Decizia civilă nr. 103/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 103/2013
Ședința publică din 20 Februarie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: P. I.
JUDECĂTOR: U. I. JUDECĂTOR: C. V.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea SC. E. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 8717 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC. P. L. R. I. SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 06 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2013, respectiv 20 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
Deliberând constată că :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 8717 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, s-a respins ca fiind nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea SC E. G. SA, în contradictoriu cu intimata SC P. L. R. I. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, sub aspectul stării de fapt, instanța reține că între intimata SC P. L. R. I. SA și contestatoare s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 9032131/74036 din_, având ca obiect achiziționarea în regim de leasing financiar a vehiculului marca Volkswagen, serie de sașiu WVWZZZ3CZ6E155290, motor tipul BKC serie A16650, nr. de înmatriculare B87858 Prețul de vânzare al vehiculului era de 21.182 Euro, preț din care s-a achitat un avans de 3.177,30 Euro (15 % din valoare), diferența de 11.650,10 Euro urma sa fie achitată pe parcursul celor 60 de rate de leasing, iar suma de 6.354,60 Euro reprezentând valoare reziduala (30 % din valoare) la finele contractului de leasing.
Relevante în cauză sunt dispozițiile art. 8 din OG nr. 51/1997 republicată potrivit cărora
"Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii."; Totodată, art. 6 din aceeași ordonanță reglementează elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un contract de leasing, stabilind textual că "(1) Contractul de leasing trebuie să cuprindă, pe lângă părțile contractante, cel puțin următoarele elemente:
a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operațional; b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing și caracteristicile de identificare a acestuia; c) valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing și data exactă de plată a acestora;
d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului; e) clauza privind obligația asigurării bunului;
f) valoarea totală a contractului de leasing.
(2) Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la alin. (1), următoarele: a) valoarea de intrare a bunului; b) valoarea reziduală a bunului convenită de părți, când este cazul; c) valoarea avansului; d) rata de leasing";.
Potrivit dispozițiilor art. 379 al. 1 Cod procedură civilă "nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă";. Al. 3 și 4 din textul procesual anterior reținut definesc aceste caractere, stabilind necesitatea imperativă ca acestea să fie întrunite cumulativ și concomitent. Creanța este certă atunci când existența sa rezultă din
însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta. Creanța este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanță, ori determinabil și este exigibilă atunci când a ajuns la scadență, putându-se trece la executarea ei.
Totodată, dispozițiile art. 969 cod civil stabilesc că convenția este legea părților, iar potrivit art. 977 din Codul civil interpretarea acestora se face în raport de voința părților. În cadrul art. 6.3 din Contractul de L. și art. 15 din OG nr. 51/1997 republicată, părțile au stabilit modalitatea denunțării unilaterale a contractului de leasing pentru situația neachitării ratelor de leasing la termenele prevăzute. Această clauză a fost inserată de către părți sub forma unui pact comisoriu de grad IV.
Astfel, rezilierea este o sancțiune care se aplică în situația neîndeplinirii culpabile a unei obligații de către una dintre părți, aspect care presupune efectuarea unei veritabile cercetări judecătorești. Chiar și în condițiile în care această sancțiune este determinată de către părți într-un contract printr-un pact comisoriu expres de grad IV, astfel cum este cel prevăzut de către părți în contractul de leasing, pentru a putea fi operantă, deci, pentru a produce efecte juridice, se impune ca aceasta să fie constatată de către instanța de judecată. Că este așa rezultă din prevederile imperative ale art. 1021 Cod civil în care se prevede că "contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune - interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției";.
Deci, rezultă din această normă imperativă că alegerea între executarea și desființarea unei convenții este opțiunea exclusivă a părții în privința căreia nu s-a executat obligația, în speța pendinte intimata căreia nu i s-au achitat ratele de leasing, singura în măsură să denunțe în mod unilateral acest contract și exclusiv pentru cazurile limitativ prevăzute în contract, aceasta optând pentru executarea convenției și că desființarea trebuie să fie pronunțată de către instanță.
De esența practicii judiciare și a doctrinei în ceea ce privește pactele comisorii de grad IV a rămas aspectul că o clauză atât de energică dă dreptul exclusiv la denunțare unilaterală a convenției părților, dar că această desființare trebuie constatată de către instanță pentru a deveni operantă, cu deosebirea că instanța nu mai poate analiza culpa ca element fundamental al acestei sancțiuni.
