ICCJ. Decizia nr. 3848/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 22 decembrie 2004, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Iași, să se dispună anularea hotărârii nr. 7405 din 30 noiembrie 2004, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 2 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956 a efectuat stagiul militar, fiind folosit ca "mână de lucru" în detașamente de lucrări căi ferate, însă pârâta a refuzat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Inițial, reclamantul s-a adresat Tribunalului Iași care, prin sentința civilă nr. 116 din 2 februarie 2005, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Iași.
Prin sentința nr. 57/CA din 18 aprilie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului M.I., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, deși reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada de referință a Legii nr. 309/2002, nu îndeplinește cea de-a doua condiție prevăzută de actul normativ menționat, și anume, de a fi efectuat acest stagiu în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
în raport cu susținerile reclamantului, potrivit cărora altor persoane care au efectuat stagiul militar în aceleași condiții, ca și reclamantul, li s-au recunoscut drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, instanța de fond a reținut că din materialul probator existent la dosarul cauzei, rezultă că numiții S.D. și P.T. au efectuat stagiul militar în alte condiții, decât reclamantul, în detașamente de muncă din Iași și Piatra Neamț. Instanța de fond a precizat că împrejurarea că alte persoane au efectuat stagiul militar în aceeași perioadă și în aceeași locație cu reclamantul, recunoscându-li-se că au servit în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii nu poate avea efecte în ceea ce-l privește pe reclamant.
Curtea de Apel Iași, în sentința pronunțată, a mai stabilit că este în afara oricărei îndoieli că reclamantul a efectuat stagiul militar la o unitate militară din structura Ministerului Forțelor Armate.
înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază faptul că reclamantul a efectuat stagiul militar la Batalionul 1019 construcții și exploatare căi ferate (U.M. 04698), dislocat în Iași, din Brigada 65 căi ferate, unitate care făcea parte din structura Ministerului Forțelor Armate și a fost detașat la 1 martie 1956, la Ministerul Căilor Ferate, în conformitate cu prevederile H.C.M. nr. 344/1956.
împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, reclamantul M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul susține că sentința pronunțată de Curtea de Apel Iași este greșită, deoarece i s-a refuzat recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, deși a făcut dovada că pe timpul efectuării stagiului militar a fost folosit ca "mână de lucru". Reclamantul M.I. mai susține în motivele de recurs că în precizările nr. 2784 din 15 iulie 2003m făcute de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale se menționează că sintagma "mână de lucru", utilizată în documentele de evidență ale unor persoane, permite ca acestea să fie considerate că au satisfăcut stagiul militar la Direcția Generală a Serviciului Muncii.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Potrivit dispozițiilor legale menționate, pentru a putea beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- să fie cetățean român;
- să fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii;
- perioada avută în vedere să fie cuprinsă între 1950 și 1961.
Recurentul consideră că sintagma "mână de lucru", utilizată în documentele de evidență militară, conduce la concluzia că acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii. Această concluzie nu este susținută nici de dispozițiile Legii nr. 309/2002, nici de cele ale Normelor de aplicare a legii, aprobate de H.G. nr. 127/2002 și nici măcar de circulara nr. 2784 din 15 iulie 2003, a Casei Naționale de Pensii și Asigurări Naționale, invocată în motivele de recurs.
Astfel, la pct. 6 din circulara menționată se arată în mod expres că "nu pot fi luate în considerare cererile din care rezultă că solicitanții au efectuat stagiul militar în unitățile aparținând de fostul Minister al Forțelor Armate (ex. Brigada 65 Căi Ferate)".
La dosarul cauzei s-a depus, în copie, documentul nr. PP 0060350 din 6 iulie 1956 aparținând Direcției Superioare Politice a fostului Minister al Forțelor Armate din care rezultă că prin H.C.M. nr. 344 din 1 martie 1956, Brigada 65 Căi Ferate a fost detașată de la Ministerul Forțelor Armate, la Ministerul Căilor Ferate, "în scopul instruirii efectivelor sale în specialitățile militare de căi ferate, prin activitate productivă în cadrul acestui minister". în acest document se face mențiunea potrivit căreia comandamentul Brigăzii 65 Căi Ferate și unitățile din subordine (U.M. 04689 Iași este menționată printre acestea), "vor folosi în relațiile cu întreprinderile economice și unitățile militare, indicativele de unitate militară, ca și până în prezent", precum și că "evidența personalului brigăzii se ține de Ministerul Forțelor Armate, conform normelor generale pentru Forțele Armate".
Rezultă, fără nici un dubiu, că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii stagiului militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, mijloacele de probă administrate în cauză evidențiind că U.M. 04689 Iași, unde reclamantul a efectuat acest stagiu, a făcut parte din structura Ministerului Forțelor Armate, chiar și după detașarea la Ministerul Căilor Ferate.
Neîndeplinind această condiție cerută de lege, reclamantul nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Rezultă, așadar, că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, motiv pentru care recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3863/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3793/2005. Contencios → |
|---|
