ICCJ. Decizia nr. 3303/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3303/2011
Dosar nr. 25967/3/2009
Şedinţa de la 7 iunie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata iniţial pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc sub nr. 497/268/2009, reclamanta SC M. SA în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a formulat contestaţie la executare solicitând anularea deciziei nr. 7705 din 16 decembrie 2008 şi a actelor de executare efectuate în temeiul acesteia.
În motivare, reclamanta a arătat că prin contractul din 26 noiembrie 2004 de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat între Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de vânzător, şi E.I.D., SC W.I. SRL, SC S.M. SRL, SC R.T. SRL şi Asociaţia Metalurgistului P., în calitate de cumpărători, s-a înstrăinat pachetul de acţiuni de 87,5495 acţiuni ale reclamantei, procedându-se la acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare restante ale societăţii în sumă de 298.231,96 RON.
Ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale, s-a aprobat nota de desfiinţare a contractului, cu consecinţa pierderii înlesnirilor la plata acordate.
În acest sens ,reclamanta a fost somată să achite în termen de 5 zile suma restantă.
Prin sentinţa civilă nr. 767 din 06 mai 2009, Judecătoria a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 179 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetentei materiale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie,Tribunalul a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 28-30 din O.U.G. nr. 117/2006, care instituie competenţa Curţii de Apel Bucureşti, instanţă învestită să anuleze actul prin care a fost acordat ajutorul de stat.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1784 din 8 martie 2011 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele:
În cauză se atacă un act administrativ (decizia nr. 7705 din 16 decembrie 2008) prin care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitatea sa de furnizor al ajutorului de stat, a dispus recuperarea sumelor acordate ilegal cu acest titlu,astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 117/2006 care reglementează ipoteza în care instanţa este investita cu anularea actului prin care s-a dispus acordarea ajutorului de stat.
Potrivit art. 226 alin. (5) C. proc. fisc.:”Sumele recuperate reprezentând ajutoare de stat ilegale sau interzise se fac venit la bugetul de stat”.
Fiind calificate expres de textul de lege anterior menţionat ca venituri bugetare, şi faţă de împrejurarea că decizia furnizorului de ajutor de stat reprezintă titlu executoriu conform alin. 1 al art. 226 C. proc. fisc., Curtea constată că devin aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, care stabilesc competenta în funcţie de cuantumul debitului stabilit prin actul atacat.
În speţă, mărimea ajutorului de stat de recuperat este de 264.667,50 RON, sub pragul de 500.000 RON reglementat de art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că tribunalul este competent a soluţiona prezenta cauza.
În aceste condiţii, Curtea constatând, conform art. 20 pct. 1 C. proc. civ., conflict negativ de competenţă a înaintat cauza pentru soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 22 alin. (2) C. proc. civ..
Având în vedere obiectul cauzei, în raport de prevederile legale incidente în speţă, Înalta Curte stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele arătate în continuare:
Art. 29 din O.U.G.nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, instituie o competenţă specială, derogatorie de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în privinţa acţiunilor promovate de către furnizorul de ajutor de stat, în baza deciziei Comisiei Europene, ca urmare a faptului că beneficiarul nu rambursează ajutorul de stat. Aceste acţiuni vizează anularea actului prin care a fost acordat un astfel de ajutor.
Textul legal precitat nu este incident în cauză, deoarece acţiunea de faţă nu a fost promovată de către furnizorul de ajutor de stat, în speţă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în condiţiile prescrise de această dispoziţie legală, ci a fost formulată de către SC M. SA, astfel că pentru determinarea competenţei materiale a instanţei de fond sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, text legal care prevede că:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ: a) criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 RON - valoarea impozitului, taxei,contribuţiei datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat).
În speţă, este de necontestat că sumele reprezentând ajutoare de stat sunt calificate ca venituri bugetare, conform art. 226 alin. (5) C. proc. fisc., astfel că este aplicabil criteriul valoric în determinarea competenţei instanţei de fond în soluţionarea prezentului litigiu.
Cum suma în discuţie este în cuantum de 264.667,50 RON, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de SC M. SA aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC M. SA Vlahiţa şi pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4786/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4787/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