Pe de altă parte, caracterul de titlu executoriu conferit contractului de leasing prin lege specială naște în favoarea creditorului dreptul de a proceda la executare care poate fi făcută, în raport de dispozițiile art. 3741Cod procedură civilă ce stipulează că "înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie"; fără îndeplinirea acestei formalități.
Ceea ce se impune a fi clarificat în cauză este întinderea creanței căreia legea specială îi conferă caracter de executare, respectiv dacă contractul de leasing este titlu executor pentru toate sumele de bani - dobânzi, penalizări, regularizări etc - trecute în clauzele contractuale ori exclusiv pentru ratele de leasing stabilite în sarcina utilizatorului la momentul încheierii contractului.
În speță, din interpretarea coroborată a textelor legale anterior expuse, instanța reține că un contract de leasing este titlu executor doar pentru ratele de leasing nu și pentru restul sumelor datorate de către utilizator în temeiul clauzelor contractuale. Aceasta deoarece, în ipoteza în care s- ar da eficiență juridică normei art. 8 din OG nr. 51/1997 în privința tuturor sumelor de bani datorate de către utilizator s-ar ajunge la încălcarea prevederilor art. 379 al. 3 și 4 Cod procedură civilă, nu toate sumele de bani fiind determinate ori determinabile. Astfel, pentru a putea fi pornită executarea silită pentru creanțe constând în penalități de întârziere, dobânzi, regularizări etc se impune ca acestea să fie consacrate în cadrul unui titlu executor care să constate reziliere unilaterală a contractului de leasing pentru a se asigura opozabilitatea erga omnes și nu doar inter partes, precum și pentru care, în urma cercetării judecătorești să se stabilească întinderea exactă a acestor creanțe în baza unor probe certe și nu în mod unilateral de către una dintre părțile contractante astfel cum este cazul în speță.
Pe de altă parte, cel care face o propune în fața instanței, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil, adică sarcina probei aparține reclamantului.
Totodată, în raport de dispozițiile cuprinse în art. 129 al. 4 și 5 Cod procedură activă, judecătorul are un rol activ în procesul civil, fiind însă ținut de principiul disponibilității, obligația acestuia fiind de a pune în discuție necesitatea administrării unor probe care să conducă la elucidarea cauzei. Instanța din oficiu a pus în discuția părților necesitatea efectuării unor adrese către contestatoare pentru a se clarifica întinderea creanței constând în rate de leasing, însă contestatoarea s-a opus administrării acestei probe, în cauză nefiind făcută dovada contrară a faptului că suma supusă executării cuprinde și alte creanțe. Totodată, în raport de lipsa acestei probe nu se poate verifica nici dacă obligațiile pecuniare dintre părți au fost sau nu stinse, simpla afirmație a contestatoarei neputând avea nicio valoare juridică atâta timp cât la dosar s-a făcut dovada existenței facturilor fiscale pentru debitele supuse executării.
Actul de care se prevalează contestatoarea, respectiv procesul - verbal de predare primire nu are valențele unui act adițional care să modifice în mod veritabil clauzele contractului de leasing, unicul efect produs de acesta fiind cel al confirmării predării-preluării bunului obiect al contractului.
Întrucât contestatoarea nu a propus în apărare nicio probă din care să rezulte fără echivoc suma ce reprezintă în mod defalcat exclusiv contravaloarea ratelor de leasing, instanța neputând să verifice întinderea creanței pentru care legiuitorul a oferit contractului de leasing caracterul de titlu executoriu, în considerarea dispozițiilor art. 402 Cod procedură civilă, instanța a respins ca fiind nefondată contestația la executare ce face obiectul dosarului pendinte.
Prin sentința civilă nr. 583l din 28.05.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 4830/l90/2011, s-a admis cererea de completare a dispozitivului formulată de contestatoarea SC E.
G. SA, în contradictoriu cu intimata SC P. L. R. I. SA în consecință, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității vizând anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 3458/2011 din_ din dosar nr._ al Judecătoriei B. .
S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea contestatoarei privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 3458/2011 din_ din dosar nr._ al Judecătoriei B. și executarea silită însăși din dosar execuțional nr. 173/2011 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M. .
Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs în termen legal, recurenta debitoare SC E. G. SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite; să se constate că obligațiile reciproce existente între părți au fost stinse prin procesul verbal de predare-primire a vehiculului B 87858 din 05.03.20l0; să fie anulată încheierea de încuviințare a executării silite nr.3458/20ll din l3.04.20ll în dosar nr.359l/l90/20ll și executarea însăși din dosarul execuțional nr. l73/20ll al SCPEJ Andronesi V. n și D. a; anularea procesului verbal din l8.04.20ll, somația din 8.04.20ll, instituirea popririi la BRD realizată prin adresa nr.l73/20ll și toate actele de executare ulterioare, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea se arată că instanța de fond a interpretat în mod greșit actul dedus judecății, fiind incidente motivele de recurs prev.de art.304 pct.8 C.pr.civ, având în vedere procesul verbal de predare primire din 5.03.20l0.
Arată debitoarea că intimata a emis facturi fiscale enumerate la poziția l - 8 în sumă totală de 6.778,89 lei, ce nu au fost achitate, datorită negocierii intervenite între părți, realizată prin procesul verbal de predare primire a autovehiculului, când a fost reziliat și contractul de leasing financiar, astfel că instanța trebuia să ia act de disp.art.969 C.civ. Mai arată debitoarea că, această creanță pretinsă de către intimat nu este certă, fiind neclară și neînsoțită de documente justificative, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art.379 C.pr.civ, potrivit cărora, nici o urmărire asupra bunurilor imobile sau mobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Recursul a fost legal timbrat conf. chitanței f.l3 anulată la dosar și timbru judiciar aplicat.
Prin întâmpinare, intimata SC P. L. R. I. SA invocă pe cale de excepție anularea recursului declarat de către recurenta SC E. G. SA, ca netimbrat, invocând totodată și excepția tardivității recursului.
In ce privește fondul cauzei, se solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, în ce privesc toate petitele invocate. Se arată în motivare că între părți s-a încheiat contractul de leasing, având obiect drept de folosință asupra autovehiculului marca Volkswagen și urmare neachitării la scadență
a ratelor de leasing și a ratelor primei de asigurare la termenele contractual stabilite s-a procedat la rezilierea contractului, recuperarea autovehiculului și executarea silită a creanțelor, certe, lichide și exigibile până la rezilierea contractului.
Analizând actele și lucrările dosarului
, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiilor invocate de intimată în prezentul recurs, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, excepția netimbrării recursului se dovedește a fi neîntemeiată, deoarece recurenta a achitat sumele ce reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente recursului, așa cum rezultă din chitanța depus la dosar (f.l3) și timbru judiciar aplicat.
Neîntemeiată este și excepția tardivității recursului, în condițiile în care, potrivit dovezii de comunicare, a sentinței recurate, recurentul a primit hotărârea la ll.0l.20l2 (dovada de comunicare f.8l), în condițiile în care recursul declarat împotriva hotărârii respective poartă rezoluția de înregistrare la Judecătoria Bistrița la 3l.l0.20ll, o dată anterioară comunicării hotărârii redactate.
In ce privește fondul cauzei, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, întemeiată pe probatoriul ce s-a administrat și nefiind dat niciun motiv de casare sau de modificare a acesteia, în condițiile în care, instanța de fond a reținut că între intimata SC P. L. R. I. SA și contestatoare s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 9032131/74036 din_, având ca obiect achiziționarea în regim de leasing financiar a vehiculului marca Volkswagen, serie de sașiu WVWZZZ3CZ6E155290, motor tipul BKC serie A16650, nr. de înmatriculare B87858 Prețul de vânzare al vehiculului era de 21.182 Euro, preț din care s-a achitat un avans de 3.177,30 Euro (15 % din valoare), diferența de 11.650,10 Euro urma sa fie achitată pe parcursul celor 60 de rate de leasing, iar suma de 6.354,60 Euro reprezentând valoare reziduala (30 % din valoare) la finele contractului de leasing.
Relevante în cauză sunt dispozițiile art. 8 din OG nr. 51/1997 republicată potrivit cărora
"Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.";
Potrivit dispozițiilor art. 379 al. 1 Cod procedură civilă "nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă";. Al. 3 și 4 din textul procesual anterior reținut definesc aceste caractere, stabilind necesitatea imperativă ca acestea să fie întrunite cumulativ și concomitent. Creanța este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta. Creanța este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanță, ori determinabil și este exigibilă atunci când a ajuns la scadență, putându-se trece la executarea ei.
