Decizia civilă nr. 419/2013. Constatare nulitate act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 419/2013
Ședința publică din 26 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTOR I. P. JUDECĂTOR A. P. M. GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul Ș. C. D. împotriva Deciziei nr. 180/2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimații Ș. C. D. și P. de pe lângă Curtea De Apel Craiova, având ca obiect constatare nulitate act.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința din 12 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise pentru termenul din 19 iunie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru termenul de azi când:
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin contestația în anulare înregistrată la Tribunalul Dolj sub numărul de mai sus, formulată de reclamantul contestator Ș. C. D. în contradictoriu cu intimații Ș. C. D. și
de pe lângă C. de A. C., s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. l80/l2.03.20l2 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 28l47/2l5/20l0*.
In motivarea contestației în anulare se arată că este în interesul general și al legii ca să fie desființată de drept, dar și prin introducerea contestației de către contestatorul Ș. C. D., ca parte litigantă în dos nr._ *.
Întrucât decizia ilicită contravine legii, reținută în RIL 32/2008 obligatorie pentru instanțe conf.art. 329 alin. 3 teza finală C.pr.civ., (reținută irevocabil și pe regulatorul de competență), dar, și prin confuzie a 2 instituții juridice, adică "anularea" (incidentă), și respectiv "cererile în materie de societate" (neincidente, deoarece nu s-a sesizat ceva pe temeiul L. 31/1990 ceva la ORC Dolj).
Legea procesuală prevede temeiurile în mai multe texte, pe care le invocă :
la art. 317 al.1, pot. 2 C. pr. civ - despre încălcarea dispozițiilor de competență a ordinii publice, conjugat cu art. 318 C. pr. civ., privitor la erori și confuzii, texte conjugate și cu dispozițiile art. 322 pct. 1, 5, 7 C.pr.civ., privitoare la potrivnicia îndeplinirii dispozitivului, descoperirea de noi înscrisuri născute ulterior pronunțării, dincolo de voința părților, și existența altor hotărâri contrare, conjugat cu încălcarea art. 304 pct.3 și 4 C. pr. civ. privitoare la competentă materială, și la faptul că instanța a depășit atribuțiunile puterii judecătorești, și art. 105 C.pr.civ.
Raportat la violarea normelor procesuale imperative privitoare la competența materială
art .1 pct. 3 CPC, ce prevăd competența materială în materia anulării / nulității, obiectul acțiunii având o valoare de 300 lei, pentru cumpărarea părților sociale în totalitate pentru ieșirea din societatea înstrăinată,
-art .2 CPC, art. 282 ind. 1 CPC, RIL 32/08- art. 166 și art. 329 al.3 CPC
-
art. 103 al. 1 C. pr. civ, privitor la lipsa împiedicării declarării în termen a recursului singurului recurent P., pârâtul tată cedent/comodatar neavând calitate de a fi recurent împotriva propriului interes, nefiind prejudiciat, ci câștigând prin respingerea sesizării de Judecătorie,
a/t 16, 20, 51 din Constituție; despre egalitate, despre temei european în caz de lacună legislativă locală, și despre dreptul la petiționare ca și contestator, în caz de încălcare a legii tocmai de către niște magistrați.
Lg.161/03, privitoare la incompatibilitatea tatălui cedent/comodant, de a fi putut fi avut faptic și juridic calitatea de administrator, întrucât era ales local și ulterior salarizat pe Codul Muncii în societatea înstrăinată.
art 8 lit. b din Lg. 36/1995, privitor la declararea ca autentic a actului de cesiune
art. 5 și 18 Lg. 26/1990R, publicare erga omnes în Monitorul Oficial, față de terți
art. 50 și 60 Lg. 31/1990R, privitor la opozabilitatea proprietății față de părți
art. 112 pct 4 și 5 CPC, lipsa arătării motivelor și dovezilor, în sesizarea parchetului
art. 261 pct 5 CPC, lipsa motivelor convingerii, și neînlăturarea criticilor contestatorului
art. 723 C.pr.civ, privitoare la sancționarea abuzului de drept, făcut de recurent-pârât
-
texte de lege europene: CEDO, Preambul și Protocoale: art. 6, art. 9 al.(2), art. 13, art. 14, art. 17 CEDO, art. 1 alin (1) și (2) din Protocolul 12 la CEDO, conj. cu art. 9 din D.167/58.
