ICCJ. Decizia nr. 3533/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3533/2011
Dosar nr. 2360/121/2008
Şedinţa publică de la 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1.Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.B.N. a formulat, în temeiul art. 1 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 103 din 18 februarie 2003 a C.N.C.D., prin care Colegiul Director al acestei autorităţi l-a sancţionat cu avertisment, conform art. 2 alin. (5) şi art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele:
- Prin petiţia din 12 septembrie 2007 înregistrată la C.N.C.D. numitul C.D. l-a acuzat că în cadrul şedinţei plenare a Consiliului Judeţean Galaţi din 29 august 2007, că a formulat la adresa acestuia acuze şovine, antisemite şi cu caracter legionaro-fasciste. De asemenea, petentul a precizat că este de naţionalitate evreu şi de religie mozaică.
- Din stenograma şedinţei menţionate şi cum a reţinut şi Colegiul Director, înainte de a se trece la ordinea de zi a şedinţei, Preşedintele Consiliului Judeţean a informat consilierii judeţeni că un împrumut de 850 miliarde de ROL, crucial pentru ajutorarea populaţiei sărace a judeţului, în special în mediul rural, fusese blocat în instanţă de familia consilierului C.D., care face parte din Partidul Democrat;
- Pe fondul acestui subiect au fost generate o serie de discuţii în care s-a dezbătut modul în care familia petentului a reuşit sa influenţeze instanţa de judecata în blocarea respectivului împrumut bancar.
A mai arătat că a considerat că trebuie să ia atitudine şi a afirmat ca „petentul aparţine unei minorităţi extrem de obraznice şi virulente-deci o persoana sau două au votat contra-şi aş vrea sa cer să se voteze, să analizăm activitatea, pentru că el îl bănuiesc pe domnul C.D. faţă de omenire, sau să zicem ură faţă de poporul român, el considerându-se un consilier mult deasupra omului nenorocit care aparţine poporului(...)".
A mai precizat că din textul citat, este evident faptul că minoritatea extrem de obraznică şi de virulentă la care a făcut referire este reprezentată de cei doi consilieri ai Partidului Democrat care au votat împotriva împrumutului contractat de către Consiliul Judeţean.
Referitor la problema originii etnice a petentului C.D., Colegiul Director a arătat ca este de notorietate şi de necontestat faptul ca petentul este de naţionalitate evreu de religie mozaică, dar, se poate observa că aceste aprecieri ale Colegiului se bazează doar pe declaraţia petentului, care nu a adus nici o proba la dosar în dovedirea acestui fapt.
În final, reclamantul a apreciat (aşa cum au arătat şi cei doi membri ai Colegiului Director care au avut opinie separată în aceeaşi speţa) că procedând în aceasta modalitate, Colegiul Director a depăşit în mod flagrant limitele plângerii cu care a fost sesizat de petentul C.D. şi anume că afirmaţiile sale au caracter şovin, antisemit, legionaro-fascist şi penal şi a luat în discuţie caracterul peiorativ al afirmaţiilor sale făcute exclusiv în calitate de apărător al populaţiei defavorizate şi de reprezentant al partidului politic din care face parte.
Prin sentinţa nr. 1368 din 6 iunie 2008, Tribunalul Galaţi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
În faţa acestei instanţe părţile au solicitat administrarea de probatorii iar C.N.C.D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei de faţă.
În cauză judecata a fost suspendată în vederea soluţionării de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a unor texte din O.G. nr. 137/2000, excepţie invocată de reclamant şi care însă a fost respinsă.
Prin sentinţa nr. 20 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.B.N., în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. şi C.D. şi a desfiinţat hotărârea nr. 103 din 18 februarie 20008 pronunţată de C.N.C.D. şi a înlăturat măsura sancţionării reclamantului cu „avertisment".
