ICCJ. Decizia nr. 3237/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3237/2011
Dosar nr. 1341/2/2010
Şedinţa publică de la 3 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii F.I. şi F.V. au chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună introducerea pe lista soluţionării cu prioritate a Dosarului nr. 09643 din 9 februarie 2009 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 RON şi a contravalorii venitului pe care l-ar fi realizat în cuantum de 81.480 RON conform calcului făcut de expert.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin Decizia nr. 4570 din 26 septembrie 2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 288 mp situată în Bucureşti, imposibil de restituit, fiind afectată în totalitate de carosabil.
Prin decizia nr. 4117 din 17 decembrie 2008 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a stabilit despăgubirile cuvenite la suma de 1.299.662,63 ROL iar prin Decizia nr. 247 din 12 februarie 2009 (titlu de conversie) s-a luat act de opţiunea reclamanţilor pin care s-a emis titlul de conversie în cuantum de 799.662,63 RON, pârâta urmând să le achite diferenţa, în numerar, de 500.000 RON în două tranşe a câte 250.000 RON fiecare în termen de 2 ani.
Prin precizarea de acţiune, reclamanţii au arătat că renunţă la solicitarea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă şi îşi restrâng pretenţiile la suma de 250.000 RON, reprezentând a doua tranşă din suma datorată.
Prin întâmpinare, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la cea de a doua solicitare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 3717 din 5 octombrie 2010, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii cu privire la capătul 1 al acţiunii şi excepţia prematurităţii cererii cu privire la petitul 2 al acţiunii, invocate de pârâtă, a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâta să le plătească a doua tranşă a sumei de bani prevăzută în Titlul de plată din 18 martie 2010 în cuantum de 250.000 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Cererea privind analiza cu prioritate nu poate fi socotită inadmisibilă în temeiul art. 18.2.5 din norme, potrivit cărora prin derogare de la art. 18.2.4 Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar va putea emite cu prioritate titluri de plată sau titluri de conversie. Or, câtă vreme există o asemenea posibilitate există şi calea procesuală de examinare a legalităţii unui eventual refuz de aplicare a prevederilor citate.
În ce priveşte excepţia prematurităţii, s-a reţinut că termenul de 2 ani prevăzut de art. 141 alin. (3) din O.U.G. nr. 81/2007 nu este un termen suspensiv ci un termen limită până la care pârâta trebuie să achite integral despăgubirile. Pe fondul cauzei, s-a reţinut că existenţa termenului limită de 2 ani nu constituie prin ea însăşi o împrejurare care să justifice refuzul de plată a despăgubirilor dacă nu este însoţită de alte elemente care să probeze imposibilitatea obiectivă a plăţii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Recurenta a susţinut că reclamanţilor F.I. şi F.V. li s-a emis titlul de plată din 18 martie 2010 şi plata efectivă corespunzătoare primei tranşe a fost realizată prin ordinul de plată din 22 martie 2010.
Având în vedere că sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranşe pe parcursul a 2 ani, calculaţi de la data emiterii titlului de plată, până la concurenţa sumei de 50.000 RON, pentru Dosarul nr. 09643 din 9 februarie 2009 scadenţa pentru cea de a doua tranşă este la data de 18 martie 2012.
Recursul va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Prin întâmpinarea formulată la data de 4 iunie 2011 intimaţii-reclamaţi F.I. şi F.V. au precizat că pe data de 13 decembrie 2010 în contul în care au primit prima tranşă de 250.000 RON li s-a virat şi ce a de a doua tranşă, astfel că recursul a rămas fără obiect.
Intimaţii-reclamanţi au investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând introducerea Dosarului nr. 09643 din 9 februarie 2009 pe lista dosarelor soluţionate cu prioritate şi obligarea pârâtei la plata sumei 500.000 RON şi a contravalorii venitului de 81.480 RON pe care le-ar fi putut realiza conform calculului întocmit de expertul numit de pârâtă.
Prin decizia nr. 4117 din 17 decembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, intimaţilor-reclamanţi li s-au stabilit despăgubirile cuvenite în cuantum de 1.299.662,63 ROL iar prin titlul de conversie (decizia nr. 247 din 12 februarie 2009) s-a emis titlul de conversie pentru un număr de 799.663 acţiuni, pârâta urmând să le achite diferenţa de 500.000 RON în numerar în două tranşe, în decurs de 2 ani.
Procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură este reglementată în cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 3 lit. h) din Ttlul VII din Legea nr. 247/2005 „titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în numele şi pe seama statului român, de a primi în numerar o sumă maximă de 500.000 RON.
Plata efectivă corespunzătoare primei tranşe a fost realizată reclamanţilor prin Ordinul de plată din 22 martie 2010, iar plata celei de-a doua tranşe a fost efectuată la data de 6 decembrie 2010, prin ordinul de plată, aşa cum de altfel rezultă din Extrasul de cont depus la dosarul de recurs.
Având în vedere că prin emiterea acestui ultim ordin de plată a fost plătită şi ce de-a doua tranşă, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa recurată respingând acţiunea ca rămasă fără obiect.
În ceea ce priveşte obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, cererea acestora va fi respinsă, faţă de dezlegarea dată pricinii de către instanţa de recurs şi de faptul că recurenta nu a fost în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 3717 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor F.I. şi F.V. ca rămasă fără obiect.
Respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4768/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4739/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