-
art. 294 CPC - privitor la imposibilitatea schimbării calității părților în calea de atac, a schimbării obiectului cererii sau a unor cereri noi, și art.255 alin. (1) și (2) CPC.
Așa fiind, prin încălcarea legii imperative pentru instanțe prin art. 329 alin.3 CPC, respectiv RIL 32/2008, instanța de recurs, în mod singular în țară, a dispus nelegal casarea cu reținere, deși cunoștea dispozitivul sentinței nr. 34 din_, pronunțată de CA C. în dos. nr._, prin care s-a stabilit competența Judecătoriei C., în prim grad de soluționare, asupra comodatului nr. 2/03, și implicit a cesiunii nr. 1938/02, act similar actului de cesiune adițional aut. cu nr. 1938/02 de BNP, pnentru a cărui părți sociale și ieșire din societate a cedentului, cesionarul a plătit suma de 300 lei, valoare bănească.
Această sentință nr. 34 din_, pronunțată în dos. nr. 609/54/201,1 de C. de A. C., rămăsese IREVOCABILA prin decizia Î. a României, și infirmă implicit disooz. art. 63 din L 31/90 a societăților comerciale, atunci când valoarea părților sociale pentru ieșirea din societate (300 ron), este sub valoarea de
100.000 ron, fixând competența Judecătoriei pentru examinarea fondului.
"Din acest punct de vedere, este inadmisibil ca decizia atacată nr. 180/12, să dispună contrar legii obligatorii, deci invers decât unei decizii promovate într-un recurs în interesul legii admis cu nr. 32/2008, și a unei decizii irevocabile de speță.
Judecătoria, conform sesizării, a analizat (en gros) 2 acte (cesiune și comodat), fiind competentă procedural, după cum considera și reclamantul P. CURȚII DE A. C., în care magistrați-procurori au grad superior judecătorilor Tribunalului Dolj.
Procurorii Curții, au sesizat disticția civilă, necomercială, dată de calitatea pârâților ca persoane fizice, în speță nefigurând nici o societate comercială ca parte litigantă, pentru a discuta cel puțin de incidența vreunui temei din legea firmelor (nr.31/90).
Privitor la primul petit, se observă critic, că actul adițional de cesiune nr. 1938/_ aut BNP Sandu Cosmin, are o valoare patrimonială de 300 ron. întrucât din analiza critică, se observă că cele 15 părți sociale a câte 20 ron fiecare bucată, însumează 300 ron - deci, de netăgăduit, litigiul are o valoare bănească de competența judecătoriei.
La acesta valoare totală de 300 ron, s-a taxat și la notariat, și s-a emis chitanța.
Actul este evaluabil în bani, iar 300 ron valoare, atrage competența judecătoriei conform art. 1 pct.3 C. pr. civ și RIL 32/2006, aflându-ne în materia anulării/nulității actelor.
Confuzia instanței de recurs a Tribunalului Dolj, este nelegală și evidentă, pe câtă vreme nu distinge, între materia anulării actelor, și materia societăților comerciale pe L.31/90 - reclamantul nefăcând nici o sesizare împotriva firmei, sau vreo cale de atac în materie de societate, ci eminamente civil în materie de anulare; nu există nici o cerere de fapte de comerț, cu cerere și ofertă de mărfuri, pe linia lipsei prezumției de comercialitate din art. 4 Cod Comercial, rezultând clar că, o cerere (chiar și netemeinică) de anulare act sub valoarea de 100.000 ron, este în competența de primă jurisdicție a judecătoriei.
La judecătoria competentă material cu cercetarea fondului, sesizării gratuite aflată sub imperiul obligativității dispusă prin RIL 2/11, s-a discutat în contradictoriu și s-a stabilit că materia este eminamente anularea de acte sub 100.000 ron. după cum rezultă din dispoz. art. 245 Cod Pr. Penală, conjugat cu art. 1 pct. 3 C. pr. civilă și RIL 32/2008.
S-au prezentat acte doveditoare, că pârâtul cesionar, are de 10 ani de zile, în baza cesiunii solemne (notariale) o dublă calitate, atât de asociat unic cu 100% părți sociale cât și de administrator, fiind deci reprezentantul legal al SC Club Dily SRL, în sensul art. 67 al. (1) C.pr.civ, iar firma ca persoană juridică, cu J16/285/91, CUI RO 2299791, nu figurează ca parte litigantă în proces, fapt pt. care greșita întemeiere a
instanței de recurs, pe dispoz. art. 63 din L31/1990 ale societăților comerciale, este nelegală, deoarece acest temei nu e incident, și vine în contradicție cu legea procesuală.
