greco-catolic, nu sunt relevante soluţionării acţiunii în rectificare de carte funciară intentate de reclamante împotriva pârâţilor, acţiune care nu este fondată fiindcă nu este prezentă condiţia prevăzută de art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată (art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938).
Recurentele au invocat pentru prima dată în recurs, dobândirea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii tabulare prevăzute de art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, ceea ce este inadmisibil.
Dacă reclamantele intenţionează să formuleze o acţiune în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu cu titlu de uzucapiune, în temeiul art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, au posibilitatea să intenteze o acţiune la prima instanţă în contradictoriu cu pârâţii, urmând să facă dovada îndeplinirii condiţiilor uzucapiunii tabulare, dar nu îşi pot modifica temeiul juridic şi obiectul acţiunii, direct în recurs.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 312 alin. 1 C. pr. civ., se va respinge recursul reclamantelor împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat. (Judecător Traian Dârjan)
III. OBLIGAŢII
| ← Acţiune în constatarea simulaţiei. Restituirea terenului... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară → |
|---|
