Sentința civilă nr. 320/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 320/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 4 februarie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind contestația formulată de către contestatorii R. V. și R.
M. împotriva vânzării la licitație publică a apartamentului nr. 3 și a procesului-verbal de adjudecare a acestuia, din imobilul situat în municipiul
C. -N., str. G., nr. 58, contestația fiind formulată în cadrul procedurii insovenței debitoarei SC M. I. S. C. -N., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, M. R. L. I. SPRL, practicianul în insolvență P. Noemi Andreea.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 1 februarie 2013 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare din partea lichidatorului judiciar.
Reprezentanta lichidatorului judiciar invocă excepția inadmisibilității formulării contestației conform motivelor invocate întâmpinare. Legea specială nu prevede posibilitatea formulării unei contestații împotriva vânzării la licitație publică ci doar împotriva măsurilor luate de către lichidatorul judiciar, astfel că este inadmisibilă o contestație împotriva vânzării la licitație. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. . Obiectul precizării la contestație nu intră în competența Tribunalului Specializat C. conform art. 6, al.1 din Legea nr. 85/2006 și conform art. 11, al. 1 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cererii având ca obiect constatarea simulației, având în vedere că această cerere este una subsidiară cererii principale prin care se contestă măsura lichidatorului judiciar de vânzare la licitație a imobilului ce susțin contestatorii că le-ar aparține. Prin
cererea accesorie, contestatorii tind la intrarea bunului în patrimoniul lor, justificându-și interesul în formularea cererii principale.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat, judecătorul sindic unește excepția inadmisbilității introducerii acțiunii cu fondul cauzei și apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei solicită respingerea contestației ca nelegală și netemeinică, conform motivelor invocate în întâmpinare. Vânzarea imobilului, fosta proprietate a debitoarei SC M. I.
S. s-a realizat prin negociere directă conform hotărârii adunării creditorilor din data de_ .
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității cererii și a fondului ei.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația înregistrată în data de 24 iulie 2012, la Tribunalul Specializat C., contestatorii R. V. și R. M. au contestat vânzarea la licitație publică a apartamentului nr. 3 și procesul-verbal de adjudecare a acestui apartament din imobilul situat în C. -N., Strada G., nr. 58, parter, înscris în CF nr. 1. C. sub A+1 cu nr. top. 8807/2/1/III, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara,
1 sas, în suprafață totală de 48,68 mp, solicitând judecătorului sindic admiterea contestației și anularea vânzării.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că imobilul menționat a fost proprietatea acestora, dobândit prin vânzare-cumpărare, însă după vânzări succesive, în urma cărora contestatorii nu au primit nicio sumă de bani, apartamentul a ajuns în proprietatea debitoarei S.C. M. I. S. Contestatorii au arătat că au ajuns să-și piardă dreptul de proprietate asupra apartamentului deoarece la cererea fiului acestora, R. Sorin, de a-l ajuta cu niște bani, au garantat cu apartamentul un împrumut luat de acesta din urmă de la H. R. . R. Sorin a primit suma de 15.000 dolari în data de_ pe care trebuia sa o restituie lui H. R. pentru ca acesta să-i restituie apartamentul. Fiul contestatorilor nu a mai putut restitui banii și H. R. a vândut apartamentul către Zilany Levente Barna, în data de_ care la rândul lui l-a vândut lui Kun losif, iar acesta către S.C. R. C. S. Această societate a vândut apoi apartamentul debitoarei S.C. M. C. S.