Încă de la început, a învederat că este vorba de o acțiune în justiție strategica, și nu exclusiv de o contestație în anulare, cum greșit o recalifică instanța, încălcându-i dreptul de dispoziție;
Cu totul nelegal, cele 3 judecătoare, au încălcat dispozițiile imperative ale art. 1. art. 2 pct. 1 lit a), art. 304 pct. 3 și 4 CPC (necompetentă primară, și neatribuții de primă instanță) și ale art. 105 CPC .
S-a încălcat, dispoz. RIL 32/2008, privitor la faptul că "sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale, având ca obiect constatarea existenței/inexistenței unui drept patrimonial valoarea patrimonială, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu"
Cum RIL 32/2008, este pronunțată într-un recurs în interesul legii și produce efectele prevăzute de art. 329 alin. (3) teza finală, în sensul că este obligatorie pentru instanțe, ușor se constată faptul cert că decizia atacată nr. 180 din_ a Tribunalului Dolj este nelegală și trebuie invalidată .
Că așa este, și nu poate judeca în primă instanță tribunalul, cele 2 acte de cesiune și comodat atacate artificial, vine și edifică și art. 1 și 2 pct. 1 lit. a) C.pr.civ, care prevăd că procesele și cererile sub 100.000 ron în materie comercială, sunt de competența judecătoriei în primă instanță.
Pe de altă parte, edifică îndestulător și dispoz. art. 282 ind. 1 CPC ce privesc apelul, prin prevederea că nu sunt supuse nici apelului, astfel de hotărâri judecătorești, în litigii cu valoare de până la 100.000 ron, ca în speță .
Chiar Tribunalul Dolj, recalificase calea de atac ca fiind recurs, irevocabil prin art.255(2)CPC, și acum se contrazice flagrant, susținând că e fond, de primă instanță!...
În concluzie, privitor la contractul de cesiune totală, actul adițional la statut nr. 1938/_ autentificat de BNP Sandu Cosmin, având o valoare patrimonială de 300 ron, acesta corect a fost judecat de Judecătoria Craiova, fiind competentă material în primă instanță, prin prisma RIL 32/2008.
Nicidecum tribunalul nu poate încălca legea procesual civilă, și să adauge la lege, și să judece necompetent în primă" instanță, actul de la petitul 2 al cererii, privitor la contractul de comodat, tot judecătoria este competentă material în prim grad de jurisdicție.
Pe acest plan, grăitoare este "Acțiunea în constatare" din dos. nr._, în sensul că o recalifică în acțiune în reziliere, cauză declinată Tribunalului Dolj, și înregistrată cu nr._, în care prin s.com. 1274/_
, s-a declanșat conflictul negativ de competență.
S-a stabilit competența Judecătoriei C., prin sentința nr. 34 din_, pronunțată de CA. C. în dos. nr._, menținută prin decizia din recurs nr. 2342 din_ a Î., și prin decizia nr._ din dos._ de Î. .
Nelegalitatea și nedreptatea deciziei 180 din_ a Tribunalului Dolj din dos. nr. ._ *. este acum dovedită, neputând reține în primă instanță cele 2 acte, de cesiune și " comodat, atacate artificial de cedentul/comodant, doar că a pierdut litigiul miză nr._ a cărui rediscutare o cere voalat, deși este sub autoritate de lucru judecat (art. 166CPC și art. 1201C.civ).
S-au încălcat dispoz. art. 17 CEDO, privitoare la interzicerea abuzului de drept, pe care solicită imperativ să se aplice, și să nu se mai omită.
A arătat că recurentul a fost angajatul său cu contract individual de muncă chiar în cadrul firmei ce i-a vândut-o, după cum certifică și Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, prin adresa nr. 6922/_, și apoi a declanșat gratuit și artificial, mai multe procese fără acoperire juridică.
Dubla eroare materială, este o eroare de fapt.
Sustituirea pârâtului în calitatea sa de pârât, astfel cum el a fost chemat în judecată prin sesizarea PCA, și față de care acțiunea a fost respinsă, câștigând și nefiind prejudiciat.
