Pretentii. Decizia nr. 7746/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7746/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 323/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 7746
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGRFPB împotriva sentinței civile nr. 2948 din data de 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat-reclamant B. V. V. și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, recurenta a solicitat judecare cauzei și în lipsă în temeiul art. 242 C.pr.civ, după care:
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre deliberare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2948 din data de 18 aprilie 2014 ,Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata. A admis cererea introductiva privind pe reclamantul BERENSCHI V. V. ,în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU. A anulat Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/17.03.2009 emisa de parata. A obligat parata A. Finantelor Publice S. 2 sa restituie reclamantului suma de 2.976 lei incasata cu titlu de taxa pe poluare pentru autovehicule, cu dobanda legala in materie fiscala, calculata cu incepere din ziua platii taxei (19.03.2009) si pana la data stingerii obligatiei de restituire. A obligat parata A. Finantelor Publice S. 2 sa plateasca reclamantului suma de 43,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. A admis cererea de chemare în garanție. A obligat chemata în garanție A. F. pentru Mediu sa plateasca pârâtei A. Finantelor Publice S. 2 sumele ce fac obiectul cererii introductive.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, că în general, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului incalcat (calitatea procesuala activa) sau intre persoana paratului si cel obligat sa respecte dreptul (calitatea procesuala pasiva).
In cadrul actiunii in contencios administrativ, calitatea procesuala pasiva apartine, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autoritatii publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale), indiferent de faptul ca aceasta are sau nu personalitate juridica civila, fiind suficienta capacitatea juridica administrativa.
Capacitatea juridica administrativa a autoritatii publice desemneaza aptitudinea acesteia, prevazuta de lege, de a realiza prerogative de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii, altfel spus, aptitudinea de a participa ca subiect independent in raporturi de drept administrativ, inclusiv in litigiile generate de aceste raporturi juridice.
Desi aceasta notiune nu trebuie confundata cu cea de competenta, este evident ca orice autoritate publica este parte in raporturile de drept administrativ nascute din propriile acte de autoritate emise (adoptate) ca urmare a exercitarii atributiilor sale.
Apoi, in raporturile procedural-fiscale, calitatea de subiect activ revine statului si unitatilor administrativ-teritoriale (art. 17 alin. 1 C.proc.fisc.).
In concret, insa, in raporturile juridice de drept procedural fiscal stau “organele fiscale” determinate potrivit prevederilor art. 17 alin. 3-5 C.proc.fisc., statul fiind reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia N. de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.
Aceste organe au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, astfel ca, ori de cate ori competenta administrarii unor anumite categorii de creante fiscale nu este atribuita printr-un act normativ cu putere de lege altor organe, aceasta competenta apartine organelor fiscale mentionate.
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitatile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, si anume in competenta organului fiscal teritorial în a cărui evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe.
In cauza, analiza cererii reclamantului, prin prisma motivelor de fapt si de drept invocate, releva faptul ca pretentia concreta principala a acestuia vizeaza un act administrativ fiscal tipic (decizia de calcul al taxei pe poluare prezentata la pct. I.2 de mai sus).
In mod corespunzator, singurul organ fiscal a carui legitimare procesuala pasiva poate fi justificata . contencios fiscal avand ca obiect anularea deciziei in discutie este parata din prezenta cauza, ca emitenta a deciziei atacate.
Pentru aceste motive, instanta a respins exceptia analizata.
Cu privire la cererea introductiva,analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, in forma activa la data prelevarii taxei in discutie, sub aspectul compatibilitatii cu art. 110 (ex-art. 90) paragraf 1 din Tratat, tribunalul constata ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre U.E. nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxă pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Această taxă pe poluare se percepe, insa, pentru autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este inmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 (ex-art. 90) din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel din prezenta cauza (Republica Franceza), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
Or, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
In acest sens, in jurisprudenta referitoare la art. 90 (actual art. 110) din Tratat, Curtea de Justitie Europeana a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text:
a) trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate (hotararea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. C. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen);
b) trebuie sa existe o similitudine sau un “raport de concurenta” intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate (hotararea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia);
c) prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor (hotararea din 7 mai 1987, afacerea 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amininistrazione delle finanze dello Stato).
Pe cale de consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla . concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creeaza o discriminare intre acestea, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.
Reglementarea fiscala interna incidenta in cauza indeplineste toate cele trei criterii mentionate mai sus.
Mai intai, exista o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja . al Uniunii Europene (in speta, Republica Franceza) si care se inmatriculeaza in Romania (“produsele importate”) si autoturismele second-hand deja inmatriculate in Romania (“produsele nationale”), numai primele fiind supuse taxei pe poluare cu ocazia inmatricularii in Romania.
Apoi, exista un “raport de concurenta” intre produsele importate si produsele nationale. Astfel, in principiu, alegerea consumatorului se poate indrepta fie spre un autoturism second-hand deja inmatriculat . membru (asa cum este cazul in speta), fie spre un autoturism second-hand deja inmatriculat in Romania.