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că este de notorietate că dezbaterea politică fie la nivel parlamentar, fie la cel al autorităţilor locale este nu de puţine ori una deosebit de virulentă, în mod repetat „aleşii" având unii faţă de alţii atitudini lipsite de reverenţă, mergând până la insultă şi calomnie. Acuzele şi imputările reale sau fanteziste abundă în discursul politic al acestora, motivat de patima cu care îşi susţin interesele de partid sau de grup.
În acest context general, a apreciat prima instanţă că altercaţia intervenită între reclamant şi numitul C.D. s-a produs pe fondul unei asemenea dispute, privitoare la necesitatea contractării unui împrumut pentru rezolvarea unor chestiuni financiare locale.
A mai reţinut că afirmaţia reclamantului potrivit căreia consilierul C.D. ar „aparţine unei minorităţi extrem de obraznice şi de virulente", plasată chiar în contextul dezbaterilor din Şedinţa Consiliului nu are conotaţii rasiste, fasciste sau penale, iar contrar celor reţinute de C.N.C.D., pretinsa ofensă şi intimidare a avut loc în şedinţa Consiliului Judeţean, în care disputele şi imputările fac parte din demersul şi activitatea politică a consilierilor.
Continuând acest raţionament juridic, pornind de la constatarea că reclamantul i-a reproşat pârâtului că „face parte dintr-o minoritate", instanţa de fond a reţinut că nici o altă afirmaţie a acestuia nu are un caracter ostil şi intimidant, chemarea la ordine în cadrul tuturor şedinţelor şi reproşurile adresate vorbitorilor făcând parte din procedurile obişnuite la orice nivel al puterii sau administraţiei publice.
A mai constatat instanţa de fond că, în speţă, singurul care s-a referit la considerentele etnice sau religioase ale altercaţiei din şedinţa consiliului a fost în cauză intimatul, afirmaţiile sale fiind interpretate ca atare de C.N.C.D..
A concluzionat instanţa de fond în sensul că, nu se poate interpreta că orice exprimare mai puţin exactă sau nuanţată, precum şi orice ironie sau exprimare purtătoare de mai multe înţelesuri ar putea constitui obiect de cercetare pentru C.N.C.D., căci disputa politică poate genera sentimente şi resentimente de genul celor din speţă.
2. Recursul pârâtului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C.N.C.D., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că aceasta este lipsită de temei legal şi că s-a dat cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs reglementat de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Recurenta a arătat că soluţia fondului este lipsită de nuanţă şi substanţă juridică, argumentele judecătorului având mai mult „tentă literară” venind în contradicţie atât cu literatura juridică, dar şi cu jurisprudenţa CEDO.
S-a susţinut că instanţa de fond a tratat superficial înţelesul şi efectele urmărite ale afirmaţiilor bănuite a intra sub incidenţa O.U.G. nr. 137/2001, republicată, pe care le-a interpretat deficitar şi le-a prezentat trunchiat, rezumându-se la aluzia apartenenţei la o anume minoritate, deşi erau relevante calificările/reproşurile aduse minorităţii/”minoritarului”, aparţine unei minorităţi extrem de obraznice şi de virulente (…) îl bănuiesc pe domnul C.D. faţă de omenire, sau să zicem ură faţă de poporul român”(…)etc. ceea ce reprezint un comportament sancţionat de art. 2 alin. (1) şi (5) şi art. 15 din O.U.G. nr. 137/2000, republicată.
S-a învederat că din procesul-verbal ale şedinţei Consiliului Judeţean Galaţi din 29 august 2007 şi din analiza afirmaţiilor ce intră sub incidenţa O.G. nr. 137/2000 adresate de intimat numitului C.D., rezultă că acestea nu priveau apartenenţa politică a petentului - PDL, ci originea, minoritatea sa etnică, evreiască, aspecte rezultate din construcţia expresiei dar şi din raţiuni de logică a interpretării, apartenenţa politică nejustificând acuzaţiile de ură faţă de poporul român sau de omenire şi aluziile la favorurile pretins acordate comunităţii evreieşti în detrimentul poporului român.
