ICCJ. Decizia nr. 1546/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1546/2010
Dosar nr. 4505/2/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta V.E. a chemat în judecată A.N.R.P. şi Statul Român prin C.C.S.D., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii şi pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea deciziei nr. 2208/2008 emisă de C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. şi obligarea pârâţilor la emiterea unei noi decizii cu un cuantum de 1.364.794 RON, cu titlu de despăgubiri, pentru imobilul teren în suprafaţă de 6.000 m.p., situat în Târgu Jiu, cartierul V., la valoarea de piaţă a imobilului, sau cu un cuantum pe care-l va stabili instanţa după efectuarea unui raport de expertiză imobiliară evaluatorie, efectuată potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Reclamanta a mai solicitat instanţei să constate că Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 emisă de C.C.S.D., nu-i este aplicabilă în raport cu dispoziţia din 29 iulie 2007 emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu şi cu data rămânerii irevocabile a sentinţei nr. 208/2008, pronunţată în Dosarul nr. 1102/2003, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat şi obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata unor daune cominatorii în valoare de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere în emiterea deciziei, precum şi la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 RON pentru suferinţe psihice pricinuite de către intimată prin emiterea celor două decizii nelegale, cu încălcarea demnităţii umane.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 208 din 1 iulie 2003 a Tribunalului Gorj s-a dispus acordarea către reclamantă a unor măsuri reparatorii prin echivalent de 60.000 RON, măsurile reparatorii fiind derizorii faţă de valoarea reală a bunului preluat în mod abuziv de către regimul comunist.
Decizia contestată, susţine reclamanta, este nelegală în raport de conţinutul raportului de evaluare extrajudiciar efectuat, prin care s-a stabilit că valoarea terenului preluat abuziv este de 1.364.794 RON, iar valoarea acestuia este în continuă creştere.
Reclamanta a mai arătat că Decizia invocată de C.C.S.D. în cuprinsul actului contestat, respectiv Decizia 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu îi este aplicabilă, având în vedere data rămânerii irevocabile a sentinţei nr. 208/2003, respectiv nr. 28 iunie 2006, precum şi data dispoziţiei din 21 iunie 2007, în speţă aplicându-se dispoziţiile Legii nr. 247/2000.
Prin întâmpinare, A.N.R.P. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în raport cu dispoziţiile art. 2 din HG nr. 361/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 854 din 3 martie 2009 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu A.N.R.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a respins cererea reclamantei V.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., în raport de dispoziţiile titlului VII, Cap.V din Legea nr. 247/2005, care atribuie în sarcina C.C.S.D. emiterea deciziilor conţinând titlul de despăgubire, s-a reţinut că, aceasta este întemeiată, pârâta A.N.R.P.fiind doar autoritatea publică în subordinea căreia funcţionează C.C.S.D.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, din nici unul din mijloacele de probă administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a contestat dispoziţia din 21 iunie 2007, emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, ceea ce echivalează cu acceptarea acesteia.
Dispoziţia primarului a fost emisă în executarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, reclamantei revenindu-i, eventual, doar dreptul de a solicita reactualizarea sumei stabilite prin sentinţa civilă menţionată, ca urmare a executării acesteia cu depăşirea termenului prevăzut de lege, fără a putea, însă, să solicite o reevaluare a probelor administrate în cursul judecăţii şi implicit schimbarea dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti.
Conchizând, instanţa a reţinut că Decizia nr. 228 din 28 mai 2008 a C.C.S.D., prin care s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de 60.000 RON în favoarea reclamantei, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinţei nr. 208/2003 a Tribunalului Gorj este legală.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs V.M.N., unic moştenitor al defunctei reclamante V.E.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod neîntemeiat că titlul în baza căruia s-a solicitat reevaluarea la standarde internaţionale a imobilului preluat abuziv, este o hotărâre judecătorească irevocabilă, necenzurabilă, deoarece instanţa nu a obligat Primăria să plătească vreo sumă de bani, limitându-se a constata un drept prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Faptul că instanţa constată, cu titlu orientativ, că echivalentul măsurilor reparatorii este de 60.000 RON, nu creează o obligaţie în sarcina pârâtei.
