Pretentii. Decizia nr. 1092/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1092/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 2672/122/2012
DOSAR NR._ /2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1092
Ședința publică de la 14.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ce se substituie în drepturile și obligațiile ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., reorganizată împotriva sentinței civile nr. 94 / C. pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă la data de 07.02..2013 în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. C. I. C. și cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ /19.10.2012 reclamantul B. C. I. C. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice a mun. G. și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligate pârâtele, în solidar, la restituirea integrală a sumei de 5464,07 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, suma actualizată cu dobânda legală aferentă de la data plății (29.04.2008) și până în momentul restituirii efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 90 si 23 din Tratatul de instituire a Comunității Europene; hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV; hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia; cauza Simmenthal (1976) CJE; art.148,alin 2,4 din Constituția României; art.21 alin 4 si 117 din Cod pr.fisc; Lege 554/2004, art.274, al 1 Cod Procedura Civila, art.242 Cod Procedura Civila, cauza C-402/09 T. împotriva Statului român.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G. a depus la dosar cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând admiterea acesteia, în ipoteza admiterii cererii reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 94/02.02.2013 tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice a mun. G. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, sector 6.
A obligat pârâtele în solidar să-i restituie reclamantului suma de 6464,07 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehiculul achitată conform chitanței . nr._/2008, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală conform art.124 Cod procedură fiscală, începând de la data expirării unui termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii reclamantei la instanță (19.10.2012) și până la data restituirii efective a sumei.
A respins în fond cererea de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu, ca rămasă fără obiect.
A obligat pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la data de 29.04.2008 suma de 5464,07 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România auto marca AUDI, înmatriculat prima dată în Germania, potrivit art. 7 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și a prevederilor OUG nr. 50/2008, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în sensul că taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a adresat în prealabil către pârâta Administrația Finanțelor Publice G. cu solicitarea de a-i fi restituită suma de bani plătită.
Tribunalul apreciază că particularii au la dispoziție calea contenciosului fiscal pentru a solicita instanțelor judecătorești ca, în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția României, să asigure aplicarea cu prioritate a dreptului european. Cu alte cuvinte, instanțele judecătorești vor fi în măsură să cenzureze un eventual refuz al organelor fiscale de a restitui din oficiu taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, dispunând restituirea taxei și eventual repararea prejudiciului cauzat contribuabilului prin obligarea fiscului la plata unor despăgubiri conform art. 117, 120 și 124 Cod procedură fiscală. Pentru această ipoteză, trebuie apreciat că cererea de restituire este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d Cod procedură fiscală (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“). Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Tribunalul mai reține că perceperea taxei este unul nejustificat, cu exces de putere, văzând argumentele anterioare, dar și caracterul necomunitar al taxei percepute, instanțele române fiind obligate să se supună interpretării pe care instanța de la Luxemburg a dat-o cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare. Hotărârea preliminară pronunțată de Curte în cauza T., potrivit căreia articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, în virtutea efectului erga omnes, este obligatorie pentru toate instanțele naționale care au pe rol acțiuni ce privesc raporturi juridice născute sub incidența OUG nr. 50/2008 și se aplică situațiilor care au condus la pronunțarea hotărârii preliminare.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, întrucât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul, aplicând deci norma comunitară ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, OUG nr. 50/2008, constată că taxa percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Germania încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
În raport de cele reținute tribunalul, în baza art. 1, art. 2 alin. 2, art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 117 lit. d Cod procedură fiscală va admite acțiunea reclamantului și va obliga pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. și Administrația F. pentru Mediu, în solidar, să restituie acesteia suma reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată.
Cu privire la dobânda aplicabilă, tribunalul apreciază că se impune plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală, și anume la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de art. 124 (contribuabilii au dreptul pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat la dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz) raportat la art. 120 Cod procedură fiscală.
În speță se aplică termenul prevăzut la art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia cererile depuse de contribuabili potrivit prezentului cod se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Față de faptul că Administrația F. pentru Mediu a fost obligată în solidar cu Administrația Finanțelor Publice G. la restituirea sumei, Tribunalul va respinge cererea de chemare în garanție a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., care se substituie in drepturile Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., conform HG nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea ANAF, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, în temeiul art.304 pct.9 cod procedură civilă "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
În motivare, a arătat recurenta că instanța de judecata a pronunțat aceasta hotărâre fara sa tina seama de dispozițiile legale aplicabile in materie, respectiv dispozițiile art. 214 indice 1, alin. (1) si art. 214 indice 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal coroborate cu dispozițiile pct. 31 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Atat calcularea, cat si perceperea taxei s-a făcut in mod corect si legal, in baza legislației interne in vigoare. Art. 214 indicei, alin. (1) din Codul Fiscal dispune: "Intra sub incidența taxei speciale autoturismele si autovehiculele, inclusiv comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoane cu handicap". Art. 214 indice 2 din Codul Fiscal, prevede: "Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări in România". Pct. 31 indice 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal dispune " Taxa speciala se plătește cu ocazia primei inmatriculari in România...".