, al cărui asociat este nora contestatorilor, R. Adela. Având în vedere metodele folosite pentru înstrăinarea apartamentului, precum și faptul că nu
au primit contestatorii niciun ban din toate aceste vânzări, nu se justifică legalitatea proprietății apartamentul de către debitoarea S.C. M. C. S. și punerea la licitație a apartamentului, întrucât contestatorii nu au fost despăgubiți pentru transmiterea proprietății apartamentului, fiind astfel în drept să solicite, în cadrul procedurii de faliment, suma solicitată și mai mult să solicite nulitatea vânzării pentru lipsa unui titlu just în baza căruia apartamentul a ajuns în proprietatea debitoarei. Imobilul s-a scos la licitație ca urmare a intrării în faliment a debitoarei în cadrul dosarului cu nr._ al Tribunalului Specializat C., dosar în care contestatorii au formulat o cerere de înscriere la masa credală. Această cerere a fost formulată după ce contestatorii au constatat că toate cererile depuse la lichidator nu au ajuns la dosarul tribunalului. Contestatorii au depus o ofertă de cumpărare în data de_, în condițiile impuse de lichidator cu toate că ceilalți ofertanți au propus sume mult mai mici adică 25.000 euro și 85.000 lei. Cu toate acestea, cererea contestatorilor de a cumpăra apartamentul în condiții rezonabile a fost respinsă în mod nejustificat și acceptată o altă ofertă de cumpărare la un preț mult mai mic. Lichidatorul avea obligația să le dea contestatorilor posibilitatea să plătească cel puțin suma oferită de cel căruia i s-a adjudecat imobilul. Imobilul s-a vândut la un preț mult mai mic decât cel care li s-a pretins contestatorilor de către lichidator de unde rezultă concluzia că lichidatorul le-a propus doar formal sa cumpere apartamentul la un preț mult mai mare decât cel la care l-a vândut de fapt, obligându-i pe contestatori să facă o ofertă doar pentru ca să aibă acte la dosar și să poată scădea prețul. Contestatorii au formulat și plângeri penale împotriva celor care i-au determinat să-și piardă singura locuință pe care o dețineau.
Prin întâmpinarea formulată, lichidatorul judiciar M. R. L. lași S.P.R.L. Filiala C. a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
În susținerea poziției procesuale, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comercială nr. 5523/_, pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei S.C. M. I. S., iar prin sentința comercială nr. 2275/_ s-a dispus deschiderea procedurii generale de faliment împotriva debitoarei. Prin adresa nr. 641/_ administratorul judiciar a intrat în posesia raportului de evaluare privind proprietatea imobiliară rezidențială a debitoarei S.C. M. I. S., respectiv apartamentul nr. 3, compus din 2 camere, bucătărie, cămară alimente, baie, vestibule, debara, sas cu suprafață utilă de 48,68 mp și pivnița nr. 3 cu suprafață de 11,10 mp situat în Municipiul C. N., str. G., nr. 58, bl. Al, parter, prețul de piață a proprietății imobiliare (fără TVA) fiind de 198.000
lei. În_, R. V. a dobândit apartamentul nr. 3, str. G., nr. 58-A1, din Municipiul C. N., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4642/_
, încheiere nr. 16269/_ . În_, R. V. și R. M. au înstrăinat apartamentul lui H. R. și H. C., prin contractul de vânzare- cumpărare autentic nr. 1270/_ . În_, H. R. și H. C. au înstrăinat lui R. V. și R. M., prin contractul autentic de vânzare- cumpărare nr. 1235/_ . În_, R. V. și R. M. au înstrăinat lui
H. R. și H. C., prin contractuld de vânzare-cumpărare autentic nr. 1111/_ . În_, H. R. și H. C. au înstrăinat lui Zilahy Levente Barna, prin contract de vânzare-cumpărare autentic nr. 150/_ . Zilahy Levente Barna a înstrăinat imobilului către Kun Iosif, care la rândul său a înstrăinat imobilul către S.C. R. C. S., contracte de vânzare- cumpărare pe care lichidatorul judiciar nu le deține. În_, S.C. R. C.