Recurentul a arătat că chiar reacţia consilierului Ş.S. confirmă susţinerile sale, acesta arătând că „nu cred că este cazul ca în secolul XXI să mai avem discuţii, cel puţin între noi, referitor la originea vreunuia dintre noi”.
Recurentul a mai susţinut că potrivit art. 2, alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, elementul constitutiv al faptei poate fi reţinut în raport cu „orice alt criteriu, deci inclusiv în apartenenţa politică, dacă aceasta conduce la crearea unui cadru „intimidant, ostil, degradant, ori ofensiv”, aşa cum s-a întâmplat în speţă, efectul întregului complex de împrejurări creat, constând în atingerea demnităţii personale a petentului, prin depăşirea conţinutului unor subiecte cu caracter politic.
S-a învederat că reprezentanţii autorităţilor publice şi membrii aleşi ai acestora îndeplinesc un rol important în societate, astfel că trebuie să manifeste exigenţă şi preocupare faţă de modul în care - şi prezintă ideile sau exprimă aprecieri, concluzii, manifestări sau afirmaţii publice, având în vedere şi respectarea principiului nediscriminării, în acest sens pronunţându-se CEDO în cauza Lingens vs. Austria, Oberschlick 1,2,3 vs. Austria.
Recurentul a arătat că, chiar în cazul în care ne-am afla în domeniul garantării opiniilor politice exprimate în exercitarea mandatului, opiniile intimatului, chiar dacă au fost expuse în cadrul unei şedinţe de consiliu, au vizat aspecte cumulative raportate la persoana petentului şi familiei cu privire la influenţarea instanţelor de judecată, acestea depăşind cadrul circumscris mandatului politic.
S-au făcut şi consideraţii de ordin general, privind dreptul fundamental de a nu fi supus discriminării, care este strâns legat de limitele libertăţii la exprimare, despre care art. 30 alin. (6) din Constituţie prevede că „nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”, exercitarea dreptului la liberă exprimare neputându-se realiza decât în anumite condiţii, stabilite în considerarea şi pentru protejarea demnităţii persoanei, aşa cum prevede şi art. 19, par. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România la 9 decembrie 1974, în acest sens fiind şi art. 10 alin. (2) din CEDO , iar instanţa trebuie să ţină cont de aceste reglementări internaţionale şi din jurisprudenţa CEDO.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
3.Apărările intimatului
Intimatul prin concluziile scrise depuse la dosar, susţinute în faţa instanţei de recurs a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
4.Considerentele Înalţi Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente inclusiv de cele ale art. 3041 C. proc. civ. , de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine următoarele:
Prima critică formulată de recurent prin care se pretinde că hotărârea atacată nu este convingător motivată, nu are substanţă juridică ci mai mult o „tentă literară” este nefondată.
Sentinţa nr. 20 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 261 C. proc. civ., în considerentele acesteia fiind prezentate logic, succint şi cu claritate toate argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea magistratului cu privire la soluţia pronunţată .
Modalitatea de expunere a acestora ţine de personalitatea şi stilul fiecărui judecător, neputând forma obiectul unei căi de atac decât în măsura în care s-ar dovedi că încalcă reguli de procedură sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speţă.
Restul criticilor vizează interpretarea dată de instanţa de fond afirmaţiilor intimatului, prin raportare la dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 republicată privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Plângerea cu care numitul C.D. (decedat pe parcursul derulării procesului), a investit C.N.C.D. la data de 12 septembrie 2007, vizează acuzele pretins „şovine, antisemite şi cu caracter legionar, fascist ce i-au fost adresate în şedinţa Consiliului Judeţean Galaţi din data de 29 august 2007 de către intimatul D.B.N. consilier PSD conţinute de următoarele afirmaţii, citate ca atare în cuprinsul plângerii privind apartenenţa la „o minoritate extrem de obraznică şi de virulentă”, adăugând „Eu îl bănuiesc pe d-nul C.D. de ură faţă de poporul român, el considerându-se un consilier mult deasupra omului simplu, nenorocit”.