In fine, taxa in discutie este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru intrucat, din moment ce este datorata doar pentru “produsele importate”, iar nu si pentru “produsele nationale”, este evident faptul ca obiectivul instituirii taxei este diminuarea consumului “produselor importate”. In aceste conditii, alegerea consumatorului este in mod evident influentata din cauza existentei taxei, el fiind inclinat sa achizitioneze un autoturism second-hand deja inmatriculat in Romania.
In concluzie, taxa pe poluare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național incalca principiul libertatii circulatiei marfurilor, dezavantajand, direct sau indirect, produsele provenind din celelalte tari membre U.E. in competitia cu produsele similare autohtone.
Dealtfel, prin hotărârea preliminară pronuntata de C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., taxa reglementata de O.U.G. nr. 50/2008, in versiunea initiala, a fost declarata indirect discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 110 T.F.U.E., in masura in care are ca efect descurajarea importului unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, iar prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis, analizand variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
In raport de considerentele mai sus expuse, decizia emisa de parata 1, mentionata la pct. I.2 de mai sus, este nelegala.
Asa fiind, vazand si prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanta va admite in parte cererea introductiva, urmand a dispune anularea deciziei atacate si obligarea paratei la restituirea catre reclamant a sumei de 2.976 lei incasata cu titlu de taxa pe poluare pentru autovehicule.
Apoi, obligatia de plata a dobanzii legale se circumscrie sferei raspunderii civile delictuale, derivand din incalcarea de catre autoritatile fiscale a obligatiei de a aplica prioritar dreptul comunitar si de a inlatura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar.
Cu privire la punctul de plecare in calcularea dobanzii, prin decizia preliminara pronuntata la data de 18.04.2012 in cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu), C.J.U.E. a statuat că: „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Prin aceasta decizie este desființata cu efect ex tunc prevederea internă și se statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
Asa fiind, parata va fi obligata la plata dobanzii legale in materie fiscala calculata cu incepere din ziua platii taxei si pana la data stingerii obligatiei de restituire.
In fine, fata de prevederile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., instanta a dispus obligarea paratei 1 la plata sumei de 43,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru si timbru judiciar – file 20-21), catre reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGRFPB ,solicitând admiterea recursului ,astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate, in principal in sensul respingerii actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar pe fond ca neintemeiata.
În motivare a arătat că in conformitate cu dispozitiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de catre contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protectia mediului.
De asemenea prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligatia administrarii si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este A. F. pentru Mediu.
A învederat faptul ca actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de catre petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art. 3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de catre Trezoreria Statului catre destinatarul acestei taxe de poluare - A. F. Pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-petent nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administratiei Finantelor Publice S. 2, conform dispozitiilor art. 16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de catre acesta, intre institutia recurentă si intimatul -reclamant BERENSCHI V. V., nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care a solicitat admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentintei recurata in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si respingerea actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce priveste fondul cauzei, a aratat ca instanta de fond in mod nelegal a admis actiunea, avand in vedere considerentele urmatoare:
Astfel, a aratat ca O.U.G. nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Totodata, a aratat faptul ca motivarea instantei in sensul ca prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o incalcare a Tratatului de aderare a Romaniei este nefondata, intrucat analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, apreciem că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrarii ei in vigoare abrogandu¬se art. 214"1- 214"3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
In conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odata cu reasezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea
reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in Romania autoturismele a caror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui numar exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzatoare in acest sens, ar fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor, in locul tarilor de unde au fost achizitionate autovehiculele respective. Referitor la aplicabilitatea prevederilor constitutionale ale art. 148, invocate de instanta de fond, precizam urmatoarele:
Potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor".
Totodata, a precizat faptul ca art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, retinute de instanta de fond a precizat urmatoarele:
Incidenta in cauza a prevederilor art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta intrucat taxa de poluare urmeaza a fi platita, conform art 4 din OUG nr.50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si art. 9.
Totodata, in speta de fata, intimatul-reclamant nu se incadreaza nici in situatiile de exceptie prevazute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008, si, ca atare, obligatia de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozitiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decat pentru produsele interne.
In acelasi sens, a mentionat ca potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul mentionat mai sus, cat si alte acte adoptate de institutii si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discutii cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In sustinerea acestui punct de vedere a invocat (astfel cum am precizat) si prevederile ari. 33 din Directiva a sasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunitatilor Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementeaza: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afacerI". Mentionam ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunitatilor Europene avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, a precizat ca principiul" poluatorul plateste", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
A precizat de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decat atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discutie la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce priveste sustinerea instantei de fond, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, a invederat urmatoarele:
In literatura de specialitate s-a aratat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind" orice taxe pecuniare, indiferent de marimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra marfurilor nationale sau straine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. ¬D. comunitar, E.. ALL editia a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curtii ca de esenta taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor marfuri nationale sau straine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in Romania aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de catre reclamanta.
Asadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in Romania, fie romanesti, fie straine. Prin modificarile aduse Codului fiscal de catre Legea nr. 343/2006 s¬a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in Romania. In acest caz, legislatia aratata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima inregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranziteaza o frontiera.
In aceeasi ordine de idei, a invederat instantei ca la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in intarziere prin care insista ca Romania sa modifice aceste prevederi controversate.