S. a înstrăinat către S.C. M. I. S., prin contractul de vânzare- cumpărare autentic nr. 3233/_, încheiat de către Biroul Notarului Public Petrean Livia, dreptul de proprietate al debitoarei S.C. M. I. S. fiind înscris în cartea funciară nr. 2. -C1-U1 a M. C. N., nr. top 8807/2/1/III, proprietatea debitoarei de sub B1.l, care astfel a devenit opozabil erga omnes. Până la data încheierii procesului-verbal de adjudecare, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare, lichidatorul judiciar nu a identificat și nici nu a fost informat cu privire anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 3233/_, de către Biroul Notarului Public Petrean Livia dreptul de proprietate înscris în cartea funciară nr. 2. -C1-U1 a municipiului C. -N., nr. top 8807/2/1/III, proprietatea debitoarei de sub B1.l. Mai mult decât atât, dacă s-ar face dovada anulării contractului de vânzare-cumpărare inițial prin care familia
R. și-a înstrăinat proprietatea, acest aspect nu are relevanță juridică împotriva S.C. M. I. S., subdobânditor de bună-credință. Având în vedere cele menționate, lichidatorul judiciar consideră că demersurile de valorificare a imobilului s-au realizat legal, deoarece bunul imobil la data vânzării se afla legal și cert în patrimoniul debitoarei S.C. M. I. S., în ceea ce privește adjudecarea bunului imobil proprietatea S.C. M. I. S. Conform hotărârilor adunării creditorilor din data de_ s-au organizat un număr de nouă licitații publice cu strigare, prețul de pornire al licitației publice cu strigare pornind de la suma de 198.000,00 lei și ajungând la suma de 148.500,00 lei, conform ultimei publicații de vânzare prin licitație publică cu strigare. Având în vedere manifestarea intenției de achiziționare a imobilului prin negociere directă a mai multor persoane printre care și a familiei R., în cadrul ședinței adunării creditorilor din data de_, orele 15.00, creditorii, în procent de 94,42 % din totalul creanțelor prezente sau
care au votat prin corespondență, au aprobat vânzarea la cel mai mare preț față de prețul din raportul de evaluare, în conformitate cu prevederile art. 74 și 75 din Ordinul ANAF nr. 3831/_, au aprobat plata prețului în rate lunare doar cu respectarea prevederilor art. 165, al. 1 din O.G. nr. 93/2003 privind Codul de procedură fiscală, au aprobat vânzarea la cel mai mare preț față de prețul din raportul de evaluare. Având în vedere hotărârile adunării creditorilor, prin adresa nr. 823/_, confirmată de primire la data de _
, lichidatorul judiciar i-a comunicat lui R. V. că s-a aprobat vânzarea la cel mai mare preț față de prețul din raportul de evaluare cu posibilitatea achiziționării imobilului în rate lunare, însă cu respectarea art. 165, al. 1 din
O.G. nr. 93/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv plata prețului în 12 rate lunare, cu un avans de minim 50 % din prețul de adjudecare a bunului imobil și cu plata unei dobânzi sau majorări de întârziere. Prin adresa nr. 135/_ R. V. și R. M. au menționat că suma pe care o oferă este de 148.500 lei, iar avansul de 50% din suma oferită îl vor achita până cel târziu data de_, orele 17.00. Lichidatorul judiciar a arătat că până în data de_, orele 17.00 și nici ulterior acestui termen, familia R. nu a achitat avansul de 50 % din prețul oferit, de asemenea nici ceilalți doi ofertanți nu și-au mai materializat intenția de achiziționare a imobilului. În data de 02 iulie 2012, Opăriuc R. Constantin a oferit suma de 123.000 lei. Având în vedere că până la acea dată a fost singura ofertă concretă de achiziționare a imobilului proprietatea debitoarei și cea mai apropiată de prețul de evaluare, conform hotărârilor adunării creditorilor din data de _
, lichidatorul judiciar a valorificat imobilul în data de_, prin negociere. Vânzarea imobilului, fosta proprietate a debitoarei S.C. M. I. S. s-a realizat prin negociere directă conform hotărârii adunării creditorilor din data de_, adjudecarea fiind realizată la cel mai mare preț față de prețul de evaluare, preț care a fost oferit și achitat. Familia R. a avut deplina posibilitate să se conformeze hotărârii adunării creditorilor din data de_ și până în data de_ când s-a încheiat procesul-verbal de adjudecare, în situația în care aceștia dispuneau de resursele financiare necesare în vederea demarării demersurilor de adjudecare în favoarea lor.
Prin porecizarea și completarea contestației, contestatorii au solicitat, în contradictoriu cu pârâții H. R., H. C., SC R. C. S. și SC M.
I. S. constatarea caracterului aparent și deci simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de_, având ca obiect apartamentul situat în C. -N., str. G. nr. 58 ap. 3, înscris în CF nr.2. -C1-U1 C. -N.