Petentul care a precizat că este evreu, de religie mozaică, nu a indicat un text anume din O.G. nr. 137/2000.
Prin Hotărârea nr. 103 din 18 februarie 2008 a C.N.C.D. s-a constatat că afirmaţiile intimatului, analizate în întreg contextul şedinţei, rezultat din procesul-verbal şi din stenograme din 29 august 2007 constituie acte de discriminare, conform art. 2, alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 pentru care acesta a fost sancţionat cu „avertisment” în temeiul art. 26 alin. (1) din acest act normativ.
Hotărârea a fost adoptată cu opinia separată a 2 membrii ai Colegiului Director al C.N.C.D., care au motivat că nu s-a dovedit, cu materialul probator administrat, caracterul discriminator al afirmaţiilor încriminate.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, sesizat de petent cu privire la aceleaşi fapte, a dispus NUP, prin Rezoluţia din 2007, dosar fond, reţinând că sub aspectul laturii obiective, expresiile intimatului nu au incitat sau stârnit încurajarea manifestării unor sentimente de ură bazate pe temei de etnie şi religie”.
Dispoziţiile legale incidente cauzei sunt:
O.G. nr. 137/2000:
Art. 2 alin. (4) “Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale”.
Alin. (5) „Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.
Art. 15 „Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia”.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
Art. 10
1. „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare”.
2. „Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.
Art. 14 - „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie”.
Analizând exprimarea presupusă discriminatorie , prin prisma acestor texte, prima instanţă a ajuns în mod corect la concluzia că afirmaţiile intimatului-reclamant nu au adus nici o atingere demnităţii, nu au creat o atmosferă intimidantă, ostilă şi degradantă, altfel s-au ajunge la situaţia ca orice exprimare îndoielnică, ironică să poată constitui obiect de cercetare pentru C.N.C.D..
Prima instanţă a analizat afirmaţiile în contextul situaţiei de fapt, reprezentată de suspendarea exercitării unei hotărâri a Consiliului Judeţean Galaţi privind aprobarea unui împrumut de 850 miliarde ROL, la solicitarea petentului C.D. şi a celuilalt consilier PDL împreună cu primari de aceeaşi culoare politică, reprezentaţi în instanţă, în calitate de avocat, de soţia consilierului C.D., ceea ce a provocat indignarea celorlalţi consilieri şi a generat discuţii aprinse, în cadrul şedinţei, prilej cu care intimatul a făcut afirmaţiile considerate discriminatorii.
În recursul său C.N.C.D. citează toate susţinerile intimatului din cadrul şedinţei Consiliului Judeţean Galaţi din 29 august 2007, extinzând în mod nepermis, aşa cum a făcut şi în cuprinsul hotărârii nr. 103/2008, cadrul procesual pe care petiţionarul C.D. l-a desemnat, în virtutea dreptului său de dispoziţie.
Din procesul verbal şi din stenograma şedinţei din 29 august 2007 reiese că şi alţi consilieri şi-au exprimat dezacordul privind acţiunea „familiei C.D.”, d-nul E.C. arătând că este pentru prima oară în istoria Consiliului Judeţean Galaţi, când voinţa majorităţii consilierilor este obstrucţionată de interese meschine. D-nul K.I.D. a arătat că „se creează un blocaj care poate genera penalităţi de întârziere…şi are să facă personal un proiect de hotărâre ca sumele plătite să fie suportate de vinovaţi”, Domnul Preşedinte a explicat că prin aprobarea împrumutului s-a corectat o anomalie petrecută în 2006, remarcând „cum de a reuşit familia C.D. să „blocheze, să influenţeze completul de judecată”.
Toate aceste discuţii anterioare afirmaţiilor intimatului dovedesc că era vorba de o dispută politică.