Sesizarea a fost respinsă față de ambii pârâți neprejudiciați, operând excepția lipsei de interes a pârâtului-cedent, nefiind vătămat și nejustificând un interes, iar instanța de recurs a Tribunalui Dolj a dispus nelegal și din acest punct de vedere .
Această constatare privind respingerea sesizării, impune concluzia de nezdruncinat că, pârâtul-cedent Ș. C. -D., câștigând procesul, nu mai avea calitatea procesuală, pentru a ataca acest mod de rezolvare, opunându-se principiul general procesual civil, lipsa de interes.
Acest pârât, surprinzător, a declarat calea de atac a apelului, recalificat apoi de instanță în recurs, transformându-l nelegal din pârât în intimat-recurent!...
Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat de Parchet, nu a fost promovat, acesta fiind respins ca tardiv, Tribunalul Dolj a folosit un artificiu de drept procesual condamnabil, considerându-l nelegal Ș. C. D. pârâtul-cedent, ca având o calitate procesuală civilă, alta decât aceea de pârât, care triumfase prin sentința pronunțată de Judecătorie.
Mai gravă este constatarea că, deși în concluziile orale, destul de îndelungate, procurorul fără delegație la dosar, a cerut disjungerea și casarea cu trimitere la Judecătorie a cauzei, întrucât ieșirea din societate a pârâtului -cedent s-a făcut la valoarea patrimonială de 300 ron, calificând ca evaluabil în bani actul de cesiune defăimat artificial, ceea ce stabilește competența în primă instanță a judecătoriei, cf art. 1 pct. 3 CPC și art. 2 pct. 1 lit. a) și
b) CPC valoarea fiind sub 100.000 ron și sub 500.000 ron ; totuși în practicaua deciziei sale, tribunalul, nu amintește nimic despre aceste cereri.
Dimpotrivă, a avut loc o evidentă mistificare a celor susținute de procuror, ce a făcut referire și la hotărârea regulatorului de competentă, dar a menționat că nu cunoaște dacă a rămas irevocabilă, pentru a se prevala de aceasta; el cerând a fi disjuns comodatul și trimis judecătoriei, iar cesiunea menținută, fiind corect analizată și hotărâtă de judecătorie - însă fiindu-i respins recursul, nu i se poate admite nimic.
Arată că pârâtul-cedent (vânzător) este recidivist, și este tatăl biologic al fiului-pârât cesionar- cumpărător, administratorul SC Club Dily SRL, dl. Ș. C. D., ce este și asociat unic al firmei în procent de 100% de peste 10 ani, iar după ce fiul a îmbogățit firma, aceasta este râvnită de pârâtul-cedent- vânzător...
Cum practic, interesul este de a fi restabilită legalitatea sent nr. 9733/_ pronunțată de Judecătoria Craiova în dos._, ce a analizat corect și competent cesiunea, trebuie observat dacă între minută și dispozitiv există diferențe în decizia nr. 180 din_ a Tribunalului Dolj - din dos. nr._ ", atacată.
A doua eroare comisă de instanță, invocată și în expunerea primului motiv al contestației, privește faptul nelegal în a reține că litigiul nu este evaluabil în bani, contrar adevărului juridic și realității faptice, respectiv că valoarea litigiului este de 300 ron (vânzarea, având 20 părți sociale a câte 15ron/bucata).
Eroarea se transmite și asupra materiei juridice, care e anularea actelor, și nu cea a societăților comerciale, nefigurând nici o firmă în litigiu, neanalizându-se fapte de comerț cu mărfuri.
Pe acest plan, motivarea tribunalului, care a ajuns la stabilirea unei greșite competențe materiale, pe aceea că cererea litigioasă nu era evaluabilă în bani, este contrazisă de ambele acte litigioase (cesiune și comodat), și mai grav, de sentința 34/11 irevocabilă a Curții de A., care a stabilit concis, competența materială în primă instanță a Judecătoriei C. .
Această rezolvare de principiu procesual civil, validată de Î. și în admiterea unui recurs în interesul legii, operează cu autoritatea de lucru judecat, definită de art. 1201 C.civ conjugat cu art. 166 C.pr.civ (tempus regit actum), concurând aici și art. 17 CEDO privitor la interzicerea abuzului de drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
:
Prin încheierea nr. 125 din 17 ianuarie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a admis cererea formulată de petentul Ș. C. D. și a dispus strămutarea dosarului nr._ al Tribunalului Dolj având ca obiect contestație în anulare - recurs la Tribunalul Bistrița Năsăud.
