Succesiune vacantă. Plata cheltuielilor de întreţinere restante. Calitate procesuală pasivă
Comentarii |
|
Decretul nr. 31/1954, art. 25
O.G. nr. 128/1998, republicată
H.G. nr. 1574/2003
I. Judecătoria a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane Iară calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că proprietarul apartamentului în litigiu este Statul Român, care a dobândit imobilul prin succesiunea vacantă după defuncta M.O., conform art. 646 şi art. 680 C. civ. Reţine prima instanţă că pârâtul chemat în judecată, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, persoană juridică ce are atribuţii de valorificare a bunurilor provenite din succesiuni vacante, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de întreţinere restante ale apartamentului, conform art. 29 din anexa nr. 2 din Legea nr. 114/1996 şi, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece aceasta poate fi adusă la îndeplinire numai de către proprietarul imobilului, Statul Român din succesiunea vacantă.
II. Cu privire la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, Tribunalul a apreciat susţinerea nefondată. Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana chemată în judecată în calitate de pârât şi persoana căreia îi incumbă obligaţia juridică civilă în raportul juridic dedus judecăţii.
Or, astfel cum s-a arătat anterior, obligaţia de plată revine Statului Român, ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului cules prin moştenirea vacantă, iar nu reprezentantului său. Ministerul Finanţelor Publice reprezintă Statul Român în litigiile în care acesta este parte, în baza art. 25 din Decretul nr. 31/1954 şi respectiv art. 3 pct. 54 din H.G. nr. 1574/2003, iar Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti are atribuţii de valorificare a bunurilor provenite din succesiunea vacantă, după cum prevede art. 1 lit. b) raportat la art. 5 din O.G. nr. 128/1998, republicată. Atribuţiile acestui organ de valorificare sunt detaliate în Normele metodologice de aplicare a
O.G. nr. 128/1998, republicată, aprobate prin H.G. nr. 514/1999, republicată, şi includ evaluarea bunului, valorificarea propriu-zisă etc.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 1393 din 2 decembrie 2004, nepublicată
← Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra... | Acţiune în anularea testamentului. Lezarea dreptului de... → |
---|