Recurentul susţine la finele acestui motiv de recurs că titlul în baza căruia solicită reevaluarea imobilului este dispoziţia emisă la data de 21 iunie 2007 de Primarul Municipiului Târgu Jiu, pentru faptul că aceasta face trimitere directă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul susţine că, în mod greşit, instanţa de fond reţine că ar fi solicitat schimbarea dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti pronunţată de Tribunalul Gorj, deoarece el nu a cerut schimbarea dispozitivului acestei sentinţe ci, doar respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, în raport de dispoziţia nr. 5100 din 21 iunie 2007, emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, iar nu sentinţa Tribunalului Gorj.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, numita V.E., autoarea recurentului V.N.M., a solicitat anularea deciziei nr. 2208, emisă de C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. prin care s-a dispus în favoarea reclamantei titlulul de despăgubire în cuantum de 60.000 RON reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinţei civile nr. 208, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1102/2003, rămasă definitivă şi irevocabilă.
În art. 4 al deciziei nr. 2208 din 28 mai 2008 se prevede că pentru valorificarea ei se va urma procedura prevăzută la Cap. V1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată şi completată prin OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În luna mai 2008, A.N.R.P. îi face cunoscut recurentului că dosarul său nu va mai fi trimis la evaluator şi că i se vor acorda despăgubiri în cuantumul stabilit de instanţă.
La data de 2 iulie 2008 i s-au comunicat deciziile nr. 2208 din 28 mai 2008 şi nr. 1651 din 13 martie 2008, emise de C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P.
Cum prin Decizia nr. 2208 din 28 mai 2008 valoarea terenului a fost stabilită la suma de 60.000 RON, astfel cum rezultă din Decizia nr. 228 din 28 mai 2008 şi nu potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (2) pct. 9 din Legea nr. 10/2001, recurentul a cerut anularea deciziei nr. 2208 din 28 mai 2008 şi efectuarea unei expertize evaluatorie la standarde internaţionale a terenului.
Despăgubirile nu au fost acordate într-un termen rezonabil, astfel încât ele nu mai sunt în concordanţă cu valoarea de piaţă şi astfel, recurentului-reclamant i s-a încălcat un drept prevăzut şi protejat de lege.
În speţă, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, precizând că sunt aplicabile cauzei, întrucât Decizia nu a fost finalizată, în sensul că nu a fost pusă în aplicare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizează că art. 16 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII nu are aplicabilitate în litigiu, faţă de prevederile cuprinse în Decizia 52 din 4 iunie 2007 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel prevederile cuprinse în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, dacă au fost contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 208 din 1 iulie 2003 a Tribunalului Gorj definitivă şi irevocabilă s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 60.000 RON, titlu de despăgubire comunicat recurentei de către A.N.R.P.
Punctul de vedere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în aprecierea făcută prin Decizia 52 este acela că potrivit constituţiei art. 15 şi C. civ., legea civilă nu retroactivează, deci pretenţia recurentului pentru suma stabilită într-o nouă evaluare de 1.364.794 RON, nu are o susţinere legală faţă de considerentele mai sus expuse.
Fără dubiu, recurentului i se cuvine suma stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă nr. 208/2003, cu indicele de inflaţie, Legea nr. 247/2005 stabilind măsuri într-un spirit rezonabil pentru părţile implicate în astfel de litigii pentru asigurarea aducerii la îndeplinire a prevederilor legale referitoare la plata despăgubirilor.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de V.N.M., va modifica sentinţa atacată şi o va obliga pe pârâtă, admiţând în parte acţiunea, să stabilească în favoarea reclamantului un nou titlu de despăgubire care să cuprindă şi actualizarea cu indicele de inflaţie, începând cu data de 1 iulie 2003, a sumei de 60.000 RON, stabilită prin sentinţa civilă nr. 208/2003 a Tribunalului Gorj, secţia civilă.
De asemenea, va anula Decizia nr. 2208/2008 a C.C.S.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.N.M. împotriva sentinţei civile nr. 854 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei V.E. şi continuată de V.N.M.
Anulează Decizia nr. 2208 din 28 mai 2008 emisă de C.C.S.D. şi obligă pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească un nou titlu de despăgubire care să cuprindă şi actualizarea cu indicele de inflaţie, începând cu data de 1 iulie 2003, a sumei de 60.000 RON stabilită prin sentinţa nr. 208 a Tribunalului Gorj, secţia civilă.
Respinge celelalte capete de cerere din acţiune.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1588/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1546/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
