ICCJ. Decizia nr. 3190/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3190/2011
Dosar nr. 104/1/2011
Şedinţa publică de la 1 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin Hotărârea nr. 1030 din 25 noiembrie 2010, respectiv Hotărârea nr. 1176 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., s-au respins cererile formulate de domnul P.T., judecător la Tribunalul Gorj, de promovare la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţii din data de 9 mai 2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, prin ambele hotărâri, Plenul C.S.M. a reţinut că domnul P.T. a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie din data de 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara şi, întrucât s-a clasat pe poziţia a şaptea, iar la concurs au fost scoase doar 2 posturi, domnul judecător a fost declarat respins, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate.
Deşi, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, domnul judecător P.T., care îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 27 din acelaşi regulament, a formulat cerere de valorificare a rezultatului concursului, cererea sa a fost respinsă pentru lipsa posturilor vacante la instanţa pentru care a susţinut examenul de promovare.
2. Cererea de recurs
Împotriva Hotărârii nr. 1030 din 25 noiembrie 2010, respectiv a Hotărârii nr. 1176 din 16 decembrie 2010 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., a declarat recurs în termenul legal P.T., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Astfel, susţine recurentul, în esenţă, că, contestaţia formulată are în vedere aplicarea greşită prin mecanisme administrativ funcţionale ale autorităţii, a regulamentului concursului, contestaţie ce nu a fost soluţionată de Plenul C.S.M. prin cele două hotărâri atacate.
Consideră recurentul că considerentele cuprinse în cele două hotărâri nu-l privesc având în vedere că el a contestat faptul că rezultatul obţinut pentru specializarea postului anunţat la concurs în drept financiar şi fiscal, nu a intrat în procedurile de valorificare prin promovarea pe postul scos la concurs, proceduri ce ar fi trebuit să se finalizeze cu promovarea sa pe unicul post pentru care a fost unicul participant ce a concurat pe acel post.
În opinia recurentului, în mod greşit intimatul a promovat pe ambele posturi scoase la concurs doar candidaţi care au susţinut examenul la disciplina drept administrativ, făcând abstracţie de faptul că pentru cele două posturi s-a susţinut examenul la două discipline de concurs.
Susţine recurentul că explicit şi implicit a contestat la C.S.M. modalitatea de aplicare greşită a regulamentului, referindu-se la poziţia I obţinută la concurs pentru specializarea unicului post anunţat pentru concurs în drept financiar şi fiscal, specializare pentru care el a fost unicul concurent.
Intimatul C.S.M., în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat în raport cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente.
În primul rând, Înalta Curte, constată că susţinerile intimatului nu pot conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii recursului declarat câtă vreme din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă fără echivoc că recurentul a invocat lipsa de temei legal a hotărârilor recurate, aşa încât văzând şi dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul C.S.M. prin întâmpinare.
Astfel, este de domeniul evidenţei că prin cererea de recurs recurentul a criticat cele două hotărâri prin prisma modului în care intimatul a realizat clasamentul final al candidaţilor care au susţinut examen de promovare pentru Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aspect care a condus la respingerea cererilor sale de valorificare a examenului de promovare susţinut la data de 09 mai 2010.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect intimatul a soluţionat cererile formulate de recurent, prin prisma dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului C.S.M., în condiţiile în care din cuprinsul cererilor formulate de recurent rezultă fără echivoc că acesta solicită valorificarea examenului de promovare susţinut la data de 9 mai 2010, aşa încât vor fi respinse toate criticile formulate de recurent pe acest aspect.
Astfel, Înalta Curte, reţine că recurentul a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie desfăşurat la 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi pentru specializarea drept financiar fiscal, în urma susţinerii căruia a obţinut media generală 8,95 cu care nu s-a încadrat în limita posturilor scoase la concurs aşa încât ulterior a formulat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M., cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21.09.2006 a Plenului C.S.M., judecătorii şi procurorii care au fost declaraţi admişi (au obţinut media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs), dar care nu au putut fi promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
În raport de aceste dispoziţii regulamentare, şi constatând că la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara nu existau posturi vacante, în mod corect, Plenului C.S.M a respins ambele cereri de valorificare formulate de recurent prin Hotărârea nr. 1030 din 25 noiembrie 2010, respectiv Hotărârea nr. 1176 din 16 decembrie 1044.
Totodată, având în vedere că potrivit art. 28 alin. (3) din acelaşi Regulament, promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, fără a se face vreo referire la situaţia în care pentru acelaşi post candidaţii susţin examen la discipline de concurs diferite, în mod corect intimatul a făcut un singur clasament în raport de mediile obţinute de candidaţi indiferent de disciplina de concurs.
Din moment ce există o prevedere legală expresă care stabileşte că promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute Înalta Curte constată că, în mod corect, C.S.M. a întocmit clasamentul candidaţilor care au concurat pentru cele două posturi scoase la concurs pentru secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, orice altă interpretare în sensul invocat de recurent ar însemna să se adauge la textul de lege, ceea ce nu poate fi permis.
În consecinţă nu vor fi primite nici criticile formulate de recurent pe acest aspect.
Apreciind că hotărârile atacată sunt legale şi temeinice, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimat.
Respinge recursul declarat de P.T. împotriva Hotărârii nr. 1030 din 25 noiembrie 2010 şi nr. 1176 din 16 decembrie 2010 ale Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4770/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4769/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