Totodată, dispozițiile art. 969 Cod civil stabilesc că convenția este legea părților, iar potrivit art. 977 din Codul civil interpretarea acestora se face în raport de voința părților. În cadrul art. 6.3 din Contractul de L. și art. 15 din OG nr. 51/1997 republicată, părțile au stabilit modalitatea denunțării unilaterale a contractului de leasing pentru situația neachitării ratelor de leasing la termenele prevăzute. Această clauză a fost inserată de către părți sub forma unui pact comisoriu de grad IV.
Astfel, rezilierea este o sancțiune care se aplică în situația neîndeplinirii culpabile a unei obligații de către una dintre părți, aspect care presupune efectuarea unei veritabile cercetări judecătorești. Chiar și în condițiile în care această sancțiune este determinată de către părți într-un contract printr-un pact comisoriu expres de grad IV, astfel cum este cel prevăzut de către părți în contractul de leasing, pentru a putea fi operantă, deci, pentru a produce efecte juridice, se impune ca aceasta să fie constatată de către instanța de judecată. Că este așa rezultă din prevederile imperative ale art. 1021 Cod civil în care se prevede că "contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune - interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției";.
Deci, rezultă din această normă imperativă că alegerea între executarea și desființarea unei convenții este opțiunea exclusivă a părții în privința căreia nu s-a executat obligația, în speța pendinte intimata căreia nu i s-au achitat ratele de leasing, singura în măsură să denunțe în mod
unilateral acest contract și exclusiv pentru cazurile limitativ prevăzute în contract, aceasta optând pentru executarea convenției și că desființarea trebuie să fie pronunțată de către instanță.
S-a reținut cu ocazia judecării contestației în fond că intimata a emis facturi fiscale în valoare de 6.778,89 lei, facturi ce nu au fost achitate de către debitoarea recurentă până la data rezilierii contractului de leasing, la care se adaugă sume ce reprezintă rate de asigurare CASCO restante, RCA neachitat, refacturare km adiționali și despăgubiri pentru utilizarea defectuoasă a autovehiculului, rezultând suma de 20.499,72 lei.
Contrar susținerilor recurentei, procesul verbal de predare-primire a bunului către creditor, nu înseamnă faptul că aceasta nu mai datorează nicio sumă de bani locatorului ci consemnează faptul predării materiale a bunului obiect al contractului de leasing.
Faptul că ulterior s-au stabilit sumele pe care aceasta le datorează nu înseamnă exonerarea societății debitoare de la plata sumelor pe care aceasta le datorează, deoarece izvorul lor este contractul de leasing care constituie titlul executor potrivit dispozițiilor OG nr.5l/l997, cu modificările ulterioare aduse prin L.287/2006.
Cel pentru considerentele mai sus arătate, recursul declarat de către debitor se dovedește a fi neîntemeiat, urmând a fi respins .
Referitor la respingerea ca nefondată a excepției inadmisibilității vizând anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr.3458/20ll în dosar nr.359l/l90/20ll al Judecătoriei B., în mod corect instanța de fond a respins-o, având în vedere disp.art.373/l alin.5 C.pr.civ., iar solicitarea privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite și a executării însăși în dosarul execuțional, în mod corect au fost respinse de instanța de fond, având în vedere considerentele reținute în hotărârea prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de către debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepțiile invocate de intimata SC P. L. R. I. SA, cu sediul în V., Șoseaua Piperi T. nr.2, parter, jud.Ilfov, și sediul procesul ales la Cabinet de avocatură Criana Măcărescu, str.Profesor Dr.V. Babeș nr.3, sector 5, ce vizează tardivitatea recursului și anulabilitatea acestuia pentru netimbrare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC E. G. SA, cu sediul în B.
, str.Valea G. nr.37, jud.BN, împotriva sentințelor civile nr. 87l7 din l0.l0.20ll și nr.583l din 28.05.20l2 ambele pronunțate în dosar nr. 4830/l90/20ll a Judecătoriei B. .
Decizia este irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 20l3.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
P. I. U. V. C. R. A. P.
Red/dact
PI/CR/2 ex. l0.04.20l3
| ← Decizia civilă nr. 258/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 51/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