, nr. CF vechi 1. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1., nr.top. 8807/2/1/III, în realitate între părți fiind încheiat un contract de împrumut, să se constate caracterul real al contractului de împrumut, acesta fiind un act
valabil încheiat, producător de efecte juridice și să fie obligați împrumutătorii H. R. și H. C. la respectarea acestuia, să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente, încheiate între pârâți. În subsidiar, s-a solicitat să se constate nulitatea contractului menționat și a contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente, încheiate între pârâți, pentru frauda la lege. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorii au arătat că în cursul anului 2003 au realizat un împrumut de la pârâții de rândul H. R., H. C. în scopul de a-l ajuta pe fiul și nora acestora care aveau probleme financiare și doreau să înființeze o firmă. Anterior, în anul 1999, contestatorii au mai luat un împrumut de la aceiași pârâți, sub forma unui contract simulat de vânzare- cumpărare, autentificat, dar fiul contestatorilor a restituit suma împrumutată și apartamentul le-a fost vândut înapoi contestatorilor, tot prin contract de vânzare-cumpărare autentic, aceștia redevenind proprietari. De atunci, contestatorii au garantat cu apartamentul proprietatea lor, în favoarea fiului acestora, diverse împrumuturi, la Banc Post SA, Banca Transilvania SA, SC Microentrepeise Credit Român SA din București și Banca de Microfinanțare MI RO SA, credite care au fost restituite de fiul contestatorilor. În anul 2003, având încredere că din nou fiul acestora va restitui împrumutul, contestatorii au încuviințat să vândă apartamentul prin act autentic, către aceiași pârâți, contra unui împrumut acordat fiului contestatorilor și soției acestuia, care intenționau să-și înființeze o societate. Acest contract a fost unul fictiv, nu a existat în realitate, a fost un contract aparent, contractul real fiind cel de împrumut. Împrumutul nu a mai fost restituit și fără știrea contestatorilor apartamentul a făcut obiectul unor înstrăinări succesive. Contestatorii au aflat de vânzările succesive întrucât au fost contactați de diverși ofertanți care doreau sa cumpere apartamentul. S-a prezentat de mai multe ori pârâtul H., care le-a solicitat contestatorilor să elibereze apartamentul. Contestatorii au aflat de dosarul de faliment și au luat legătura cu lichidatorul judiciar, căruia i-au înaintat numeroase cereri privind înscrierea lor la masa credala și informarea tribunalului despre faptul că apartamentul scos la vânzare a intrat în proprietatea debitoarei ca efect al unei fraude. Cu toate acestea, imobilul s-a vândut la licitație, împotriva procedurii licitației și adjudecării fiind formulată prezenta contestație. În temeiul art. 12, lit. i) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic are competența de a soluționa contestațiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator.
Prin întâmpinarea formulată, lichidatorul judiciar M. R. L.
I. S.P.R.L. a invocat excepția inadmisibilității formulării contestației împotriva vânzării la licitație și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. .
În susținerea poziției procesuale, lichidatorul judiciar a arătat că art. 11, lit. i din Legea nr. 85/2006 prevede, printre atribuțiile judecătorului sindic "judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar";, iar art. 21, al. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea "debitorului persoană fizică, administratorului special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar";, contestație care potrivit art. 21, al. 3 din Legea nr. 85/2006 trebuie înregistrată în termen de trei zile de la depunerea raportului de activitate la dosarul cauzei. Legea specială nu prevede posibilitatea formulării unei contestații împotriva vânzării la licitație publică, ci doar împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar, astfel că este inadmisibilă o contestație împotriva "vânzării la licitație";. În situația în care s-ar echivala cu o contestație împotriva măsurii luate de către lichidatorul judiciar, această contestație trebuie înregistrată în termen de trei zile de la depunerea raportului de activitate la dosarul cauzei, acest termen fiind unul de decădere. Având în vedere obiectul precizării la contestația formulată de către contestatori, respectiv constatarea caracterului aparent al contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de_ . având ca și obiect apartament compus din 2 camere, bucătărie, cămară alimente, baie, vestibul, debara și sas, amplasat în mun. C. -N., str. G., nr. 58, bl. Al, se. Al, et. parter, ap. 3, în vecinătatea Stadionului C.F.R. C., cu suprafața utilă de 48,68 mp, părți indivize spații comune: 4.08/100 parte, teren în folosință 36,51/895,10 parte și pivnița nr. 3 cu suprafața de 11,10 mp și constatarea nulității contractului anterior menționat și a contractelor subsecvente, s-a arătat că acesta nu intră în competența Tribunalului Specializat C. conform art. 6 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și, de asemenea, conform art. 11, al. 1 din Legea nr. 85/2006 nu intră în atribuțiile judecătorului sindic soluționarea unei asemenea cereri.
Asupra excepției necompetenței materiale de soluționare a cererii având ca obiect constatarea simulației, judecătorul sindic s-a pronunțat la acest termen de jduecată, respingând-o. Excepția inadmisbilității introducerii acțiunii a fost unită cu fondul cauzei.