Textul integral al afirmaţiilor pretins discriminatorii ale intimatului este următorul „Dânsul aparţine unei minorităţi extrem de obraznice şi de virulente - deci o persoană sau două au votat contra şi aş vrea să cer să se voteze să analizăm activitatea, pentru că eu îl bănuiesc pe domnul C.D. faţă de omenire, sau să zicem ură faţă de poporul român, el considerându-se un consilier mult deasupra unui nenorocit, e un cuvânt pe care chiar nu vreau să-l spun, despre omul simplu, nenorocit care aparţine poporului(…)”.
Exprimarea intimatului nu face nici un fel de referire concretă la originea etnică sau apartenenţa religioasă a petentului C.D., de natură să creeze un „cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv”.
Explicaţia din context, cum că „o persoană sau două au votat contra” duce la concluzia că s-a făcut trimiterea la numărul minoritar al consilierilor care prin „votul lor şi acţiunea promovată în instanţă au răsturnat rezultatul votului în privinţa aprobării împrumutului de 850 miliarde ROL.
Pentru a fi considerate discriminatorii, în sensul O.G. nr. 37/2000, afirmaţiile cu privire la originea etnică sau convingerile religioase ale unei persoane trebuie să fie directe, clare , precise, neechivoce.
Presupusele aluzii eventuale asocieri, presupuneri, interpretarea unor expresii cu mai multe înţelesuri, nu sunt suficiente pentru a atrage sancţionarea, în temeiul O.G. nr. 137/2000.
În speţă nu există nici o afirmaţie concretă care să vizeze originea etnică sau apartenenţa victimei presupusei discriminări la Cultul mozaic.
De asemenea, chiar dacă s-ar aprecia că remarcile intimatului ar putea fi considerate discriminatorii pe criteriul apartenenţei politice, privind cei doi consilieri care s-au opus şi au blocat împrumutul de 250 miliarde ROL - totuşi acestea nu au creat un cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv, ci au reprezentat replici din cadrul unei polemici politice cu privire la unul din punctele ordinii de zi a şedinţei Consiliului Judeţean Galaţi, astfel că replica intimatului nu poate fi considerată că a supus petentul unui tratament injust şi degradant.
Afirmaţiile intimatului se înscriu în limitele rezonabile în care poate fi exercitat dreptul fundamental şi inviolabil la liberă exprimare conform art. 30 din Constituţie, reglementat şi de art. 10 CEDO .
CEDO a admis în repetate rânduri că în cazul oamenilor politici întinderea criticilor admise şi marja accesibilă de exagerare şi de provocare de care se poate uza în exercitarea libertăţii de exprimare este mai mare (cauzele Cuc şi Pascu) şi cauza Barb c. României din 2008, Stângu şi Scutelnicu - hot. din 31 ianuarie 2006.
În alte hotărâri CEDO a subliniat că „Libertatea de exprimare este deosebit de preţioasă pentru un ales al poporului, căci el îi reprezintă pe alegătorii săi, le semnalează preocupările şi le apără interesele. „Libertatea discuţiei politice nu are conform Curţii, un caracter absolut. Totuşi, limitele criticii admisibile sunt mai largi faţă de guvern sau faţă de un om politic decât faţă de un simplu particular” (Castells c. Spaniei hot. din 23 aprilie 1992).
În hotărârea din 8 iulie 1986 (Lingens c. Austriei) Curtea a subliniat că pedepsirea celui care a scris articole în care trata problema de interes public, dar folosind termeni de natură să dăuneze reputaţiei unui politician ar echivala cu o cenzură, deoarece trebuie ţinut cont de contextul în care ei se înscriau , adică o controversă politică postelectorală.
A face diferenţa nu înseamnă a discrimina iar art. 14 CEDO nu interzice orice diferenţe de tratament în exercitarea drepturilor recunoscute de Convenţie.
Prin urmare, în lipsa unei exprimări sau a unor noţiuni exacte cu privire la originea etnică sau apartenenţa religioasă a numitului C.D., afirmaţiile intimatului nu puteau fi catalogate şi sancţionate ca „discriminatorii” în temeiul O.G. nr. 137/2000.
5.Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul C.N.C.D. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.C.D. împotriva sentinţei nr. 20 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4930/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3536/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
