ICCJ. Decizia nr. 2504/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2504/2010
Dosar nr.7490/2/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 982 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, obligându-l pe acesta din urmă să analizeze cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen scurt, rezonabil. Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Ministerului Afacerilor Externe, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol şi Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a fost respinsă acţiunea reclamantului în contradictoriu cu aceste autorităţi. De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON şi a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a daunelor morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, potrivit prevederilor Legii nr. 21/1991, competenţa de a verifica îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea cetăţeniei române revine Ministerului Justiţiei, celelalte autorităţi chemate în judecată în cauză neavând calitate procesuală pasivă; de asemenea, arată instanţa de fond, nesoluţionarea, într-un termen de aproape 2 ani, a cererii reclamantului contravine prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora fiecare stat trebuie să examineze, într-un termen rezonabil, cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, precum şi redobândirea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că cererea intimatului-reclamant de redobândire a cetăţeniei române a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie, încă din şedinţa din 15 decembrie 2008, depunându-se la dosar, în acest sens, chiar copia Ordinului nr. 649/C/2009 emis de ministrul justiţiei, prin care a fost aprobată cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de intimatul-reclamant; de asemenea, susţine recurentul, faţă de împrejurarea că acţiunea a rămas fără obiect, este greşită şi soluţia obligării la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent şi cu înscrisul depus la dosar în recurs, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Unul din elementele acţiunii civile este, alături de subiect şi cauză, obiectul, înţelegându-se prin acesta ceea ce se cere prin acţiune, pretenţia concretă a reclamantului.
În speţă, obiectul acţiunii reclamantului constă în obligarea autorităţii pârâte să analizeze cererea sa de redobândire a cetăţeniei române.
Or, din înscrisul depus la dosar de către recurent, respectiv Ordinul nr. 649/C/2009 emis de ministrul justiţiei, rezultă că cererea intimatului-reclamant de redobândire a cetăţeniei române a fost aprobată, astfel că acţiunea a rămas fără obiect.
În ce priveşte obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că dispoziţia în acest sens a instanţei de fond este temeinică şi legală, faţă de împrejurarea că reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanţei judecătoreşti pentru obligarea pârâtului la soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii de redobândire a cetăţeniei române, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991.
Împrejurarea că cererea reclamantului a fost rezolvată, ulterior formulării acţiunii, nu poate scuti autoritatea pârâtă de obligaţia legală de a suporta cheltuielile de judecată, aceasta având culpa de a nu soluţiona cererea decât ulterior punerii în întârziere şi formulării acţiunii în justiţie, culpă care l-a determinat pe reclamant la efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi admis recursul şi va fi modificată sentinţa atacată, în parte, în sensul înlăturării dispoziţiei de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei la analizarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen rezonabil, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 982 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că înlătură dispoziţia de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei la analizarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen rezonabil.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2730/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2291/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