Examinând hotărârea ce formează obiectul contestației în anulare instanța reține că prin decizia nr. 180/2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 28._ * a fost respins ca tardiv recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinței civile nr. 9733/_ pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr._ în contradictoriu cu recurentul pârât Ș.
D. și intimatul Ș. C. D., s-a casat sentința nr. 9733/_ pronunțată de Judecătoria Craiova și s-a reținut cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Dolj - Secția a II-a civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Dolj a reținut în esență că prin acțiunea introdusă la Judecătoria Craiova, P. de pe lângă C. de A. C. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului adițional autentificat sub nr. 1938 din_ și a contractului de comodat înregistrat sub nr. 2 din_ .
Observând înscrisurile a căror anulare se solicită instanța a constat că prin actul adițional s- a hotărât ieșirea din societatea SC CLUB D. SRL a recurentului intimat Ș. C. care a cesionat întregul capital social intimatului pârât Ș. C. D., acesta devenind asociat unic și administrator al SC CLUB D. SRL.
Cel de-al doilea înscris a cărui anulare se solicită, contractul de comodat cu titlu gratuit, a avut ca obiect transmiterea către SC CLUB D. SRL a imobilului cu destinația birouri și a fost încheiat între Ș. C. și SC CLUB D. SRL prin reprezentant Ș. C. D. .
Potrivit dispozițiilor art. 15 Cod procedură civilă și art. 63 din Legea nr. 31/1990 cererile în materie de societate, până la sfârșitul lichidării în fapt sunt de competența instanței unde societatea își are sediul principal. Competența materială de primă instanță referitoare la cererile prevăzute de legea societăților comerciale aparține tribunalului, fiind vorba de procese și cereri neevaluabile în bani.
În cauză înscrisurile a căror anulare se solicită au fost încheiate în legătură cu desfășurarea activității comerciale a SC CLUB D. SRL, vizând raporturile dintre societate și asociați, astfel încât tribunalul a apreciat că în mod greșit cauza a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria Craiova.
Împotriva acestei decizii a formulat prezenta contestație în anulare contestatorul Ș. C.
invocând în esență prevederile art. 317 alin 2 și 318 Cod procedură civilă.
Aliniatul 2 din art. 317 face trimitere strict la cele două ipoteze prevăzute la alin.1 din același text de lege referitoare la lipsa de procedură pentru ziua când s-a judecat pricina și la încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența instanței care a pronunțat hotărârea.
Or în cauză nu s-a invocat și nu s-a dovedit lipsa de procedură pentru data când s-a judecat
pricina.
De asemenea nu s-au încălcat dispozițiile de ordine publică referitoare la competența
privitoare la soluționarea căii de atac deoarece tribunalul este competent material să soluționeze apelurile și recursurile declarate împotriva sentințelor judecătoriilor aflate în raza sa de competență teritorială.
Referitor la cel de-al doilea text de lege invocat, art. 318 Cod procedură civilă instanța constată că în speță nu s-a invocat și nu s-a dovedit existența nici unei greșeli materiale care să fi fost determinantă în modul de soluționare a cauzei.
De asemenea recursul soluționat prin decizia contestată nu a fost respins sau admis numai în parte ci a fost admis în totalitate, sentința casată în întregime și cauza a fost reținută spre rejudecare, situație în care contestația în anulare nu poate fi formulată.
Se mai reține că motivele pentru introducerea contestației în anulare sunt doar cele strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317-318 Cod procedură civilă și în consecință nu vor fi supuse examinării susținerile contestatorului ce exced acestor texte de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamantul contestator Ș. C.
D., domiciliat în C., str. A. I. C. nr. 25, bl Ml8D, sc. l, ap. l0, jud. Dolj, în contradictoriu cu intimații Ș. C. D., domiciliat în C., str. P. nr. 35, jud. Dolj, intimat P. de pe lângă C. de A. C., având ca obiect constatare nulitate act DOSAR NR._ *.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.06.20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||||
C. V. | I. P. | - A. P. M. | A. | L. | C. |
Red/dact CV/CR/ALC4 ex. _
CO - semnează locțiitor vicepreședinte
P. A. D.
| ← Decizia civilă nr. 147/2013. Constatare nulitate act | Sentința civilă nr. 3484/2013. Constatare nulitate act → |
|---|