Analizând excepția inovactă, judecătorul sindic o va respinge, ca neîntemeiată. Măsura vânzării la licitație a unui imobil aparținând debitoarei,
aflată în procedura insolvenței, este o măsură luată de către lichidatroul judiciar, ea putând fi atacată, în condițiile reglementate de prevederile art. 12, lit. i din Legea nr. 85/2006, de către orice persoanăî interesată. Prin urmare, o contestație față de măsura luată de către lichidatorul judiciar, măsură constând în vânzarea la licitație a unui bun, este admisbilă dacă este formulată de către cei care se consideră proprietari ai acelui bun.
Pe fondul cauzei, acțiunea este neîntemeiată. Indiferent de relațiile existente între contestatori și cei cărora le înstrăinaseră inițial imobilul, având în vedere faptul că între părți au fost încheiate contracte autentice de vânzare-cumpărare (filele 5-15), nu se poate susține că acestea de fapt au fost contracte de împrumut. Un contract autentic presupune parcurgerea anumitor etape, îndeplinirea anumitor formalități ce nu lasă nici un dubiu asupra intenției părților. Nu se poate susține de către înșiși cei care au participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cărui simulație se cere a se constata că acel contract nu ar fi valabil, părțile având intenția de fapt să garanteze un împrumut. Orice persoană ce are exercițiul drepturilor sale, în momentul în care încheie un contract autentic de vânzare-cumpărare știe că pierde dreptul de proprietate asupra acestuia, cu atât mai mult cu cât în convenție el consimte la întabularea dreptului de proprietate al imobilului, pe numele cumpărătorului, obligându-se să predea și posesia către acesta. Prin urmare, nu se poate susține existența unui contract simulat, în condițiile în care contractul secret nu există, acesta trebuind încheiat, la rândul său în formă autentică pentru a putea combate veridicitatea celor înscrise în contractul public. Cum propria culpă nu poate fi invocată cu succes ca motiv în susținerea unei acțiuni iar așa cum s-a arătat, de simulație nu poate fi vorba, cererea principală a contestatorilor va fi respinsă, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește măsura lichidatorului judiciar atacată, pe motiv că ar fi oferit contestatorii o sumă de bani mai mare decât cel care a cumpărat imobilul în urma licitației, acest fapt nu a fost dovedit. Contestatorii nu au achitat niciodată avansul cerut pentru a putea cumpăra imobilul, deși au avut această posibilitate și nici măcar în fața judecătorului sindic nefăcând dovada că ar avea măcar acei bani. În plus, modalitatea de plată în rate lunare de câte 1.200 lei, propusă de către contestatori nu a fost acceptată de către creditori (filele 48-51). Cum creditorii sunt primii interesați în recuperarea creanțelor pe care le au față de societatea debitoare, aceștia sunt îndreptățiți să hotărască asupra modalității de vânzare a bunurilor debitoarei, inclusiv asupra prețului și a modalității de încasare a lui. Măsura de vânzare a imobilului, luată de către lichidatorul judiciar s-a făcut la solicitarea creditorilor și în virtutea atribuțiilor pe care Legea nr. 85/2006 i le oferă,
fiind evidentă intenția contestatorilor de a bloca vânzarea acelui imobil, ei apreciind, pe nedrept însă, că ar fi adevărații proprietari ai bunului.
În fine, celelate contracte subsecvente de vânzare-cumpărare a imobilului au fost închiate cu bună-credință, ele realizându-se în fața unui notar public și fiind bazate pe cele înscrise în cartea funciară (înscrieri publice și opozabile tuturor), astfel că nu vor putea fi anulate pentru ca bunul să reintre în proprietatea contestatorilor, cumpărătorii subsecvenți fiind de bună-credință.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția inadmisibilității cererii având ca obiect vânzarea imobilului debitoarei la licitație, ca fiind neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de către contestatorii R. V. și R. M.
, domiciliați în C. -N., str. G., nr. 58, ap. 3, în contradictoriu cu pârâții
H. R., domiciliat în B., Strada Sînzienelor, nr. 4, județul Maramureș,
H. C., domiciliată în C. -N., Strada D., nr. 99-101, ap. 12, SC
C. S., având sediul în C. -napoca, P. F., nr. 1 și SC M. I.
, reprezentată de către lichidatorul judiciar M. R. L. lași
Filiala C., ca neîntemeiată. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 9395/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Decizia civilă nr. 11891/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