Conform legislației specifice in vigoare, taxa de prima înmatriculare este instituita asupra tuturor autoturismelor înainte de prima înmatriculare in România si se aplica fie la vânzarea autovehiculului, fie in cazul unei achiziții intracomunitare, la obținerea dreptului de a dispune de un autoturism in calitate de proprietar si, cel mai târziu, la înmatricularea sa pe teritoriul național.
A mai arătat recurenta că instanța de fond a dat mai mult decât s-a solicitat, întrucât acțiunea reclamantei a vizat suma de 5464,07 lei achitată cu titlul de taxă de poluare, iar instanța de fond a obligat pârâtele la restituirea sumei de 6454,07 lei, cu acest titlu.
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este fondat, dar numai în limita considerentelor ce urmează:
Cu titlu preliminar, avand in vedere ca raporturile juridice de drept material fiscal s-au nascut in perioada perceperii taxelor speciale in discutie de catre parata, respectiv la data achitarii lor de catre reclamant (29.04.2008), normele juridice aplicabile litigiului, conform principiului tempus regit actum, sunt cele in vigoare in aceasta perioada, respectiv prevederile art. 214^1 si urm. C.fisc. si ale Normelor metodologice de aplicare a acestor prevederi.
Problema dedusa judecății constă în a lămuri, in raport de datele spetei, dacă taxa instituita prin prevederile legale menționate contravine art. 90 paragraf 1 din T.C.E., urmând ca analiza acestor prevederi să aibe în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, precum și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Art. 90 din T.C.E. se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor.
In jurisprudenta referitoare la art. 90 din T.C.E., Curtea de Justitie Europeana a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text:
a) trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate (hotararea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. C. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen);
b) trebuie sa existe o similitudine sau un “raport de concurenta” intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate (hotararea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia);
c) prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor (hotararea din 7 mai 1987, afacerea 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amininistrazione delle finanze dello Stato).
Pe cale de consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla . concurenta, iar, prin efectul unei norme fiscale nationale se creeaza o discriminare intre acestea, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.
Reglementarea fiscala interna incidenta in cauza indeplineste toate criteriile mentionate la pct. 4 de mai sus pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T.C.E.
In raport de considerentele mai sus expuse, sumele echivalente taxei speciale percepute pentru autovehiculele mentionate la pct. I.1-4 de mai sus au fost platite de reclamanta ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale de catre parata, intrand sub incidenta prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.
In consecinta, refuzul paratei de a da curs favorabil cererii reclamantului privind restituirea aceastor sume are caracter nejustificat, in sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Asa fiind, vazand si prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, corect instanta de fond a admis cererea introductiva pe fond.
Curtea constată, însă, întemeiate susținerile recurentei cu privire la cuantumul sumei la care pârâtele au fost obligate la restituire, prin raportare chiar la suma pretinsă de către reclamant prin acțiunea introductivă.
Respectiv, din eroare, instanța de fond a consemnat în cuprinsul dispozitivului suma de restituit ca fiind de 6454,07 lei, în loc de 5464,07 lei, cât era corect și cum, de altfel, a reținut în cuprinsul minutei întocmite cu ocazia deliberării.
Prin urmare, numai sub acest aspect se impune admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul că: vor fi obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 5464,07 lei, plus dobânda legală în materie fiscală, începând cu expirarea unui termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii la instanță ( 19.10.2012) și până la restituirea efectivă a sumei. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta – pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ce se substituie în drepturile și obligațiile ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., reorganizată împotriva sentinței civile nr. 94 / C. pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă la data de 07.02..2013 în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. C. I. C. și cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 5464,07 lei, plus dobânda legală în materie fiscală, începând cu expirarea unui termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii la instanță ( 19.10.2012) și până la restituirea efectivă a sumei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – R.V./2 ex/24.02.2014
JUD. FOND F. R. - Tribunalul G. – Secția Civilă
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2650/2014.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 162/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