La data de 28.09.2009, autoritatile romane au raspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau pozitia fata de chestiunea in discutii si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr. 117/2009 de abrogare, cu incepere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr. 218/2008.
In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritatile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislatiei comunitare si, in momentul de fata, legislatia romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art. 110 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr. C29/8 din 05.02.2010.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozitiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentand taxa de poluare.
In ceea ce priveste capatul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentand taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, a invederat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizeaza in conditiile stabilite de ari. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republica ta, cu modificarile si completarile ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 Iit. a) - h) din actul normativ mentionat, suma fiind platita in temeiul unui text prevazut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pasaport etc.).
Totodata, a mentionat ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite conditii, conditii reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008.
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art. 9 din OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta fara dubii ca intimatul- reclamant nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care va solicitam sa considerati taxa de poluare achitata de intimatul-reclamant ca legal datorata, cu consecinta respingerii actiunii ca neintemeiata .
Referitor la plata dobanzii fiscale, reglementată de art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completarile si modificarile ulterioare, vă rugăm să constatați că intimatul-reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscală pentru a fi indreptatit la restituirea sumei de 2976 lei, ci aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 50/2008 .
Prin urmare, a apreciat ca solicitarea privind restituirea sumei de 2976 lei, actualizată cu aplicarea dobânzii fiscale, pe calea prezentei actiuni, este inadmisibilă.
A solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea Administratiei S. 2 a Finantelor Publice la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând taxa judiciara si timbru judiciar ca neîntemeiat deoarece instanta nu a aplicat corect dispozitiile legii, respectiv art. 23 din Legea nr. 146/1997.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit.e din din Legea nr.146/1997. " sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petitionarului, in următoarele cazuri: când contestatia a fost admisă. iar hotărârea a rămasă irevocabilă".
Prin urmare, instanta de fond ,pronunțând admiterea contestatiei trebuia să dispună restituirea taxei de timbru catre contestator, iar nu obligarea Administratiei S. 2 a Finantelor Publice la plata acesteia.
În cazul in care A. S. 2 a Finantelor Publice-DGRFPMB nu ar formula prezentul recurs si s-ar conforma hotararii instantei de fond, platind contestatorului taxa de timbru, aceasta, după rămânerea irevocabilă a sentintei civile nr. 2948/18.04.2014, ar beneficia, la cerere, si de restituirea taxei de timbru, îmbogățindu-se fără just temei.
Reclamantul poate solicita instantei restituirea taxei judiciare de timbru, aceasta fiind restituită de institutia care a incasat-o, respectiv Directia de Impozite si Taxe Locale S. 2- organ al administratiei publice locale (Primaria S. 2), care este diferit de A. S. 2 a Finantelor Publice, institutie fără personalitatea juridică din cadrul Agentiei Nationale de Administrarea Fiscala - Ministerul Finantelor Publice.
În drept art. 304. pct. 9 Cod Procedura Civila.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul, Curtea îl constată nefondat, pentru următoarele motive:
1.Cat priveste asertiunea recurentei privitor la destinatia bugetara a sumelor incasate cu titlu de taxa de poluare ,Curtea retine că este irelevanta ,cata vreme AFP S. 2 se legitimează în calitate de emitent al deciziei de calcul al taxei de poluare ,pe baza careia reclamantul a achitat suma anterior mentionata.
Taxa de poluare achitata de către reclamant a fost încasată de către AFP S2,astfel că reclamantul a justificat abilitarea pârâtei de a sta în judecată ,de vreme ce există identitate între persoana chemată în judecată și aceea obligată în raportul de drept fiscal dedus judecătii.
2.Trecând la analiza de fond a neconformității taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE, instanța consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a taxei de poluare achitată de catre acesta.
3. Curtea constata ca solutia de acordare a dobanzilor legale este in acord cu principiile rezultate din hotărârea CJUE în cauza 565/11, I., par. 20 și urm., din care rezultă că justițiabilul are dreptul nu numai la restituirea taxei percepută de statul membru cu încălcarea dreptului UE, dar și la acoperirea pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumei, ca o completare a drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului UE care interzic astfel de taxe.
4.Critica recurentei în ceea ce priveste dispozitia instantei de fond de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata,este apreciata de catre Curte ca nefondata.
Curtea retine că de vreme ce parata a cazut în pretentii -fiind obligata la restituirea taxei de poluare- culpa sa procesuala este evidenta ,fapt ce indreptateste reclamantul ,în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ ,la a pretinde si primi cheltuielile de judecata efectuate in cadrul litigiului dedus judecatii.
Faptul ca taxa de poluare are o consacrare in legislatia romaneasca nu indreptateste concluzia recurentei in sensul ca nu se poate identifica vreo culpa a sa in declansarea procedurii judiciare ,cata vreme aplicarea cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții
Reținând toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ, să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGRFPB împotriva sentinței civile nr. 2948 din data de 18 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat-reclamant B. V. V. și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. BLP/2 ex
Jud. fond A. C. / Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 3718/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2967/2014. Curtea de... → |
|---|
