ICCJ. Decizia nr. 3508/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3508/2011
Dosar nr. 706/44/2010
Şedinţa publică de la 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 201 din 24 septembrie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul L.D.P., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, având ca obiect despăgubire, a obligat pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata compensaţiilor băneşti în sumă de 428.781 RON stabilite de Comisia Judeţeană de pe lângă Instituţia Prefectului judeţului Galaţi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în sumă de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea efectivă, către reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Instituţia Prefectului judeţului Galaţi a emis Hotărârea nr. 284/2007, prin care a stabilit pe numele reclamantului, cu titlu de despăgubire, suma de 428.781 RON compensaţii băneşti pentru bunurile autorului său.
Având în vedere dispoziţiile art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere înregistrată sub nr. 2767/2007.
Sesizată fiind, pârâta a verificat documentele din dosarul întocmit de Instituţia Prefectului şi l-a înaintat acesteia, constatând că reclamantul nu a făcut dovada stării civile a autorului în momentul refugiului.
Cu toate că la dosar se aflau trei declaraţii de martor, respectiv L.D.P., I.I.G. şi C.A.P., autentificate la data de 11 noiembrie 2005 şi decizia civilă nr. 196 din 11 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul 1092/44/2006, ataşat la prezenta cauză, pârâta în mod nejustificat nu le-a avut.
Prin urmare instanţa a apreciat că au fost încălcate disp. art. 6 alin. (1) din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza întârzierii autorităţilor în executarea efectivă a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs formulate, examinând cu prioritate excepţia invocată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentei-pârâte la plata unei sume de bani cuvenită intimaţilor-reclamanţi cu titlu de despăgubiri, în baza Hotărârii nr. 248/2007 emisă de Comisia Judeţeană Galaţi.
Ca atare, este vorba despre o acţiune în pretenţii, stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.
Conform alin. (3) al art. anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
În plus, alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba, sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează activitatea Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. 5 din articolul în discuţie precizează că hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. (6) al art. mai sus individualizat, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menţionează faptul că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o competenţă exclusivă a tribunalului.
Ca atare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.
Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competenţa materială a instanţei de judecată este reglementată de norme imperative.
În litigiul de faţă, putem afirma că suntem în prezenţa unei acţiuni privind acordarea unor despăgubiri, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.
Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 alin. (3) şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva sentinţei nr. 201 din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4804/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3510/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
